Sunteți pe pagina 1din 6

Cap4.

Fenomenul cooperatist in lume


Cooperativele, indiferent de formele sub care se prezinta, sunt jucatori important in economiile
statelor lumii, fapt pentru care interesul pe care acestea il genereaza se bucura de o recunoastere
foarte larga. In acest sens ONU a proclamat anul 2012 ca fiind Anul International al
Cooperativelor, cu scopul de a promova pe plan global contributiile pe care aceste forme de baza
ale economiei sociale le aduc in eradicarea saraciei, generarea de locuri de munca si integrarea
sociala. Tot cu ocazia acestei actiuni, organizatorii au fost interesati sa incurajeze guvernele sa
stabileasca politici publice, legi si reglementari cara sa faciliteze dezvoltarea si stabilitatea
cooperatista, iar in plan organizational sa urmareasca si sa promoveze formarea de noi
cooperative in paralel cu stimularea celor deja existente.
In scopul cresterii actiunilor de promovare a cooperativelor ONU a recomandat intensificarea
conlucrarii dintre guverne si cooperative prin facilitarea accesului la finantare, investtii in
infrastructura rurala si consolidarea mecanismelor e marketing.
Anul international al cooperativelor a fost personalizat prin 2 formulari sintetice. Prima este
sloganul si exprima obiectivul suprem al acestor organizatii
intreprinderile cooperative cosntruiesc o lume mai buna. A doua, reprezinta logo-ul si
defineste cooperative ca fiind o ,, asociatie autonoma de personae reunite in mod voluntary
pentru a satisface nevoile si aspiratiile lor economice, sociale si cultural commune, printr-o
intreprindere detinuta in comun si controlata in mod democratic.
La scara mondiala, ,,cooperativele sunt prezente in toate sistemele economice, numara peste 800
de milioane de membri () si ofera 100 de milioane de locuri de munca, cu circa 20% mai mult
decat companiile multinationale. In anul 2008, de exemplu, cele mai mari 300de cooperative din
lume au realizat o cifra de afaceri cumulate de 1100 miliarde de dolari, comparabila cu PIB-ul
mult tari.
Lista tarilor cu rezultate semnificative in domeniul cooperatiei nu tine seama de zona geografica
sau de continent, de profilul economiei nationale, de gradul de dezvoltare economica, de refurse,

piata, istorie si altele. Cauzele tin, in principal, de natura si intensitatea intereselor care i-au
motivate pe oameni in actiunile de asociere.
In urmatorul deceniu, dezvoltarea cooperativelor conform strategiei elaborate de Alianta
Cooperatista Internationala, care ste organismul cu rol de reprezentativitate la scara mondiala
pentru intreaga miscare cooperatista, va urmari atingerea urmatoarelor tinte:
-transformarea radical a cooperativelor in intreprinderi durabile din punct e vedere financiar si al
protectiei mediului.
-implicarea active si de pe pozitie cheie a cooperativelor in rezolvarea problemelor stringent ale
omenirii determinate de saracie si foamete in special in tarile africane, acolo unde penuria de
alimente se manifesta puternic, pe arii foarte largi si ceea ce este ingrijoratr, este si cu trend
crescator
-dezvoltarea cooperativelor in cadrul unor piete emergente, care trebuie sa fie rezultatul
actiunilor conjugate, atat din partea politicilor publice, cat si al agentilor economici din
sectoarele de baza.Pentru realizarea acestor obiective se considera oportuna crearea unui fond
prin care sa se acopere imprumuturile cooperativelor in cadrul pietelor emergente, indeosebi pe
continental African, pentru a le ajuta sa se dezvolte ca intreprinderi economice, de sine
statatoare.
Dezv.sistemului cooperatist-problema cu traseu inca nerezvolvat
Cercetarile anterioare au urmarit, in plus fata de aspectele teoretico-metodologice si istorice de la
inceput, elucidarea cu prioritate a raporturilor dintre sectorul cooperatist si piata, cu referire la
piata funciara, piata agroalimentara si piata transferului de cunoastere. La acest studio, din punct
de vedere ethnic, lucrarea putea fi considerate ca fiind finalizata. Dar lipsea ceva, ceva care
depersonalize rezultatele. Altfel spus, nu rezulta cine si cum poate fi responsabilizat in
dezvoltarea si dinamizarea sectorului cooperatist, cu referire speciala la cel din rural si
agricultura. In acest context, atentia a fost indreptata asupra principalelor actori din sfera
politicilor economice, pe paliere ierarhice distinct si anume: UE, statul, agriculturii, iar in
completare au fost abordate si doua aspect importante ce se manifesta in transfersal fiind in egala

masua, in sfera atributiilor celor trei jucatori mentionati si anume: responsabilizarea si


reprezentarea.
Restrictionarea
Romania este tara europeana cu numarul cel mai mare de exploatatii agricole mici si mijlocii,
peste 3,8 mil. . Dezvoltarea sectorului cooperatist din agricultura este pe deplin motivate, pentru
ca actiunile economice, sociale si cultural dezvoltate in cadrul acestuia pot genera progress,
bunastare, echilbru social si chiar politic. Faptele arata ca aprox. Toti actori implicate in
activitatea sectorului cooperatist din agricultura poarta, fiecare in parte dar in grade diferite,
responsabilitatea gradului scazut de dezvoltare a acestui sector. In present, saracia taranilor nu a
ajuns la cel mai jos prag, PAC si, alaturi de ea, politicile sociale datorita diverselor forme de
sprijin acordate, au fost sufficient de generoase pentru a tine taranimea intr-o stare linistita,
fara atitudini si luari de pozitie care sa dem. Puterea sociala si chiar politica de care aceasta
dispune.Asta explica de ce dupa intrarea Rom. In UE, dupa cum sperau o buna parte dintre
politicieni si specialist agricoli, nu a intrat pe o panta crescatoare, ba din contra. Stimulentele
financiare din cadrul PAC nu au produs un effect asupra deciziei taranilor de a se asocial.
Actiunile guvernamentale au fost minime sau aproape minime in directia sprijinirii asocierii
taranlor. O lege, chiar doua nu fac lucrurile sa functioneze.
In fapt, politicile publice din 90 si pana in present au initiat atiuni cae au vizat rezolvarea
segventiala si nu in intregul lor a unor prpbleme grave legate de agricultura si implicit de tarani
ceea ce a facut mai mult rau decat bine. De pilda: 1) A fost restituita proprietatea funciara intr-o
proportie ce situeaza Rom. Pe unul din locurile fruntase in Europa dar nu au fost deschise si
drumurile catre piata agroalimentara.
2) S-au acordat ajutoare sociale unui numar impresionant de persone din mediul rural, dar nu
conditionat s-au legat de capacitatea beneficiarilor, cu referire la cei in varsta de munca de a da
ceva productive la schimb.
3) S-au acodat subventii pe suprafete agricole, detinute sau exploatate, dar nu in functie de
productia ce trebuia sa iasa din ferma pe canale oficiale, pentru a crea posibilitatea taxarii
acesteia din punct de vedere fiscal.

Daca ar fi existat politici publice, responsabile in mod normal s-ar fi inteles cat de importante
sunt actiuniile ce se incadreaza in piata transferului de cunoastere pentru dezvoltarea sectorului
cooperatist, precum: promovarea, informarea, consultant, formarea profesionala, pregatirea
managerial etc. Totodata eforturile de sustinere, mai ales cele de natura financiara ale PAC nu au
fost in masura sa dinamizeze dezvoltarea sectorului.
In categoria actorilor ce nu sunt de partea celor ce vor sa se asocieze sunt si firmele mari. Prin
associere, producatorii agricoli care au calitatea de membru ascoiat, isi pot intarzi pozitia in
piata, ceea ce afecteaza in mod direct interesele, castigurile celor ce dicteaza regulile de pe aceste
piete, a firmelor mari. In present pozitia firmelor mari este puternic sustinuta si prin lobiul
prestart pe langa factorii care decid politicile publice din domeniul agricol, fenomen ce
influenteaza in mod negative dezvoltarea sectorului cooperatist din ramuri. In lista cu atitudine
rezervata fata de sistemul cooperatost sunt chiar producatorii agricolo. Atitudinea rezervata a
fermierilor fata de cooperative poate fi influentata de:-spiritul isolationist al acestora determinat
de asezarea diferita in spatiu si la distante mari a terenurilor de care ei dispun si de nevoia de a
lucre singur, si mai putin intr-o colectivitate din afara familiei.
-pozitia independent fata de autoritati
-convingerea ferma ca sunt victim cu prioritate ale sistemului, iar cooperativele agricole sunt in
mainile guvernantilor, instrumente sigure de dominare si control
-experiente nefaste la care au fost supusi taranii in perioada totalitara, cand, impotriva acestora,
comunistii au folosit cooperativele agricole ca instrumente pentru prelucrarea abuziva a
terenurilor agricole si exploatarea nemiloasa, inumana a muncii.
-cultura cooperatista mai putin evoluata a taranilor romani, comparative cu cea a fermierilor din
tarile europene dezvoltate este reflectata, inainte de toate, de atitudinea rezervata, de multe ori
critica fata de indemnul crestin privitor la intrajutorarea aproapelui
-nivelul de informare,instruire si pregatire teoretica de orice fel a fermierilor in vederea
impulsionarii spiritului de asociere si cooperare se afla la cota cea mai de jos.

-cultura managerial neperformanta si neadaptata la specificul structurilor din sistemul


cooperatist.
Ca atare exista riscul ca o proasta administrare din partea unor manageri ai cooperativelor
existente() ar putea sa conduca la distrugerea lor, mai degraba decat la cresterea lor.
Responsabilitatea
Infiintarea de noi entitati associative si cooperative si dezvoltarea celor existente constituie din
pc.de vedere schematic punctual de intalnire, de convergenta a doi vectori, ca purtatoi ai actelor
de vointa din partea principalilor actori cu piteri decizionale in procesul de asociere din
agricultua.
Primul vector este cel pe verticala si contine toate actiunile deschizatoare de drumuri, avand
character prioritar. Actiunile in cauza pornesc din initiative publicaa, administrative sau chiar
private si vizeaza transmiterea de informatii sau cunostinte noi catre producatorii agricoli prin
intermediul consulatantei agricole, formarii profesionale, educatiei scolare, mass-media,
extensiei agricole etc.
Responsabilitatea initierii si derularii acestor actiuni revine in principal structurilor publice din
domeniul cercetarii stiintifice, educatiei(universitara), administratiei, precum si a organizatiilor
de tip asociativ sau cooperatist de la nivel national sau tertier.
Asocierea, indifferent de formele sub care se manifesta, presupune cunoasterea. Ca atare,
cunoasterea trebuie temeinic si atent pregatita, in caz contrar sunt riscuri reale care pot face ca
aceste actiuni sa nu isi atinga scopul. In fapt promovarea asociatiilor si cooperativelor reclama
actiunii correct si responsabil alese, programate si organizate in functiie de specificul zona,
interesele agricultorilor, mai ales cellor legate de piata, precum si de obiectivele economiei in
general.
Referitor la responsabilitatea actiunilor de promovare au fost identificate 3 etape distinct de
lucru, care sa conduca la rezolvarea problemei in cauza.
Prima etapa este configurata pe opinia expertului japonez, conform caruia trainingul trebuie
realizat de catre institutii guvernamentale, gen Agentia Nationala de Consultanta Agricola.

A doua etapa , tine seama de cei ce sustin necesitatea transferarii responsabilitatilor privind
dezvoltarea sectorului cooperatist de la stat la organismele cu rol de reprezentare din sectorul
asociativ, cum ar fi camerele agricole, organizatiile interprofesionale, grupurile de poducatori si
grupurile de actiune locala.
A treia etapa se considera ca in viitor, si nu peste mult timp, promovarile si dezvoltarea sectorului
va reveni in mod normal uniunilor central a cooperativelor agricole.
In tarile cu democratii reale si economii dinamice promovarea si dezv. Sectorului cooperatist nu
revine in mod special unor organism sau organizatii, ci este rezultatul eforturilor tuturor actorilor.
Ca atare, atunci cand Romania va ajunge la cea de a treia etapa de actiune nu trebuie sa renunte
la structurile din etapele anterioare.In concluzie cunosterea este responsabilitatea puterii publice,
cel putin in prima faza de manifestare a campaniei pentru promovarea asocierii si cooperarii.
Al doilea vector este cel de pe orizontala si exprima decizia agricultorilor de a se uni in structure
institutionalizate. In acest context actiunile pe vertical expuse ceva mai sus dobandesc character
imperative. Necesitatea lor fiind reclamata de gradul scazut de instruire si pregatire teoretica a
producatorilor agricoli, de experienta nefasta a acestora din perioada comunista, de spiritual lor
conservator, cu inclinatie spre izolare si autarhie, precum si de neincrederea lor in autoritati si
altele.
Actualele politici agrare, prin sistemul legislative si institutional creat acorda producatorilor
agricole competente exclusive in actiunile de initiere si dezvoltare a organizatiilor cooperatiste.
Rezultatele de pana acum demonstreaza din plin ca responsabilitatea aproape exclusive a
producatorilor agriclo in dezvoltarea sectorului cooperatist din agricultura nu este calea cea mai
oportuna si productive. Se impune din aceasta cauza ca in cadrul noilor orientari politici agrare si
agricole sa se sprijine acele actiuni care conduc la dezvoltarea de partenieriate active,
responsabile si correct motivate, intre actorii publici sau asociativi, pe de o parte si producatorii
agricoli, ca parteneri si principali membrii ai structurilor associative si cooperative, pe de alta
parte.