Sunteți pe pagina 1din 17

MINISTERUL EDUCATIE, CERCETARII SI INOVARII

UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI


CENTRUL DE INSCRIERE SI EDUCATIE
UNIVERSITARA BRAILA

REFERAT LA CICLURI GLOBALE


BIOGEOFIZICE

NUME SI PRENUME;

NUME SI PRENUME PROFESOR ;

IONITA I. NICOLETA (UTA)

BENCIU FELICIA

ANUL 1
CUPRINS

INTRODUCERE
BIOSFERA
ELEMENTE MAJORE IN BIOSFERA

INTRODUCERE
Viaa pe Pmnt se menine datorit fluxului de energie
radiant utilizat de plantele verzi n procesul de fotosintez.
Transformrile complexe ale substanelor n organismele pe
baza energiei chimice acumulate prin fotosintez, sunt de
natur biochimic; practic toate substanele litosferei, n
cantiti diferite sunt antrenate n circuitul substanelor n
natur i trec prin organisme.

Obiectul principal al acestei discipline l constituie circuitul


elementelor n natur, cu aciunea factorilor biotici, abiotici i
antropogeni.
Organismele contribuie direct i indirect la procesele de
alterare

ale

rocilor,

prin

aciunea

microorganismelor,

formndu-se nveliul de sol. Solul are o structur complex


incluznd att componentele nevii, ct i componentele vii.
Cele nevii sunt reprezentate de particulele solului de origine
mineral,

rezultate

prin

alterarea

chimic

rocilor,

iar

componenta vie este reprezentat de fauna edafic.

Compoziia chimic a atmosferei este strns legat de activitatea


organismelor. Aerul uscat din atmosfera de la suprafaa Pmntului conine:

azot ( 78 10 2

g ), oxigen ( 20 10 2 g ), argon ( 9 10 3 g ) i bioxid de


l
l
l

carbon ( 33 10 5

3310-5 g/ l). Exceptnd argonul, consumul i furnizarea

gazelor din atmosfer este reglat de organisme. n straturile superioare ale


atmosferei, din oxigen se formeaz ozonul, ale crui molecule absorb razele
UV nocive pentru

via. Datorit formrii acestui strat de ozon este posibil


existena vieii pe uscat i n straturile superioare ale apelor
oceanelor.

n cadrul hidrosferei, compoziia chimic a apelor naturale


se formeaz direct i indirect sub aciunea organismelor. De
exemplu, fierul ajunge n mare sub form de compui organici,
o

parte

din

acest

fier

se

va depune

pe

cale

biogen,

acumulndu-se n scheletele organismelor marine.


Toate organismele n procesul activitii lor vitale preiau
substanele din mediul nconjurtor, le prelucreaz i le
rentorc n mediu sub alt form. Procesul continuu de trecere
a

elementelor

chimice

dintr-un

compus

altul,

din

componena scoarei terestre n organismele vii, scindarea lor


ulterioar n compui neorganici i elemente chimice i din nou
trecerea n componena scoarei terestre constituie circuitul
biogeochimic al elementelor chimice.

.3.Ecologia geochimica si biochimica;

Fiintele vii populeaza intreaga populatie a Terrei, materia vie fiind inegal distribuita pe
Pamant. Extinderea spatiala a vietii se realizeaza prin undele populationale care reprezinta cresteri
enorme ale numarului de indivizi ce fac posibila asimilarea de noi spatii pentru o specie data (baza
o reprezinta energia geochimica).
B

Biosfera

BIOSFERA. In sens strict biologic, biosfera cuprinde numai nvelisul viu


al Terrei, adica numai crusta locuita de organisme, sau altfel spus totalitatea
ecosistemelor de pe Pamnt.
In sens geochimic, biosfera esteun sistem planetar eterogen care
cuprinde lumea vie + biotopurile sale ct si acele parti ale crustei terestre
care nu sunt populate de organisme dar sunt influentate chimic de catre
materia vie.
Biosfera este sfera suprema a vietii. Ea a aparut n precambrian
odata cu formarea microorganismelor primitive (protoorganisme). Din zona
golfurilor si marilor tropicale s-a extins n timp si spatiu si a cuprins teritorii
vaste. OPARIN a aratat ca la originea aparitiei vietii e existat o evolutie
chimica de durata, iar odata cu aparitia biosferei ciclurile geochimice au

devenit biogeochimice. Interactiunea dintre fiinte si mediul de viata a


nsemnat si aparitia primelor semne ale functiilor materiei vii.
Biosfera se afla n permanenta interactiune cu celelalte sfere ale vietii

atmosfera,

litosfera,

hidrosfera,

pedosfera

(Fig.

3-1).

Un

moment

fundamental n aparitia biosferei a fost aparitia omului. Gndirea i-a permis


sa actioneze asupra biosferei prin decizii constiente si sa determine o
transformare fundamentala a acesteia. In evolutia biosferei, a materiei
planetare, cugetarea este un fenomen biologic si un stadiu superior. Astfel, a
aparut o sfera noua noosfera (antropogeea) cu cele doua tendinte de
evolutie ale ei: tehnosfera (sistemul de inventii tehnologice n natrura vie) si
logosfera (sistemul de idei si simboluri create de om pentru stocarea si
selectionarea informatiei).
Se mai poate spune ca biosfera este un ansamblu de zone ale
globului pamntesc care cuprinde la nivelul ei organismele vii si unde viata
este posibila n permanenta. La nivelul sferelor de mai sus, viata este
localizata la nivelul lor superficial unde este dominanta si nu se poate
localiza uniform pe toata ntinderea acestor sfere. Pe de alta parte, la nivelul
fiecarei sfere exista cte un element chimic esential pentru viata: azotul
n atmosfera, apa pentru hidrosfera, siliciul si aluminiul pentru
litosfera. Pentru biosfera, elementul dominant este carbonul. Mult
carbon din litosfera (calcar, carbune, petrol) este de origine organica ca de
altfel si marea parte a gazului carbonic din atmosfera. Pe de alta parte multe
elemente chimice de la nivelul sferelor toposferei (azot, sulf, fosfor, natri,
calciu, potasiu, magneziu, zinc etc) sunt indispensabile vietii. Un alt aspect

apare nsa interesant: n organismele vii nu se gaseste dect o cantitatea


extrem de redusa a doua elemente chimice dominante din lumea minerala
siliciu si aluminiu.
Dar, ceea ce caracterizeaza fundamental lumea vie este nevoia sa
uriasa pentru oxigen, necesar respiratiei pentru a putea trai.
iogenosfera: nu are pe uscat o grosime mai mare de 25 Km, in oceane ea coboara pana la 4000-5000 m
adancime, din litosfera cuprinde partea ei superioara, aproximativ 5 Km.
Frontiera superioara a biosferei este conditionata de intensitatea iradierii solare. Ea corespunde aproximativ cu
inaltimea de 30 Km, respectiv cu ecranul de ozon.
Limita teoretica inferioara a biosferei ajunge pana la cea mai profunda zona a paturii sedimentare fiind foarte rar
atinsa din cauza absentei fisurilor deschise si a hranei. In teorie ea corespunde cu izoterma compatibila cu viata
unei specii date. In principiu, comunitatile de microorganisme patrund in adancurile litosferei pana acolo unde
patrund si capilarele acvifere.

Biotop
acele biotopuri unde factorii abiogeni adopta valori cu totul nefavorabile vietii:
-izvoarele termale (exista viata chiar la 90 C -; comunitati de bacterii);
-criobiotopurile: in pelicula de apa de pe gheata de la Pol.

urile extreme sunt

Unele puncte de vedere stiintifice considera biosfera ca fiind


constituita din doua parti fundamentale: heliosfera (partea luminoasa) si
sciasfera (partea ntunecoasa). Prima este domeniul producerii energiei

unde algele din mediul acvatic si plantele din cel terestru, sunt capabile de a
capta energia furnizata de Soare si prin fotosinteza sa produca biomasa. Cea
de a doua este un domeniu exclusiv al consumatorilor, dependent de prima.
Se poate defini nca o sfera tanatosfera domeniul resturilor organice
vegetale moarte, al cadavrelor de animale si al excrementelor, unde
actioneaza descompunatorii.
Am amintit de asemenea ca principiul sferei este unul universal, cu
nuanta filozofica, similar cu ceea ce n viata nseamna nastere, maturizare,
mbatrnire, moarte, iar apoi reintrare n circuitul materiei si energiei. Am
vazut ca la nivelul poantei putem vorbi despre o serie de sfere caracteristice
nivelelor de viata:

filosfera,

spermiosfera,

rizosfera,

endosfera,

tanatosfera
Limitele biosferei. Limite geochimice si biogeochimice ale biosferei se
extind n crusta terestra mult mai departe dect se extinde viata. Dupa
VERNADSKI (1778) biosfera se extinde n spatiu pna unde se gasesc
substante biogene (porfirine, aminoacizi). Astfel, porfirinele, aminoacizii si
alte substante chimice biogene patrund n interiorul scoartei terestre (prin
migratie geochimica),

mult mai departe n adncuri dect bacteriile.

Substante biogene s-au gasit si n apele freatice adnci, aolo unde nu se


gasesc bacterii. Organismele vii se nghesuie pe un spatiu relativ restrns,
la limita de contact ntre atmosfera hidrosfera litosfera (Fig. 3-2)
Componentele biosferei
Biosfera este alcatuita din 8 tipuri de substante:

- materie vie ( o forma speciala de aparitie a atomilor


elementelor chimice pe planeta noastra, o forma speciala de echilibru chimic;
alte forme de echilibru chimic sunt: magma, rocile, mineralele, oxizii, atomii
liberi dispersati);
- materie organica biogena (se refera la resturile organismelor
moarte ce se gasescca suspensie n ape sau sunt ngropate n sol sau
sedimente si sunt partial descompuse; aceasta materie organica biogena =
detritus reprezinta pe plan continental o necromasa consderabila de carbon
organic sau azot);
- materie inerta (este reprezentata prin cele 3 geosfere
superficiale anorganice; litostera, hidrosfera si atmosfera; ntre materia inerta
si materia vie nu exista nici un fel de substanta de tranzitie);
- materie bioinerta (este o materie speciala, nici moarta nici
vie; nu este o materie vie pentruca nu are proprietatile sistemelor vii, dar nu
este nici moarta, adica materie inerta, deoarece este mbibata cu organisme
vii (ex. sol, ml, apa freatica, scoarta de eroziune) ;
- materie radioactiva (este alcatuita din radioizotopi = izotopi
cu durata limitata de existenta si reprezinta un component natural al
biosferei; radiatia ionizanta care se transmite n cursul procesului de
dezagregare a radioizotopilor este un factor ecologic deosebit n dinamica
biosferei);
- atomi liberi dispersati (pe alocuri, n litosfera se formeaza
zacaminte de minereuri metalice alcatuite numai din atomii unor metale, care

nu formeaza oxizi sau saruri. Si pe aceste metale pure sunt particole de


bacterii);
- pulbere cosmica (exista pe Terra un aflux annual de particole
solide de origine cosmica estimat la 1,10 tone, dar schimbul de materie ntre
biosfera si cosmos este neglijabil; este chiar discutabil daca atomii adusi de
meteoriti sunt inclusi n circulatia atomilor elementelor chimice prin biosfera)
- materie organica tehnogena (compusi organici produsi de
industria chimica, mai ales pesticidele, sunt integrati n ciclurile materiei din
biosfera, ajungnd n sol, vegetatie sau fauna

vietii se realizeaza
prin undele populationale care reprezinta cresteri enorme ale numarului de indivizi ce fac posibila asimilarea de noi
spatii pentru o specie data (baza o reprezinta energia geochimica).
Biogenosfera: nu are pe uscat o grosime mai mare de 25 Km, in oceane ea coboara pana la 4000-5000 m
adancime, din litosfera cuprinde partea ei superioara, aproximativ 5 Km.
Frontiera superioara a biosferei este conditionata de intensitatea iradierii solare. Ea corespunde aproximativ cu
inaltimea de 30 Km, respectiv cu ecranul de ozon.
Limita teoretica inferioara a biosferei ajunge pana la cea mai profunda zona a paturii sedimentare fiind foarte rar
atinsa din cauza absentei fisurilor deschise si a hranei. In teorie ea corespunde cu izoterma compatibila cu viata
unei specii date. In principiu, comunitatile de microorganisme patrund in adancurile litosferei pana acolo unde
patrund si capilarele acvifere.
Biotopurile extreme sunt acele biotopuri unde factorii abiogeni adopta valori cu totul nefavorabile vietii:
-izvoarele termale (exista viata chiar la 90 C -; comunitati de bacterii);
-criobiotopurile: in pelicula de apa de pe gheata de la Pol.

Fiintele vii populeaza intreaga populatie a Terrei, materia vie fiind inegal distribuita pe Pamant.
Extinderea spatiala a vietii se realizeaza prin undele populationale care reprezinta cresteri enorme
ale numarului de indivizi ce fac posibila asimilarea de noi spatii pentru o specie data (baza o
reprezinta energia geochimica).
Biogenosfera: nu are pe uscat o grosime mai mare de 25 Km, in oceane ea coboara pana la 40005000 m adancime, din litosfera cuprinde partea ei superioara, aproximativ 5 Km.
Frontiera superioara a biosferei este conditionata de intensitatea iradierii solare. Ea corespunde
aproximativ cuinaltimea de 30 Km, respectiv cu ecranul de ozon.
Limita teoretica inferioara a biosferei ajunge pana la cea mai profunda zona a paturii sedimentare
fiind foarte rar atinsa din cauza absenteiee

eeee. In teorie ea corespunde cu izoterma

compatibila cu viata unei specii date. In principiu, comunitatile de microEEorganisme pan adancurile
litosferei pana acolo unde patrund si capilarele acvifere.
Biotopurile extreme sunt acele biotoactorii abiogeni adopta valori cu totul nefavorabile vietii:
-izvoareleE

eeEEEEeEELEMENTE MAJORE DIN MATERIA VIEEEEEeeeee

Metodele analitice au artat existena a 90 de elemente chimice n structura


organismelor; ns materia vie este constituit n proporie de 99,3% din atomi de
carbon, hidrogen, azot i oxigen

(elementele majore din materia vie). Ca elemente

minore n organisme, de mare importan sunt sulful i fosforul, care intr n constituirea
structurilor moleculare din majoritatea celulelor i al cror ciclu biogeochimic va fi
dezbtut alturi de ciclul elementelor majore.
Elemente majore

Elemente

minore

aminoacizi

mono
zaharide

-H2O

baze
aromatice

acid
fosforic

glicerina

acizi grai

-H2O
-H2O

nucleotide

-H2O

dizaharide
-H2O

-H2O

PROTEINE

POLIZAHARIDE
amidon

celuloz

ACIZI NUCLEICI
(ARN, ADN)

TRIGLICERIDE
uleiuri

grsimi

male (ex

Moleculele organice din celule sunt produse prin legarea unor molecule

mai mici, ntre ele. Astfel, cnd 2 molecule mai mici se combin, rezultnd n urma
reaciei o molecul de ap, atunci avem o reacie de condensare. Reacia reversibil
acesteia, i anume, cnd o molecul mare se rupe, rezultnd molecule mai mici, se
realizeaz n prezena apei, n general este catalizat, i se numete reacie de
hidroliz. n cazul, cnd un numr mai mare de molecule mici sunt condensate, vor
rezulta molecule de glucide, proteine, acizi nucleici, etc. prin reacii de polimerizare
(moleculele mici sunt numite monomeri).
Carbohidraii au formula general Cx(H2O)y i sunt mprii n carbohidrai simpli
i compleci. Termenii simpli ai seriei sunt monozaharidele care sunt constituite din
cicluri de 5 (riboza C5H10O5) sau 6 atomi de carbon (glucoza i fructoza C 6H12O6) alturi
de un atom de oxigen legat carbonilic (-CH=O sau
C=O). Aceste molecule simple se pot combina, rezultnd dizaharide (zaharoza
C12H22O11 = 1glucoz + 1 fructoz) sau polizaharide (amidonul, celuloza, etc), prin
eliminarea uneia sau mai multor molecule de ap n urma reaciilor de condensare i
polimerizare.
ista
-cr

viata

chiar

la

90

-;

comunitati

de

bacterii);

Lipidele sunt cel mai divers grup de compui, sunt solubili n solveni nepolari

(organici) i insolubili n ap. Dac lipidele sunt solide la temperatura camerei sunt
numite grsimi (n general, sunt de origine animal), iar dac sunt lichide se numesc
uleiuri (origine vegetal). Lipidele se formeaz din molecule de polialcooli (glicerina) i
acizi grai. Dac radicalul organic este nesaturat atunci lipidele sunt nesaturate, iar dac
atomii de carbon din radicalul organic sunt saturai atunci lipidele sunt saturate. Gradul
de nesaturare al lipidelor crete cu

iobiotopurile: in pelicula de apa de pe gheata de la Pol.

1.2.Biosfera este alcatuita in principal din 7 tipuri de substanta: a).-Materia vie; b).-Materia organica
biogena; c).-M

numrul de legturi duble din molecul, ducnd totodat i la scderea

temperaturii de topire.
Acizii nucleici sunt polimeri constituii dintr-o baz aromatic (adenina), o
pentoz (riboza sau dezoxiriboza) i grupuri fosfatice (PO 43-), formnd astfel o unitate
nucleotid. Acestea se combin ntre ele conducnd la realizarea moleculelor de acizi
nucleici: acid ribonucleic (ARN) i dezoxiribonucleic (ADN), care sunt purttori de
informaie genetic.
Proteinele sunt polimeri

ai aminoacizilor, care s-au format prin eliminarea

moleculelor de ap la unirea unei grupri amino (-NH 2), a unui aminoacid, cu o grupare
carboxil (-COOH), a altui aminoacid. Proteinele sunt constituite din molecule de
polipeptide cu mase moleculare mai mari de 10000. Proteinele pot fi solubile sau
insolubile n ap.
ateria inerta; d).-Materia bioinerta; e).-Materia radioactiva; f).-Atomi liber dispersati; g).-Pulberea cosmica;
*h).-Materia organica tehnogena. a).Sub aspect cantitativ materia vie constituie biomasa care nu reprezinta decat
0,001% din masa crustei terestre.
Biomasa se compune din: -fitomasa
-zoomasa
Pe continente, fitomasa reprezinta aproximativ 99% din biomasa continentala, iar in ocean sub 50%. b).Materia
organica biogena: restul organismelor moarte ce plutesc in suspensie in grosimea apei sau sunt ingropate in sol si
in straturile sedimentare fiind doar partial descompuse. Reprezinta o cmponenta permanenta a biosferei si crustei
terestre si mai este den

umita si detritus
(faramituri). c).Materia inerta este reprezentata prin cele 3 geosfere superficiale anorganice (litosfera, hidrosfera,
atmosfera). Intre materia vie si materia inerta nu exista nici un fel de substanta de tranzitie. d).Este o materie
speciala (nici vie, dar nici moarta), nu este materie vie pentru ca nu are ca intreg proprietatile sistemelor vii, nu
este nici moarta fiindca este imbibata cu organisme vii.
Ex: solul, malul, apa freatica. e).Este alcatuita din radio-izotopi (radionuclizi), adica izotopi cu durata limitata de
existenta fiind astfel un component natural al biosferei. Dintre izotopii radioactivi naturali cu semnificatii ecologice
deosebite amint

im: radioizotopii uraniului (235, 238), ai potasiului (40), ai hidrogenului (3). Radioizotopii migreaza pe calea aerului
si apelor cat si pe calea lanturilor trofice si cu ajutorul migratiei organismelor. f).Pe alocuri in litosfera se formeaza
zacaminte metalice alcatuite din atomi ai unor anumite metale care nu formeaza oxizi sau saruri. g).Anual afluxul

de particule solide de origine cosmica la nivelul Terrei se estimeaza la 1,10 tone. h).Materia organica tehnogena:
compusii organici produsi de industria chimica, in special pesticidele sunt integrati in ciclurile materiei din biosfera
ajungand in sol, pe covorul vegetal, fauna, apele interioare si marine.
Fiintele vii populeaza intreaga populatie a Terrei, materia vie fiind inegal distribuita pe Pamant. Extinderea
spatiala a vietii se realizeaza prin undele populationale care reprezinta cresteri enorme ale numarului de indivizi ce
fac, din litosfera cuprinde partea ei superioara, aproximativ 5 Km.
Frontiera superioara a biosferei este conditionata de intensitatea iradierii solare. Ea corespunde aproximativ cu
inaltimea de 30 Km, respectiv cu ecraaanul de ozon.
Limita teoretica inferioara a biosferei ajunge pana la cea mai profunda zona a paturii sedimentare fiind foarte rar
atinsa din cauza absentei fisurilor deschise si a hranei. In teorie ea corespunde cu izoterma compatibila cu viata
unei specii date. In principiu, comunitatile de microorganisme patrund in adancurile litosferei pana acolo unde
patrund si capilarele acvifere.
Biotopurile extreme sunt acele biotopuri unde factorii abiogeni adopta valori cu totul nefavorabile vietii:
-izvoarele termale (exista viata chiar la 90 C -; comunitati de bacterii);
-criobiotopurile: in pelicula de apa de pe gheata de la Pol