oarecele i pisica

Grigore Alexandrescu

Un oarece de neam, i anume Raton,

Ce fusese crescut sub pat la pension,
i care n sfrit, dup un nobil plan,
Petrecea retirat ntr-un vechi parmazan,
ntlni ntr-o zi pe chir Pisicovici,
Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.
Cum c domnul Raton ndat s-a gndit
S o ia la picior, nu e de ndoit.
Dar smeritul cotoi, cu ochii n pmnt,
Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfnt,
ncepu a striga: "De ce fugi, domnul meu?
Nu cumva i fac ru? Nu cumva te gonesc?
Binele oricesc ct de mult l doresc
i ct mi eti de scump, o tie Dumnezeu!
Cunosc ce ruti v-au fcut fraii mei,
i c avei cuvnt s v plngei de ei;
Dar nu sunt cum crezi; cci chiar asupra lor
Veneam s v slujesc, de vrei un ajutor.
Eu carne nu mnnc; ba nc socotesc,
De va vrea Dumnezeu, s m clugresc."
La st frumos cuvnt, Raton nduplecat,
Vznd c Dumnezeu de martor e luat,
i ceru iertciuni i-l pofti a veni
Cu neamul oricesc a se-mprieteni.
i duse pe la toi, i l nfi
Ca un prieten bun ce norocul le d.
S fi vzut la ei jocuri i veselii!
Cci oarecii cred mult la fizionomii,
-a acestui strin atta de cinstit
Nu le nfia nimic de bnuit.
Dar ntr-o zi, cnd toi i deter un bal,
Dup ce refuz i limbi i cacaval,
Zicnd c e n post i nu poate mnca,
Pe prietenii si ceru a-mbria.
Ce fel de-mbriri! Ce fel de srutat!
Pe ci gura punea,
ndat i jertfea;
nct abia doi-trei cu fuga au scpat.
Cotoiul cel smerit
E omul ipocrit.

Anastasia si catelusul vorbitor Luxor

Lupta cu Ganida...

Era odata o fetita de vreo 10 ani care se numea Anastasia carei ii placea foarte mult sa cante.Ea mai
avea un catelus cu ochii de smarald si genele de abanos negru.El se numea Luxor si era un catel cu
mult par stufos culoarea alb-agalbui.
Intr-o zi Anastasia a plecat de acasa cu parintii ei,iar Luxor a ramas acasa.Fiindca Anastasia si parintii
ei intarziara, catelusul Luxor, fiindui foame,a intrat pe geamul casei celei mai bune prietene a
Anastasiei, Monica, in cautare de mancare.Monica era fiica unei vrajitoatre bune care se numea Satira,
ea avea o sora vitrega rea numita Ganida si casa in care se afla Luxor era cea a unei vrajitoare.A unei
vrajitoare bune, dar in fond... a unei vrajitoare.Si ca ion orice casa de vrajitoare...existau potini
magice.Luxor bau una dintre potiuni si incepu sa vorbeasca:
-Ce fac aici?!se intreaba.Dar nu avea cine sa-i raspunda.
-Vorbesc?!Nu pot sa cred!Chiar nu pot!!Dar nu pot sa vorbesc, nu trebuie!
Unde era licoarea, era un papirus, pe care scria:
leveserus
ondus licor
sebanb azor
cadan l-omor
condenneska
leveserus=incantatia careti mai da puteri in plus
Crezand ca asa desface vraja, cu mare greu si cu ochii lui de smarald care lacrimau rostii incantatia
.Atunci incepu sa tremure si a capatat puterea de a vedea viitoru, de a sti totul despre o persoana
numai uitandu-se la ea si de a zbura.
Cand Anastasia ajunse acasa si observa ca Lux lipseste, pleaca in cautarea lui si-l gasii langa rau.
El ii spuse:
-Nu te speria.Si-i povesti aventurile de pana atunci, ii mai spuse ca Ganida o vrajise pe Monica pentru
a-i face voia.
Ea defapt se temea ca fiul ei Eduard Elvis s-ar putea indragosti de Anastasia si Anastasia de el.Ii mai
spuse ca are de gand sa-i rapeasca forta vitala fara de care nu se poate trai si in felul acesta si-o
transmite ei pentru a arata mai tanara si a trai mai mult si in acelasi timp sa scape de Anastasia.
levemerus=incantatia de rapire a fortei vitale.
levemerus
ondus licor
aban forzor
vintal ferza
repera ......
in spatiile punctate se scrie numele victimei
Anastasia si cainele au schimbat
repera Anastasia
cu repera Ganida
asa ca i-au rapit forta vitala Ganidei transferadui-o tot ei.
Nereusind de prima data,Monica vrajita de Ganida a vrut s-o otraveasca pe Anastasia.Luxor vazand

viitorul ia zis Anastasiei.

Dar intr-o zi Monica i-a dat un ceai cu otrava si ea il bau.
Luxor i-a dat o licoare , dar a avertizat-o ca daca nu-o bea va muri, iar daca o bea, daca va incerca
vreodata sa cante, nu va mai putea vorbi.
Neavand incotro bau licoarea.Ii era atat de greu sa nu poata canta, dar rezista.
Intr-o noapte Luxor i-a dat Monicai si Ganidei o licoare cu care sa treaca de partea binelui.Dar Ganida
avea prea multa putere si nu putea fi infranta.La petrecerea Anastasiei de 15 ani a sosit si Eduard
Elvis si s-au indragostit amandoi pe loc.
In noaptea nuntii lorMonica a otravi paharul de nunta al mirelui si a primit si el licoare.El, care era
muzician nu rezista sa nu cante si-si pierdu vocea.
La 25 de ani in prima noapte cu luna plina de dupa aniversarea lor Luxor i-a dus intun fel de vulcan
plin cu apa.La o ora fixa au intrat in apa, atunci luna a ajuns deasupra vulcanului, apa a prins o
stralucire divina si au scapat de chinuri, iar cand au iesit din pa nici nu erau uzi, Ganida a ajuns si ea
care il cauta pe mire. Si cazu in apa, atunci isi dadu seama cat rau a facut si se cai, trecu de partea
binelui.Anastasia si Eduard Elvis au avut o fetita pe nume Smaraldia, iar luxor a avut doi catelusi, cu
care se juca Smaraldia.Au trait fericiti pana cand Smaraldia a avut propria ei aventura...

Andrei si piticul
-

A fost odata, ca niciodataca-n orice poveste.

A fost odata un baietel pe care-l chema Andrei. Andrei era un copil ca toti copiii: nici prea cuminte, nici
prea neascultator, nici prea linistit dar nici prea neastamparat, ce mai, ca fiecare dintre voi.
Dar Andrei, de fire fiind putin cam incapatanat, avea o mare problema: nu voia nici in ruptul capului sa
spuna cuvintele magice: "te rog". In loc de "mama, imi dai te rog apa" spunea "mama, da-mi apa!", in
loc de "tata, ma ajuti te rog sa ma imbrac" spunea "tata, ajuta-ma sa ma imbrac" si tot asa. Parintii
au incercat in fel si chip sa-l invete sa spuna aceste cuvinte minunate si atat de simple "te rog".
Nimeni nu stia din ce motiv Andrei nu vrea sa le rosteasca. Parca s-ar fi certat candva cu ele. Nimic nu
reusea sa-l convinga.
Parintii, ca orice parinti. Dupa multe incercari, desi Andrei nu rostea cuvintele magice, faceau ce le
cerea acesta.
Pana intr-o zi
De dimineata Andrei fusese parca mai neascultator ca niciodata. Neastamparat, obraznic, nimic nu-i
era pe plac. Mama era foarte suparata pe el. La un moment dat Andrei ii spuse:
- Mama, mi-e foame, da-mi de mancare!
- Nu asa se cere un lucru, ii raspunse mama.
- Stii bine ca eu nu spun cuvintele magice.
- Atunci nu vei primi de mancare.
Obisnuit ca pana la urma i se va face pe plac, Andrei continua sa ceara de mancare, in felul lui. Dar de
data aceasta mama era hotarata:
- Pana nu spui "te rog" nu primesti nimic.
Timpul trecea si veni ora somnului de pranz. Cum Andrei era in continuare incapatanat, se culca
flamand. Si incepu sa viseze.
"Se facea ca parintii nu-i mai indeplineau nici o dorinta. Stand asa, suparat, aparu langa el un pitic.
- De ce esti suparat, Andrei?
- Parintii mei nu imi mai fac de loc pe plac. Daca le cer sa-mi dea ceva nu-mi dau, daca le cer sa faca

ceva pentru mine nu fac. Sunt foarte suparat.

- Numai pentru atat, se mira piticul. Tu stii ca noi, piticii, avem puteri magice i ca suntem si foarte
buni prieteni cu copiii?
- Nu stiam.
- Ei bine, asa este. Si ca sa-ti dovedesc, am sa te ajut, dar trebuie sa faci ce-ti spun. Vrei?
- Da, cum sa nu.
- Asculta-ma bine. De cate ori vrei ca parintii sa faca ceva pentru tine tu nu trebuie decat sa-mi
rostesti numele. Eu te voi auzi oriunde as fi si atunci, ma voi face mic, mic, mic de tot, voi zbura langa
urechea lor si le voi sopti sa faca ce le ceri. Ei vor crede ca vorbele mele sunt gandurile lor si ma vor
asculta. Simplu, nu?
- Foarte simplu. Iti multumesc mult. Dar nu mi-ai spus cum te cheama.
- A, da, uitasem. Numele meu este "Te rog". Am plecat. La revedere si nu uita ca te voi ajuta
intotdeauna.
Andrei se trezi din somn. Gandul ii era numai la prietenul lui din vis. Se gandi sa-l incerce. Merse in
bucatarie, unde se afla mama sa si-i spuse:
- Mama, mie foame, imi dai sa mananc? Si imediat dupa aceea rosti numele piticului: "Te rog".
Atunci se petrecu un lucru nemaipomenit. Mama statu putin, cu sprincenele ridicate si foarte atenta,
de parca nu stia ce se intampla. Andrei zambi. El stia ca prietenul sau, pe care nu-l vedea de mic ce se
facuse, ii spunea mamei sa-i dea de mancare. Si, intr-adevar, mama ii raspunse:
- Da, dragul meu.
"A mers. Am un prieten minunat" , gandi Andrei. Dupa ce a mancat tot a iesit afara si le-a povestit
tuturor prietenilor despre piticul "Te rog", prietenul lor. Binenteles ca toti, care aveau cateodata
probleme ca cea a lui Andrei, l-au chemat pe pitic in ajutor. Iar piticul abia astepta asta. De fiecare
data, se facea mic, mic, mic de tot, zbura langa urechile parintilor, si nu numai, si le soptea sa faca
ceea ce le cereau copiii (binenteles ca numai daca acel lucru nu era peste puterile celor mari).
Nu credeti, copii? Incercati si voi!

Balaurul cel cu sapte capete

A fost odat ca niciodat; c de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd fcea ploporul pere i rchita
micunele; de cnd se bteau urii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se srutau,
nfrindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouzeci i nou de oca de fier i s-arunca
n slava cerului de ne aducea poveti;
De cnd se scria musca pe prete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odat ntr-o ar un balaur mare, nevoie de cap. El avea apte capete, tria ntr-o groap, i se
hrnea numai cu oameni. Cnd ieea el la mncare, toat lumea fugea, se nchidea n case i sta
ascuns pn ce-i potolea foamea cu vreun drume pe care l trgea aa la moarte. Toi oamenii
locului se tnguiau de rutatea i de frica balaurului. Rugciuni i cte n lun i n soare se fcuser,
ca s scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesios balaur, dar n deert.
Fel de fel de fermectori fuser adui, ns rmaser ruinai cu vrajele lor cu tot. n cele din urm,
daca vzu mpratul c toate sunt n deert, hotr ca s dea pe alii la attea iznoave.
Iar dup ce se duse vestea n ar, mai muli voinici se vorbir s mearg mpreun la pnd i s
mntuiasc ara de un aa balaur nfricoat. Ei se neleser ntre dnii ca s fac un foc la marginea
cetii, care era mai apropiat de locul unde tria balaurul, i n care cetate era i scaunul mpriei,
i acolo s stea s privegheze pe rnd cte unul, unul, pe cnd ceilali s se odihneasc; i ca nu
cumva cela ce ar fi de pnd s doarm i s vie balaurul s-i mnnce d-a gata, fcur legtur ca

cela care va lsa s se sting focul s fie omort, drept pedeaps daca va dormi cnd ar trebui s fie
detept.
Cu aceti voinici se ntovri i un om verde, pui de romn, tii colea, care auzise de fgduina
mpratului i venise s-i ncerce i el norocul.
Pornir, deci, cu toii, i aleser un loc aproape de groap i se puser la pnd. Pndir o zi, pndir
dou, pndir mai multe zile, i nu se ntmpl nimic. Iar cnd fu ntr-una din zile, cam dup
asfinitul soarelui, pe cnd era de rnd viteazul nostru s pndeasc, iei balaurul din groap i se
ndrept ctre voinicii cari dormeau pe lng foc. Viteazului care priveghea, i se fcuse inima ct un
purice, dar, mbrbtndu-se, se repezi, i unde se arunc, mre, asupra balaurului cu sabia goal n
mn, i se lupt cu dnsul, pn i veni bine i hrt! i taie un cap, hrt! i-i mai tie unul, i aa
cte unul, cte unul pn i tie ase capete. Balaurul se zvrcolea de durere i plesnea din coad, de
te lua fiori de spaim, viteazul nostru ns se lupta de moarte i obosise, iar tovarii si dormeau
dui.
Dac vzu el c tovarii si nu se deteapt, i puse toate puterile, se mai arunc o dat asupra
grozavului balaur i-i tie i capul ce-i mai rmsese. Atunci un snge negru las din ea, fiar
spurcat, i curse, i curse, pn ce stinse i foc i tot. Acum ce s fac viteazul nostru, ca s nu
gseasc focul stins, cnd s-or detepta tovarii lui, cci legtura lor era ca s omoare pe acela care
va lsa s se sting focul. S-apuc mai nti i scoase limbile din capetele balaurului, le bg n sn i
iute, cum putu, se sui ntr-un copaci nalt, i se uit n toate prile, ca de va vedea undeva vro zare
de lumin, s se duc i s cear niel foc, ca s ae i el pe al lor ce se stinsese. Ct ntr-o parte i
ntr-alta i nu vzu niciri lumin. Se mai uit o dat cu mare bgare de seam i zri ntr-o deprtare
nespus o schinteie ce abia licrea. Atunci se dete jos i o porni ntr-acolo.
Se duse, se duse, pn ce dete de o pdure, n care ntlni pe Murgil, i pe care l opri pe loc, ca s
mai ntrzie noaptea. Merse dup aceea mai departe i dete peste Miaznoapte, i trebui s o lege i
pe dnsa ca s nu dea peste Murgil. Ce s fac, cum s dreag ca s izbuteasc? O rug s-i ajute a
lua un copaci n spinare, care, zicea el, l tiase de la rdcin; o nv el s se puie cu spatele s
mping, pe cnd el tot cu spatele la copaci de ceealalt parte va trage cu minile, ca s-i pice n
spinare i s-l ia s se duc la treaba lui.
Miaznoapte, de mil i de rugciunea ce-i fcu, se puse cu spatele la copaciul care i-l art viteazul
i, pe cnd mpingea, el o leg de copaci cobz, i porni nainte, c n-avea vreme de pierdut.
Nu fcu mult cale i ntlni pe Zoril, dar lui Zoril nu prea i da meii a sta mult de vorb, cci,
zicea el, se duce dup Miaznoapte, pe care o luase n goan. Fcu ce fcu i-l puse i pe dnsul la
bun rnduial, ca i pe ceilali doi, dar cu mai mare btaie de cap. Apoi plec nainte i se duse pn
ce ajunse la o peter mare, n care zrise focul.
Aci dete peste alte nevoi. n peter acolo triau nite oameni uriai carii aveau numai cte un ochi n
frunte. Ceru foc de la dnii, dar ei, n loc de foc, puser mna pe dnsul i-l legar. Dup aceea
aezar i un cazan pe foc cu ap i se gteau s-l fiarb ca s-l mnnce.
Dar tocmai cnd era s-l arunce n cldare, un zgomot se auzi nu departe de petera aceea, toi
ieir, i lsar pe un btrn de ai lor ca s fac ast treab.
Cum se vzu viteazul nostru singur numai cu unchiaul, i puse gnd ru. Unchiaul l dezleg ca s-l
bage n cazan, dar voinicul ndat puse mna pe un tciune i-l azvrli drept n ochiul btrnului, l
orbi, i apoi fr s-i dea rgaz a zice nici crc! i puse o piedic i-i fcu vnt n cazan. Lu focul dup
care venise, o apuc la sntoasa, i scp cu fa curat. Ajungnd la Zoril, i dete drumul. Dup
aceea o tuli la fug i fugi pn ce ajunse la Miaznoapte, o dezleg i pe dnsa, i apoi se duse i la
Murgil pe care l trimise s-i vaz de treab. Cnd ajunse la tovarii si, ei tot mai dormeau. Nu
ncepuse, vezi, nc a se arta albul zilei, att de lung fu noaptea, fiindc voinicul i oprise cursul, i
aa avu timp destul s colinde dup focul care i trebuia. N-apuc s ae focul bine i tovarii si,
deteptndu-se, ziser:
- Dar lung noapte fu asta, mi vere.
- Lung da, vericule, rspunse viteazul.
i se umfla din foale ca s aprinz focul. Ei se scular, apoi ncepur a se-ntinde i a csca, dar se

cutremurar cnd vzur namila de lighioan lng dnii i un lac de snge ct pe colo. Zgir ochii
i cu mare mirare bgar de seam c capetele balaurului lipsesc, iar viteazul nu le spuse nimic din
cele ce pise, de team s nu intre ur ntre dnii, i se ntoarser cu toii n ora.
Cnd ajunser n cetate, toat lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului, da laud
sfntului c trecuse noaptea aia lung, mai ajunser o dat iar la ziu i ridica pn n naltul cerului pe
mntuitorul lor. Viteazul nostru, care vzuse i el lipsa capetelor, nu se frmnta deloc cu firea, fiindc
se tia curat la inim, i porni ctre curtea mprteasc, ca s vaz ce s-o alege cu capetele fr
limbi, cci el nelesese c aici trebuie s se joace vreo drcie. Pasmite, buctarul mpratului, un
igan negru i buzat, se dusese d-a minune s vaz ce mai ala, bala, pe la flcii ce stau la pnd. i
daca dete peste dnii dormind i peste dihania spurcat fr rsuflare, el se arunc cu satrul de la
buctrie i-i tie capetele. Apoi merse la mpratul cu capetele i i le art, flindu-se c el a fcut
izbnda. Iar mpratul daca vzu c se nfieaz buctarul curii cu izbnd, fcu o mas mare, ca
s-l logodeasc cu fie-sa, i pusese n gnd s fac o nunt, unde s cheme pe toi mpraii. iganul
arta la toat lumea hainele sale pe care le umpluse de snge, ca s fie crezut. Cnd ajunse viteazul
nostru la palat, mpratul cu voie bun edea la mas, iar cioropina sta n capul mesei pe apte
perne. Cum ajunse la mprat, i zise voinicul:
- Preanlate mprate, am auzit c oarecine s-ar fi ludat ctre mria-ta c el ar fi ucis pe balaur. Nu
e adevrat, mria-ta, eu sunt acela care l-am omort.
- Mini, mojicule, strig iganul ngmfat, i poruncea slujitorilor s-l dea afar.
mpratul, care nu prea credea s fi fcut iganul ast voinicie, zise:
- Cu ce poi dovedi zisele tale, voinicule?
- Zisele mele, rspunse viteazul, se pot dovedi prea bine, poruncii numai ca mai nti s se caute
daca capetele balaurului, care stau colea la iveal, au i limbile lor.
- S caute, s caute, zise bahnia.
El ns o cam bgase pe mnic, dar se prefcea c nu-i pas. Atunci cutar i la nici unul din
capete nu gsir limb, iar mesenii nmrmurir, cci nu tiau ce va s zic asta. iganul, care o
sfeclise de tot, i care se cia de ce n-a cutat capetele n gur, mai nainte de a le aduce la mpratul,
strig:
- Dai-l afar c e un smintit i nu tie ce vorbete.
mpratul ns zise:
- Tu, voinicule, va s zic ne dai s nelegem c acela a omort pe balaur care va arta limbile.
- Fugi d-acolo, mprate, zise iganul care tremura ca varga i se-nglbenise ca ceara, nu vezi c
calicul sta este un deuchiat, care a venit aici s ne amgeasc?
- Cine amgete, rspunse voinicul linitit, s-i ia pedeapsa.
El ncepu apoi a scoate limbile din sn i a le arta la toat adunarea, i de cte ori arta o limb de
attea ori cdea i cte o pern de sub igan, pn ce, n cele din urm, czu i el de pe scaun, att
de tare se speriase dihania.
Dup aceea voinicul nostru spuse toate cte a pit, i cum a fcut de a inut noaptea att de mult
timp. Nu-i trebui mpratului s se gndeasc mult i s vaz c voinicul care vorbea avea dreptate, i
cum era de suprat pe igan, pentru mielia i minciuna lui cea neruinat, porunci i numaidect se
aduse doi cai nenvai i doi saci de nuci, leg pe igan de coadele cailor i sacii de nuci i le dete
drumul. Ei o luar la fug prin smrcuri, i unde cdea nuca, cdea i bucica, pn ce s-a prpdit i
igan i tot. n urm pregtindu-se lucrurile, dup cteva zile fcu nunt mare, i lu romnaul nostru
pe fata mpratului de soie, i inu veselie mare i nemaipomenit mai multe sptmni, puindu-l i n
scaunul mpriei, iar fata lcrm i mulumi lui Dumnezeu c a scpat-o de sluenia pmntului,
de harapina spurcat. Eram i eu p-acolo i dedeam ajutor la nunt, unde cram ap cu ciurul, iar la
sfritul nunei aduser un co de prune uscate s arunce n ale guri cscate.
Iar eu nclecai p-o ea i v-o spusei dumneavoastr aa.