Pr. Prof. Dr. MIRCEA BASARAB ERMINEUTICA BIBLICA oe BCU Cluj-Napoca KN TEORT 2004 00038 EDITURA EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE, ORADEACUPRINS CUVANT INAINTE . 6... ee ee ee et INTRODUCERE . ¢ ee Nofiuni generale de ‘Ermineutica’ biblica 1, Numele, scopul si definitia Ermineuticii biblice Necesitatea Ermineuticii biblice Rolul si folosul Ermineuticii biblice Impartirea Ermineuticii biblice Pe Lectura. Interpretare, interpret, ‘calitatile ‘interpretulut 1. Notiunea interpretarli . . 2. 1 ee Felurile interpretarli > 2 2. 7 - Limita interpretarii Interpretul si calitatile iut Leu NOEMATICA SAU TEORIA SENSURILOR SFINTEI SCRIPTURI 1 Notiunea de sens sf Insemnare-semnificatie eee ee 2, Impartirea sensului biblic . 2... 1. ee I. Sensul literal-istoric . oe 1. Felurile sensului Prope 6) Bataae b) Hiperbola Fe ¢) Litota a8 d) Ironia e) Elipsa f) Comparatia Felurile sensului literal impropris, ‘figurat ‘sau tropic a) Sinecdoca 1 2. wee eae rors b) Metonimia © c) Metafora as eee cee a) Alegoria e) Parabola eee eee eee ip) Ghictosret se: h) Gnomule se i) Simbolul ©! 1. Acte simbolice | | 2. Viziunile simbolice ~ 3, Lucrurile si persoanele simbolice Universalitatea sensului literal . . Scriptura are un singur sens literal » . . Rectuh ee rae 1, Sensul tipte 1. Nofiunea de tip in Stanta Scripturd | 2. Existenta tipului oo a) Marturii ale Vechiul Testament b) Tisus mArturiseste prezenta tipuriior c) Marturia Sfintilor Apostoli . . . » d) Marturi ale Sfintilor Parinti . . @) Sf. Liturghie, marturie a sensulut’tipic Extinderea tipului in Sfénta Scriptura . eRe PENT » Be »4, Sensul tipie . eee ae 53 a) Impértirea sensului tipte |< + oe b) Abuzurile de interpretare referitoare la sens:l tipic | 2) |) ) ) 55 e) Consideratii eu privire 1 expltearea senaulul tiple: <1... 87 Lectura ey : oe EURISTICA I, Euristica generala, literaré . . 6 8D 1. Intrebuintarea ‘limbii oo 2. Limbajul biblic sau intrebuintarea biblicd a vorbirii ca a) Ebraismele si influenta altor limbi- . oe oe b) Influenta crestind asupra limbii Noului Testament | 1 1 | 1.) 64 c) Limbile Sfintel Scripturi . . ee DD 64 3. Izvoarele de cunoastere ale limbajului bitlie | | fe ll 66 A. Izvoare principale ae ee Liizvoare directs) 0 oe elavoare indicecte fe 7, B, Izvoare secundare . | 1). | fo 2 67 1. Etimologia 67 2. Analogia_limbi oe oo Dl 68 3, Dialectele sau limbile intudite | | es 4, Concluzii referitoare la Umbajul biblic © 2. 69 Le ee . 5. Contextul *, Se 1. Contextul extern) 2 ce ee 2, Contextul intern Besant we Gee veer ete eet a) Contextul logic 7 1) 1 ll SS b) Contextul psihoiogie’ So To c) Contextul profetic . . ze 3. Consideratii referitoaré la context | 2) Sh 4, Ajutoarele contextulul . .. . . eB a) Tema de tratat 2 2 ee ee ») Seopul autorulul : a7, ¢) Mijloacele de cunoastere'a scopului |) 8 @) Motiv) =. ee Pill l ll 79 e) Alte ajutoare alé contextului oe Sl. 80 tei oe 6. Loeurile paralele’ fe os eg Lectura. Re ee ce geen Il. Euristica speciala, dogmatica ‘sau teologica 8B 1. Sfanta Traditie ca interpret a Sfintel Scripturi it 08 2. Biserica si rolul et de pastratoare sf interpretare a Stintei i Seriptur cs 92 3: Consensul Sfinwor Parinti Ll 96 Lectura. . ee ee 4. Analogia credintes§ 7.7.70 ool 8. Analogia biblicd . . 2 1. ee 08 6. Antilogii Biblice Fn 108 ect PROFORISTICA 1. Traducerea ee ie UParafraza | eB So SeaUa Se RRM eae eee egeeareertcse rem ar set ec eCIeeeEemCEseeC eee cae Ciene es 6. Omilia oe 4s ol 5 7. Tratatul exegetic sau disertatia ¢ 11 16 8. Comentariul . Poa os Arheologia biblicd si’ importanfa ei pentru ‘interpretarea Sfintei Scripturi . . 118 DIN ISTORIA INTERPRETARII SFINTEI SCRIPTURL Apendice. Comunicatul Primului Congres de teologie ermineutica ortodoxd . 148 Ermineutica biblicd ortodoxa. Bibliografie selectiva . . . - ... +... 149 Ermineutica biblica. Bibliografie eeleGtVAN a ceca care iloe Cuprins | eee ecteae tia seas sea sais gacees 107: 158PREFATA Ar fi de dorit ca dupa aparitia si tipirirea Sfintei Scripturi intra atdtea sute de mii de exemplare sd se ajunga la ceea ce atdt de mult doreste Méntuitorul, ,,ca tofi sa fie una“. Peste aceste asteptiri realitatea acestei pliniri este cu totul alta. In loc de fritietate si unire s-a semanat, nu fard prezenta duhului celui rau, ,,tatil minciunii“, urd gi vrajbd intre crestinii de pretutindeni, cu toate ca toti cred in Unul si Acelast Dumnezeu. Sa fie Sfanta Scripturé prilejul acestei sminteli? Nicidecum. Textul sfdnt a fost, este si va fi un text inspirat si autentic. Cauzele acestor neajunsuri trebuiesc caiutate altundeva. Ele se descifreazé in per- soana umand. Textul sfdént trecind prin inima persoanei, primeste in lumea atdt de complexa, si nu rareori complexataé a persoanei, un inteles cu totul strain de cel autentic si adevarat. Asa s-a ajuns la trista con- statare: ,,Céte capete atétea pireri*. Ce este de facut? Mai intdi trebuie sé meditim addnc asupra per- soanei noastre, la ceea ce se petrece inlduntrul ei, la scopul ei intru wasemaénare cu Dumnezeu“, la révna sfanté impreunad lucratoare cu harul ca sa tinda spre aceasté aseménare pe cat e posibil omeneste, asemenea sfintilor care au scris textul inspirat, asemenea Sfintilor Pdrinti care L-au tilmacit cu multé intelepciune si autenticitate si numai apoi si in- dréznim cu fricd si cu cutremur a incerca explicarea lui spre folosul altora, Altfel, instrainati de viata intru aseménare cu Dumnezeu, vom instraina si exegeza autenticé de la infelesul ei adevarat. Mai mult ca oriciénd azi intdlnim la tot pasul realitatea acestei in- stréinari prin numarul mare, peste 6000 de denominatiuni si secte. Tre- buie sa tinem cu sfintenie la autentica interpretare pentru ca de autentica interpretare a textului depinde si punerea lui in practicé. Intre ortodoxie si ortopraxie existé o nedespartita interdependentd. Netindnd cont de acestea riscim sai rastilmacim textul ,,spre a noastré pierzare< (2 Pe- tru 3, 16). Sfanta Scripturé este conform textului sfdnt ,,insuflata de Dumne- zeu‘ (II Tim. 3, 16), iar Biserica de asemenea este plind de Duhul Sfant yea stdlp si temelie a adevirului* (I Tim. 3, 15) si ca urmare singuraé prin Sfintii ei Parinti in acelasi Duh al adevarului, poate da o inter- pretare autenticad textului inspirat de Unul si Acelasi Duh. In afarti de Bisericé, tine sé afirme un mare teolog al Bisericii noastre (Pr. Prof. Sta- niloae), ,,Sfdnta Scriptur& va fi interpretaté ca o carte oarecare“. Dupai cele spuse mai sus, Ermineutica biblici a Périntelui Prof. Dr. Mircea Basarab, poate fi consideraté ca o céléuzti in ceea ce priveste interpretarea autenticd a textelor Sfintei Scripturi.Autorul, un bine cunoscut teolog cu studii in tard gi strdindtate, cu indeletniciri didactice la scolile noastre teologice, dar mai ales ca unul care triieste in prezent in mijlocul altor Biserici si confesiuni este in cea mai mare masuré competent in a ne introduce si céléuzi in mod Stiintific in domeniul ermineuticii biblice ca stiinté teologicd de baza pentru descifrarea $i intelesul autentic al exegezei textelor Sfintei Scripturi. Recomandaém cartea cu toata sinceritatea gi caldura sufleteascd, cu convingerea ferma ca va fi de un real folos teologilor nostri, scolilor de teologie, cdt si dreptcredinciosilor crestini in interpretarea autentici a textelor Sfintei Scripturi, spre intarirea lor in dreapta credinté in acest veac atdt de nelinistit $i frémdntat confesional, care intérire in dreapta credintaé si contribuie la mai multa fratietate crestineascé si remdneasca in acelasi timp. Oradea, 1a Sarbitoarea +IOAN Sf, Nicolae, 1996 Episcopal Oradiei: CUVANT INAINTE Data fiind importanta interpretirii textului Sfintei Scripturi pentru activitatea zilnicé a preotilor, studentilor teologi sau a seminaristilor, Ermineutica biblicd — disciplina care pune la dispozitie regulile de in- terpretare ale textului biblic — ar trebui sé constituie o carte ce nu poate lipsi de pe masa de lucru a celor ce se ocupé cu descoperirea sensului Sfintelor Scripturi. Realitatea de pdénd acum este insad cu totul alta. Sunt foarte multi ani de cdnd s-a tipdrit ultima Ermineuticd biblicé, incat parte dintre preotii nostri, indeosebi cei mai tineri, n-au avut inca ocazia si citeascé sau mai ales sé aibé la indemdnai un manual de Ermi- neutict. La aceasta s-a addugat si faptul ci dupa razbot, mai precis dupa reorganizarea invétémdntului teologic, Ermineutica biblicéd n-a mai figurat ca disciplin’ aparte in programa analiticé a invétimdntului nostru teo- logic universitar sau mediu. Programa analiticd a Seminariilor teologice a prevaizut timp inde- lungat pentru anul IV de studii, lectit de Ermineutica biblict pentru care erau rezervate, in cazul cel mai fericit, pind la aproape o treime din orele consacrate Studiului Noului Testament. Mult prea putin in raport cu importanta si rolul disciplinei pentru viata si activitatea preotulut. Mult prea putin in raport cu accentul care se pune astézi in miscarea ecumenicaé pe interpretarea Scripturii. Mult prea putin si dact luém in considerare lipsa unei interpretéri wnitare a Scripturii, lipsd constatata chiar in sdnul Bisericilor Reformei, de la care a pornit exprimarea dorin- tei dupa o astfel de ermineuticaé a textului biblic, De asemenea, numarul orelor si al cunostintelor ce puteau fi comunicate in legatura cu interpre- tarea Scripturii era mult prea mic si daci avem in vedere intensitatea + activitafii sectelor si a faptului ca in acest domeniu fiecare se crede com- petent pentru a interpreta, de multe ori arbitrar, un text care solicité in fond o bund pregiitire pentru o interpretare corecté, Sfanta Scriptura a devenit, dupé cum spunea Fericitul Ieronim, o carte pe care tofi o revendicd, se laudé cu ea, o invdrtese si 0 predau inainte de a o invita. Vechile noastre Ermineutici biblice, aledtuite de C. Chiricescu sau I, Scriban, la care putem adauga Ermineutica biblicé pentru fostele Aca- demii teologice din Transilvania, alcdtuita si tiparita de I. Suciu la Arad, in 1932, sunt de mult epuizate, constituind raritati chiar pentru biblio- tecile institutiilor noastre bisericesti, Data fiind aceasté situatie, studentit teologi si elevii seminaristi s-au folosit pentru examene de notitele ficute in timpul cursurilor, dar le-a lipsit, atdt lor cdt si preotilor, o carte care sa cuprinda regulile de interpretare ale textului biblic. Nucleul cartit prezente l-au constituit lectiile tinute la Seminarul teologic din Cluj, la care am mai adiugat lucruri pe care le-am considerat necesare studentilor si mai ales preotilor, incercdnd, in acest fel, ca lucrarea sé fie de felos si dupa terminarea studiilor, cénd incepe pro- 9priu-zis munca de interpret al textului Sfintei Scripturi. Anii petrecuti la Facultitile de teologie din Apus si marele interes manifestat aici pentru Ermineutica biblica, in general si de nuanté ecumenica, in special, mi-au marit interesul mai vechi pentru aceasta disciplind biblicd. Comunicatul Congresului de teologie ermineutici ortodoxa si orien- tarea acestei discipline spre evaluarea teologiei exegetice patristice mi. indrumat cercetarea ermineuticd spre exegeza patristicd pentru a gasi aici exemple acceptate si recomandate in Biserica Ortodoxa. Material an aceasté privinta mi-a oferit studiul prof. Iustin Moisescu, fostul pa- triarh al Bisericii Ortodoxe Romane, asupra Sf. Ioan Hrisostom, precum si studiul ceva mai vechi al lui Haralambie Roventa, referitor la Origen, din picate prea putin cunoscute astdzi. Noi ingine ne-am oprit intr-un studiu asupra Sf. Vasile cel Mare ca interpret al Scripturii si am putut constata actualitatea Périntilor in interpretarea textului biblic. De ase- menea si alte studii, ale unor teologi romani sau straini, ne-au stat la dispozitie in aceastti directie. Dintre scriitorii bisericesti apuseni, Fer. Augustin prin lucrarea De doctrina christiana si Fer. Ieronim ne-au fost de un folos real. Parintii constituie nu numai istoria trecuté a Bisericii si a exegezei, ci gi exemple pentru interesul ce l-au manifestat faté de problemele ermineutice. Observém la ei interes pentru stabilirea textului biblic, acelo unde acesta este corupt pentru stabilirea variantei celei mai pro- babile. De asemenea, un mare interes observim pentru o interpretare care tine cont de context, de imprejurarile istorice in care au apirut cirtile Scripturti, de scopul autorului, de interesul legat de cunoasterea destinatarilor, a timpului scrierii, a locului, a locurilor paralele, care ia in considerare aplicarea analogiei biblice, urmarind prin toate o inter- pretare corecté a Scripturii. O bund parte din aceste preocupari le gisim gi in exegeza modernd, care opereazd cu alte posibilitéti, dar si cu alte interese interpretarea textului biblic. Desigur ca am pistrat locul cuvenit gi cercetarilor moderne, fara de care nu se poate investiga astézi sensul Sf. Scripturi. Exegetul ortodox foloseste intr-o mare misura rezultatele metodei istorico-critice, indeosebi in ceea ce priveste contextuarea, dar considera cé aceasté metodi nu poate define monopolul interpretirit textului biblic, cu toate marile servicii aduse istoriei textului si inter- pretarii Sfintei Scripturi. In expunerea materialului ne-am orientat dupa vechile noastre Er- mineutici biblice, dupi care, de altfel, a fost alcdtuita programa analiticé de invatimdnt referitoare la Ermineutica biblicé si la care am adéugat materiale culese din literatura patristicéd si ermineutica moderné. Am citat adeseori din textele Sfintilor Parinti, folosind, acolo unde ne-au stat la dispozitie, traducerile romdnesti, cu gdndul sé atragem atentia cititorilor asupra unet inepuizabile bogdfii patristice, care le sta la dispo- 2itie in limba materni. Parti sau capitole ale prezentei lucrari au mai fost publicate in re- vistele bisericesti din Romdnia sau in reviste teologice din strainatate. Acolo unde a fost cazul am ficut mentiunea cuvenitd in textul lucrarii. Géndul nostru se indreapté cu recunostinté si pe aceasta cale citre Prea Sfintitul Dr. Ioan Mihdltan, Episcopul ortodox roman al Oradiei, care a facut posibilé, prin bundvointa ce-l caracterizeazi, aparitia acestei carti. * AUTORUL 10INTRODUCERE _ NOTIUNI GENERALE DE ERMINEUTICA BIBLICA : 1. Numele, scopul si definitia Ermineuti ii biblice Ermineutica biblicd face parte din disciplinele teologiei exegetice, urmarind stabilirea regulilor de interpretare a Sf. Scripturi. Numele disciplinei vine de la verbul erminevein (Eouqvévew) care insemneaza a explica, a talmaci, a interpreta. Substantivul erminevs (épunvels) sau erminevtis (épunveaviz) desemneazi pe cel ce face interpretarea, adici pe interpret, iar erminevtiki (épunveutix) ) marcheaza interpre- tarea insdsi, Adjectivul erminevtikos ( tpunvevrixdg ) sugereaz abilita- tea, dibacia, indemanarea de a interpreta. Aceste cuvinte sunt asociate cu numele zeului elocintei Ermis — Hermes, cdruia in mitologia latina ii corespunde Mercur. Acesta era socotit in legendele lumii antice drept crainicul si interpretul zeilor (Homer, Odisea I, 84; V, 29; VIII, 334). Urme ale unei astfel de conceptii gasim si in Noul Testament (F-Ap. 14, 11—12), unde Sf. Apostol Pavel insusi este considerat drept »Hermes, pentru ca el era purtatorul cuvantului*. Cu inteles de talcuire, cuvdntul este intrebuintat si pentru a desemna harisma celor ce inter- pretau pe cei ce vorbeau in limbi (1 Cor. 12, 10. 30; 14, 5. 13. 26—28). Sfantul Luca foloseste termenul pentru a desemna interpretarea Scrip- turii (24, 27). Avaénd in vedere faptul ca obiectul interpretarii este Sfanta Scriptura, disciplina noastra poarta numele de Ermineutica biblicd, spre deosebire de cazul c4nd interpreteaza creatia spirituala in general si cand numele ei se rezuma doar la acela de ermineuticd. In evul mediu, disciplina se numea ermineutica sacra si se deosebea in ceea ce priveste obiectul ei de ermineutica profand. Atunci cand obiectul disciplinei vizeaz& cdrtile Sfintei Scripturi in ansamblul lor, ea poarti numele de Ermineutica biblicd. generald, iar cand are in vedere doar o singura carte, ea este cunoscutaé sub numele de Ermineutica biblicd speciala. ; Scopul Ermineuticii biblice este de a mijloci cunoasterea adevaruri- lor cuprinse in Scriptura’, adevdruri necesare pentru méntuire. In ve- derea realizdrii acestui lucru, Ermineutica biblicd pune la dispozitia. cititorului Sfintei Scripturi reguli si principii, care permit descoperirea sensului cuvantului lui Dumnezeu si expunerea lui clard. Ermineutica. biblicd se ocupa cu particularitatile sensului textului biblic, pe care-1 analizeazd dupa regulile generale, proprii unui text literar, utilizand’ in acest caz aceleasi reguli ca si ermineutica profana, la care ea adaugad ins& reguli si principii specifice textului biblic inspirat. Privind lucrurile din punct de vedere etimologic, notiunea de ermi- neutica este oarecum sinonimad cu cea de exegezd, care deriva de la verbul exigeisthai ( éEfjyeic8ar ) — a explica, a descrie, a instrui, a invata, a interpreta. Practic insd, cele doud discipline sunt distincte. In mod iobisnuit, prin ermineuticd intelegandu-se disciplina regulilor care ne permit de a descoperi, de a descifra adevaratul sens al unui text, in timp ce exegeza desemneaz4 punerea in practicd a regulilor si principiilor puse la dispozitie de ermineuticd!. Ermineutica biblicdé este deci disciplina teologicd ce oferd regulile de interpretare corecté a textului biblic; ea este arta gi stiinta prin intermediul cdreia patrundem in taina descope- ririi textului Vechiului si Noului Testament. Ermineutica este o arta, exprimand regulile dupa care trebuie descoperit sensul corect al Scrip- turii si in acelasi timp ea este o stiintd pentru ca indica ratiunii, in mod practic, in ce fel pot fi prezentate aceste reguli, precum si mdsura in care regulile generale pot fi aplicate la cazuri particulare®. Sarcina Ermi- neuticii biblice este de a prezenta si transmite regulile de bazd dupa care poate fi descoperit si expus sensul corect al Sfintei Scripturi®. 2. Necesitatea Ermineuticii biblice O privire atenta asupra activitatii spirituale in general ne face sa recunoastem ca actul interpretdrii se manifesta in toate domeniile de creatie, ermineutica fiind, in fond, o tendinta si activitate umand fireasca. Ea are la baz dragostea de adevar, pe care doreste s4-1 scoata la lumina, sd-] ocroteascd de alterarea ce poate sa-] diformeze in mod constient ‘sau sa-l intunece involuntar din lipsa unor informatii. Ermineutica apare deci ca o activitate creatoare, a cdrei prezentd este considerata drept normala, atata timp cat dorim ca adevarul sa fie respectat. Nu va sur- prinde deci pe nimeni faptul c4 ermineutica si-a gasit locul si in Bise- ricd, aceasta cu atat mai mult cu cat insusi scriitorul inspirat recunoaste ca Scriptura are parti ,,cu anevoie de inteles“ (2 Petr. 3, 16), parti pentru a caror intelegere este nevoie de o cdlduzd. ,,Cum as putea sé inteleg, rspunde famenul etiopian diaconului Filip, dacé nu m& va cdlduzi ci- neva? (F.Ap. 8, 31). Tot la o calduzd inteleaptd se gandeste si Deutero- nomul cand sfatuieste: ,,Intreaba pe tata] tau si-ti va da de stire, in- treaba pe batrani si-ti vor spune“ (Deut. 32, 7). Necesitatea ermineu- icii isi gdseste sprijin si in atitudinea Méntuitorului pe drumul spre Emaus, cand tAlcuia celor doi ucenici ,,Scripturile cele despre El“ (Le. 24, 27), oferind cheia intelegerii tainelor exprimate de prooroci. In repetate randuri, Apostolii insisi se adresau Mantuitorului, dupa expunerea unei pilde sau a unei invat&turi mai grele, cu cuvintele: ,,Lamureste-ne sau tdlcuieste-ne noud...« (Mt 13, 36; 15, 15; Mc. 7, 17). Aceasté tendinta a fost preluatd si practicaté in teologia crestina, Sfintii Parinti fiind ‘convinsi ci pentru intelegerea Scripturilor este nevoie, pe langé studiul Notiuni generale de Ermineuticd. Interpretare, interpret. ‘ P. Cruveilhier, Herméneutique sacrée, in: Supplément_au Dictionnaire de la Bible, Tom, 3, col, 1483; Hermeneutik, ie Religion in Geschichte und Gegen- wart, ed, III, Vol. HI, col. 243; Gerhard Maier, Biblische Hermeneutik, Wuppertal, Zirich, 1990, p. 7—11. Notiunea verbului erminevein apare foarte bine la Hans Weder, Neutestamentliche Hermeneutik, Ziirich 1986, p. 14—30. ® H. Hpil, Introductio generalis in Sacram Scripturam, editio sexta noviter recensita quam curavit P. Ludovious Leloir, Napoli-Romae 1958, p, 404, Lucrarea va fi citatd in continuare: Hépfl-Leloir, Introductio . ° Fr, Hilber, Biblische Hermeneutik, Brixen 1912, p. 5. 12special si o viata curata, de o calauzd inteleapta care sai marcheze drumul!, Necesitatea Ermineuticii biblice apare si din importanfa obiectului ei, Sfanta Scripturé cuprinde vointa lui Dumnezeu transmisd oamenilor in vederea mantuirii. Fa nu este o lucrare, o opera oarecare, ci conti- nutul ei are o importanta vitald pentru noi si de aici si interesul nostru de a intelege cAt mai exact lucrurile transmise de autorii inspirati. De asemenea, parte din cartile Scripturii au un caracter profetic, care in- greuiazi intelegerea lor. Fie ci ele prezic evenimente ce trebuie si se intémple inca, fie cd se refera la evenimente contemporane aghiografi- Jor, cartile sau partile profetice rdmdn o adevarata piatra de incercare pentru cei ce incearca si patrunda taina Scripturilor®. Vechimea cirtilor Scripturit pledeazi, de asemenea, pentru necesi- tatea Ermineuticii biblice. Partile cele mai noi ale Bibliei se apropie de doua mii de ani vechime, incat intelegerea obiceiurilor descrise, a con- ceptiilor, a felului de a gandi ridicd probleme cititorilor de astazi. Limbile in care au fost scrise cartile Sfintei Scripturi au disparut din circulatie, incdét ele trebuie si constituie un adevdrat obiect de studiu pentru ca s4 ne familiarizim cu expresiile si felul de gandire si expunere a scriito- rilor biblici. Sfanta Scriptura este o colectie de cdrti scrise de persoane diferite, in locuri si timpuri diferite si dupd cum este normal in stiluri diferite. Nu trebuie uitat nici caracterul figurativ al Sfintei Scripturi, ma- niera orientala sau modul de expunere al scriitorilor biblici, care ridicd probleme pentru cititorul secolului nostru. Fericitul Augustin afirma cd »Dumnezeu si-a ascuns in figuri intelepciunea sa, nu pentru a o refuza celor harnict la invatdturd, ct pentru a o inchide celor neglijenti*. Deschiderea sau descifrarea sensului Scripturilor presupune o anumita pregitire, o anumitd culturA si stipanirea unor principii si reguli de in- terpretare. De toate aceste particularitati, interpretul trebuie si tind cont pentru a reusi, intr-adevar, sé ajunga la intelegerea corectd a con- tinutului Scripturilor. Este adevdrat ci o bund parte ‘din cele expuse pand acum formeaza obiectul de studiu al altor discipline biblice (Arheo- logia si filologia biblica), dar Ermineuticii biblice ii apartine rolul de a folosi faptele puse la dispozitie de aceste discipline pentru a descoperi sensul voit de autorul sacru. Pentru necesitatea Ermineuticii biblice pledeazd si faptul cd Sfdnta Scriptura nu este un sistem dogmatic, in care si gdsim invataturile expuse in mod sistematic. Am vazut cd Scriptura marturiseste despre ea insasi ca are lucruri cu anevoie de inteles, mentionand necesitatea unei calauze in interpretarea cartilor sfinte. Istoria interpretarii Sfintei Scripturi ne arata cat de primejdioase, pentru unitatea interpretarii cuvantului lui Dumnezeu, sunt parerile personale ce nu tin cont de regulile furnizate * Fer. Ieronim, Epistola 63 ad Paulinum 5—7, PL 22,543u; Fen, Augustin, De Doctrina christiana,’Prologul 3—4, PL 34,17 si Confessiones 12, PL. 32,844. 5 Sf, Ioan Hrisostom, Despre obscuritatea profetiilor 1, PG 56,167 afirma: ,,cu- Vintele profetice sunt asemenea enigmelor; mare greutate de inteles este in Vechiul Testament, si cdrtile sunt greu de priceput* la Iustin Moisescu, Sfénta Scripturti si interpretarea ei la Sf. Ioan Hrisostom, Cernduti 1942, jp, 67—68; Origen, Traité de Principes IV, trad, Alain de Boulluec, Paris 1976, p. 219. ® Fer, Augustin, Enaratio in Psalmo 103. : ve dtera 13de Ermineutica biblicd, cat de primejdioasd este o exegezi care n-are la bazi o Ermineuticd biblicd obiectiva sprijinita pe ,,dreptarul cuvintelor sdndtoase* (2 Tim. 1, 13). De asemenea, nu mai putin important pentru necesitatea Ermineu- ticii biblice ne apare caracterul revelat si inspirat al cartilor Sfintei Scrip- turi. Faptul cd Biblia are un caracter divino-uman, c4 in cuprinsul ei se gasesc lucruri ce depasesc puterea omeneasca de intelegere, precum si faptul cA ea a fost scrisi sub harisma Duhului Sfant da o importanta si © greutate deosebita cuvantului Scripturii si de aici interesul nostru pentru textul biblic si necesitatea intelegerii lui corecte. In fond, carac- terul revelat si inspirat al Sfintei Scripturi constituie o proprietate spe- ciala a ei, care solicita, pentru o interpretare corecta, legi proprii. Necesitatea Ermineuticii biblice, a unei ermineutici unitare este subliniata si de tendintele actuale manifestate in cadrul miscarii ecu- menice, tendinte exprimate inca la Montreal (1963) de catre cea de a patra Conferinta mondial a Secretariatului Credinta si Constitutie?. Aceasta tendinta a venit din partea Bisericilor protestante, fapt care a fost salutat in mod deosebit, pentru ca in aceste Biserici necesitatea unei astfel de Ermineutici biblice era cu totul neglijata. Este subliniat deci de catre toti crestinii, in forme diferite este adevarat, faptul ci Ermi- neutica biblica este necesara, pentru cd absolut necesara este interpre- tarea corecté a Scripturii, care poate fi facuta doar dacd avem la baza normele unei Ermineutici biblice unitare. In Biserica Ortodoxa, necesitatea Ermineuticii biblice a fost totdea- una subliniata, aceasta atitudine fiind si atitudinea Parintilor Bisericii, care ca adevarate coloane ale intepretarii corecte a Scripturilor, martu- riseau convingerea ca Scriptura cuprinde ,,lucruri mai grele si cu ane- voie de inteles, ce nu se pot intelege cu usurinta“$ Din toate aceste motive reiese cu claritate necesitatea Ermineuticii biblice, care se gee ca © tendintd umani fireascda. . i a 3. Rolul si folosul Ermineuticii biblice =. * * Ermineutica biblica urmaregte comunicarea regulilor necesare pen- tru descoperirea adevarului biblic, rolul $i importanta acestei discipline fiind direct proportionale cu rolul si importanta continutului Stintelor Scripturi in viata crestinilor. Straduinta Ermineuticii biblice este deci de a comunica regulile dup& care se pot desprinde din Sfintele Scripturi adevarurile transmise de Dumnezeu, prin intermediul scriitorilor inspi- ? Foi et Constitution, Nouveauté dans Voecuménisme, Les Presses de Taizé 1968, p. 55—56; Incepand te la aceasta daté au avut loc diferite intruniri in cadrul carota, comisii mixte de specialistii s-au ocupat cu probleme de ermineuticd subli- niindu-se necesitatea unei Ermineutici biblice; Conférence mondiale de la Foi et Constitution, Louvain 2—12 aoit 1971, in: Istina nr. 3/1971; Gr. Marcu, Preocupari ermineutice de interes actual panortodox si ecumenist, in: Mitrop. Ardealului, nr. 78/1068, p, dtu; G. Voss, Die dkumenische Bedeutung der iblischen Her- meneutik, in; Una ‘Saneta, nr, }—2/1968, p. 3%—4 R. Weber, The Bible in eos Ecumenical Movement, fn The Eoumenical TRetiew. vol, XXIII (1971), 338—345; The Bible: Its authority and interpretation in the Ecumenical Move- Feng, edited by Ellen Flessman — van Leer, Geneva 1980; 1. C. Stoble, Herme- neutik — ein dkumenisches Problem, Zirich—Kéln 1981. * Sf. Ioan Hrisostom, La cuvdntul profetului Iereméa (ler. 10, 23), rei 66, 153 (trad. rom. D. Fecioru, in: Ortodoxia, nr. 2/1980, p. 323—324). : 14rati, pentru méntuirea neamului omenesc; reguli pe care cititorul si interpretul Scripturii le aplicd fie judecénd un comentar, fie facdnd él fnsusi 0 explicatie a unui loc scripturistic. Ermineutica biblicd, prin regulile ce le pune la dispozitie, ne ajutd in depistarea erorilor pe care Je intalnim in literatura exegeticd. Ea este folositoare in distingerea dreptei credinte de intepretarile eronate date Sfintei Scripturi. Dar, pe langa rolul acesta negativ, Ermineutica biblicd are si un rol pozitiv, ea ajuta pe dogmatist, pe apologet sau pe exeget in interpretarea corecté a unui loc biblic sau in alcdtuirea unui comentar competent al Sfintei Scripturi. Ermineutica biblicd este in primul rand de mare folos preotului, care in confruntarile sale zilnice se poate apara de o falsi interpretare sau este in masura, prin cunoasterea principiilor ermineutice, sd alcdtuiascd o cerecté si competenté exegezi biblicd. In aceasta directie, preotul are la indem4nd exemplul Sfintilor Parinti, care prin stapanirea regulilor ermineutice au respins falsele interpretari aduse Scripturii, precum gi ereziile bazate pe acestea, dar, in acelasi timp, au oferit si adevarate exemple de intelegere a Revelatiei dumnezeiesti. 4. Imp&rtirea Ermineuticii biblice Pornind de la definitia actului ermineutic in conceptia augustiniana, Ermineutica biblicd se imparte in modus inveniendi, adicd descoperirea sau aflarea celor ce trebuie cunoscute si modus proferendi sau expunerea acestora®. Urmeazi deci si avem de a face cu doua parti mari ale Ermi- neuticii: Euristica (de la evriskein/ cdpioxety — a gasi, a afla, a descoperi) sau descoperirea intelesului si Proforistica (de la proférein{ mpopépew — a aduce in fata, a ardta, a scoate, a expune) care urmareste expunerea intelesului sau sensului descoperit. Alaturi de aceste doud parti intalnim Noematica (de la noema/ vdnu0 — gand, gandire, sens) care se ocupd cu teoria sensurilor din Sfanta Scriptura’. Pentru a avea o imagine de an- samblu asupra eforturilor depuse in domeniul Ermineuticii biblice s-a ajuns la convingerea ca o alt4 parte a acestei Miscipline poate fi ocupataé de un istoric al interpretarii biblice. Pentru o expunere logic a materialului am oferit in introducere cdteva explicatii referitoare la numele, scopul si necesitatea disciplinei, dup& care ne vom opri asupra notiunilor de interpret si interpretare. In continuare vom trata apoi problemele legate de noematicad sau teoria sensurilor, apoi pe cele de euristicd si proforisticd pentru a incheia cu istoricul interpretarii!. Fericitul Ieronim, Epistola 53 ad Paulinum 5—7, PL 22, 543—544 Despre necesitatea Ermineuticii biblice. 5. ln Apocalipsé se pune inainte o carte sigilaté cu sapte peceti. Dact o dai unui om sé fie cititd, el iti raspunde: eu nu pot, pentru cé este pecetluité. Cati dintre cei care cred astizi a fi invitati (cu studii) * Fer, Augustin, De doctrina christiana 1, 1.1 PL 34, 19: duae sunt res, quibus nititur omnis tractatio Scripturarum: modus inveniendi, quae intelligenda sunt, et modus proferendi, quae intellecta sunt“. 1 Ordinea sau imparfirea materie ermineutice este de la autor la autor foarte diferita. Cea adoptatd de noi este oarecum impartirea consideraté clasic’, pe care © intalnim in majoritatea manualelor de ermineutica. 16au in mani o carte pecetluité si nu pot s-o deschida afaré numai dacé o deschide Acela ,care tine cheia lui David si care deschide si nimeni nu va inchide, Cel ce inchide si nimeni nu va deschide“ (Apoc. 3, 7). In Faptele Apostolilor, sfintul eunuc (sau mai degrabé omul, c&ci aga-l numeste Scriptura) in timp ce citea pe Isaia a fost intrebat de Filip: »Crezi ca intelegi ceea ce citesti?“ El a raspuns: ,Cum as putea, dac& nu mé va instrui cineva?“ In ce ma priveste (pentru a vorbi doar in treacdt de mine), eu nu sunt mai sfdnt decdt acest eunuc, nici mai stu- dios decat el, care, din Etiopia, adicd de la cealalté margine a lumii a venit la templu, pirdsind curtea reginei; si asa era de mare dragostea lui pentru stiinta divind incat, chiar in carul sdw el citea Sfintele Scrip- turi. El tinea cartea in mand, igi concentra atentia asupra euvintelor Domnului, limba le articula, buzele le pronuntau; el nu cunostea totusi pe Acela pe care fara stirea lui il venera in aceasta carte. A sosit Filip; el di araté pe lisus, care era inchis si ascuns sub litera si — 0 minunata putere a celui invétat! — imediat el crede, se boteazé, e credincios si sfdnt; in loc de ucenic, el devine dascél; el a gasit mai mult in izvorul din pustiu al Bisericii, decdt in templul aurit al sinagogii. 6. Eu rezum totul — céci cadrul strémt al literei nu permite rité- ciri (hoindreli) mai lungi — pentru ca tu sé intelegi c& nu poti aborda domeniul Sfintei Scripturi fara un ghid care s4-ti arate drumul. Eu nu spun nimic de gramaticieni, retori, fil ozofi, matematicieni, dialecticieni, muzicieni, astrologi, medici a céror stiintd, extrem de folositoare murito- rilor se imparte in trei parti: teoria, metoda, experimentarea. Dar voi reveni la meserii mai mici, la care dominaé mai putin spiritul decdt mdna. Tarani, zidari, fierari, lacdtusi sau tdmplari, postdvari sau piuari si toti ceilalti care fac diverse mobile si cele mai umile lucrari; nu pot deveni faraé dascal ceea ce doresc si fie... 7. Scriptura singuré este o arti, pe care toti o revendici... Cu aceasté arta toti se laudd, o invdrtesc, o predau inainte de a o invita... INTERPRETARE, INTERPRET, CALITATILE INTERPRETULUL oe 1. Nofiunea interpretarii : A interpreta insemneaza in primul rand a patrunde si a explica inte- Jesul unui text. Avand in vedere importanta continutului Scripturii este de la sine inteles ci acesta se cere explicat si comunicat crestinilor. Co- municarea nu poate fi facuta ins4 oricum, ci textul sacru, data fiind ve- chimea lui si limbile in care a fost scris, trebuie retransmis pentru ci- titorii timpufui nostru, el trebuie interpretat, uneori chiar descifrat pen- tru a putea fi inteles. O prima interpretare se face prin traducerea textului intr-o limba accesibila cititorilor, traducerea nefiind altceva dec&t o interpretare in sensu) larg al cuvantului, adicd o expunere a textului original in cuvintele unei limbi ca prin intermediul acesteia sA se comunice continutul Scripturii. Intrucat traducerea contribuie la intele- sul textului, ea este considerata cea dintdi treaptd a interpretarii Sfintei Scripturi.? 1 J. Sriban, Manual de Ermineuticd biblicd, et. a I-a, Bucuresti, 1922 Pp. 24; C. Chiricescu, Ermineutica biblicd, Bucuresti, 1895, p. 16. 16De multe ori ins, traducerea singurd nu poate mijloci intelegerea textului, ci pentru a ajunge la descoperirea sensului urméarit de autorul sacru este nevoie de o expunere mai ampla, in care sunt cuprinse consi- derafii lingvistice si istorice asupra textului, a mediului si a epocii in care autorul si-a scris cartea. Modul acesta de a investiga este cu atat mai indreptatit cu cat textul este mai vechi, iar cunostintele noastre despre autor si epoca lui sunt mai putin clare. In serviciul interpretarii textului, a descoperirii intentiei autorului si a transmiterii ei exacte se adue cunostinte de ordin istoric, geografic, lingvistic, intr-un cuvant in- treg contextul cultural ce ar putea contribui la descoperirea sensului Scripturii. Interpretarea unui text nu poate fi facutd dec4t in contextul in care el a luat fiinta, in perspectiva pe care el a primit-o din partea autorului. A interpreta insemneazd deci a descifra, a descoperi sensul voit de autor si a-l transmite in mod clar si corect. 2. Felurile interpretarii Ramanand la intelesul interpretarii, adicd la deseifrarea sensului voit de autor si transmiterea lui corectaé avem de a face cu o interpretare propriu-zisié sau exegeticd. In cazul acesta insa, interpretul se ocupa doar cu descoperirea intelesului dat de autor textului sacru, rolul sdu limi- tandu-se la acela de transmitator al acestui sens, evitand o examinare a valorii sau o aparare a celor afirmate de autor. In cazul in care inter- pretul depaseste aceste granite — incercénd s& scoaté in evidenta, pe Ming’ ideea autorului, si valoarea dogmatica si morala a textului sau s& aplice textul in vederea edificdrii vietii crestinilor, adicd s4-l foloseasc& in scopuri pe care autorul nu Je-a avut in vedere — interpretarea nu mai este o interpretare propriu-zisd sau exegeticd ci una omileticd, catehetica sau apologeticé. In contrast cu prima interpretare, aceasta poarta numele de impuré sau amestecaté.? Ideea unei interpretari pure, exegetice a raémas insé in domeniul teoretic, practic o interpretare pur exegeticd este mai rar de intalnit. Pornind de la accentul care se pune pe textul ca atare sau pe conti- nutul lui, interpretarea poate fi verbala si reald. Prin interpretarea ver- bald intelegem analiza sensului cuvintelor, relatia ce se stabileste intre ele in cadrul textului. Cu alte cuvinte, in aceasta interpretare accentul cade pe analiza partii externe a unui text. Interpretarea reald se ocupa cu mijlocirea si interpretarea cuprinsului textului, a ideii pe care acesta o transmite. Privind interpretarea din punctul de vedere al persoanelor caérora se adreseazi, ea poate fi numitd populard sau stiintificd. In primul caz, ea are in vedere persoane cu un nivel cultural mai putin pretentios, rezu- méandu-se la explicatii simple, pe intelesul unui public care nu are o pregatire deosebita. Interpretarea stiintifica se adreseazi unui cere ce are o anumita cultura si face apel la cunostintele acestuia, folosind consi- deratii si argumente luate din alte discipline (filozofie, istorie, filolo- gie etc.), solicitand adresantii prin expuneri ermineutice pretentioase ce . 1, Sueiu, Ermineutica biblici sau stiinfa interpretérii Sfintei Scripturi, Arad, 1932, p. 12. 2 — Exmineutica biblic& 7presupun un anumit nivel cultural pentru a putea fi infelese. Daci ne gandim, de exemplu, la Sf. Apostol Pavel si incercdm sa interpretam ceea ce el expune despre opera de réscumparare si indreptare a omului (Epistola catre Romani), atunci ne dam seama ca interpretarea presupune anumite cunostinte pentru a putea fi inteleasa. 3. Limita interpretarii Am amintit deja ci a interpreta insemneaza a descoperi sensul textu- lui si a-l transmite in mod corect. Observand cu atentie definitia vom remarca faptul ci ea cuprinde gi limita interpretarii. Cu alte cuvinte, in- terpretul este chemat sa explice sensul voit de autor, fara ins sa-si spuna parerea in ceea ce priveste obiectivitatea, veracitatea sau actualitatea acestuia. Deci, rolul interpretarii se limiteazi la acela de mijlocitoare pentru intelegerea textului biblic, de explicare a sensului dat de autorul inspirat. Am vazut c& alte consideratii referitoare la intelesul textului formeaza obiectul unor alte discipline sau al unei interpretari care nu mai este exegetica sau propriu-zisd, ci ea depaseste planul si intentia autorului, fiind mai degraba o aplicare sau actualizare a ideii si intentiei aghiografului. Dar, asa cum am mentionat deja, interpretarea exegeticd pura a rémas mai mult pe plan teoretic, marii interpreti ai Scripturii din toate timpurile au aplicat ideea textului biblic comentat la viata mo- rala a crestinilor, actualizand cuprinsul cuvantului lui Dumnezeu la si- tuatia si conditiile timpului si societatii lor. 4, Interpretul si calitifile lui Sfanta Scriptura, cuprinzand ,,lucruri cu anevoie de inteles“, pe care cet nestiutori si neintériti le rastélmacesc* (2 Petr. 3, 16), are nevoie pentru evitarea rastalmacirii de o interpretare competenta, corecta, ce nu poate fi facuté decat de persoane cu o pregiitire adecvata. Din acest motiv, celui ce incearcd interpretarea Scripturii i se recomanda sa fie inarmat cu multiple cunostinte si calititi intelectuale, dublate de tot asa de distinse insusiri morale. In privinta calitatilor ce trebuie s4 le in- truneasca personalitatea interpretului s-a subliniat, cu diferite ocazii, inc din epoca patristicd, capacitatea intelectuala si integritatea morala a celui ce interpreteazi cuvantul Sfintei Scripturi.!? Continudnd tradifia patristicd, teologia ortodoxd contemporand acorda atentia cuvenita pre- gatiri intelectuale si duhovnicesti a interpretului Scripturii, accentuand utilitatea acestei duble pregatiri pentru descoperirea textului biblic. Pentru a evita rastalmacirea de care vorbeste Sf. Apostol Petru (2 Petr. 3, 16), interpretul trebuie si se apropie de Sfanta Scriptura prin- tr-un act rational, de eruditie, dublat de credinté. Interpretul trebuie si caute comuniunea cu Scriptura, pe care n-o poate gasi decat printr-o 13 Sf Ioan Hrisostom, Omilia I Ja Ioan, PG 59, 27—28; Omilia II la Matei, PG 57, 30; Omilia 55 la Faptele Apostolilor, ‘PG 60, 384; Fer. Augustin, De doctr. christ, II, 16—19, PL 34, 42—44; Sf, Irineu, Adversus Haereses 2, 27, PG 7, 802; Sf, Atanasie cel'Mare, De incarnatione Verbi PG 25, 195; Clement Alexandrinul, Stromate, 1, 4.2 trad, romAneascd P&rinti si Scriitori Bisericesti (PSB) vol. 5, P. 13. Despre legatura interpretului cu textul revelat a se vedea si G. Maier, Biblische Hermeneutik, p. 35—52; Adrian Marino. Hermeneutica lui Mircea Eliade, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 72—78. 18