ADHD: deficitul de atentie la copiii prescolari si scolari

Copiii nu mai sunt ca odinioara...din ce in ce mai des auzim o astfel de afirmatie

din partea celor in varsta care au crescut generatii de copii de-a lungul timpului.
In prezent, prescolarii, dar si scolarii sunt mult mai neastamparati si mai
nerabdatori. Astfel ca parintii incep sa se ingrijoreze si sa fie mult mai atenti la
ceea ce se intampla cu copilul lor pentru a depista din timp daca simptomele
aparute duc la ADHD, o boala moderna, care merita un tratament si o atentie
aparte.
Atat parintii cat si cadrele didactice trebuie sa se informeze asupra simptomelor
acestei boli pentru ca orice copil trebuie ajutat de mic pentru a nu intampina dificultati
la varsta maturitatii.
Deficitul de atentie/Tulburarea hiperkinetica (ADHD-ul) este o boala care apare la
copiii prescolari si care se dezvolta pe parcursul vietii de scolar daca nu este
descoperita la timp. Pentru a veni in ajutorul copiilor, specialistii in pediatrie au
dezvoltat numeroase programe pentru a urmari evolutia comportamentului celor mici
si pentru a stopa simptomele ADHD-ului. In general, deficitul de atentie se manifesta
prin stari de neliniste, tulburarari de atentie si concentrare, agresivitate si implusivitate
sporita, etc. In general, toti copiii cu varste intre 4 si 8 ani se confrunta cu astfel de
stari. Sindromul ADHD-ului devine ingrijorator daca toate aceste tulburari se repeta
frecvent.
Indiferent de gravitatea situatiei, strategiile terapeutice dezvoltate in acest sens
vor contribui la indepartarea starilor caracteristice sindromului hiperkinetic si ii vor
ajuta pe cei mici sa ajunga, treptat, treptat la o viata normala. Daca in viata de zi cu zi,
simptomele ADHD-ului nu sunt foarte vizibile, la scoala, marea majoritate a copiilor
diagnosticati cu o astfel de boala intampina dificultati de adaptare si de realizare a
activitatilor scolare...nu reusesc sa-si faca corect temele din cauza lipsei de atentie, nu
pot asimila cunostinte din cauza faptului ca nu se concentreaza suficient asupra
subiectului dat, nu reusesc sa duca la bun sfarsit o activitate scolara deoarece se lasa
usor influentati de factori externi, pierd deseori obiecte care le sunt folositoare in
realizarea temelor, etc. Acestea sunt doar cateva dintre problemele unui copil cu
ADHD, care se pot agrava in timp in cazul in care copilul este marginalizat si
catalogat ca avand deficiente majore in gandire. Fie ca este vorba de ADHD, fie ca
este vorba de un comportament deosebit, cei mici nu trebuie lasati sa-si dea seama ca
sunt copii problema, ei trebuie integrati in colectivitati pentru ca sunt la varsta la
care actiunile si felul de a gandi al celorlalti le influenteaza comprtamentul. In nici un
caz, nu sunt indicate actiunile drastice cum ar fi retragerea copilului de la o scoala

normala in favoarea unui scoli ajutatoare. Aceasta actiune nu va face decat sa agraveze
situatia copilului, intrucat mediul pe care i-l veti oferi va fi exact cel al copiiilor cu
probleme de adaptare la mediul normal, indiferent de tratamentele ajutatoare de care
pot beneficia in scoala respectiva. ADHD-ul nu este o boala irecuperabila sau cu
consecinte grave asupra sanatatii copiilor. Orice copil diagnosticat cu ADHD poate
avea o viata normala daca este ajutat acasa, la scoala sau de specialistii in domeniu.
Insa nu orice tulburare de atentie este cauza unei boli ca ADHD-ul. Exista copii
de clasa intai al caror ritm este mult mai incet decat al celorlati si care au nevoie de o
tratare aparte pentru a se adapta treptat cerintelor scolare. In acest sens, orice cadru
didactic are menirea de a avea rabdare si de a incerca pe cat posibil sa ofere acestor
copii sansa de a se integra si de a-si imbunatati ritmul de invatare si de asimilare a
cunostintelor.
Sindromul deficitului de atenie i hiperactivitate sau ADHD determin
modificri ale comportamentului copilului pe plan social, emoional i colar. De
obicei, se face greit acocierea copil ru cu copil cu ADHD ! Este necesar s se fac
distincia ntre natura rea a copilului i comportamentul ru al copilului. n cazul
ADHD comportamentul nedorit manifestat de copil este rezultatul unei tulburri.
Hiperactivitatea specific precolarilor cu ADHD este cauzat de o serie de
deficiene cerebrale ale copiilor, de faptul c impulsurile i informaiile nu se transmit
ntr-o manier normal datorit insuficienei secreiei neurotransmitorilor. Conform
cercetrilor realizate de specialiti, alte cause ar fi plictiseala, supradotarea, conflictele
psihice, tulburrile emoionale, depresie, mediu familial conflictual, pubertate, deficit
de atenie, deficit de nvare, auz sau vz , tulburri tiroidiene, alergii alimentare.
Copilul hiperactiv se dovedete a fi mai energic dect media ntr-un mod lipsit
de finalitate n situaii obinuite: la mas, la somn, n timpul activitilor. Hiperactivul
pare mereu n micare. Majoritatea problemelor comportamentale ale copiilor
diagnosticai cu ADHD sunt legate de hiperactivitate i impulsivitate.
Simptomele hiperactivitii sunt prezente nainte de 7 ani.
Copiii hiperactivi sunt incapabili s-i concentreze atenia asupra
detaliilor sau face erori prin neglijen. Activitatea este dezordonat,
efectuat neglijent, fr un plan gndit. Aceti copii prezint dificulti n
a-i menine atenia asupra unor sarcini sau activiti de joc. Ei par adesea
ca i cum ar fi cu gndul n alt parte, c nu ar asculta sau nu ar auzi ce li
se spune. De cele mai multe ori nu respect exact instruciunile.
De regul, copiii hiperactivi evit activitile care necesit autoexigen,
efort mental sau capaciti organizatoare. Deprinderile de lucru sunt
adesea dezordonate, dezorganizate, iar materialele pierdute, mprtiate
sau mnuite neglijent.
n timpul activitilor, aceti copii sunt uor de distrat de stimuli
irelevani i ntrerup frecvent sarcinile pentru a se ocupa de evenimente
banale, care sunt uzuale i uor de ignorat de ceilali.

 Sunt uituci, par n continu micare, vorbesc excesiv de mult, au

dificulti n a rmne aezai, se ridic frecvent n picioare, se rsucesc
pe scaun, se ridic de la mas n timp ce mnnc sau n timp ce se uit la
televizor sai i fac temele, fac zgomot n timpul activitilor care ar
trebui s se desfoare n linite.
Impulsivitatea se manifest la copiii hiperactivi prin dificultatea de a formula
rspunsuri sau trntirea lor nainte de a formula complet ntrebarea. Au
dificulti n a-i atepte rndul, i deranjeaz pe cei din jur, fac pe clovnii n
faa celor din jur.
Copilul cu ADHD trebuie ajutat de prini i de educatoare s-i mreasc
posibilitile de concentrare a ateniei. Un prim pas necesar realizrii acestui obiectiv
este acceptarea condiiei deosebite a copiilor care sufer de acest sindrom i acordarea
de sprijin constant materializat n recompense, laude i aprecieri verbale n public.
Deoarece simptomele ADHD apar nainte de vrsta de 7 ani, este important
stabilirea unui diagnostic precoce pentru a iniia strategii de intervenie menite s
previn accentuarea acestora i evoluia spre agresivitate, tulburare opional sfidtoare
i de conduit. Pe lng medicaia prescris de medicul psihiatru este important
construirea suportului familial i educaional care s antreneze copilul ntr-un program
de terapie comportamental cu reguli clare i msuri (metode) psihologice ce
urmresc dezvoltarea ateniei i a capacitii de concentrare, reducerea
comportamentului agresiv, creterea ncrederii n sine, a adaptabilitii sociale i
mbuntirea performanelor colare.

FUNDAMENTELE
PSIHOPEDAGOGIEI
SPECIALE

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI
SPECIALIZAREA: PIPP
STUDENT: RUSU IONELA LUMINITA
AN II