EPICTET

30

24.

Nu-i ntuneca sufletul cu gnduri ca acestea: "Voi tri

necunoscut, ca un om de nimic." Cci a te crede mic, fiindc
nu ai o funciune nalt, este a crede c rul i binele tu depinde
de lumea extern. Ce? Mririle i banchetele sunt, oare, menirea
ta? Nu. Atunci de unde ruinea c nu le ai? i cum s te socoi
un om de nimic, cnd tii c valoarea omului nu st n ce pare,
ci n ce este el, i tii bine c, n aceast privin, nu te ntrece
nimeni.
Dar mi rmn amicii fr ajutor. Cum fr ajutor? Nu le
dai bani? Nu-i faci ceteni romani? i, oare, acestea depind de
noi ori de altul? i apoi, cine poate da altuia ceea ce el singur
nu are?
Adun, deci, bani, zic ei, ca s avem i noi. Dac pot face
avere, pstrndu-mi simplitatea, credina i buntatea, artai-mi
cum, i voi aduna. Dar dac voi mi pretindei s dau aceste
bunuri ale mele ca s v procur vou nite lucruri de nimic,
suntei i nedrepi i nebuni. Clici, la wma urmei, ce vrei voi?
Bani ori un amic credincios i sincer? Atunci, aici ajutai-m
s ajung i nu-mi cerei lucruri care s m sileasc s pierd
tocmai aceast calitate.
Dar, zici tu, rmne patria fr ajutor. M rog, de ce ajutor
este vorba? Nu va cpta de la mine nici colonade, nici bi,
dup cum nu va avea nici nclminte de la fierar, ori arme de
la croitor. Dar nu e, oare, mai bine ca s-i dea cine poate? i
dac tu i-ai da un alt cetean credincios i supus, n-ar fi un
bun dar din partea ta? Desigur. Si
' atunci vezi c n-ai trit fr
a aduce folos rii tale.
Ce slujb voi ocupa eu, dar, n ara mea? Aceea care i
ngduie s-i pstrezi credina i simplitatea neatinse. Iar dac,
dorind s-i serveti ara, le pierzi pe acestea, ntreab-te ce
ctig ea din pierderea ta?
25.

i-a trecut cineva nainte la un banchet, la o recepie, la un

consiliu? Dac crezi acestea lucruri bune, felicit-! c i-au czut