PRINCIPIILE BUGETARE INTRE TEORIE SI PRACTICA

Dupa o lupta indelungata, burghezia in ascensiune din tari ca Anglia, Franta si alte tari a izbutit sa se impuna monarhiei
asbsolutiste- ultimul reazim nobilimii feudale- o serie de masuri care urmareau limitarea drepturilor suveranului in instituirea si
perceperea de impozite, ca si in cheltuirea acestora, organizarea gospodariei financiare a statului dupa reguli precise si
supunerea acesteia controlului parlamentar.
Aceste reguli, avind valoare de principii de drept bugetar,au fost inserate In diverse legi,devenind asfel criterii de baza in
alcatuirea si executarea bugetului de stat. Principiile sunt niste reguli privind domeniul bugetar, care definesc modul de reflectare
a veniturilor si cheltuielilor publice in domeniul de stat.
n practica bugetar se folosesc urmtoarele principii bugetare: principiul universalitii; principiul unitii; principiul anualitii
bugetului public; principiul specializrii bugetare; principiul unitii monetare; principiul echilibrului bugetar; principiul publicitii.
Principiile bugetare sunt prevzute explicit i rezult implicit din coninutul Legii finanelor publice .
Principiul universalitii
Acest principiu prevede urmtoarele:
-Veniturile i cheltuielile publice s fie nscrise n bugetul de stat cu sumele lor totale sau globalefara vreo compensare intre
ele(regula produsului brut sau a noncompensarii);
-Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepia donaiilor i sponsorizrilor care au
stabilite destinaii distincte(regula nonafectarii veniturilor) ;
n practic, ns, se nregistreaz frecvent abateri i de la acest principiu. Astfel , pentru finanarea unor servicii ale statului sunt
scoase n afara bugetului ordinar venituri care provin din anumite surse . Acestea fac obiectul unor bugete extraordinare , anexe ,
autonome sau conturi speciale de trezorerie . Legea privind finanele publice prevede expres destinaia resurselor publice ,
nelese ca resurse totale , i care vizeaz : domeniul social , domeniul economic , asigurarea cerinelor de aprare a rii i a
ordinii publice , susinerea unor programe de cercetare fundamental , finanarea administraiei de stat centrale i locale i a altor
cheltuieli prevzute de lege . Dac la un moment dat , n mod justificat , sunt necesare anumite cheltuieli pentru satisfacerea unor
nevoi publice , ele nefiind prevzute n bugetul public , introducerea lor presupune stabilirea de resurse din care urmeaz a fi
efectuate . Dac resursele respective sunt contribuii , pri din ncasri ale agenilor economici sau alte prelevri instituite n acest
scop , atunci bugetele astfel ntocmite au regim de fonduri speciale (presupun afectaie special) i se anexeaz la bugetul
public , ca o component , n funcie de nivelul i de interesul pentru care se efectueaz cheltuiala respectiv . n practica noastr
bugetar , ncepnd cu anul 1992 s-au instituit fondurile speciale , reglementate prin Legea bugetar anual . Aceste fonduri
evideniaz venituri cu afectaie special reprezentnd o excepie de la principiul neafectrii veniturilor bugetare .
-Veniturile i cheltuielile publice s se realizeze numai n cadrul bugetului public, prin componentele acestuia.
n practic , cerinele universalitii bugetului sau nu se mai respect dect parial .Astfel , n locul bugetelor brute care include
toate veniturile i cheltuielile n sume totale , s-a trecut la elaborarea de bugete mixte , n care veniturile i cheltuielile unor
instituii publice figureaz cu sumele lor totale , iar altele numai cu soldurile . Printre veniturile i cheltuielile ce se pot nscrie n
buget numai cu soldul , se numr :
- veniturile de la ntreprinderile publice sau subveniile ctre acestea ;
- vrsmintele ctre bugetul de stat sau subveniile primite de la acestea n relaiile dintre bugetele locale i bugetul general al
statului ;
- subveniile primite n completare de unele instituii din sfera nematerial ce realizeaz unele venituri pe care le rein n vederea
acoperirii unei pri din cheltuielile lor .
n contextul respectrii principiului autonomiei financiare , orice venituri extrabugetare sunt lsate la dispoziia entitii care le
obine , pentru a le folosi direct n conformitate cu nevoile proprii . Dac veniturile proprii sunt suficient de mari , finanarea de la
buget se realizeaz per sold , sub forma unei subvenii de completare pn la nivelul cheltuielilor proprii . n cazul unor venituri
proprii de dimensiuni modeste sau cu caracter ntmpltor , cheltuielile sunt acoperite de la buget , fr a fi influenate de aceste
venituri . Tocmai de aceea , n perioada
actual , bugetul de stat are caracterul unui buget mixt .
Principalele avantaje ale respectrii acestui principiu sunt : cunoaterea ct mai exact i real a volumului total al veniturilor i
cheltuielilor publice; cunoaterea corelaiei care exist ntre anumite venituri i cheltuieli care se afl n conexiune strns;
asigurarea posibilitilor de control al Parlamentului asupra cuantumului total al veniturilor i cheltuielilor publice.
Aplicare strict a principiului universalitii confer bugetului public caracterul de buget brut.
Bugetul brut evideniaz suma dimensiunilor globale reprezentnd ncasrile de venituri publice sau acoperirea cheltuielilor
publice.
Legtura dintre bugetul public i bugetul instituiei este dat de diferena dintre cheltuielile (mai mari) i veniturile proprii (mai
mici), adic soldul cheltuielilor. n aceste condiii, aplicarea principiului universalitii bazat pe legturile per sold confer bugetului
caracteristica de buget net.
Bugetul public net evideniaz suma soldurilor reprezentnd vrsminte din venituri sau acoperirea cheltuielilor.
Excepii de la principiul universalitii:
- resursele provenind din donaii
- fondurile de sprijin ale particularilor
- reconstituirea creditelor bugetare prin restituirea ctre buget a sumelor necuvenite sau acordate cu titlu provozoriu.
Exista multi adversari ai ai incalcarii principiului unversalitatii pentru ca astfel pot aparea o multime de disimulari, iar ordinea si
claritatea documentelor nu va mai fi respectata. Practica bugetara a consacrat in locul bugetelor brute, bugetele mixte.
Principiul unitii
Acest principiu presupune ca veniturile i cheltuielile publice s fie nscrise ntr-un singur document, pentru a asigura utilizarea
eficient i monitorizarea fondurilor publice. Astfel, bugetul public, prin unicitatea documentului, asigur o prezentare de ansamblu
i deci o cunoatere clar a situaiei finanelor publice, adic a surselor de venituri i a destinaiei cheltuielilor, precum i a formei
echilibrate sau deficitare a bugetului.

3.2 Principiile bugetare

Stabilirea drepturilor in ce priveste instituirea impozitelor si taxelor, a

destinatiilor veniturilor publice au constituit preocupari de prim rang deosebit de bine
gandite, redactate si aplicate inca din perioada imperiului roman. Aceleasi preocupari au
framantat si organizarile statale ulterioare aflata in ascensiune in Europa de Vest.
Undeva in sec. al XVIII s-a trecut la organizarea gospodariei financiare a statului,
dupa anumite reguli si la supunerea aprobarii exercitiului acesteia controlului
parlamentar. Avand in vedere formulele lui Adam Smith, acesete reguli au fost incluse si
in legile cu aplicativitate in domeniul finantelor publice, dobandin valoare d principii ale
dreptului bugetar si au fost puse la baza elaborarii si executiei bugetului public.
Aceste principii se refera la:
-sfera de cuprindere a veniturilor bugetului public si a destinatiilor acestora
-intervalul de timp pt. care guvernul este autorizat de parlament sa incaseze
veniturile bugetare si sa le aloce pe destinatii prestabilite
-echilibrarea utilizarilor bugetare prestabilite cu veniturile ce urmeaza sa se
realizeze
-informarea cetatenilor statului referitor la imputernicirea acodata de guvern
parlamentului de a incasa venituri de la populatie si agenti economici pt. a
efectua cheltuieli in interes general
Prin urmare in teoria si practica finantelor publice, in timp au devenit recunoscute
si aplicate urm. principii bugetare:
1.Universalitatea bugetului
2.Unitatea bugetului
3.Neafectarea veniturilopr bugetare
4.Anualitatea bugetului
5.Echilibrul bugetar
6.Specializarea bugetara
7.Realitatea bugetului
8.Publicitatea bugetului
Universalitatea bugetului este principiul potrivit caruia veniturile si cheluielile publice
trebuie sa fie inscrise in bugetul public in sume sau totale. In acest fel parlamentul tarii
va cunoaste veniturile totale care se vor incase precum si destinatiile acestora. In

practica bugetara acest principiu se respecta partial deoarece in locul bugetelor

brute(care includ pe total veniturile si cheltuielile) s-a trecut la elaborarea unei bugete
mixte in care veniturile si cheltuielile unor institutii publice figureaza cu sumele lor
totale in buget, iar altele numai cu soldurile.
In bugetul statului se inscriu numai cu solduri:

veniturile de la intreprinderile publice sau subventiile acordate acestora

varsamintele catre bugetul de stat sau subventiile date din acesta in relatiile
bugetelor locale cu bugetul de stat

subventiile primite in completarea resurselor financ. proprii ale unor institutii

publice(Universitati, unitati de cercetare, scoli, spitale,)