http://smartwoman.hotnews.

ro/Draga-mama-corporatista-

Draga mama corporatista,

Ca sa fie clar de la inceput, cea care semneaza aceasta scrisoare are state vechi in meserie:
conduce o multinationala de mai bine de 10 ani. Pleca luni si se intorcea vineri, dormind rar 2
nopti la rand in acelasi hotel. Nu sunt Lupul Moralist, numele meu este Nicoleta si am inceput
sa devin dependenta de munca atunci cand fetita mea avea 5 luni. Acum are 13 ani si 2
episoade depresive la activ; plus 3 luni in care si-a facut rau ei insasi, taindu-si mainile pentru
a scapa de durerea emotionala.
Vorbeste 2 limbi straine cursiv si notele sunt rar de 8, in rest 9 si 10. Pana acum cateva luni muncea,
ca si mine, 10-12 ore pe zi, in incercarea de a fi la inaltime. La inaltimea pe care o stabilisem eu.
Eram convinsa ca sunt o mama buna, ofeream copilului meu tot ce isi dorea, era de ajuns sa zica
vreau; destul de mandra de mine, apreciata de parteneri si ajungand in 10 ani unde nici nu visasem
in facultate.
Pana intr-o zi cand am primit un email de la fata mea, evident, eu fiind in delegatie. In mare, imi
spunea ca habar nu am ce se intampla in viata ei si ca ma roaga sa o ajut, pentru ca ea nu mai poate
si nu mai vrea sa traiasca. Atasata email-ului, era o poza cu mana ei taiata. In cele 10 ore in care am
condus spre casa am incercat sa inteleg unde am gresit. Lista e lunga, nu are rost sa enumar toate
erorile de pilotaj facute, mai ales ca daca va ganditi bine, sunt sigura ca le veti descoperi singure.
Important este ce am facut dupa. Am inteles ca doar cateva ore petrecute in weekend cu fata mea nu
sunt de ajuns, mai ales ca atunci faceam lucruri placute impreuna; important era sa fiu langa ea cand
ii era greu. Cand venea de la scoala plangand din cauza comentariilor rautacioase legate de
kilogramele ei in plus; cand i-a plecat cea mai buna prietena definitiv in strainatate; s-a simtit
abandonata, singura, evitata de toti colegii, ba mai mult, i s-a spus ca mai bine murea la nastere,
pentru ca oricum nu e buna de nimic si nu e iubita de parinti, pentru ca e asteptata mereu de bunici.
Va e greu sa credeti ca niste copii pot fi asa cruzi?
Ar fi trebuit sa fiu langa ea cand nu intelegea de ce profesoara nu a apreciat creativitatea ei; de ce a
depunctat-o pentru ca nu a invatat pe de rost niste comentarii dictate la clasa?
Cand baietii cu o sexualitate precoce, inca din clasa a cincea, mimau actul sexual iar ea nu
intelegea ce se intampla, atunci ar fi trebuit sa o ascult. Cand adormea singura seara, dorindu-si
umarul meu in locul ursuletului de plus, atunci ar fi trebuit sa o tin in brate. Ar fi trebuit sa fiu langa
ea in momentele de singuratate. V-ati gandit vreodata cat de singuri se pot simti copiii nostri?
Am inteles ca daca isi doreste sa cante, trebuie sa o las sa cante, chiar daca eu imi doream altceva
pentru ea. Acum stau in spatele scenei, nu in public, pentru ca ea se simte in siguranta sa ma stie
chiar in spatele ei atunci cand canta. Nu ma mai afecteaza ca nu ii place matematica si nici nu o mai
fortez sa stie pe de rost comentariile la romana. Mergem la concerte impreuna si ascult cu placere
One Direction, pentru ca sunt preferatii ei. Iar ea nu se mai plange de Emeli Sande.
Am descoperit in copilul meu un om minunat, o fetita puternica si luptatoare. La 12 ani, a trecut
prin suferinte grele, s-a gandit la sinuciderea, pentru ca viata ii parea fara rost. Obosita si singura la
12 ani. Pentru ca mami era mereu ocupata, in sedinte sau la telefon.

Draga mama corporatista, nu-ti doresc sa primesti un email ca cel primit de mine. Nici sa vezi
mainile copilului tau taiate, asa cum le-am vazut eu; sa nu simti ca cerul se prabuseste peste tine.
Gandeste-te daca poti schimba ceva acum. Nu-ti lasa copilul in spatele tau pe scena vietii, stai tu in
spatele lui. Si indiferent in ce sedinta esti, daca te suna fetita sau baiatul tau, raspunde. Inca nu am
vazut vreo companie falimentata din cauza unui: Buna mami, hai sa-ti zic ce s-a intamplat azi