Mersul pe varfuri este extrem de comun intre virstele de 10-18 luni, cind copilul invata

sa faca primii pasi. Totusi daca acest comportament persista dupa varsta de 18 luni,
necesita adresarea la un medic specialist.
Mersul pe varfuri are multiple etiologii, de la obiceiul idiosincrazic pana la boli
neuromusculare profunde. Spectrul optiunilor terapeutice se extinde de la simpla
observare, la interventii chirurgicale care pot implica alungirea tendoanelor membrului
inferior.
Mersul pe varfuri se refera la mersul pe degete fara a sustine greutatea pe calcii sau alta
parte a plantei. Mersul pe varfuri poate fi determinat de diferiti factori.
Un tip de mers pe virfuri este denumit habitual sauidiosincrazic, in care cauza nu este
cunoscuta. Alte cauze cuprind tendonul Achillian scurt congenital, spasticitate musculara
asociata cu paralizia cerebrala si boala paralitica musculara cum este distrofia
musculara Duchenne.
Mersul pe virfuri persistent la copii poate reprezenta un semn timpuriu de autism. La
copiii cu autism mersul pe virfuri se poate datora unui sistem vestibular disfunctional,
o probleme frecventa in autism.
Medicul specialist va evalua daca conditia se manifesta la ambele picioare, care este
limita de miscare a copilului (daca isi poate flexa membrele inferioare) si va efectua un
examen neurologic de baza. Tratamentul va depinde de cauza conditiei.
Pentru mersul pe varfuri idiopatic la copii mici se prefera supravegherea. Copilul de
obicei va adopta in timp mersul normal al adultilor. Daca exista o reducere a
miscarilor membrelor inferioare se poate opta pentru purtarea unui ghips pe durata
zilei, noptii sau ambelor, limitind posibilitatea copilului de a merge pe virfuri si intinzind
tendonului lui Achille. Se foloseste ortoza planta-glezna. Terapia cu botox este folosita
pentru a paraliza muschii gambei si a reduce opozitia muschilor la intinderea tendonului
lui Achille, alaturi de ghipsaj.
Daca masurile terapeutice conservative nu pot corecta mersul pe virfuri dupa 12-24 de
luni, alungirea chirurgicala a tendonului este o optiune. Chirurgia este efectuata sub
anestezie totala. Dupa interventie se poarta un ghips pina sub genunchi pentru 6
saptamini si apoi o orteza pentru a proteza tendonul pentru citeva luni.
Daca etiologia mersului pe varfuri este un sistem vestibular disfunctional, se va participa
la un program de stimulare vestibulara terapeutica.

Patogenie si cauze
Cap de serie in lista etiologiilor acestei conditii este mersul pe varfuri idiopatic.
Aceasta entitate a fost denumita si mersul pe virfuri habitual si tendonul scurt congenital
al lui Achille. Diagnosticul este pus prin excluderea tuturor patologiilor neuromusculare.
Mersul pe virfuri idiopatic apare la un sugar cind isi face primii pasi. Multi copii incep
acest experiment pe virfuri. Unii renunta la acest obicei, altii nu. Cei care persista
necesita atentie medicala.

O cauza frecventa de mers pe varfuri este spasticitatea musculara. Spasticitatea

muschilor extremitatii inferioare poate avea multiple cauze. Principala este o leziune pe
tractul piramidal al sistemului nervos central. Cea mai comuna etiologie este paralizia
cerebrala spastica, in care leziunea este un deficit in cortexul motor rezultat prin lipsa
de dezvoltare sau mai rar printr-o leziune la nastere. Mai rar, la copii leziunea cortexului
motor apare dupa nastere ca rezultat al unui accident vascular cerebral. Spasticitatea
membrului inferior rezulta si prin distrugerea fibrelor din cortexul motor care fac legatura
cu maduva spinarii. Leziunile medulare pot fi congenitale, traumatice sau cistigate in
alte maniere.
A treia etiologie ca frecventa este boala musculara paralitica. Atrofia muschilor prin
pierderea celulelor neurale din coarnele anterioare medulare printr-un proces distructiv al
muschilor. Exemplul clasic este distrofia musculara Duchenne. Aceasta pierdere
progresiva a muschilor este asociata cufibroza. Deoarece muschii flexori plantari de la
glezna sunt de sase ori mai puternici decit dorsiflexorii, aceasta fibroza conduce la
o contractura fixa in flexie plantara. Alte afectiuni paralitice mai putin comune care pot
determina mers pe virfuri sunt miopatiile congenitale si alte tipuri de distrofii
musculare.

Semne si simptome
Pacientul cu mers pe virfuri idiopatic este un sugar care face primii pasi. Copilul pare
complet sanatos si incepe sa mearga la o virsta normala. Reflexele tendinoase
profunde sunt normale. Nu exista reflexe patologice. Ocazional pacientul poate
merge pe toata planta daca incearca. Exista un grad variat de redoare a flexorilor
plantari la glezna care limiteaza dorsiflexia pasiva. Inspectia si palparea coloanei
toracolombare este normala. Copilul merge si alearga pe degete, mai ales cind acesta
nu este observat de alte persoane. Echilibrul si coordonarea sunt normale pentru virsta
pacientului. Mersul pe virfuri este simetric ca implicare a degetelor. Asimetria elimina ca
diagnostic mersul pe virfuri idiopatic.
Tabloul clinic al unui pacient care merge pe virfuri cu spasticitate musculara depinde
de cauza de baza si de timpul de debut. Daca conditia este congenitala, asa cum este in
cazul paraliziei cerebrale, initierea mersului este semnificativ intirziata. Spasticitatea
musculara este aparenta la momentul evaluarii initiale si are o distributie anatomica care
reflecta extinderea leziunii la cortexul motor.Reflexele tendinoase profunde sunt
hiperactive. In timp ce contractura musculara se inrautateste in timp, leziunea
neurologica este statica ca evolutie si nonprogresiva. Un pacient cuparalizie cerebrala
poate prezenta defecte cognitive asociate dar acestea sunt separate de diagnosticul
de paralizie cerebrala, care este definita doar de afectarea sistemului motor.
Pacientii cu alte cauze de spasticitate se pot prezenta tardiv pe durata vietii cu mers pe
virfuri cistigat. Istoricul poate documenta orice etiologie, cum este un atac cerebral
vascular sau leziune medulara. Totusi debutul poate fi gradual, cum este cel
din tumora medulara sau diastematomielia,la care prezentarea este unilaterala.
Pacientul care merge pe virfuri datorita unei boli paralitice musculare se prezinta

tardiv la medic, de obicei dupa ce diagnosticul primar a fost deja stabilit. Tabloul clinic
variaza in functie de diagnosticul primar. Specific pentru mersul pe virfuri trebuie
evaluata rezistenta musculara a muschilor membrului inferior, pentru a determina gradul
in care equinus compenseaza slabiciunea extensiei genunchiului.