Preot Dr. CONSTANTIN COMAN ERMINIA DUHULU! = EDITURA BIZANTINATar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va céliuzi la tot adevarul. (Ioan 16, 13) Omul firese nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, cici pentru el sunt nebunie si nu poate sd le inteleaga, fiindca ele se’judect duhovyniceste. (1 Corinteni 2, 14) Ar fi trebuit si nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sé avem 0 via{’ atét de curat{ incat harul Duhului sd fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre. $i dup’ cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cernealf, tot aga ar fi trebuit ca inimile noastre s4 fi fost scrise cuDuhul Sfant. (Sfantul loan Gurii de Aur) A vorbi cu precizie despre acestea este cu putinti numai acelora, care, pentru multa curajenie a mingii lor, au primit de la Dumnezeu tot harul pe care-| pot primi oamenii. Cci patrunzénd cu ajutorul acestui har in noianul vederilor tainice, acestia vad numai ratiunile celor scrise, dezbricate de vesmantul figurilor. ( fantul Maxim Marturisitorul) Pentru lamurirea celor care din lipsi de cercare a lor si de neascultare de sfinti nesocotesc lucrurile tainice ale Duhului, care sunt lucrate in cei ce vietuiesc dup’ Duh, intr-un chip mai presus de cuvant si sunt afdtate prin fapte, nu dovedite prin cuvant... (Sfantul Grigorie Palama) Joh : $i prin impért&sirea mai presus de fire de Duhul, prin har, mintea se face in intregime vaziitoare, in chip tainic, a unor mari bunatati. coranral Calist Patriarhul) Lucrurile ceresti se cunose prin Duhul Sfant, iar cele pamantesti prin minte. Cine vrea si cunoasca’ pe Dumnezeu prin mintea lui, din stiin{4, acela este fn ingelare pentru c&i Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfant. (Cuviosul Siluan Atonitul) $i cand, in ascultare gi in liniste, se vor curaiti simturile tale gi se va odihni mintea ta si se va curati inima ta, atunci vei primi har si luminarea cunostinjei. Vei deveni in intregime lumini, in intregime minte, fn intregime straveziu. (Gheron Iosif) Omul are in sufletul lui o Fatiune gio libertate, dar ele nu pot functiona in modul deplin dec&t in unire cu Dumnezeu, decat adap4ndu-se de apa vie a Duhului dumnezeiesc. (Parintele Dumitru Stiniloae) ————— BIBLIOTECA TEOLOGICA UNIVERSITARARdactor de carte: Garoafa COMAN Tehnoredactor: Corina VANATORU Coperta: Maria COMAN Ilustratie coperta: Tronul Etimasiei, Manastirea Probota Copyright: EDITURA BIZANTINA ISBN 973-9492-44-4 Pr. Conf. Dr. Constantin COMAN ERMINIA DUHULUI Texte fundamentale pentru o ERMINEUTICA DUHOVNICEASCA CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICI. ORTODOXE ROMANE EDITURA BIZANTINA Bucuresti, 2002Prefata Problematica ermineutica ma preocup& inca din perioada studiilor mele la Atena, unde am lucrat sub indrumarea profe- sorului Savvas Agouridis. Este motivul pentru care ii inchin acest prim rod mai important al stridaniilor mele in campul studiilor biblice. MA folosesc de acest prilej pentru a-mi manifesta adanca recunostint& si pretuirea pentru persoana marelui biblist, de ale cdrui calitati umane gi stiintifice exceptionale am beneficiat si mai beneficiez inca. Cursul de Ermineutica biblicd pe care il tin la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti in ultimii doi ani m-a ajutat si-mi materializez preocuparile de pana acum intr- © prima lucrare, care se doregte o contributie in directia unei Ermineutici biblice ortodoxe. Ea nu se adreseaza, ins’, numai studentilor teologi, ci cred cA poate interesa pe teologi si pe preoti ca gi pe toti cei care sunt preocupati de problema intelegerii sau a interpretarii corecte a Sfintei Scripturi. Cititorul este rugat sa tina seama de doua obiective colate- rale ale lucrarii, impuse de destinatia ei didactica. Primul se refera Ja recuperarea $i cultivarea dispozitiei studentilor de a recurge la izvoare gi la descurajarea simultand a dependentei exclusive de manuale gi de cursuri. De aici, citarea extins4 a multor frag- mente din textele patristice si chiar redarea unor fragmente in original. Al doilea obiectiv priveste strict familiarizarea cu exegeza si cu folosirea selectiva a bibliografiei auxiliare, de unde au rezultat pagini de exegeza si analiza care ar fi putut fi omise intr-o lucrare ce nu ar fi implinit si functia didactic& amintita.6 Pr. CONSTANTIN COMAN Nevoia recursului la textele fundamentale ale Bisericii si reducerea la maximum posibil a folosirii teologiei de manual, repetitive, este un imperativ pe care va trebui sa si-l asume teo- logia contemporana romaneasca si pe care si l-a propus progra- matic Facultatea de Teologie din Bucuresti. Prin antologia de fafa am dorit de asemenea sé atrag atenfia asupra faptului ca recursul la Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinti poate fi afectat de criteriile ermineutice care dicteaza selectia. Nu este nici un secret faptul c& selectia cu care mai opereaza incd teologia rasariteand este tributar criteriilor ermineutice ale teo- logiei apusene. Sub povara acestei ,mosteniri” nefaste teologia ortodoxd de scoala ezit& inc& s4-si asume, de exemplu, intreaga Evanghelie dupa Joan sau teologia paulina in ansamblul ei ca fundament al spiritualitatii si al teologiei filocalice a unirii omului cu Dumnezeu. inc& mai dainuie prejudecata ci ceea ce intele- gem noi prin spiritualitatea filocalicd este un produs mai tarziu al unei anume traditii crestine $i cA se intemeiaz& mai putin pe Evanghelia Mantuitorului Hristos si mai mult pe scrieri teologice ulterioare tributare unor influente de mediu cultural sau filoso- fic. Un alt exemplu elocvent pentru felul in care, prin preluarea din manual in manual, se perpetueaza o anumita fundamentare biblic& (pe versete, de obicei!) este acela care face ca adevarate tratate de ermineuticd teologic’, aga cum sunt textele despre Sfantul Duh din Evanghelia dupii Ioan (cap. 14-16) sau capitolele 1 si 2 din Epistola 1 Corinteni s& nu fie folosite nici acum de manualele de teologie dogmatica ca temeiuri biblice la capitolele despre cunoasterea lui Dumnezeu, despre revelatia Jui Dumnezeu sau despre inspiratia dumnezeiasca. Din acelasi imbold de a pune in circulatie texte importante, dar si din marea admiratie pe care o nutresc fata de cel mai mare exeget al Scripturilor si fat de profesorul meu, am adaugat lucrarii mele doua traduceri: un minunat cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur c&tre antiohieni despre De ce au fost date Scripturile dupa mult timp gi despre alcittuirea lumii si cateva capitole din cartea profesorului Savvas Agouridis, Ermineutica textelor sfinte. ERMINIA DUHULUL 7 Imaginea cu care am ilustrat coperta este cunoscuta repre- zentare iconografica intitulatd Tronul Etimasiei. Pe un jilt cu perin& este asezata Evanghelia deasupra careia st4 un porumbel, simbol al Sfantului Duh. Singura ratiune a asocierii Evangheliei cu Duhul Sfant si nu cu Méntuitorul, cum este de obicei reprezentatd in iconografie, ar putea fi aceea cA Duhul Sfant este Cel care face posibila infelegerea Evangheliei. Iar prezenfa scenei in ansamblul judecatii de apoi sugereaz& insemnitatea vitald a interpretirii corecte a Sfintei Scripturi pentru o viefuire care s4 conduca la randuirea oamenilor in ceata celor binecuvantafi. _Ideea mi-a dat-o cartea lui Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rares si modelul lor ceresc, pe care o amintesc aici nu pentru acest motiv, ci pentru cd reprezintd aceeasi pledoarie in domeniul ermine- uticii iconografiei ortodoxe, pe care o reprezint& lucrarea mea fn domeniul ermineuticii biblice si al ermineuticii teologice in ge- neral: Vederea duhovniceasc sau vederea Iui Dumnezeu in Duh este unicul temei al vorbirii despre lumea lui Dumnezeu, sau despre creatiea vazutd dinspre Dumnezeu, fie cA aceast& vorbire este prin desen gi culoare, fie c& este prin cuvant scris. Indiferent de mijloacele de exprimare, teologhisirea nu poate fi produsul ratiunii umane autonome, ci ea se fundamenteaza pe vederea lui Dumnezeu, care nu este o metafora gi nici rod al imaginatiei, ci este deschiderea reala a simturilor duhovnicesti sau intelegdtoare ale omului spre lumea dumnezeiasca prin lucrarea Duhului Sfant. fn incheiere vreau s& multumesc familiei mele - in special sotiei mele - pentru suportul moral si ajutorul pe care mi |-au dat la pregatirea manuscrisului in vederea publicarii, 20 mai, ajunul sitrbittorii Sfintilor Impitrati Constantin si ElenaIntroducere Lucrarea de fafa vine in intampinarea unei nevoi tot mai presant simfite in spatiul studiilor biblice ortodoxe. Este vorba despre nevoia elaborarii unei ermineutici biblice care s4 izvo- rasca din specificul teologiei si al spiritualitafii ortodoxe. Oricat de paradoxal ar parea, studiile biblice ortodoxe nu au ceea ce numim 0 ermineuticd biblic& care sa le exprime. Pe de alt& parte criza prin care trece, la nivelul metodei, scoala biblicd occiden- tala ne indreptafeste s& credem ca teologia ortodoxa poate oferi solutia iegirii din impas, tocmai incercand s& aducé la suprafafa 0 ermineutic’ biblic’ proprie, pe care s& o propuni ca alterna- tiva sau ca solutie complementara scolii exegetice apusene. Nu mai este nici un secret pentru nimeni faptul cd teologia ortodoxa in general, prin urmare si studiile biblice, sunt tribu- tare scolii teologice occidentale. La data infiintrii institutiilor de invafimént teologic universitar in spafiul ortodox, acesta avea 0 traditie de secole in Apus. Asa incdt generatii intregi de teologi ortodocsi si-au facut ucenicia la Universitatile apusene. Marii teologi ortodocsi ai secolului al XX-lea — intre care amin- tim pe George Florovski, Justin Popovici si Dumitru St&niloae — au vorbit insistent despre captivitatea babilonica a teologiei or- todoxe infelegand prin aceasta tocmai tributul pe care teologia ortodoxa il platea teologiei apusene scolastice. Aceiasi teologi au depus eforturi foarte mari pentru a rearticula teologia orto- dox& la sursele proprii si pentru ai conferi o metoda proprie. Esential pentru cercetare ca si pentru studiul sistematic este10 Pr. CONSTANTIN COMAN metoda. Aceasta este determinanta atat pentru mersul studiilor cat gi pentru finalitatea lor. Metoda inseamna, intre altele, raportarea la surse, creditarea surselor in functie de autoritatea lor si o ierarhie a acestora. Teologia apuseana ne-a imprumutat cligeul celor doua izvoare ale credinfei gi ale teologiei: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, cu care teologia ortodoxa a operat si mai opereaza inc, intelegand prin acestea doud marimi statice, obiective, autonome si de autoritate suprema indiscutabila. Nu- mai ca aceste surse sau autoritati ultime ale credintei si teologiei nu pot vorbi singure, ele trebuie citite si, prin urmare intelese sau interpretate. In cele din urma va trebui s& acceptim cé ele in sine nu pot constitui decat in anumite conditii baza autoritativa pentru discursul nostru teologic. Ele presupun un limbaj, iar limbajul presupune infelegere si interpretare. Prin urmare, de- terminanti sunt factorii care asigura o lectura gi o interpretare corect& a Scripturii sau a ceea ce numim monumente ale Sfintei Traditii, cate au fost codificate in vreun fel anume pana la ora aceasta. Proliferarea la nesfarsit a sectelor care invoc& Sfanta Scriptura ca unic si indiscutabil izvor este o dovada clara pen- tru orice om de buna credint& a importantei pe care o reprezinta intelegerea sau interpretarea Sfintei Scripturi si, desigur factorii care sunt implicati in actul lecturii inteligibile a textelor biblice. De aici deducem cat este de important pentru teologie in gene- ral si pentru teologia biblicd in special s& clarificim conditiile in care omul, apartindtor oric&rei epoci, poate citi cu sansa de a intelege corect Sfanta Scriptura. Acesta este, de fapt, obiectivul ermineuticii biblice. Teologia ortodoxa mai noua a renunfat in parte la cliseul celor doua izvoare, reconsiderandu-l din perspectiva unei inte- legeri mult mai unitare si mai dinamice a ceea ce:numim Sfanta Traditie, dar gi a Sfintei Scripturi. Teologia Sistematica a fost cea care a reusit cea dintai emanciparea de sub presiunea acestor clisee, prin generatia marilor teologi amintiti mai sus. Studiile biblice intarzie sa faca acest lucru. ERMINIA DUHULUI ll in spatiul ortodox romanesc au aparut lucrari de ermine- utic& biblic& chiar incepfnd cu sfarsitul veacului al XIX-lea’, deci imediat ce au ap&rut scolile de teologie. O simpla analizi a cuprinsului lor si compararea acestora cu manualele occidentale ne conving cat de tributare le sunt, Problema nu const in aceea ci manualele noastre folosesc bibliografe occidentala, ci in fap- tul ca se limiteaza la perspectiva proprie teologiei occidentale si nu arati nici cel mai mic interes pentru explorarea posibili- t&tilor proprii teologiei si spiritualitatii ortodoxe in acest sens. | Repet, exist’ diferente teologice considerabile intre traditia~ rasariteana gi cea apuseand. Daca n-ar fi existat, nu s-ar fi ajuns la expresii atat de diferite in spatiul vietii liturgice gi bisericesti in general. Chiar daci percepem aceste diferente numai in termeni pozitivi, suntem datori totugi s& clarificim in ce masura influenteaz4 dezvoltarea diferitelor discipline teologice, intre care se inscrie si ermineutica biblica. M& voi referi la unul dintre cele mai raspandite manuale de Ermineutica biblicd dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cel al arhim. Iuliu Scriban?. Prima observatie pe care ag dori si o fac este aceea c& din manualul respectiv si din felul in care este abordata problematica ermineutica, reiese cu oarecare claritate faptul ca autorul se raporteaza la textele biblice ca la nigte texte vechi care provin dintr-un mediu mult diferit de al nostru gi nimic mai mult. Prin urmare, problema pe care ar trebui si 0 rezolve Ermineutica este aceea de a oferi suficiente informatii care sa ajute pe cititor sa infeleaga aceste texte vechi, precum gi specificul lor. Desigur, textele contin si,adevaruri dogmatice si morale” deosebite. Necesitatea ermineuticii biblice reiese, dupa cum afirma Juliu Scriban din urméatoarele trei considerente: 1. Vechimea carfilor sfinte (,:..e foarte gresit a judeca ideile expri- mate si faptele petrecute intr-un mediu vechi, dup’ ideile in | Arhiereu Filaret Scriban, Sfintita Erminevtici, lagi, 1956; Prof. Vasile Ivano- vici, Ermineutica biblick, 1867; Dr. C. Chiricescu, Ermineutica biblic#, Bucuresti, 1895; Arhim. Iuliu Scriban, Manual de Ermineutica biblicd, Bucuresti, 1911; Dr. Tustin Suciu, Ermineutici biblicd, Arad, 1933. 2 Editia a doua, Bucuresti, 1922.12 Pr. CONSTANTIN COMAN care traim noi”); 2. Locul diferit in care au fost scrise (,ele au fost compuse in Orient, care cu toate cercetarile de panad acum, tot nu e de ajuns de bine cunoscut”); 3. Limbile in care au fost scrise (,,toate cartile biblice au fost scrise in limbi stinse astazi, a caror mAnuire e mai grea decat a celor de azi”)’. La acestea, autorul adauga caracterul specific al Sfintei Scripturi, spunand: »Necesitatea Ermineuticii se vede nu numai din motivele expu- se mai sus, pe care le imparte cu alte discipline biblice, ci mai cu seama din caracterul carfilor Sfintei Scripturi. Sfanta Scriptura nu este o singura carte, ci mai multe, si nu sunt scrise intr-un timp, ci intr-o lung scurgere de timp. Autorii n-au scris toti intr-un singur gen literar si in aceeasi forma. Unii au scris pro- 24, altii poezie, alfii au profetizat; unii au scris istorie, altii au dat invataturi morale, alfii au scris invafaturi dogmatice”*. O trimitere la capitolele componente ale ermineuticii bib- lice, semnat& de arhim. Iuliu Scriban va fi, cred, gi mai elocventa pentru ceea ce propune acesta. Continutul ermineuticii este imparfit in trei mari capitole, intitulate dupa cum urmeaza: 1. Teoria sensurilor Sfintei Scripturi (Clasificarea sensurilor posi- bile cu care opereaza textele biblice, imp4artite in principal in doua categorii: sensul literal sau istoric gi sensul tipic sau spi- ritual); 2. Euristica (sau Despre aflarea sensurilor, in care se vorbeste Despre uzul vorbirii in Noul Testament, Despre con- text, Despre locurile paralele; Biserica gi traditiunea ca organe ale interpretarii; Despre analogii) si 3. Proforistica (Formele de expunere ale sensului Sfintei Scripturi: Scolia, Glosa, Tractatul si Comentariul). Desigur, toate aceste dificultati sunt reale. Dar nu sunt singurele si, dupa parerea noastra nici cele mai mari in calea infelegerii c&rtilor biblice. Ar urma in mod necesar, ca cineva care ajunge si cunoasca foarte bine lumea in care au fost scrise c&rtile biblice, formele literare, limbile gi mediul scrierii fieca- reia si aib& acces, astfel, la intelegerea corectd si deplina a acestora. Or, lucrurile nu stau chiar asa. 3 Arhim. Iuliu Scriban, op.cit., p.13. 4 Ibidem, p.14-15. ERMINIA DUHULUI 13 Carentele ermineuticii arhim. Scriban, ca gi ale celorlalte din vremea respectivd, care nu se deosebesc substantial de a- ceasta, constau in faptul c4 nu iau in discutie natura cuvantului biblic, mai concret natura dumnezeiasc a acestuia. inainte de a purcede la elaborarea unei ermineutici speciale cum este cea biblicd, este firesc mai intai sA definesti natura discursului Sfintei Scripturi. Noi credem si marturisim cA Sfanta Scriptura prezinta cuvantul lui Dumnezeu, atat la nivelul continutului cat gi la cel al formei. Nu este deloc ugor sa intelegem gi cu atat mai putin sa explicam acest lucru. Dar credinta Bisericii este aceasta: Sfanta Scriptura nu este un produs exclusiv uman, ci este o realitate divino-umana atat de complex4 incaét nu poate fi infeleas& decat prin analogie cu taina insasi a intruparii Fiului lui Dumnezeu, cum afirma marele teolog al veacului XX George Florovskis\,,in aceasta const’ minunea si taina Sfintei Scripturi: ea este Cuvantul lui Dumnezeu in limbaj omenesc. Indiferent cum intelegem inspiratia, exista un factor pe care nu putem sa-l ignoram. Sfintele Scripturi transmit gi pastreazd Cuvantul lui Dumnezeu in limbaj omenesc... Ce este aceasta inspiratie nu se poate niciodata preciza cu claritate. Este vorba de o taina. Este taina comuniunii divino-umane... Dumnezeu a vorbit cu ade- varat omului gi omul a auzit si a infeles. Limbajul omenesc nu-si pierde caracteristicile sale naturale pentru a deveni purta- tor al descoperirii dumnezeiesti. ... Tot ceea ce este omenesc nu este anulat de inspiratia dumnezeiasca, ci este transfigurat... Lim- bajul omenesc nu traédeaza gsi nici nu micgoreaz cu ceva stra- lucirea relafiei, nu limiteaz4 puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu este exprimat corect si potrivit in cu- vinte omenesti... In cuvantul omenesc suflé Duhul dumneze- iesc si in felul acesta este posibil ca omul s& pronunfe cuvintele lui Dumnezeu, s& vorbeascé despre Dumnezeu.”/Am reprodus _ acest lung citat pentru a se observa mai bine, prin contrast, faptul c& ermineutica biblic&d la care ne referim nu ia in calcul tocmai esentialul in ceea ce priveste natura cuvantului biblic. STewpylov diopéboxv, ‘Ayla pag, Exxdnoia, Mapd5oon, Oxcoadovixn, 1976, p.24-25.14 Pr. CONSTANTIN COMAN Sunt sigur cA aceeasi credinté o méarturiseau si autorii manualelor de ermineuticd la care ne referim, numai c4 ea nu se reflect in respectivele manuale. Acest lucru nu se explicd decat prin faptul cA toate sunt inspirate de manualele occidentale, care reflect’ o teologie mult mai secularizaté decat cea a Rasritului ortodox. | Dac& Biblia este intai de toate Cuvantul lui Dumnezeu, atunci greutatea principal in a o intelege nu provine din obsta- colele pe care le ridicd expresia umana sau limbajul uman - care intr-adevar este supus timpului si mediului respectiv -, ci o reprezinta in primul rand posibilitatea receptarii inteligibile a Cuvantului lui Dumnezeu din Scriptura.) Prin urmare,[ problema Ermineuticii biblice nu_poate fi redusa la explorafea limbajului de comunicare dintre oameni aparfinand unor epoci diferite — acesta poate fi_obiectivul ermineuticii laice, daca ne este ingdduita expresia -, ci trebuie sa se ocupe, intai de toate, de descifrarea limbajului de comunicare dintre Dumnezeu si oameni.|Or, asa cum putem constata, in manualul de Ermineutic& la care ne-am referit nu exist& nici o preocupare in acest sens. Autorul vorbeste la un moment dat despre ceea ce el numeste calitatile interpretului, pe care le im- parte in morale gi intelectuale, si intre care enumer4: credinta, dispozitia meditativa, modestia sau umilinta, integritatea mora- vurilor si sfinfenia vietii, afirmand la un moment dat urm&toa- rele: ,, Motivul pentru care aceasta calitate este necesard este cd a studia Scriptura, a expune credinciogilor invataturile ei, a le a- para inseamné a trai cu Dumnezeu neincetat, iar de Dumnezeu, si prin urmare de intelegerea Scripturii, nimic nu indeparteaza mai mult decat tocmai viciul si pacatul”*, Dar aga cum vom vedea, analizind unele texte patristice fundamentale pentru aceasta temé, lucrurile sunt mai complexe. \ Lipsa principal a acestei ermineutici este ignorarea fac- torului dumnezeiesc atat ca prezenta efectiva la nivelul discur- sului biblic cat gi Ia nivelul analizei sau exegezei textului biblic, ¢ Arhim, Iuliu Scriban, op.cit., p.19-20. ERMINIA DUHULUI 15 ca o conditie fara de care intelegerea nu este posibila, iar sansele de nereusita sunt foarte mari./Daca ar fi s4 caracterizim cu un termen sugestiv situatia pe care o ilustreazi manualul de Ermi- neutica in discutie, cred cA am putea vorbi de ceea ce as numi arianism biblic, determinat de lipsa considerarii dimensiunii dummezeiesti a Scripturii, sau, poate mai exact de ceea ce G. Florovski numeste now nestorianism?. Sintagma poate fi folosita atat pentru a caracteriza Ermineutica analizata cat si pe cele din care aceasta se inspira nevinovat gi academic. Conform viziunii lui G. Florovski si conform credintei noastre, cuvantul Scripturii nu este cuvantul omenesc ajutat (prin inspirafie) de Dumnezeu, ci este ingemanarea Cuvantului lui Dumnezeu cu cel omenesc, ingeménare sau unire ce nu poate fi infeleasi decat in termenii unirii ipostatice in persoana Mantuitorului Hristos. Ermineutica biblicd de care vorbim se limiteaza, asadar, la considerarea si evaluarea elementului uman al Scripturii. Chiar dac& nu mé&rturiseste acest lucru si chiar dacé nu l-ar recu- noaste, in eventualitatea unei confruntari, el este demonstrat de confinutul ca atare al manualului. Acest gen de ermineuticd biblicé a dominat si inc’ mai domina teologia occidentala si chiar teologia ortodoxa. Ea-se inscrie intr-o traditie teologic&d generala reflectaté in egald masura gi in celelalte discipline teologice. Este vorba despre efectul unei teologii care nu poate percepe unirea creatului cu necreatul, care vorbeste despre un har dumnezeiesc, dar il considera ca apartinand ordinii create, care vorbeste despre interventia lui Dumnezeu in istorie dar numai in cazuri extraordinare si de o maniera extraordinara, evident minunata, spectaculoasa. Voi da aici exemplul Istoriei 7 George Florovski, op.cit., p.46: ,Este o amagire s& credem cé ereziile hristo- logice din trecut nu mai au nici o legSturd cu situatia de astizi, scrie teologul tus. In realitate, acestea se continua si se repeta in dezbaterile din zilele noas- tre, Omul contemporan nous in mod voit sau inconstient este atras de exage- rarea nestorian’, adic’ nu accepta Intruparea ca eveniment hotarator. Nu indrazneste s& creada c& Hristos este persoan dumnezeiasca. Caut un izba- vitor omenesc, care numai s& fie ajutat de c&tre Dumnezeu. Este interesat mai curand de psihologia umana a Mantuitorului decat de taina iubirii dumneze- iegti, deoarece, in ultima analiza crede cu optimism in dernnitatea omului.”16 Pr. CONSTANTIN COMAN Bisericesti Universale sau locale, unde este evident aceeasi tendinja de ignorare a prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in istoria Bisericii si de considerare a acestei istorii numai din perspectiva factorului uman. Citim tratate de istorie universala, in care este prezentata istoria Bisericii lui Hristos de Ja inteme- ierea ei si pan& ast&zi gi nu intalnim nici un loc in care sd se vorbeasci despre Dumnezeu ca parte a acestei istorii, desi la Dogmatic invatim despre natura divino-umana a Bisericii, desi definim Biserica Trup al lui Hristos etc. In consecinta, dac& lucrurile stau asa, putem vorbi aici despre un nestorianism eclesial. Biserica nu este o realitate umana in care intervine Dumnezeu in diverse feluri, ci este prezenta insdsi a lui Dumnezeu in istorie. $i pentru a ne convinge ca si acest gen de istorie bisericeascd este recent si imprumutat, voi aminti ca model de istorie a Bisericii cartea Faptele Apostolilor, in care este consemnat& prezenta si lucrarea Duhului Sfant ca factor constitutiv al istoriei bisericesti insesi, sau Viefile Sfinfilor, in care Dumnezeu este parte, personaj activ in viata sfintilor. Am dat exemplul Istoriei Bisericii pentru c& este cel mai ugor de inteles, dar acelagi lucru s-a intamplat cu mai toate disciplinele teologice. Acelasi lucru se intémpla si cu studiile biblice. Chiar gi unele recente tratate de introducere in cartile noutestamenta- re sunt tributare aceleasi perspective secularizate, in care facto- rul dumnezeiesc nu apare sau nu este luat in calcul. Dac& Sfanta Scriptur’ presupune comunicarea dintre Dumnezeu si oameni, vorbirea lui Dumnezeu c&tre oameni, atunci si erminia Sfintei Scripturi este conditionatd de aceasta comunicare. Parinfii Bisericii cred ci nu poti infelege ceva ce nu ai experiat, cu atét mai mult cu cAt tot ceea ce fine de Dumnezeu si de lucrarea Acestuia de mantuire a omului este in afara experienfei comune a omului, Exegeza cuvantului biblic este_conditionat’ de experienta dumnezeirii.|lar Ermineutica biblicd va trebui s& explice conditiile in care omul poate aborda nu numai vorbirea despre o experient a dumnezeirii ci chiar actul insusi al experientei dumnezeirii care este discursul biblic. intalnirea cu Biblia este intalnirea cu Dumnezeu in Cuvantul ERMINIA DUHULUI 7 lui. In aceste conditii, ermineutica biblicd va trebui sa find seama de conditiile care fac posibila intalnirea sau comuniunea adevarata dintre om si Dumnezeu. Pentru o bund perioada de timp gi datorit& dificultatilor prin care avea sa treac& teologia rom4neasca in perioada regi- mului comunist, preocuparile in campul ermineuticii au fost foarte firave. intalnim elemente de ermineutica biblicd in manu- alele de Studiul Noului Testament pentru seminarii sau pentru institutele teologice. Ma voi opri, pentru o scurtd analiza, la manualul Pr. Prof. loan Constantinescu’, care include o Ermi- neutica biblicd - desigur, in putine pagini. Intentia este numai de a vedea in ce masura lucrurile au evoluat gi in ce directie. Ioan Constantinescu defineste ermineutica astfel: ,Ermineutica biblicd este teoria interpretarii corecte si complete a textelor inspirate ale Sfintei Scripturi”?. Daca prin ,,inspirate” autorul ar intelege ceea ce infelegea mai sus G. Florovski, atunci definitia, desi foarte scurt4, ar putea satisface intr-o masura oarecare. Dar sA vedem continutul. in ceea ce priveste necesitatea studierii ermineuticii, I. Constantinescu preia intr-o formulare proprie aceleasi motive enumerate de I. Scriban; vechimea, limba si mediul. ,,Elaborat in imprejurdiri istorice diferite, in alt mediu, cu oameni gi obiceiuri mult deosebite de vremea noastra... Sfanta Scriptura a fost scris4 in limbi vechi, straine, dintre care unele nu se mai vorbesc astazi... Sfanta Scriptura este elaboraté in Orient, este o carte orientala cu un stil figurativ, incdrcat de simboluri, metafore, cu anevoie de descifrat” In plus, ,,invata- turile de credinf& si moralé cuprinse in ea nu pot fi patrunse far o pregatire corespunz&toare”, Relevant& este aprecierea conform c&reia Sfintii Parinti nu aveau nevoie de o disciplind ajutatoare pentru infelegerea Sfintei Scripturi deoarece ,,au trait in timpuri mai apropiate de epocile c&rfilor biblice, cunosteau temeinic limbile in care s-au scris acestea, erau familiarizafi cu 5 Pr. Prof. oan Constantinescu, Ermineutica biblicd in Studiul Noului Testament, Editura IBMBOR, Bucuresti, 1981, p.385-440. 9 Tbidem, p.385. 10 Ibidem, p.286.18 Pr. CONSTANTIN COMAN imprejurarile istorice si obiceiurile acelor timpuri gi cu interpre- tarea apostolicd a c&rtilor sfinte’".) Dupaé cum vedem, nu se schimba nimic in abordarea Ermineuticii, I. Constantinescu socotind c& greutatile pe care ermineutica trebuie s4 ne ajute s4 le dep&sim pentru a intelege Sfanta Scriptura privesc numai diferenja de limbaj datorat& distantei de timp i diferentelor de mediu cultural. |De altfel, si Erminuetica p&rintelui I. Constan- tinescu are aceleasi trei mari capitole: 1. Teoria sensurilor Sfintei Scripturi; 2. Euristica sau aflarea sensurilor Sfintei Scripturi; 3. Proforistica sau expunerea sensurilor Sfintei Scripturi. Este, de fapt, un rezumat al ermineuticii arhim. Iuliu Scriban. $i unul si celalalt dintre autorii mentionati invoca autoritatea exegeticd a Sfinfilor Parinti ca normativa pentru exegeza Sfintei Scripturi. ¢ Dar temeiul in baza cdruia se recunoaste aceasta autoritate a Parinfilor Bisericii este unul conventional si insuficient: intrucat acestial ,,vietuind mai aproape in timp de Domnul Hristos si de Apostolii SAi au_mostenit invatAtura crestina si modul autentic de a intelege Sfanta Scriptura, au cunoscut mai bine obiceiurile si imprejurarile istorice in care s-au scris carfile Sfintei Scripturi. Deci, ei au fost cei mai competenti si mai autorizati intru des- cifrarea sensului adevarat al c&rfilor respective”: Observafiile facute asupra Ermineuticii lui Iuliu Scriban sunt valabile si privitor la Ermineutica lui I. Constantinescu. Avem de-a face cu 0 abordare secularizatd, care ignora natura dumnezeiasca a lim- bajului biblic, abordare interesata in exclusivitate de descifrarea mecanismelor limbajului omenesc al vremurilor in care sunt scrise cartile biblice. O foarte recent incercare o datorém Pr. Prof. Dr. Mircea Basarab, care a publicat o Ermineutic& biblic&d in anii ‘90. fn mare, si acest manual urmeaza aceeasi tematic’, ramanand fidel ermineuticilor anterioare. Toate aceste manuale, in ciuda faptu- lui c& reprezint4 fri indoiala o evolutie, raman fidele mode- lului inifial, care indr4znim a spune, nu reflect o ermineuticd ortodoxd. $i pentru a nu fi acuzat de confesionalism, intr-o 1 Ibidem, p.386. 2 Ibidem, p.417. ERMINIA DUHULUI 19 lucrare care se doreste academicd, am s& afirm faptul cd er- mineutica biblicd este inevitabil cea mai confesionala dintre disciplinele biblice. Dac acceptam cA exist diferente teologice importante intre principalele confesiuni cregtine la nivelul abor- darii capitolelor importante ale credinfei si teologiei crestine, atunci va trebui si acceptam ca exista in mod necesar gi ermi- neutici diferite. Am s4 dau un singur exemplu:| daca intelegerea harului lui Dumnezeu, si prin urmare infelegerea prezentei gi lucrarii lui Dumnezeu in istorie si in lume difera categoric in teologia ortodox’ fat de teologia romano-catolicé, iar Sfanta Scriptura este o astfel de prezent&, atunci va trebui s& acceptaém c& difera si felul in care noi infelegem ce este, de fapt Sfanta Scriptura si in ce condifii poate omul patrunde limbajul biblic. Toate aceste manuale de ermineutica biblic’ presupun, dar nu dezvolté o anume infelegere a ceea ce este Scriptura, sau a ceea ce reprezinta textele biblice. Or, fundamental pentru iden- tificarea si expunerea sistematicd a condifiilor in care cineva poate citi inteligibil Biblia sau a principiilor de interpretare este tocmai definirea naturii insesi a textelor biblice si a Sfintei Scripturi in intregul ei:)Nu pofi sa afli cum poate fi interpretata corect Scriptura dac& nu vei spune mai intai ce este Scriptura prin raportarea la limbajul uman in general si la expresiile lui scrise. Profesorul Agouridis este primul care incearca acest lu- cru introducand capitolul ,,Cuvantul lui Dumnezeu” in lucrarea la care ne vom referi mai jos. Nici in afara spatiului romAnesc nu cunosc sa se fi dez- voltat prea mult studiile de ermineutica biblicd. Totusi, 0 abor- dare cu totul diferiti o reprezint& lucrarea Ermineutica textelor sfinte a cunoscutului biblist grec Savvas Agouridis, aparuta intr-o prima editie in anul 1979" si reeditaté cu imbundatafiri in anul 2000'4. Manualul profesorului Agouridis pardseste defi- nitiv gi complet modelul vechi gi propune o abordare proprie, in care o buna parte reprezintd prezentarea criticd a istoriei 13 ZapBa "Ayoupién, Eounvevrerts nav lepeiv weipérar, ‘ABAve, 1979, 360p. 14 Zappa ‘Ayoupiin, ‘Fpunveunay civ iepdv xeyevav. Mpopinpata- pébobor Spyaviag ory tpunveta civ [padav, ‘Afra, p24.20 Pr. CONSTANTIN COMAN exegezei (p.97-322), incepand cu exegeza in lumea greacd $i iudaicd si sfargind cu noile metode aplicate in studiul Sfintei Scripturi. Ermineutica prof. Agouridis aduce o contribufie im- portant’ prin aceea ca ia in discutie cadrul referential al Scrip- turii, parasind teza evidenta in celelalte ermineutici, conform c&reia Scriptura reprezint4 o marime in sine, autonomé, ugor de absolutizat si de mitizat. Prima parte a acesteia este consacrata Locului Sfintei Scripturi in gandirea si viati ortodoxi (p.31-95), unde se discut& teme esentiale pentru intelegerea naturii Sfintei Scripturi, a ceea ce este de fapt Sfanta Scriptura, precum: Canonul, Autoritatea Scripturilor gi baza teologica a acesteia - inspirafia; Tradifie si erminie; Folosirea Sfintei Scripturi in cul- tul divin. Este evident& emanciparea Ermineuticii prof. Agou- ridis de cercul stramt si asfixiant al consider&rii Scripturii in sine si deschiderea ei spre spatiul bisericesc. in acelasi sens, nu mai avem de-a face cu imaginea exegetului izolat — eventual in pibliotec& - care incearcd p&trunderea intelesurilor Scripturii, avand la indemana tot instrumentarul tehnic necesar, ci imagi- nea unui complex intreg de factori care agaz4 Scriptura intr-un context mult mai dinamic si, desigur, mult mai greu de contro- lat. Contextul general in care s-a nascut Biblia este cel al lumii antice, marcat& de cultura si spiritualitatea ei proprie, dar exista un context imediat, absolut determinant pentru geneza si pen- tru intelegerea Scripturilor care este Biserica lui Hristos, reper ermineutic ultim. Daca exist dificultati in a intelege limbajul lumii antice, datorité distantei de timp si de spatiu, precum si diferenfelor paradigmei culturale, care ramAn totusi in limitele aceleasi istorii a evolutiei umane, cu cat mai mari sunt dificul- t&tile pe care le ridic& limbajul unei lumi cu totul noi, care este Biserica gi care implica nu numai factorul uman gi lumea cunos- cut& gi accesibila acestuia, ci si factorul dumnezeiesc, cu lumea gi adancurile acestuia, inaccesibile naturii umane in starea ei initiala. Acest aspect va fi confirmat si intarit de ultima parte a lucrarii, in care autorul, sub titlul Probleme ermineutice trateaz teme precum: Puncte de plecare pentru o Ermineuticd ortodoxa; Traditia ca purt&tor si garant al adevarului revelat si Taina ERMINIA DUHULUL 21 Cuvantului dumnezeiesc (p.323-422). Ermineutica prof. Agouri- dis nu se vrea o Ermineuticd biblicd ortodoxa, ci mai curand o problematizare in directia unei astfel de ermineutici, prin ra- portarea la istoria exegezei si mai ales cu referire la dezbaterile foarte vii pe teme ermineutice din prima jumétate a secolului al XX-lea, cu precidere in teologia occidental (Vezi spatiul extins acordat ermineuticii bultmaniene demitologizante si asa-zisei Noi ermineutici, care a urmat aceleia). Este relevant in acest sens capitolul intitulat. Puncte de plecare (sau premise) pentru o ermineutici ortodoxd. Prof. Agouridis marturiseste el insusi fap- tul ca intreg manualul se aflé sub semnul problematizarii de inceput, al incercarii asezarii unei temelii. Cel mai important lu- cru pe care il propune si fl si realizeaz la nivelul posibilitatilor actuale este evaluarea constructiva a istoriei exegezei, din care ar putea rezulta criteriile fundamentale ale unei ermineutici ortodoxe. Dar lucrarea aceasta de evaluare este una foarte complexa si, dupé marturisirea prof. Agouridis, suntem inc& departe de a o realiza. ,Am consemnat in Prologul acestei lu- crari motivele pentru care nu suntem inca pregatiti s4 expunem sistematic, cu pretentia plinatatii sintezei si a exactitafii, o traditie atat de indelungata si bogat’. Nu numai ca lucrarea in sine este foarte dificila, ci sunt necesare forfe noi pregatite pentru realizarea unei sinteze a intregului’”'5. In consecinta, gi cu oarecare modestie, prof. Agouridis isi Propune sa cerceteze ,,unele premise importante pentru o Er- mineuticd ortodoxa a textelor sfinte. Spun cateva — se justificd profesorul -, deoarece lipsa unor studii mai extinse si mai de fond privitor la rolul Sfintei Scripturi in viata Bisericii nu ne permite nici o abordare exhaustiva si nici pozitii definitive. A- vem insa obligatia s& oferim tinerilor ceea ce avem noi mai bun, pentru ca acegtia si inainteze de unde am ajuns noi, la nivele mai profunde gi mai sistematice in ceea ce priveste studiul acestor dificile teme”16, In directia unei Ermineutici ortodoxe prof. Agouridis are cateva contributii hotiratoare, pe care vom 18S. Agouridis, op.cit. (citam din ultima edifie), p.356. 16 Ibidem, p. 356-357.2 Pr. CONSTANTIN COMAN incerca a le trece pe scurt in revista. Ca 0 remarca general, el reuseste, cu un simt foarte dezvoltat al istoriei, si recupereze contextul sau mediul in care au aparut cartile biblice si lega- turile vitale ale Scripturii cu acest mediu. Prof. Agouridis are forta extraordinara, caracteristicd in general perspectivei orto- doxe, de a vedea lucrurile in unitatea Jor gi de a sonda resor- turile dinamice ale unitatii si ale coerentei realitatii istorice in ansamblul ei, ale istoriei in ansamblul ei. in acest fel, el recon- stituie nu numai relatia imediata, organica si vital a Sfintei Scripturi cu istoria poporului lui Dumnezeu, vechiul si noul Israel — Biserica, ci chiar ancorarea Sfintei Scripturi in istoria generald a omenirii, 0 dat& cu afirmarea dimensiunii universale a iconomiei dumnezeiesti. Acest lucru este de maxima impor- tanta, mai ales daca il comparam cu nefirescul abordarii izolate a Sfintei Scripturi, ca realitate absoluta, suficienta siesi, izvor unic al autorit&fii pentru viata si credinta crestinilor, pe care 0 intalnim nu numai in spatiul protestant, ci evident reflectaté si de Ermineuticile ,ortodoxe” la care ne-am referit mai sus. Profesorul grec este ajutat in recuperarea acestui aspect fundamental de analiza critica pe care o face istoriei exegezei de la inceputurile ei si pana in zilele noastre. Acesta este motivul pentru care acorda acestei retrospective istorice un spatiu extins in Ermineutica sa, tocmai pentru a demonstra c& viziunea pe care O propune are un solid fundament in istoria exegezei. Argumentul prof. Agouridis este fntotdeauna istoria. Sfanta Scriptura este expresie dar si parte integranta a istoriei, intai de toate a istoriei poporului lui Dumnezeu, sau mai corect spus a dialogului lui Dumnezeu cu poporul Sau, dialog desfasurat in planul istoriei, si, prin extensie, a istoriei general umane, in ma- sura in care istoria poporului lui Dumnezeu este parte a istoriei general umane. OdatA deschisi aceast& perspectiv’ generoas’, prof. Agouridis realizeazi deschiderea Sfintei Scripturi gi recu- pereaza relatia organicd a acesteia cu istoria sfanta, cu viata Bisericii si in special cu Dumnezeiasca Euharistie, expresie ple- nar a evenimentului eclesial. Asa se explicd faptul ca intre premisele principale pentru o ermineutica ortodox4, domnia sa ERMINIA DUHULUI 23 enumeré: 1. Comunitatea Euharisticd; 2. Lumea ca istorie; 3. Intoarcerea spre om dar si spre istorie; 4. Dimensiunea esha- tologic4; 5. Raportarea Ermineuticii la intregul reprezentat de experienta ermineutica istorica. Spatiul acestei introduceri nu ne permite insa si dezvoltim pe larg aceste propuneri ale teologului biblist grec, dar vom incerca s& retinem c&teva aspecte, speram relevante. Vor face mai intai constatarea c& prof. Agouridis nu face nimic altceva decat s& actualizeze perspectiva ermineuticd patristic’. Aga cum vom vedea in lucrarea de fata, Sfantul Ioan Gura de Aur este cel care afirma cu tarie faptul cd Scriptura nu este singura cale si, mai ales nu este cea dintai si, chiar mai mult, nu este cea mai buna (!), prima fiind vorbirea directa a lui Dumnezeu cu oame- nii, despre care dA marturie Scriptura insdgi. O alta cale este aceea a vorbirii lui Dumnezeu prin creatie ca gi prin istoria in- ssi, pe care acelagi Sfant Parinte o asaz cel pufin pe picior de egalitate cu vorbirea prin intermediul scrierilor. in fine, vor mai aminti dimensiunea eshatologica, extrem de importanta atat in evaluarea istoriei cat si a Sfintei Scripturi din punct de vedere al gnoseologiei teologice. Dumnezeu este accesibil expe- rienfei umane in istorie intr-o masura nedeplina, urmAnd ca s4 ajunga la cunoasterea deplina care este cea de la sfargit, din veacul viitor, ,,la aratarea negraita a lui Dumnezeu”, cand tai- nele dumnezeiesti ,,se vor arata tuturor in chip vadit”, dup& expresia Sfantului Grigorie Palama. Pentru prof. Agouridis, Dumnezeiasca Liturghie este un reper ermineutic esential, un cadru general pentru intelegerea Sfintei Scripturi si o premis’ fundamentala pentru o ermineu- ticd ortodox’!”. $i aceasta nu numai pentru c& Liturghia foloseste lecturi biblice si se raporteazd la intreaga istorie biblict, ci pentru ca reprezinta o actualizare a acestei istorii la care-i face partasi pe participanti. Iat’ modul dinamic in care injelege profesorul grec funcfia ermineutic’ a Dumnezeiestii Liturghii, datorat& recapitularii istoriei consemnati de Scripturile Sfinte. 1 Ibidem, p-357 §.u.24 Pr. CONSTANTIN COMAN ,Tainele Bisericii si in mod special Euharistia nu sunt nimic altceva decat reprezent&ri dramatice (actualizari) ale lucrérilor mantuitoare ale lui Dumnezeu in istorie, despre care vorbeste Scriptura... Reprezentarea dramaticd (sau dramaturgics, dac& nu sperie termenul - nn.) a morfii si invierii lui Hristos in Dumnezeiasca Liturghie, avand ca prolog aparitia Lui in lume prin propovaduire, cu Jecturile din Vechiul si Noul Testament, cu trimitere la deplindtatea revelafiei dumnezeiesti si a adeva- rului, nu este o simpla reprezentare a unor evenimente din trecut, care pot fi prezentate din ratiuni didactice in prezent... Este vorba despre o reprezentare dramatic (actualizare) a intregii istorii a mAntuirii, ca lucrare mantuitoare inifiald a lui Dumnezeu in trecut, ca realizare sacramentala (tainicd) din nou, cu participarea noastra in prezent, si ca speranja a implinirii ei la dimensiuni istorice si universale in viitor. De altfel, invocarea Duhului Sant ,,peste noi si peste cinstitele daruri” nu inseamna c& Duhul este continuu prezent in Biseric’, din moment ce El insusi o constituie, ci arat& exact prezenta ui Dumnezeu prin Duhul Sau in Biseric&, ca lucrand din nou in mijlocul poporului S&u ceea ce in trecut lucra prin Fiul Sau, lisus Hristos”!8. Impor- tanta ermineuticd a Dumnezeiestii Liturghii este pentru. prof. Agouridis capitala: ,Liturghia Euharistic& si Sfanta Scripturd reprezinta acelasi lucru, adica intelesul mantuirii poporului lui Dumnezeu intr-o istorie care are trecut, prezent gi viitor. Orice alt considerare ermineuticd a Scripturilor ar scoate pe teologul ortodox in afara comunit&tii euharistice si ar transforma Scrip- tura din carte a Bisericii, adic& a istoriei mantuirii poporului lui Dumnezeu, intr-o lectur& religioas& particular4. Trebuie subli- niat in mod deosebit aici evenimentul invocarii Duhului Sfant asupra comunitétii si a darurilor euharistice. Cu alte cuvinte, comunitatea luminat& si plind de harul Duhului participa efec- tiv la lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu, care are trecut, prezent si viitor, si prin urmare, aceasta comunitate constituie cadrul si atmosfera in care este posibila intelegerea corecté 18 Ibidem, p.358-359. ERMINIA DUHULUI 25 pentru Biseric& a Scripturilor. Adicd exegetul, numai ca expo- nent al Duhului comunitatii euharistice, se afl& in directia reve- lari corecte a sensului textului sfant”!?. Dumnezeiasca Liturghie este 0 premisa fundamentala pentru ermineutica biblic& pentru c& este o alta fereastra deschisa spre aceeasi realitate pe care o exprima sau despre care vorbeste Scriptura. ,Scriptura gi Litur- ghia constituie o unitate. Nu numai pentru ca Liturghia este legata de la inceput pana la sfargit de limbajul biblic, ci pentru c& in Liturghie poporul vede gi traieste ceea ce a fost invatat prin intermediul catehizarii din Biblie.”2” Am insistat atata pe importanta ermineuticd a Liturghiei, tocmai pentru a pune in evidenta gravitatea omiterii complete a acesteia din ermineu- ticile la care ne-am referit anterior. Dar, aga cum semnalam deja, prof. Agouridis nu se limi- teaz4 numai la comunitatea euharisticd, ci extinde deschiderea spre intreaga istorie, spre viata intregii omeniri. Dumnezeiasca Liturghie, ca si viafa Bisericii in intregimea ei nu se adreseaz numai celor dinauntrul Bisericii, ci a avut intotdeauna gi are o deschidere universala, ecumenica. Biserica este aluatul euharis- tic menit s& dospeascd toata framantatura lumii, sa transfigu- reze lumea si istoria. Biserica a fost dintru inceput o realitate misionara. ,,Si cand vorbim despre misiune - scrie $. Agouridis - vorbim despre activitatea comunitafii euharistice in lume ca realitate istoric&; este efortul de a lumina lumea cu adevarul si de a o schimba pentru a putea trai corect in prezent si pentru a spera corect in viitor. Acest lucru se realizeaza prin incorpo- rarea istoriei omenirii in istoria mantuirii, a comunitafii umane in comunitatea Impar3tiei lui Dumnezeu”21. Mai mult decat atat, pentru S. Agouridis, istoria generali a omenirii impreund cu cea a cosmosului intreg, a intregii creatii a lui Dumnezeu este, dupa cum afirmd cu tarie si Sfantul Ioan Gurd de Aur, un reper ermineutic esential, in egal mAsura. Pentru Rasaritul ortodox, scrie teologul grec, , Dumnezeul Scripturii si al comu- '9 Ibidem, p. 359-360. 2 Ibidem, p.361. % Ibident, p.362.26 Pr. CONSTANTIN COMAN nit&tii euharistice este acelasi cu Dumnezeul istoriei umane, acelasi Dumnezeu al poporului lui Dumnezeu nu s-a lsat pe Sine nemarturisit in experienta comuné istorica si in gandirea oamenilor... in felul acesta, experienta general-umana a lumii, istoria umana cu tot ceea ce implica ea se transforma intr-o alta premisa esentiali pentru o ermineutica ortodoxa a credintei, aga cum este exprimata in Sfanta Scriptura. Prima — si desigur, din punct de vedere valoric, superioara - este Comunitatea Euha- tistica. A doua, valoric inferioara, nu este in ipostasul sdu real ceva intru totul strain de prima, insa este ceva care s-a imbol- navit, uneori foarte grav, si are nevoie de vindecare. Comuni- tatea Euharisticd este vindecatorul...”* Desi abordarea este una partial, m& opresc aici cu pre- zentarea contributiilor principale ale manualului de Ermineutica biblic& al prof. S. Agouridis. Referirile sper si fie elocvente. Pasii facuti sunt extrem de importanti in directia recuperarii si elaborarii unei ermineutici biblice ortodoxe. Rearticularea Bibli- ei ca parte funcfionala la organismul viu diacronic al Bisericii (Comunitafii Euharistice) si prin aceasta la cel al istoriei umane generale echivaleaza cu 0 restaurare esentiala a Jocului si rolu- lui Sfintei Scripturi, adica a cadrului relational firesc in functie de care poate fi inteleasa gi interpretat corect. Din aceasta perspectiva nu mai este posibil exclusivismul biblic, abordarea Bibliei ca o realitate inchis&, suficienta siegi gi mai ales ca izvor si norma exclusiva pentru viata si credinta oamenilor, atitudine exprimata de principiul ermineutic conform caruia Scriptura se interpreteaza pe sine insagi. Ceea ce lipseste inca Ermineuticii prof. Agouridis - sau, dac& vreti, un pas mai departe spre intregirea cadrului ermine- utic referential — ar fi recuperarea rolului Duhului Sfant in co- municarea inteligibilA a persoanei umane cu Dumnezeu. Dac eu am observat bine, atunci, in ciuda deschiderii care cuprinde © serie intreag’ de factori, ermineutica Prof. Agouridis ramane pe dimensiunea orizontala a istoriei, neexplorand inca dimen- 2 Ibidem, p-365. ERMINIA DUHULUI 27 siunea verticalé. Am sa incerc s& explic ce infeleg prin aceasté exprimare destul de generala si chiar uzaté moralmente. O fac cu emofia si inevitabil cu stangacia unei observatii critice adre- sate de ucenic dasc&lului pe care il apreciaza si-] iubeste nespus de mult. Problema ermineutic& pentru dansul consta, daca am retinut bine, tot in depdsirea dificultatilor de intelegere pe care le presupun distantele de tot felul dintre textele biblice si exe- getul sau cititorul aparfinator altei epoci. Am s& si citez cateva afirmatii din care reiese acest lucru. Distingand intre exegeza si erminia sau interpretarea unui text biblic, S. Agouridis scrie: ,,Astazi se face distinctie clara intre exegeza (explicarea) si ermi- nia (interpretarea) textelor lumii antice in general. Atunci cand facem exegezi unui text astazi, intelegem prin aceasta toate procedeele istorico-critice care ne conduc la sensul pe care auto- rul |-a avut in minte gi l-a exprimat in text. Cand facem erminia unui text ast&zi, intelegem mai ales efortul de a transfera textul vechi in realitatea contemporan, radical diferita, fara alienarea sensului initial si cu o cat mai deplina constientizare din partea cititorului a sensului textului vechi gi a consecintelor acestuia asupra sa”3, Astfel, importanfa ,,distantei” dintre epoca in care au fost scrise cartile biblice vechitestamentare si noutestamen- tare si epoca exegetului este una capitala. Lucrarea concreta a Ermineuticii ar fi tocmai aceea de a face pod peste aceasta dis- tant& si de a inlesni accesul cititorului contemporan la lectura inteligibilA a unui text vechi. Din aceasta perspectiva Sfanta Liturghie, de exemplu, este considerata ,,o legatura ermineuticd esentiala intre trecut si prezent”*4. Eforturile ermineutice biblice occidentale, prin reprezentanti de seama ca W. Pannenberg si Hans Georg Gadamer, sunt evaluate tot din perspectiva depa- sirii distantei dintre trecut si prezent. ,,Raspunsul la problema pe care o ridic distanta dintre trecut gi prezent il gaseste W. Pannenberg in imaginea lui H.G. Gadamer despre intalnirea orizonturilor. Un eveniment ce aparfine trecutului ajunge la noi cu ajutorul erminiilor sale, care devin astfel poduri intre ® Ibidem, p.18-19. 24 Ibidem, p.358.28 Pr. CONSTANTIN COMAN evenimente si noi, in care se intélnesc orizontul trecutului cu orizontul nostru, si astfel intelegerea trecutului de c&tre prezent este posibil’’. Obiectul concret al ermineuticii vizeaza exact depasirea diferentelor de limbaj si intelegere pe care le presu- pune distanta de timp: ,,Dar exact in acest punct, al comuniunii cu adevarul prin intermediul tradifiei, apare din punct de ve- dere epistemologic problema limbajului si a erminiei (interpre- tari). Cum este posibil din punct de vedere al limbajului ca trdirea sau experierea lui Dumnezeu, ca putere personal iubi- toare si mantuitoare a unei persoane sau a unui popor concret, in tmprejurairi si situafii istorice concrete, s& se transmita si s& fie infeleas& cu exactitate de cdtre alti oameni sau alte popoare, care traiesc la mii de ani distant& de primii beneficiari ai ex- perienfei dumnezeiesti, in imprejurari si forme istorice diferite? Cum este posibil ca traditia sa salveze adevarul revelatiei gi sa-1 transmita in curgerea si schimbarea istorici generald continua din punct de vedere al situatiilor, nevoilor gi intelesurilor?”?6 Suntem de acord ca existé o distanta si cé tot instrumenta- tul si factorii despre care vorbeste prof. Agouridis sunt necesari pentru depasirea acestei distante”. Dar opinia noastra este ca nu distanta dintre epoci sau distanta dintre oamenii apartina- tori unor epoci diferite este principalul obstacol in intelegerea textelor sfinte in special. Este vorba de o alta distanta, mult mai % Ibidem, p.368. 26 Ibidem, p.381. 2 De fapt, prof. Agouridis, desi nu in mod direct, vorbind despre Comuni- tatea Euharistici — spatiu si eveniment in care se actualizeaza si se traiesc evenimentele initiale ale revelatiei ~ si despre un proces tainic de recreare a lumii, trimite cel pufin indirect la lucrarea continud a Duhului in lume gi in istorie. Lipseste ins consemnarea explicit a funcfiei ermineutice a Duhului Sfant la nivelul infelegerii si al experiente umane personale si comunitare. Mantuirea omenirii in istorie constituie in profunzimea ei un proces si o lucrare tainice. In aceast& lucrare tainic4 este evident’ insemnatatea tradifiei, care nu este numai informativa, cum am spus, cu caracter moral sau lumese de orice alta natura, o raportare la trecut, ci continuarea vie a trecutului in prezent in cadrul dumnezeiestii Taine a Euharistiei. In taina acestei continuari, credinciosul are posibilitatea s& traiasca evenimentul inifial al revelafiei, din moment ce granifele dintre trecut si prezent sunt in fond desfiintate. (Ibidem, p.384) ERMINIA DUHULUI 29 mare gi mult mai greu de depasit, pe care o reprezinta distanta dintre Dumnezeu si om dintre vorbirea lui Dumnezeu si capaci- tatea omului de a intelege aceasta vorbire. Daca teoria distantei dintre epoci este valabilé pentru textele vechi in general, ea tre- buie completata sau precedata in cazul textelor biblice de dis- tanta dintre Dumnezeu gi om. Chiar daca vorbirea lui Dumnezeu imprumuté limbajul omenesc, omu! limitat Ja statura sa fireascd nu poate accede la intelegerea celor dumnezeiesti si a lui Dumnezeu insusi. Lucrul acesta este foarte evident in dialogul dintre Mantui- torul Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, si contemporanii Sai. Voi aminti nenuméaratele ocazii in care Mantuitorul sanctionea- z& neputinta contemporanilor Sai de a intelege cele spuse de El. $i nu este vorba numai de adversarii Sai, care in cele din urma aveau sa-L rastigneasca si a cdror fapta avea sd fie pusa de Cel rastignit Insugi pe seama nestiintei (Périnte, iarti-le lor, cif nu stiu ce fac - Luca 23, 34), ci de proprii s4i ucenici. Acestia, in ciuda faptului cd L-au ascultat pe Méntuitorul vreme indelungatd vorbind despre cele ale lui Dumnezeu si, in plus, au fost mar- torii nenuméaratelor minuni savargite de Acesta, au dovedit cd nu ajunsesera la cunoasterea profunda si mai ales la intelegerea celor spuse de Mntuitorul si, cu deosebire, a dumnezeirii Lui. Dovada cea mai clara a fost lepadarea acestora de Mantuitorul in fafa patimilor sia rastignirii. De fapt, in cuvantul de rimas bun, consemnat de Sfantul Evanghelist Ioan, Mantuitorul insugi afirma ca a evitat s& le spun’ multe lucruri pentru c& ucenicii nu le puteau purta, adicd nu le puteau infelege: Incd multe am a vi spune, dar acum nu Puteti si le purtafi. (Ioan 16, 12). Acest acum indic& situatia in care se aflau ucenicii inainte de evenimentul extraordinar al po- gorérii Duhului Sfant peste ei, despre care le vorbise cu acelasi Prilej, spunandu-le c& Duhul ii va calauzi la tot adevarul: Jar cand va veni Acela, Duhul Adevirului, vit va cilduzi la tot adevirul; (loan 16, 13). Putin mai inainte, in acelasi context, Mantuitorul afirma despre Duhul Sfant ca ii va invata pe Apostoli toate: Dar Mangdietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatil, in numele30 Pr. CONSTANTIN COMAN Meu, Acela vit va invita toate si vi va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. (loan 14, 26). Prin aceste cuvinte Mantuitorul Hristos descopera rolul fundamental al Duhului Sfant in cunoas- terea de c&tre oameni a celor dumnezeiesti. Aducerea aminte la care se refer{ Mantuitorul nu poate avea sensul unei improspa- t&ri a memoriei, ci acela al unei rememor&ri cu functie de intre- gire a injelegerii plenare a lucrurilor propovaduite de Mantuitorul. Acesta este punctul de plecare al lucrarii de fafa, care pro- pune ca obiectiv principal al ermineuticii biblice deslusirea condifiilor in care omul poate infelege vorbirea lui Dumnezeu, adic& constituirea podului care si anuleze distanta nu dintre doua lumi apartinitoare amandoua existentei umane paman- testi, ci dintre lumea lui Dumnezeu gi lumea omului. Tar cheia ermineutica este, asa cum am anticipat deja, Duhul Sfant. O data cu primirea Duhului Sfant, Apostolii dobaéndesc cunoasterea dinduntru a dumnezeirii si prin prisma acestei experiente ne- mijlocite infeleg toate cele propovaduite de Mantuitorul Hristos, precum gi evenimentele importante din viata pamanteascd a Acestuia, care culmineaza cu rastignirea si Invierea Sa. Pentru a intelege cele scrise de Apostoli din propria ex- perient’ despre Dumnezeu gi lucrarea lui in lume, cititorul apartinator oricarei epoci, chiar si acelei a Apostolilor, va trebui s& fac el insugi experienta Duhului, s& beneficieze de luminarea Duhului. Fara aceast’ experienta, dupa mérturia Apostolului Pavel, cele dumnezeiesti ii vor aparea de neinfeles sau ,,nebu- nesti”, Acest aspect este subliniat gi de practica liturgicé a Bisericii primare, care fi invita pe catehumeni s& pardseascd biserica inainte de trecerea la sfinfirea darurilor. Singurul motiv era acela c& respectivii, nebeneficiind inca de harul Duhului Sfant, ar fi putut fi expusi smintelii din cauza neputinfei de a intelege si a riscului judecarii lumesti a lucrurilor dumnezeiesti care se intampla in Liturghia credinciosilor. Noutatea pe care o propune lucrarea de fata este de fapt o recuperare a ermineuticii pe care o aflam dezvoltata incd din c&rtile Noului Testament si mai apoi la Parinfii Bisericii pana in zilele noastre. Este vorba de ceea ce am putea numi Erminia ERMINIA DUHULUI 31 Duhului sau Ermineutica duhovniceasdi, intelegand prin aceasta lucrarea Duhului Sfant ca esentiala pentru erminia textelor sfinte — sau, cu alte cuvinte, recuperand functia ermineuticd a Duhului Sfant. Desigur, avem in vedere contextul eclesial, al vietii eclesiale sacramentale gi in mod special evenimentului euharistic — la care se refera prof. Agouridis —, dar gi accesul la dobandirea sau innoirea Duhului Sfant in om pe calea demer- sului ascetic-filocalic, care nu trebuie perceput ca separat de cel eclesial-comunitar. In felul acesta, se recupereazi doua repere ermineutice fundamentale firesti si prezente in viata Bisericii si in traditia rasariteana: pe de-o parte, criteriul eclesial-comunitar si pe de alta parte cel personal-filocalic, ambele intr-o conexiune gi 0 interdependenta evidente. Daca primul este dezvoltat cum nu se putea mai bine de Ermineutica prof. Agouridis, cel de al doilea ni se pare in mare parte ignorat, foarte probabil ca reactie la tendintele si migcarile individualist-moraliste care au fost prezente in Biserica Ortodoxa in veacul al XX-lea, care la randul lor ignorau dimensiunea eclesial-comunitara, promovand indi- vidualismul de sorginte protestant’. Trebuie ins mare atentie in a nu confunda viziunea personalist’, proprie Evangheliei si Bisericii din totdeauna, cu cea individualista, care se afla la antipodul celei dintai. Comunitatea eclesialé, sau comunitatea euharisticd, care joac& un rol central in ermineutica prof. Agou- ridis, nu poate fi constituit& de indivizi indiferenti fafa de capa- citatea sau calitatea lor sufletesc-duhvniceasc4 sau fara constiinta prezenfei si contributiei personale la constituirea comunitafii. In cazul aceasta am avea de-a face cu o mas& de oameni, si nu cuo comunitate umand. De asemenea, prezenfa si lucrarea Sfantului Duh, element constitutiv fundamental al comunit&fii eclesiale, sunt prezentate de Sfanta Scriptur4 si de Parinfii Bisericii ca avand un caracter personal, Duhul Sfant impartasindu-Se per- soanelor umane constiente, si nu unui spatiu exterior nedefinit. A se vedea cartea Faptele Apostolilor, unde avem consemnat& Pogorarea Sfantului Duh, dar si prezenta si lucrarea sa continua in istorie, prezena gi lucrare care sunt constitutive Bisericii. Or, aici lucrurile sunt mai mult decat elocvente. Duhul Sfant Se32 Pr. CONSTANTIN COMAN, impartasegte persoanelor umane in parte, devine o realitate 1a- untricd acestora, o forté dinamica, luminatoare $i mobilizatoare, determinant pentru activitatea acestora in ansamblul ei. Apos- tolii si ceilalfi lucratori in campul propovaduirii Evangheliei sunt ,,plini de Duhul Sfant”. Biserica nu este o noud comunitate sau societate uman& constituité conform unor reguli sau con- ventii anume, ci este intai de toate sinaxa, adunarea celor care au rimit Duhul Sfant, a persoanelor umane ,,pline de Duhul Sfant”. felul acesta se realizeazA noua creafie, noua umanitate, adic& Biserica cu natura ei dumnezeiesc-omeneasca. Nici Duhul Sfant nu este o putere impersonala ce se impartageste sau coplegeste un spafiu anume si nici oamenii nu sunt niste receptacole incon- stiente si impersonale ale acestei puteri, ci dimpotriva, subiecti care isi asumé in libertate, cu constiinta personala a actelor lor, relatia liber& cu Dumnezeu si cu semenii lor in contextul ecle- sial. De aici importanfa eforturilor personale de a realiza si a se mentine intr-o stare de constiinta gi de libertate care sa-l facd pe om capabil s& primeasca darul sau harul Duhului lui Dumnezeu. Trebuie s& semnalim aici importanta pe care traditia rdsari- teana, $i nu numai, o acorda intregului complex de stradanii ale persoanei umane, generic adunate sub semnul ascezei. Daca Duhul Sfant este cheia ermineutica fundamentala sine qua non pentru comunicarea inteligibila dintre Dumnezeu si om, prin urmare gi pentru lectura inteligibilé a textelor biblice, atunci asceza crestina’, absolut necesarA pentru primirea, pastrarea si innoirea darului Duhului Sfant, este ea insdsi o premisa ermine- uticd fundamentala. Acest angajament personal al crestinului a fost ignorat sau mai putin subliniat din teama ca ar afecta locul central al comunitatii, al Ecclesiei, ca reper ermineutic esenfial. Dar, aga cum am aratat, in Biserica rasariteana nu a existat si nu exist o tensiune intre persoana si comunitate, ci acestea doud sunt conditionate reciproc; persoana nu poate exista si nu poate cregte in afara sau rupta de comunitate, pentru ca ea este defini- t& tocmai de functia comunicativa, dupa cum nici comunitatea nu poate fi perceputa fara persoand, aceasta ca atare find ele- mentul constitutiv de baz& al comunitafii. Comunitatea euharis- ERMINIA DUHULUI 33 ticd, ecclesia, care este comunitatea persoanelor umane ce se impértagesc sau au primit Duhul Sfant, este in aceasta calitate spatiul ermineutic prin excelenfa tocmai pentru ci Duhul Sfant este prezent si lucr&tor in ea. La fel, persoana umand, purta- toare a Duhului lui Dumnezeu la nivel personal, are acces la cunoasterea gi intelegerea prin propria experienfa a realitatilor dumnezeiesti gi, in consecinta, devine reper ermineutic, intele- gand cele consemnate in Scriptura despre prezenta si lucrarea lui Dumnezeu prin prisma propriilor trairi2. Fundamentala pentru o ermineutici ortodoxa ar fi tocmai mutarea centrului de greutate sau a obiectivului principal al ermineuticii din direcfia articularii omului contemporan, a exe- getului, la umea si la limbajul contemporan c&rtilor biblice in direcfia articulérii omului din orice epoca la limbajul dumne- zeiesc. Eforturile ermineutice trebuie concentrate intai de toate — ca importanj& vorbesc — in direcfia p&trunderii vorbirii dum- nezeiesti a Scripturii, atat in ceea ce priveste continutul, in care caz ar trebui s& studieze conditiile in care omul poate infelege acest limbaj si, in al doilea rand, in directia descifrari limbajului uman al Scripturii, infelegand prin aceasta formele de expresie Pproprii lumii de atunci. Din punct de vedere cronologic, lucru- tile pot si chiar trebuie si se deruleze invers, adic& mai intai asimilarea instrumentelor tehnice care permit exegetului intele- gerea limbajului uman al cartilor biblice, si dup& aceea asuma- rea eforturilor de pa&trundere a limbajului si a realitatilor dumnezeiesti cuprinse in acestea. Dificultatea primordiala in 25 Este adevarat c& Ermineutica prof. Agouridis nu ignora complet lucrarea sau funcfia ermineuticd a Duhului, dar nu o dezvolta suficient, dup& parerea noastra, fiind preocupata mai mult s4 recupereze funcfia ermineuticé a Comu- nitafii euharistice, care presupune desigur prezenta si lucrarea Duhului. La un moment dat, autorul grec face trimitere si la Duhul: Exegetul nu gaseste fn text numai limbajul omenesc. El arat& interes deosebit textului pentru c& acolo gAseste in fond cuvantul revelafiei dumnezeiesti. Acest cuvant nu este de la sine infeles, din moment ce este nevoie de pregatire pentru a-l distinge si in- felege: Cel care are urechi de auzit si aud’, Nici nu a ajuns la noi singur. Exegetul trebuie si se afle intr-o anume coordonare, in comuniune, cu auto- rul, pentru a auzi cuvantul, a-l injelege si a-l transmite gi altora. Aici se vede clar rolul comunitifii euharistice gi al Duhului.(op.cit,, p.391)34 Pr. CONSTANTIN COMAN infelegerea Scripturilor este natura dumnezeiascd a continutu- lui gi a limbajului, si abia in al doilea rand problemele ridicate de infelegerea unui limbaj uman diferit de cel al cititorului a- parfinator altei epoci si altui spatiu decat cele ale cartilor biblice. Prin analiza catorva texte fundamentale, biblice gi patristi- ce, vom incerca si dezvoltam aceasta tema, cu convingerea cd redescoperirea si reasumarea acestei ermineutici de catre stu- diile biblice vor insemna, intr-o oarecare masurd, intoarcerea acestora in spafiul firesc al Bisericii lui Hristos care este spatiul prezentei si lucrarii Duhului lui Dumnezeu. fn felul acesta se iese din impasul in care studiile biblice se afl din cauza absolutizrii posibilitatilor oferite de investigarea istorico-critica a textelor bibice, la randul ei cauzata de perceptia secularizata, antropocentricd, neteologica a acestora. Pentru a fi inteles in demersul meu, voi rezuma in cateva fraze sensul pe care-] propun ermineuticii biblice i care sta la baza lucrarii de fata. Ermineutica bibliai este disciplina bibliat ce-si propune sa rispunda la intrebarea: in ce condifii poate cineva (omul aparfindtor oricirei epoci) si infeleagt cuvéintul Sfintei Scripturi, care are un caracter special, el nefiind simplu cuvint omenesc? Avand in vedere caracterul special al confinutului textelor biblice, si anu- me acela c4 el functioneaza, in fond, ca mijloc de comunicare intre Dumnezeu si om, contine Cuvantul sau vorbirea in multe randuri $i in multe feluri a lui Dumnezeu catre oameni, adica are un caracter eminamente teologic, ermineutica biblica este strans legata de ceea ce teologia sistematicé numeste gnoseologie teolo- gic#, sau problema cunoasterii lui Dumnezeu. Definifia ermi- neuticii biblice este corecta si in manualele pe care le-am amintit anterior. Ea este intr-adevar teoria interpretiirii corecte si complete a textelor inspirate ale Sfintei Scripturi. Diferenta este insi una fundamental si apare, asa cum s-a vazut, in momentul in care textele biblice sunt considerate numai din perspectiva vechimii lor si mai putin sau deloc din perspectiva caracterului lor 2 Vezi lucrarea Prof. Nikolaos Matsoukas Introducere in gnoseologia teologicit (trad. din Ib. greaca), Editura Bizantina, 1997. 30 Pr, Prof. loan Constantinescu, op.cit., p.367. ERMINIA DUHULUI 35 special, teologic, adic’ cuvant al lui Dumnezeu. Vazutd sau considerata din perspectiva comunicarii dintre Dumnezeu si oameni, ermineutica biblicd se apropie foarte mult de proble- matica comunicarii gi a infelegerii sau a comunicarii inteligibile. Daca ermineutica teologicd general incearc’ s& desluseasc& condifiile in care omul poate infelege vorbirea ui Dumnezeu sau vorbirea autenticé despre Dumnezeu, atunci ermineutica biblicd incearcd s4 lamureasca condifiile in care cineva poate infelege vorbirea lui Dumnezeu prin Scripturi. In acest sens, Ermineutica este o stiin}& daci nu chiar stiinfa, prin excelenfa, a infelegerii sau a comunicarii inteligibile. Prof. Agouridis scrie in acest sens: ,,Ca invafare a artei infelegerii, (ermineutica) por- neste de la analiza evenimentului simplu al comunicarii, care depinde de natura limbajului in stransa leg&tura cu premisele sau posibilitatile de contact dintre cel care vorbeste si cel cdruia i se vorbeste sau care aude”3!. Diferentierea noastré incepe in momentul in care consideram partile aflate in comunicare: pen- tru prof. Agouridis, ca de altfel pentru ermineutica biblic& de pana acum, in general, ar fi vorba de comunicare dintre omul zilelor noastre cu niste texte care il exprim& pe omul unei epoci de care ne despart doua milenii; pentru studiul de fat& textele biblice ne pun in fata problemei fundamentale a comunicdrii dintre Dumnezeu si om. De aceea, ermineutica presupune identificarea cadrului referential care face posibila comunicarea inteligibild dintre Dumnezeu gi om. $i in acest caz este foarte important factorul limbaj, ca si posibilititile de contact sau in- talnire dintre cei doi subiecti aflati in actul comunicarii, cel care vorbeste (Dumnezeu) gi cel care aude mesajul celui care vor- beste (omul). Ermineutica biblicd se va ocupa pe de o parte de modul, natura, in general de caracteristicile comunicdrii lui Dumnezeu prin intermediul Sfintei Scripturi, pe de o parte, gi de conditiile in care omul poate intelege aceast4 vorbire a lui Dumnezeu. Sigur c& problemele pe care le ridict ermineuticii biblice diferentele importante dintre epoca scrierii textelor 31 Prof. S. Agouridis, Ermineutica..., p.20.36 Pr, CONSTANTIN COMAN biblice si epoca lecturii acestora raman, dar acestea, aga cum am mai spus, nu sunt esenfiale - stiinta biblict a avansat foarte mult in analiza gi cercetarea acestora -, esentiala este distanta dintre Dumnezeu gi om. Ea a ramas esentiala, asa cum a fost si in epoca scrierii textelor biblice. Duhul Adevarului Evanghelia dupa Ioan, cap. 14-16 “Orav 5 On Excivoc, 16 Iveta rig dlndelac, Oinyjod iis v Th banda néop. (loan 16, 13) Dintre cele patru Evanghelii, Evanghelia dupa Ioan acord& © atenfie deosebita unor teme teologice care sunt in stransi leg&turé. cu subiectul lucrrii noastre, precum: adeviirul, cunoasterea lui Dumnezeu, unirea omului cu Dumnezeu etc. Evanghelia dupa Ioan este poate cea mai important& carte nou- testamentara in cea ce priveste comunicare omului cu Dumnezeu la nivel ontologic, aritand ci omul ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu prin impartisirea reali de slava Lui si cd aceasta cunoastere aduce cu sine viata cea adevarata Am refinut din Evanghelia dupa Ioan textele referitoare la fagaduinta trimiterii Sfantului Duh de c&tre Méntuitorul Hristos, cuprinse in capitolele 14-16. Am facut aceasta nu numai pentru ca aici se vorbeste despre Sfantul Duh, ci mai ales pentru ca — aga cum sper c& voi convinge pe cititor cu analiza acestor texte — lucrarea Sfantului Duh apare a fi una prin excelenta ermineutica, intr-un infeles specific. Dupa prezentarea textelor in original si in traducere romAneasc&, vom examina contextul si vom face analiza acestor texte din perspectiva problematicii ermineutice.38 Pr. CONSTANTIN COMAN Evanghelia dupa Ioan 14, 16-17, 25-26; 15, 26; 16, 6-15 16 Keyed eporow td Torépa Kal HAov Tlapdackncov dao vyilv, ‘Wo peO’byar eg tO aidve f, . 1417 2b TIvebpa tii “wdnBelac, 6 6 Kdopog ob Sévarar Aafelv, Br od Ocwpa adrd odd— yd oKet. “Ypeig yuioxere ait, Ot aap’ipiiv péver Kol ev div koto. 425 Tapa AeAdAnka —bpliv top'iyty pévwv. . . “3 Ge Tlapéadrtos, 1 Tvebue zd “Ayov, 8 Teper 6 Tarhp & tq ovdpati pov, exeivog tudc baer Tavta Kal bo uutjoe tus & nov iv eyo. 1529 “row AON 6 Topéaxdntos bv eyo reo tyiv mapa tod Tlatpdc, 10 Tvedua tig aAn- Gciag 8 Tape tod Mucpdc ex- opeteta, Exeivoc Haptuprioct Tept quod. 168 -Aazn todta Aeaknkar ipiv } Adm TenAtpoKey par Tip kapatav : 8! “Aaveyd vy ahifeay Aero iniv, owudépa opty iva eyo anénQu, ev yep ph &nEAGW, o TlapdxAntog otk éevactar TPs budec edv Be Topev9d, Teno airbv mpbc dpéc . 168 Kol EADOY exevog EheybeL TOV kéapov epi épapriag Kal nept Bexarwodune kal Tep KpiaeWs. 169 epi dpaptiag pev, ot motetiovo el¢ eye. 1610 rep SixaLoawnc de, bu mpdc tov Tarépa tndyw Kab ovKétt Oewpdite pe. 1416 Si Eu voi ruga pe Tatal gi alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac, “a7 Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate s4-L primeasca, pentru cé nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi fl cunoasteti, ci ramane la voi si in voi va fi! 1425 Pe acestea vi le-am spus fiind Eucu voi. 1426 Dar Mang@ietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va in- vata toate si vi va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. 1525 Jar cand va veni Mangaieto- rul, pe Care Eu fl voi trimite youa de la Tatal, Duhul Adeva- rului, Care de la Tat&l purcede, Acela va marturisi despre Mine. 166 Ci, fiindc v-am spus acestea, intristarea. a umplut inima voastra. 167 Dar Eu va spun adevarul: Va este de folos ca sé ma duc Eu. C&ci dac& nu M& voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daci M& voi duce, fl voi trimite la voi. 168 Si El, venind, va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata. ; 169 De p&cat, pentru cA ei nu cred in Mine; 1610 De dreptate, pentru ci Ma duc la Tatél Meu si nu Ma veti mai vedea; ERMINIA DUHULUI 39 16!" nepl 6k Kplocis, Str 6 Gpxav tod Kodspov tovtou Kékpitat. BE Ba mole tw iv rye, GANOL Sivacde BuoréLey dor. 163 “Ora Be EAB éKelvoc, td Tiveiua cig déndelac, dényhoe indig & Th Gdnfele mon, ob yep Radnor —ap’ewvtod, —AX"au dxovoe Aadtoer Kal tk epydueva dvayyeded oui 1 exeivos eut Sofdoet, br ek tod Giod Atjperan Kol, dvecyyerd oyiv 15 ndyra boa Eyer O Hachp tut 1611 $i de judecati, pentru c& stapanitorul acestei lumi a fost judecat. 1612 Inca multe am a vA spune, dar acum nu puteti s4 le purtati. ‘613 Tar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va cdla- uzi la tot adevarul; c&ci nu va vorbi de la Sine, ci cate va auzi va vorbi si cele viitoare va va vesti. 1614 Acela Ma va slavi, pentru cd din al Meu va lua si va va vesti. 1615 Toate cate are Tatal ale Mele €or Ge todto enov bt &K tod sunt; de aceea am zis cA din al Huod Aeppeever kat domeyyeiei tulv. Meu ia gi va vesteste voua. Contextul Textele care ne intereseaza in prezenta antologie ermineu- tic sunt incluse in cea de-a doua parte a Evangheliei dupa Ioan, care cuprinde capitolele 13-20 (21). Este relevant pentru studiul de fata si mentionam c& unitatea textuala (cap. 14-16) din care fac parte textele propuse spre analizA este dominata de atmos- fera despartirii Mantuitorului Hristos de ucenicii Sai. Cu pufin inainte de prinderea Sa si de patimi, Mantuitorul Hristos fine si fie impreuna cu ucenicii Sai, s{ m&nAnce cu ei ultima cind si s& le spuna lucruri extrem de importante, dictate de momentul des- Partirii si de gravitatea evenimentelor ce vor urma, incepand cu tradarea lui luda. lar inainte de sarbitoarea Pastilor, stiind lisus ci 4 sosit ceasul Lui, ca sit treact din lumea aceasta la Tatil, iubind pe ai Sai cei din lume, pani la sfarsit i-a iubit. $i facindu-se Cini, si diavo- Jul punand dinainte tn inima lui Tuda, fiul lui Simon Iscarioteanul..., ca si-L vindé (13, 1-2). Gesturile de maxima important pe care Je face Mantuitorul la aceasta ultima intalnire cu ucenicii (vezi spilarea picioarelor ucenicilor), ca gi cuvintele Sale (concentrate40 Pr. CONSTANTIN COMAN e porunca cea noua a iubirii), exprima testamentar esenfa Evan- gheliei Sale. Sfantul Ioan Evanghelistul consemneaza un lung si cuprinz&tor cuvant de ramas bun al Mantuitorului catre uceni- cii Si (cap.14-16). Este vorba de o unitate textuala distincta, care face evidente intentiile Sfantului Evanghelist* privitoare la fun- cfia acesteia in planul general al Evangheliei. Cum era de asteptat, o parte importanta a cuvantului are un scop consolator pentru ucenici, care aveau s& ramana singuri, fri InvéfAtorul lor, intr-o lume complet ostila (...de vi urste pe voi lumea, sit stifi ci pe Mine mai inainte de voi M-a urat - 15, 18; dact M-au prigonit pe Mine si pe voi vd vor prigoni — 15, 20; ... vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul cénd tot cel ce va va ucide sii creada cit-I aduce inchinare lui Dumnezeu — 16, 2 ...v0i veti plange gi vil veti tangui, iar Iumea se va bucura...v0i vi veti intrista...- 16, 20). Mantuitorul preintampiné o situatie care era de asteptat, aceea a tulburarii ucenicilor in fafa desp&rfirii si a evenimentelor care aveau sd se deruleze in viitorul imediat, descoperindu-le sem- nele bune ce se vor intampla cu ei. in acest context, Mantuitorul le spune, pe de o parte c& plecarea Sa la Tatal nu echivaleaza cu parasirea ucenicilor, ci va fi una foarte benefica gi folositoare pentru ei... (...sif mu se tulbure inima voastri... Mi duc sit vit pre- giitesc loc... pentru cit acolo unde sunt Eu sit fifi gi voi... — 14, 2-3; nu va ® Tofi comentatorii consider acest fragment unitar din punct de vedere al confinutului si mai ales al functionalit4tii pe care i-o confera Sfantul Evanghe- list in iconomia de ansamblu a celei de a patra Evanghelii. C. H. Dodd ia impreuna cap.13-17 (include asadar si rugaciunea arhiereasc4 din cap-17) si le intituleaz’ The Farewell Discourses (op.cit., p.390). In Dictionarul biblic, redactat sub coordonarea lui J.D. Douglas, (trad. rom. La Editura Cartea Crestind, Ora- dea, 1995 aceeasi unitate textual (cap.13-17) este intitulata Revelafia lui lisus citre ucenicii $ai, in contrast cu prima parte a Evangheliei care este intitulat& Revelafia lui Tisus cattre ume (cap.1-12) si imparfita in trei p&rfi; a. Cina Domnu- lui (13, 1-30); b. Cuvaintatrile de ramas bun (13, 31-16, 33); c. Rugiiciunea lui Tisus pentru ucenici (17, 1-26). Helmut Koester, intr-o foarte recenta lucrare a sa, ‘Introduction to the New Testament, volume 2, History and literature of early chris- tianity, New York-Berlin, 2000, p.194, include unitatea textuala care ne preocu- pa in partea a doua a Evangheliei (cap. 11, 55 - 19, 42, The Revelation to the disciples), imp&rfind-o in dowd parfi: cap. 13, 1 - 14, 31, Last meal and original farewell discourse; cap. 15, 1-16, 33, Second draft of farewell discourse. ERMINIA DUHULUI 4 vai voi lasa orfani; voi veni la voi... - 14, 18.) lar, pe de alta parte, le fag&duiegte c& nu-i va lisa de fapt singuri, ci le va trimite un alt Mangaietor. Asa cum se intémpla si cu alte teme ale discursului de ra- mas buns, Mantuitorul revine si asupra temei trimiterii unui alt Mangaietor de mai multe ori pe parcursul acestui cuvant al Siu (14, 15-17; 14, 25-26; 15, 26-27; 16, 7-15) de fiecare dat& adaugand informatii in plus legate mai ales de lucrarea Mangéietorului*. Asadar, Mantuitorul Hristos, cu putin inainte de patimile Sale gi de incheierea activitatii sale publice, le fagaduieste uce- nicilor cd le va trimite un alt Mangaietor, care sa fie cu ei gi sA le ofere nu numai mAngaiere, ci si o serie intreag& de daruri sau puteri, care ii vor face capabili si facd fata ostilitatii lumii si, mai ales, si propovaduiasca cu putere gi eficienta Evanghelia. Acest Ma&ngiietor este Duhul Sfant, cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi, pe care Mantuitorul Hristos fl numegte in mod explicit in acest context (14, 26: Dar Mangéietorul, Duhul Sfant...) sia c&rui prezentd fusese semnalatd cu deosebire la Botezul Domnului (Ioan 1, 32-33: Peste Care vei vedea Duhul coborindu-Se si rima- nénd peste El, Acela este Cel ce boteazi cu Duh Sfiint) si despre care Mantuitorul Hristos vorbise si in alte randuri. Nu exista nici 0 indoiala asupra faptului ca Sfantul Evanghelist Ioan, la momen- tul scrierii Evangheliei sale, vorbeste deja in deplina cunostinta de cauzi referitor la Duhul Sfant. intre desele comentarii perso- nale pe care acesta le insereaz4 in cuvantarile Mantuitorului Hristos se numéara si unul prin care expriméa aceasta certitudine: Tar aceasta (...réuri de api vie vor curge din pintecele lui...) a zis-o ® Caracteristica a stilului Sfantului Evanghelist Ioan, aceasta prezentare in spirala a diferitelor teme abordate este identificata in mai toate discursurile Mantuitorului in forma prezentata de Evanghelia a patra. Este un element care face ca textul gi confinutul Evangheliei sa fie mai greu de analizat si de memorat, dar contribuie substantial la caracterul viu si dinamic al stilului. *% V. Tsakonas considers c& este vorba de cinci cuvinte ale Mantuitorului despre Duhul-Mangaietorul, imparjind in doua fragmentul din capitolul 16 prima parte versetele 7-11 sia doua versetele 12-15. Vezi Bua.ieiov Tadxove. reph Tepexdtrou Ivetparog &baoxadla tod Btayyedorod Taxtvvou, (Invititura despre Duhul Mangdietor tn cea de a patra Evanghelie) Ev "A@iwarc, 1978, p.136-137.42 Pr. CONSTANTIN COMAN despre Duhul pe Care aveau si-L. primeasci acei ce cred in El. Cici inci nu era (dat) Duhul, pentru ci lisus inci nu fusese preasldvit (loan 7, 39). Afirmatia Sfantului Joan este in deplin consens cu fagdduinta Mantuitorului Hristos privind trimiterea Mangaieto- rului si cu implinirea acestei fagaduinfe, consemnata de cartea Faptele Apostolilor (cap.2). Anticipand analiza pe care 0 vom aplica acestor texte din perspectiva temei prezentei lucrari, vom remarca faptul ci Man- gaietorul fagiduit Apostolilor de Mantuitorul este numit aici, caracteristic, Duhul Adevirului de trei ori (loan 14, 17; 15, 26; 16, 13), ceea ce trimite la functia fundamental ermineutica a Duhului Sfant. Vom detalia acest aspect putin mai jos. Fara si pasim pe terenul discursului teologic dogmatic, vom refine la o prima lectura a textelor luate in discutie o foarte clara expunere a rela- jiilor dintre Tatal, Fiul si Sfantul Duh, ceea ce in termeni dog- matici numim relatii intratrinitare. fn afirmatii repetate dar si diferite apare exprimati unitatea dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi si faptul c in lucrarea uneia dintre Acestea sunt prezente si celelalte doua, desi este particularizata contributia specifica a fiecdruia. Astfel, putem enumera urmatoarele situatii descoperite de discursul Mantuitorului Hristos, in ceea ce priveste relafiile intratreimice gi venirea Mangaietorului: a. Duhul Sfant este dat de Tatal Apostolilor in urma rugimintii Fiului (14, 16); b. Duhul Sfant va fi trimis de Tatal in numele Fiului (14, 26); c. Méangéietorul va fi trimis de Fiul de la Tatal, din care gi purcede (15, 26); d. Duhul Sfant va veni trimis de Fiul Apostolilor, intru- ct si numai dupa ce Fiul Se duce la Tatal (16, 7). in acelagi sens putem mentiona gi cuvintele Mantuitorului Hristos care vorbese despre lucrarea Duhului Sfant. Aceasta este in stransa legatura si in continuarea fireasc& a lucrarii Fiului, ba mai mult, chiar neseparaté de lucrarea Mantuitorului, si lucrarea amandurora este, la randul ei in legatur& cu cea a Tatalui: ERMINIA DUHULUI 3 a. Duhul Sfant fi va invata pe ucenici toate si le va aduce aminte de toate cele despre care le-a vorbit Iisus aces- tora (14, 26); b. Duhul va marturisi despre Fiul (15, 26); c. Duhul Sfant care va calauzi pe ucenici la tot adevarul, nu va vorbi de la Sine, ci din ceea ce este al Fiului va lua, si va vesti, de fapt, din ceea ce este comun Tatalui si Fiului, pentru c& toate cele ce are Tatal sunt gi ale Fiului (16, 13-15). Este, de fapt, vorba despre o impreund-lucrare care decur- ge firesc din starea de impreund-silasluire a tuturor in fiecare dintre cele trei Persoane treimice, stare pe care o infatiseazi Mantuitorul in termeni foarte clari, cel putin in ceea ce priveste pe Tatal si pe Fiul: Credeti Mie ci Eu sunt intru Tatil si Tatal intru Mine (14, 11). Asadar, Cei doi sunt una atat in Tatal, cat gi in Fiul. Desi nu spune in mod expres acelagi lucru si despre Duhul, unitatea Acestuia cu Tatal gi cu Fiul este presupusa de multe dintre afirmatiile cuprinse in textele noastre. Vezi: purcederea de Ja Tatal (15, 26); faptul cd nu va vorbi de la Sine ci din cele pe care le aude de la Fiul - auzirea aceasta trimite tot la o vecina- tate-intimitate foarte strans& (16, 13); faptul c’ Duhul va vesti din lucrurile comune Tatalui si Fiului (16, 15) trimite din nou la unitatea celor trei Persoane dummnezeiesti, care nu poate fi inte- leas decat in termenii exprimati de Mantuitorul, adicd ai im- preund-salasluirii celor trei in fiecare dintre Persoanele treimice in parte. in acelasi context, Mantuitorul vorbeste despre faptul c4, in anumite conditii, foarte concrete, Apostolii ingigi pot si vor ajunge intr-o relatie cu Tatal, cu Fiul si cu Duhul Sfant asemana- toare cu aceea dintre Persoanele dumnezeiesti: In ziua aceea veti cunoaste cit Eu sunt intru Tatil Meu si voi in Mine si Eu in voi (14, 20)... Dacit Mi iubeste cineva, va piizi cuviintul Meu, si Tatdl Meu il va iubi, si vom veni Ia el gi vom face locas Ia el (14, 23). Condifiile 9 Parintele Dumitru Staniloae numeste aceasta relafie , interioritate reciproca” (vezi nota 1676 din Sf. Chiril al Alexandriei, Comenttariu la Evanghelia dupa loan, p.883)44 Pr. CONSTANTIN COMAN despre care vorbeam sunt cele care privesc implinirea porunci- lor lui Hristos, pazirea cuvantului Sau, ceea ce se traduce prin starea de iubire fata de El. Iubirea este, asadar, calea, suportul si continutul starii de impreun&-salasluire, a starii de unire dintre Persoanele dumnezeiesti, dar si dintre Dumnezeu si oameni. Dac este sa retinem ideile principale ale fragmentelor care se refera la fagdduinta trimiterii Sfantului Duh, prima dintre acestea este legat4 de rolul consolator, incurajator al fagaduintei trimiterii Duhului Sfant in conditiile in care Apostolii se con- fruntd cu despartirea de invatatorul lor. Cel mai important lucru pe care trebuia si-l afle ucenicii este acela c&, de fapt, prin plecarea Mantuitorului, ei nu vor rimAne singuri. El pleaca intr-un anume fel (!) de la ei la Tat, dar le va trimite pe Duhul Sfant, adici un alt Mangéietor. Prezenta Duhului alaturi de ei nu va mai fi una trecdtoare, asa cum li s-a parut a fi cea a Mantuitorului Hristos, ci va fi pana la sfarsitul veacurilor: ... alt Mangéietor vit va da vouii ca sii fie cu voi in veac, (14, 16). Va raémane la voi (14, 17) = fi asigura Mantuitorul in replica la faptul c& El pleaca de Ja ei. $i inc4 un amanunt, extrem de semnificativ, asu- pra cdruia vom reveni: acela ci modul de prezent& al Duhului va fi diferit de cel de pana atunci al Fiului: Duhul va fi in ei (14, 17), adica inlauntrul lor, nu va mai fi vorba de o prezenta exte- rioara sau alaturatd asa cum fusese prezenta Mantuitorului Hristos pana la inalfarea la cer. O data cu pogorérea Duhului si impre- una cu Duhul, Hristos insusi va fi prezent si El pana la sfarsitul veacurilor (Matei 28, 20). Modul prezentei Sale va fi insa diferit de cel din timpul prezentei Sale paméntesti. Ca si Duhul, Hristos va fi in ei, inlduntrul lor. Aceasta e o prima idee centrala a discursului Mantuitorului despre fag&duinfa si trimiterea altui Mangaietor, revelatoare si pentru continutul lucrarii Duhului Sfant: cel mai important as- pect este acela ci ei nu vor ram4ne singuri, ci vor beneficia de prezenta permanent a altui Mangaietor — si inc’ de o prezenta mult mai apropiat& si mai accesibil, din moment ce le va fi laun- trict - gi, bineinfeles, de tot ceea ce decurge din aceast& prezent’, ERMINIA DUHULUI 45 intai de toate mangaiere si incurajare intr-o lume ostila lor si lui Dumnezeu. Oa doua idee principala dezvoltata in aceste fragmente, pe care le abordm unitar, este aceea care priveste direct studiul nostru de fafa. Este vorba de functia ermineuticé a Duhului, care, asa cum ne sunt prezentate lucrurile de Mantuitorul in acest context, va fi lucrarea fundamentalé a Duhului. Prin func}ia ermineutica infelegem lucrarea prin care Duhul Sfant ti va ajuta pe Apostoli sa infeleaga tainele dumnezeiesti despre care in parte le-a vorbit Hristos sau pe cele pe care Duhul Insusi le va descoperi acestora. Vom trece in revisté aici numai cuvintele prin care Mantu- itorul Hristos indica sau vorbeste despre ceea ce noi am numit functia ermineutica a Duhului Sfant: a. caracterizarea Duhului ca Méngéietor (14, 16-26; 15, 26; 16, 7), aga cum vom vedea trimite implicit la lucrarea lui ermineuticd; b. caracterizarea Duhului ca Duh al Adevarului de trei ori in textele studiate (14, 17; 15, 26; 16, 13) trimite evident ja lucrarea ermineutici a Acestuia. Cea mai elementa- ra intelegere a acestei sintagme este aceea conform cdreia Duhul este cel care exprim& sau face cunoscut Adevarul. Vom reveni in detaliu asupra acestei teme; c. Acela va va invita toate gi va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (14, 26); d. Acela va marturisi despre Mine (15, 26). Marturisirea sau mérturia despre Hristos a Duhului implica actul expli- citarii si al intelegerii corecte si complete a persoanei si lucrarii Acestuia; e. $i El, venind, va vidi lumea de pitcat si de dreptate si de judecaté (16, 8). A vadi inseamna a face evident, deci in- teligibil, accesibil oricui sau m&car unora dintre oameni; f. lar cand va veni Acela, Duhul Adevirului, vi va cilituzi la tot adevarul (16, 13). Fraza este rostita de Mantuitorul in completarea afirmatiei conform c&reia mai are multe de spus ucenicilor, dar acestia nu le pot purta. Duhul46 Pr. CONSTANTIN COMAN va fi cel care va completa lucrarea Mantuitorului de descoperire; g. «cite va auzi va vorbi gi cele viitoare vid va vesti (16, 14). Vestirea celor viitoare este una dintre lucrarile Duhului, care presupune, concomitent, gi inlesnirea intelegerii celor vestite, aga cum vom vedea. Si numai din aceasti prezentare schematic, inainte chiar de analiza in detaliu a informatiilor cuprinse de aceste texte, re- iese cA functia ermineuticd a Duhului Sfant constituie o lucrare esentialé a Acestuia, conform celor spuse despre El de Mantui- torul Hristos si consemnate de Sfantul Evanghelist foan, Exegeza textelor Textul in care se vorbeste pentru prima data de trimiterea Mangaietorului este la cap. 14, 15-17: De Mat iubigi, piizifi porun- cile Mele. $i Eu voi ruga pe Tatil gi alt Méngdietor va va da voud ca sit fie cu voi in veac, Duhul Adevitrului, pe Care lumea nu poate si-L primeascii, pentru cif nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi fl cunoasteti, cif ritméine la voi si in voi va fi! M-ag opri pentru inceput asupra calificativului Mangaieto- nul, (napdcanroc) cu cate fl numeste aici Mantuitorul pe Duhul Sfant gi care va fi cel mai des folosit in textele noastre la adresa Duhului Sfant (14, 16-26; 15, 26; 16, 7). Desi receptat ca un cali- ficativ exclusiv sau cel pufin specific Duhului, textul nostru ni-l prezinta ca fiind comun si Mantuitorului Hristos. Duhul Sfant este un alt Mangaietor, prin raportare desigur la Hristos, si El un Mangiietor®, De altfel, tot intr-un text al Sfantului Ioan (1 Ioan 2, 1) este numit Mangdietor Mantuitorul Hristos”. Totusi, 36 Kal &AAov Fapdxhnrov Base tiv: tovréony, “AZAov fog tue (adica Altul ca si Mine). Sf. Joan Gura de Aur, Comentariu la Ioan, PG 59.403.54 ,Evident c& Ioan il considera pe lisus ca fiind un Mangaietor (Helper), a carui lucrare va fi con- tinuat’ de un altul care va fi trimis.” Newman, Nida, op.cit., p.466. 37 De data aceasta traducerea roméneasca red cuvantul grecesc mpdrAnros prin mijlocitor, optand pentru unul din sensurile lui care se potriveste mai bine contextului, acela de rugator sau mijlocitor c&tre Tatal pentru crestini. ERMINIA DUHULUI 47 Mangaietorul prin excelenta va fi Duhul Sfant, aga cum reiese din celelalte trei referiri, in care termenul este articulat (6 mupdkAntag — Mangéietorul). Acest lucru se poate traduce prin aceea ca lu- crarea de mangaiere, desi sAvarsité si de Mantuitorul Hristos, igi va gsi intregirea si des&varsirea in lucrarea Duhului Sfant. Nu intamplator subliniem acest aspect, ci pentru ca ilustreaz& cat de stransa este lucrarea Duhului cu cea a Fiului, lucrare co- mun’, aga cum se va vedea, si in ceea ce priveste alte aspecte ale sale. Ce inseamna, de fapt, Mangdietor? Originalul napéxAntoc este foarte greu de tradus exact®. Sensul primar in limba greacé veche era acela de avocat, asistent legal. Sensul pe care-] presu- pune contextul de fafa ne trimite si-L infelegem pe Mangéietor ca pe cineva care va fi alituri de Apostoli din partea lui Dumnezeu, din partea Tatélui, spre a le oferi mangaiere intr-o lume ostil&, in conditiile desparfirii lui Hristos de ei. Sfantul Ioan Gura de Aur este de parere c Mantuitorul fl numeste con- tinuu Mangaietor in dialogul cu ucenicii din pricina necazurilor permanente la care acestia erau supusi*. 38, fl numeste pe Duh alt Mangdictor, nu ca pe unul ce lucreaza altceva decat ceea ce lucreazA El in Sfingi” (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia dupit Ioan, p.879). % Toate edifiile romanesti ortodoxe traduc prin Méngdietor, incepand cu cea de la 1688 gi pan& la cca a Arhiepiscopului Bartolomeu. Traduceri de referin§i in limbi de circulajie precum Biblia de la Ierusalim si TOB pastreaz4 cuvantul original Paraclet, recunoscand neputinfa de a-| traduce cu exactitate printr-un singur cuvant. La fel si Barrett in comentariul sau, vezi p.461. Alte traduceri Propun: Ajutator (Helper), Avocat (in sensul de mijlocitor, aparator), Apiritor (vezi traducerea romAneasci semnat& de preotul catolic dr. Emil Pascal), Sfituitor ete. 4 Vezi C.K Barrett, op.cit., p.462; V.Tsakonas, op-it., p.184. Termenul ca atare lipseste din Septuaginta si nu are corespondent nici in limbile ebraica si ara- maicd. Literatura greact foloseste acest termen pentru a indica pe cineva care este chemat in ajutor la judecata sau la tribunal, deci cu sens juridic. Etimo- logic, termenul vine de la verbul rapaxadeiv, care inseamn’ a chema pe cineva in ajutor, a chema pe cineva pentru ceva anume, a indemna, a incuraja, a méngaia, a consola. 41 Luvexidc 88 Mapdxdnrtov Kore’, B16 tag cvvexobaus aitods tote Oiyers. Sf. Toan Gura de Aur, Comentariu la Evanghelia dupi Ioan, PG59.407.42. in acelasi Sens este perceput gi de Parintele Dumitru Stiniloae: ,,Duhul completeazi48 Pr. CONSTANTIN COMAN Desigur, sensul mangaierii nu poate fi unul echivalent unei simple consolari. $i aici lucrurile se articuleaz& cu tema lucrarii noastre. Teodor de Mopsuestia spune ca Sfantul Evanghelist spu- ne ,,un alt Mangaietor” in loc de ,,un alt invatator”2. Cel mai important aspect al mangaierii venite din partea Duhului — sau, mai exact spus, cauza principala a mangaierii — va fi deplina cu- nostinfa realizaté de Duhul in sufletul ucenicilor a faptului ca plecarea Fiului echivaleazA numai cu o schimbare a modului de prezenta si, departe de a insemna o absent, va fi chiar 0 pre- zent& intr-o masura mai mare.® Prin Duhul care Se va pogori peste Apostoli, Fiul insusi va fi prezent la modul concret si mult mai apropiat de Apostoli, din moment ce aceasta prezenta va fi una launtric’. ,Duhul completeazi mangaierea pe care ne-o aduce Fiul, ca izvor al cunostintei cA vom fi frati ai Lui pentru eternitate.”*# Cea mai importanta gi cea mai realA mangaiere a Apostolilor va veni din cunoasterea realitatilor fundamentale privitoare la existenta si la lume, intelegand in felul acesta c& necazurile venite din partea lumii sunt mult mai putin impor- tante comparativ cu binefacerile (mangaierea) determinate de prezenta permanenta a Fiului si a Duhului nu numai alaturi de ei, ci in interiorul lor. Aceast& erminie, aparent nefondata de text, este sustinuta si de faptul ca in toate cazurile in care Sfantul Evanghelist invoca titlul pnevmatologic Mangdietorul, acesta este mangéierea pe care ne-o aduce Fiul...Ei ne mangaie in necazurile si insatisfac- fille pe care ni le procura lumea” (Nota 1675 in Sf, Chiril al Alexandriei, Co- mentariu la Evanghelia dupa loan, p.882). 42 In Johannem, PG 66, 77A. 8 "This divine activity on earth will not cease when He goes to the Father. It will continue in those who believe in Him, and continue on an even greater scale, since He will act in answer to their prayer, and through Him the Spirit will be with them and in them.” (C.H.Dodd, The Interpretation of the Forth Gospel, p.404) 4 Pr. Prof. Dumitru Staniloae, nota 1675 in Sf. Chiril al Alexandriei, Comen- tariu la Evanghelia dupa loan, p.882. 45 Dupa unii exegeti, sensul lui HapaiAgrog deriva din mapaxadev, napdxdnorg, care in Noul Testament se refer la predica crestini profetica (Fapte 2, 40; 1 Cor. 14, 3) cu sensul concret de a indemna staruitor la ceva . Vezi C.K Barrett, op.cit, p.462. ERMINIA DUHULUL 49 insofit de celalalt titlu Duhul Adevarului, care are de fiecare data o funcfie explicativé fafa de Mangaietorul (14, 16-17; 15, 26; 16, 13)*. Este clar, in acelasi timp, c& nu avem de-a face cu o cu- noastere teoretic’, informativa, ci cu una nemijlocitd, realizata la nivelul simfirii, al trairii, al experientei. Mangaierea adusa de Duhul Sfant decurge din faptul c& Acesta ii face pe Apostoli partasi realitatilor dumnezeiesti. fmpartisindu-li-Se Duhul, prin Acesta li Se impartaseste si Fiul, iar prin cei doi, viata Sfintei Treimi, intrucat Acestia sunt de la Tatal. Ucenicii fac experienta nemijlocité a vietii dumnezeiesti, care echivaleazi cu cunoaste- rea adevarului deplin. Aceste aspecte foarte importante pentru functia ermineu- ticé a Duhului Sfant sunt surprinse de Parintele Staniloae intr-o nota substantiald la Comentariul Sfantului Chiril la Evanghelia dupa Ioan‘”. Vom cita in intregime aceast4 not’, punctand, dup& putintd, aspectele care ne intereseaz in prezentul studiu. Mai intai este subliniata unitatea de viata gi lucrare dintre Persoane- le Sfintei Treimi si faptul cd aceastd unitate se manifesta gi ico- nomic, adic’ in intreaga iconomie dumnezeiasca de restaurare a omului: ,,intre Fiul si Duhul este o legatur& special, pentru ci sunt Amandoi din Tatal. Duhul purcede din Tatal peste Fiul si Améndoi implinesc un rol comun in indreptarea gi indumne- zeirea omului. Nici Hristos nici Duhul nu Se afla gi nu lucreaza Unul fara Altul in om. De aceea se vorbeste despre amandoi in mod unit, sau, vorbindu-se despre Unul, se vorbeste totodata si despre Celalalt. Aceasta pentru c&, in viata Treimii, Duhul, pro- venind din Tatal, Se salasluieste in Fiul, si Fiul, avand in Sine pe Duhul, priveste cu iubire la Tatal. Fiul, fiind chipul Tatalui, gan- dul ontologic al Tatalui despre Sine, Duhul este suflarea sau simtirea jubitoare a Tatdlui, indreptatd spre chipul Sau, gi ras- punsul simfirii iubitoare a Fiului fata de Tatal”. Omul devine partas la aceasta viata a Sfintei Treimi prin aceea ca Fiul i Se “ Erminia patristica sesizeaz aceast stransa legatura dintre cele doug titluri: »C4nd Fiul trimite pe Duhul Adevarului, pe care fl numeste Mangaietorul, si Tatal fl trimite impreund cu El” (Didim cel Orb, BEMIEE, 49,232,35). Nota 1675 in Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, p.B82.50 Pr. CONSTANTIN COMAN imp&rt&seste in Duhul: ,,Cu aceasta simtire iubitoare a Tatalui faté de Fiul si a Fiului fata de Tatal, vine Hristos si in noi. A- ceasta ne arat& c& si in Dumnezeu viata spiritual4 nu este numai gandire, ci i simfire. Si aceasta are loc gi in om”. Prezenja Du- hului aduce cu sine descoperirea adevarului nu numai Ia nive- lul minti, ci mai ales la nivelul simtirii, aga incat omul va cu- noaste adevarul trdindu-] nemijlocit, prin intermediul propriei experiente: ,Duhul este Duhul Adevarului ca revelafie a Fiinjei, ca chip al ei. Dar in noi, Fiul lui Dumnezeu intrupat nu ne da numai cunostinta cd lumea aceasta nu este totul si ca Dumnezeu nu este o Persoana lipsita de iubire, ci vine si ne daruieste si simtirea Sa ca Adevar real, ce depaseste lumea aceasta nedepli- n& si mizeriile ei” — iat& aici felul in care Parintele Dumitru St&niloae identificd functia mangaietoare a Duhului cu cea er- mineutic’, aratand cd mAngaierea realé vine din cunoasterea real4 a adevarului nu numai Ja nivelul minfii, ci mai ales la ni- velul simfirii, deci prin experienf& nemijlocita. ,Prin Duhul, ca simfire adus& in noi de Fiul, simfim pe Fiul ca Fiu iubitor al Tatalui si ca Frate iubitor al nostru, ca Cel ce ne d& mulfumiri superioare gi ne asigura de vesnicia noastra. De aceea Duhul completeaz’ mangaierea pe care ne-o aduce Fiul ca izvor al cu- nostinfei c& vom fi frafi ai Lui pentru eternitate. Noi simfim prin Duhul iubirea Tatalui si a Fiului. De aceea este alt Man- gaietor sau impreund-Mangaietor cu Fiul. Ei ne mangaie in ne- cazurile si in insatisfacfiile pe care ni le procuré lumea. Ne dau o mangéaiere superioara, spirituala. Ne ajutd sa ne ridicim peste placerile trec&toare si aduc&toare de necazuri ale lumii. Ne fac lumea creaté de Dumnezeu-Cuvantul transparenta si mijloc de a ne manifesta iubirea spiritual& faté de Dumnezeu gi oameni. Ne aduc bucurii duhovnicesti, vederi duhovnicesti, ne fac oa- meni duhovnicesti” Functia revelatorie si ermineutica a Duhului care vizeaz& capacitatea omului de a vedea si a simti adevarul, nu numai de a-| intelege cu mintea, este exprimatd cu foarte mare claritate: ,, Duhul ne face si vedem gi s4 iubim Adevarul real, superior lumii, lume care este numai o umbra a adevdru- lui. Apoi, prin Duhul ne mangaiem, pentru ca prin El ne iertam, ERMINIA DUHULUI 51 deci ne iubim, prin El ne sfintim, adicd ludm puterea de a nu ne lipi prin pacat de Iumea aceasta”. In final, functia ermineuticd este prezentata, aga cum vedem, ca nefiind separata de functia sacramentala a Duhului. Mangaierea este adusd de adevarata cunostinta, iar Duhul este numit Mangaietor pentru ca este Cel care aduce oamenilor aceasta cunostinta, 0 cunostinta dobandi- t4 prin simtire. Nu putem rezista adancirii pe care o realizeazi Parintele St&niloae. In consecinta, citim incd o nota, care aduce gi mai multa lumina in aceasta functie ermineuticd legata de cea man- gaietoare a Duhului. Functia ermineutic’ a Duhului nu se limi- teaza la cunoasterea realitatilor dumnezeiesti, ci se extinde si asupra cunoasterii adevarate si, deci, a intelegerii corecte a lu- mii create: ,Avand pe Duhul lui Hristos in noi, ca izvor al sim- firii iubirii curate a lui Hristos fati de Tat&l, al adevarului si al pretuirii adanci a oamenilor si a lumii, biruim amagirile si tre- c&toarele placeri trupesti din lumea vazut&’ numai in reprezen- tarea ei materiala, placeri spre care ne ispiteste diavolul, care ne ingeala cu gandirea superficiala cd lumea materiala e totul’”*, Erminia aceasta, conform c&reia titlul pnevmatologic de Mangéietor trimite la lucrarea de descoperire si explicitare a ade- varului din partea Duhului Sfant, este sprijinité de intregul context al fragmentelor discutate, in care domina, asa cum vom vedea, funcfia ermineutic& a Duhului. In continuare, ne vom opri la un alt titlu pe care Mantui- torul Hristos, in acelasi context, il atribuie Duhului Sfant si care priveste in mod explicit lucrarea ermineuticd a Duhului. Este vorba de Duhul Adevitrului (6 Ivedua tic “Adndelac 14, 17; 15, 26, 16, 13)". Inainte de orice precizare exegetic&, definirea Duhului 48 Ibidem, nota 1677, p.883. © Acelasi titlu mai este folosit si in prima epistolA soborniceasc4 a Sfantului Toan: Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu ascult& de noi; cine nu este din Dumnezeu nu asculti de noi. Din aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul riticirii (4, 6). In aceeasi epistola exist’ inci o referire foarte important la acest titlu pnevmatologic: Acesta este Cel care a venit prin apa si prin sange: lisus Hristos; nu numai prin ap, ci prin ap gi prin Sange; si Duhul este Cel ce mirturiseste, ci Duhul este adevarul.52 Pr. CONSTANTIN COMAN ca Duh al Adevarului ne trimite la problema gnoseologicd, adi- c& la problema fundamentala a cunoasterii, care presupune, la randul ei, problema comunicarii inteligibile intre subiectul si obiectul de cunoscut, care constituie, asa cum am aratat, dome- niul ermineuticii. Adevarul se preteaza prin excelenta cunoas- terii, iar cunoasterea este condifionata de infelegere, adic’ de perceptia inteligibila a semnalelor, indiferent de ce natura ar fi acestea, care vin sau ne sunt transmise dinspre si despre obiec- tul sau domeniul de cunoscut. Cel mai important aspect pe care exegeza trebuie sa-l 14- mureasca in cazul de faf& este intelesul pe care-] di Mantuitorul Adevirului. Este vorba despre ceea ce se intelege in limbajul co- mun prin adevir, de sensul general si abstract al adevdrului, adic& de ceea ce este adevarat in opozitie cu ceea ce este neadevarat sau fals, mincinos? Sensul acesta este, oricum, inclus, dar nu este suficient®. A se vedea expresia Duhul adevitrului gi duhul ratdcirii (amiigirii), folosit& tot de Sfantul Evanghelist Ioan, in prima sa epistol (1 Ioan 4, 6). Pugin mai sus, in acelasi capitol al Evangheliei sale, Sfantul Evanghelist loan citeazd cuvintele Mantuitorului prin care Acesta se identificd cu Adevdrul: Eu sunt calea, adevitrul si viata (14, 6). Acest lucru face pe multi exegefi sa identifice genitivul din expresia Duhul Adevirului cu Hristos insusi, infelegand prin aceasta Duhul lui Hristos. ,Caci este Dubul Lui si de fapt L-a numit fn versetul din fruntea paragrafului Duhul Adev&rului, dupa ce a spus despre Sine ca este Adeva- rul.”5! fn acest context trebuie facut’ si mentiunea cA in Evan- ghelia dupa Ioan, ori de cAte ori este folosit cuvantul /7vedua, acesta se refera la Duhul Sfant®, Prin urmare, si in expresia noastra este vorba de Duhul Sfant sau Duhul lui Dumnezeu. O Caci trei sunt care m&rturisesc in cer: Tatal, Cuvantul gi Sfantul Duh, si Acesti trei Una sunt (5, 6-7). 50 It is obvious that for Jesus truth is not used here simply in the sense of that which is opposed to what is false (B. Newman, E, Nida, A Translator's Hand- book on the Gospel of St. John, p.653-6549). 51 Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia dupa loan, p.879. 52 Wherever ,spirit” appears unmarked in John’s Gospel the reference is to God’s Spirit B. Newman, E, Nida, op.cit., p.655. ERMINIA DUHULUI 53 acceptiune special& si unitaré in Evanghelia dupa loan are si cuvantul adevir (dA7fea)®°. Impreun& cu Sfantul Apostol Pavel, S$fantul Evanghelist Ioan este unul dintre autorii noutestamen- tari care folosesc foarte mult cuvantul adevér si intreaga familie a acestuia. Sfantul Ioan foloseste doua expresii specifice pentru raportarea la adevar: a face adevarul - roeiv cry édfOecav — (loan 3, 21; vezi si 1 Ioan 1, 6) si mepenateiv & dAndeia (2 loan 4; 3 Ioan 3, 4) prin care caracterizeaz& viata credinciogilor conforma cu adevarul gi cu dreptate lui Dumnezeu. Adevarul acesta pe care trebuie si-l implineascd credinciogii este cuvantul Mantuitoru- lui Hristos gi continutul tainelor dumnezeiesti descoperite de Acesta lumii (Ioan 8, 32, 40, 45, 46; 16, 7; 17, 17; 18, 37). Cuv4ntul lui Dumnezeu este Adevarul (Ioan 17, 17). Acest cu- vant este adus in lume de Hristos, Care nu este numai purta- torul adevarului, ci este Adevarul insugi (Ioan 14, 6). Hristos este purtdtor al adevdrului gi interpret autentic al acestuia pentru ca a venit din sanurile Tatalui, plin de har si de adevar (loan 1, 14). Hristos vorbeste adevarul pe care |-a auzit de la Tatal (Ioan 8, 40), Tatal fiind neincetat impreund cu El (Ioan 10, 38; 8, 29; 16, 32). Ca purtator al adevarului, lisus Hristos este lumina cea adevitratd (Ioan 1, 9), piinea cea adevitrati (Ioan 6, 32), vita cea adevirata (loan 15, 1), Dumnezeu cel adevitrat (1 Ioan 5, 20). Adeviirul in Evanghelia dupa Ioan este in cele din urma Dumnezeu Insusi si, prin extensiune, revelatia lui Dumnezeus. Putem cita un singur exemplu, in care cuvantul adeviir poate fi inlocuit cu Dumnezeu nu numai fara s4 se schimbe sensul, ci cu 5 Termenul ca atare nu este exclusiv ioaneic. isi are ridacinile, dupa parerea exegetilor, in ,, gandirea filosoficd gi in Vechiul Testament” (V. Tsakonas, op-cit., P-193, unde cititorul poate gsi o cuprinz&toare retrospectiva asupra folosirii termenului si a semnificafiilor acestuia in filosofia greac4, in Vechiul si Noul Testament. Ase vedea, de asemenea articolul AArpeu, semnat de R. Bultmann, i Th.D.N.T,, vol.1, p.238 s.u.; C.H. Dodd, opcit., p.170 5.u.) Truth in this Gospel refers primarily to God himself, though it may be extended to include the revelation of God or a description of persons who res- Pond to that revelation.” B. Newmann, E. Nida, op. cit., pag. 655. Este vorba de o folosire foarte freevent& a cuvantului adevdr in Evanghelia a patra: 1, 14, 17; 3, 21; 4, 23-24, 5, 33, 8, 32, 40, 44-46; 14, 6, 17; 15, 26; 16, 7, 13; 17, 17, 19; 18, 37-38. .54 Pr. CONSTANTIN COMAN sansa de a-l face mult mai explicit: $i vefi cunoaste adevarul, iar adevirul vit va face liberi (8, 32), care se poate usor citi: $i vefi cu- noaste pe Durnnezeu si Dumnezeu vit va face liberi. In sprijinul aces- tei erminii sta si faptul c4 in Evanghelia dupa Ioan Mantuitorul Hristos foloseste in cuvantarile Sale categorii absolute. Dumnezeu este Adevarul prin excelent’, aga cum, in contrast absolut, dia- yolul este minciuna prin excelenté (8, 45). Pentru Mantuitorul Hristos, a spune adeviirul (8, 46; 16, 7; 18, 37) nu inseamna a spune adeviirul in opozitie cu a minfi. Dac’ Adevarul este Dumnezeu, atunci a spune adeviirul inseamné a descoperi (a revela) pe Dumnezeu. in acelasi sens, atunci cand Hristos spune despre Sine cd este Adevarul (14, 6), poate s& se infeleaga in egalé masura cd este Dumnezeu fnsusi, dar si c& este revelafia sau descoperirea ple- nara a lui Dumnezeu. Consecvent cu aceasta realitate lisus poa- te sd spuna: Cine M-a vitzut pe Mine a vizut pe Tatal (14, 9). Daca adeviirul se identific’ cu Dumnezeu insugi, atunci cu- noasterea adevarului echivaleaz4 cu cunoasterea lui Dumnezeu. in acest caz, expresia Duhul Adevdrului poate fi tradus4 prin Duhul care este Adevirul (adic& Dumnezeu Insusi) sau Duhul care descoperit Adevirul (adic’ pe Dumnezeu insusi). Aici putem in- voca textul din prima epistola soborniceasc a Sfantului Evan- ghelist Ioan, citat deja la note, in care evanghelistul il numeste pe Duhul Adevdrul: Duhul este Cel ce méirturiseste, cit Duhul este Adevirul (5, 6). Prin urmare, Duhul nu este numai purtatorul, sau transmif&torul, sau cel care pred adevarul, ci este Adeva- tul insusi. Este vorba de acelagi unic Adevar, care este Dumnezeu cel in Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, iar exprimarea Sfan- tului Ioan, foarte consecventa cu intreaga sa teologie, scoate in evidenj& deofiintimea sau identitatea naturii dummezeiesti a celor trei Persoane distincte ale Sfintei Treimi. Duhul Sfant reve- leazi pe Dumnezeu, pe Tatal si pe Fiul sau da marturie despre Dumnezeu, despre Tatil si despre Fiul. Aceasta marturie o face prin propria prezenta, nemijlocit, data fiind identitatea de fiinta cu Tatal gi cu Fiul. De retinut, in contextul lucrarii noastre, faptul ca accentul este pus, evident, pe perceptia adevarului ca realitate si nu ca vorbire despre realitate. In care caz, revelatia ERMINIA DUHULUI 55 lui Dumnezeu de c&tre Duhul nu este inteleas& ca transmiterea de cdtre Acesta a unor informafii despre Dumnezeu, ci revela- rea lui Dumnezeu Insusi, a realitafii dummezeiesti. Aceasta revelafie este mai curaénd sinonima cu aritarea lui Dumnezeu, adic& teofania sau epifania de c&tre Duhul, in infelesul pe care il da chiar Mantuitorul Hristos atunci cand spune c& cine L-a va- zut pe El a vazut pe Tatal. In acest caz receptarea acestei revela- tii de ctre om se face nu prin intermediul minfii sau al logicii, ci prin vedere sau participare. Deja am semnalat diferenta pe care o presupune lucrarea de revelare a lui Dumnezeu de c&tre Duhul in comparatie cu cea savarsité de Fiul in timpul activi- t&tii Sale paméntesti, diferenf& care decurge din vocatia specifi- c& fiecérei Persoane Treimice. ,,Duhul subzisté in mod deosebit, fiind Duh, si nu Fiu, precum fiul este Fiu, si nu Tata”, scrie Sf. Chiril al Alexandriei®. Fiind nevazut si nematerial, revelatia Duhului nu se adreseaza, evident, simturilor materiale, vederii fizice sau celorlalte simturi fizice. Sintagma Duhul Adevirului poate fi inteleas& deci din perspectiva gnoseologica si ermineu- ticé, Duhul fiind Cel care araté sau comunic’ pe Dumnezeu oamenilor®®, Nu intamplator, in traditia Bisericii noastre, mai ales in traditia liturgicd, lucrarea specific’ Duhului este aceea de a impartasi pe Dumnezeu oamenilor (Harul Domnului nostru lisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatil gi impartigirea Duhului Sfiint!). De altfel, elocventa in acest sens este si mentiunea pe care 0 face Mantuitorul Hristos in textul nostru, referitoare la percep- tia Duhului de c&tre lume gi de catre ucenici: (Duhul) pe Care Iumea nu poate sti-L primeasct, pentru ct nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi fl cunoasteti, cit riiméine la voi si in voi va fil Deducem de aici mai multe lucruri. Trimiterea, si prin ur- mare prezenta Duhului, este una personala si nu priveste lumea in ansamblul ei. Ucenicii Mantuitorului si cei asemenea lor care Vor primi Duhul il vor cunoaste firesc, prin propria impartasire de Duh, in timp ce lumea nu-L va cunoaste, pentru ca El nu se 5S Comentariu la Evanghelia dupét Ioan, p.881. 56 ,...the Spirit hwo comunicates truth...” (C.K Barrett, op.cit,, p.463)56 Pr. CONSTANTIN COMAN vede in afar’, ci este, asa cum precizeazi Mantuitorul, o pre- zen{a personalad léuntric&: cd raméne la voi si in voi va fi. Duhul nu este accesibil lumii - in acceptiunea pe care o da Sfantul [oan Evanghelistul acesteia - pentru cA este o realitate intru totul eterogena si de-o-alta-fiinta fata de lume”. Sfantul Ioan Gura de Aur considera c& prin aceste cuvinte Mantuitorul are in vedere diferenja dintre felul in care a fost El prezent alaturi de ucenici si felul in care va fi prezent Duhul inlduntrul inimilor acestora®®. Modul de prezent& pe care Mantuitorul il exprima in Evanghe- lia dup& Ioan prin prepozifia é tuiv (fn ~ induntru - voi) ca $i prin expresia map ’ijuiv pével” in ceea ce-L priveste pe Duhul esté, desigur, acelasi ca gi in cazul Tatalui care ramane in Fiul, al Fiului care ramane in Tatal sau al Fiului care ramane in ucenici s&i gi al ucenicilor care raman in Fiul. In toate aceste cazuri este vorba de o interioritate reciprocii, cum o numeste Parintele Dumi- tru St&niloae. Acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste re- latia dintre Duhul Sfant si ucenicii Mantuitorului. Duhul Sfant le va fi interior, situafie in care acestia il vor putea recunoaste, in timp ce lumea nu-L va putea cunoaste. Referitor la acest as- pect, Sfantul Chiril al Alexandriei spune: ,,Caci nu vine si nu se face vazut, zice Hristos, celor din lume, adic& celor ce cugeta cele din lume i aleg sa iubeasc& cele pamantesti, ci vine si se face vazut in Sfinfi”®. Parintele Stiniloae ne ajuta o data in plus s& interpretm aceast prezenjé a Duhului ca una ce are o fun- ctie ermineutica: ,, Avand pe Duhul lui Hristos in noi ca izvor al simfirii iubirii curate a lui Hristos — asadar Duhul face posibil& simtirea (citeste cunoasterea, intelegerea) iubirii lui Hristos fata de Tat&l, al adevarului si al prefuirii adanci a oamenilor gi a lumii, biruim amfgirile (citeste gresita infelegere sau cunoastere) gi trec&toarele placeri trupesti din lumea vazuta (citeste inteleasa, 97 V.Tsakonas, op. cit., p.192-193. 58 Ob yp obras tuiv ovata donep kyr dAA' kv abraic olntoer tais mertp aus yuraic: tobt0 ydp tori 00, Ev tmiv orton. In Joannem PG 59.404.61. 39 map ‘iyiv ever sugereaza prezenta Duhului in Biseric&, iar év duiv prezenga Duhului in fiecare crestin (C.K. Barrett, op.cit,, p.463) 8 Comentariu la Evanghelia dupit loan, p.881. ERMINIA DUHULUI 57 perceputd) numai in reprezentarea ei materiala, placeri spre care ne ispiteste diavolul, care ne ingeala cu gandirea superficial ca lumea materialé este totul’*1, Dar Méangaietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invita toate si vd va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. (14, 26) Ne vom opri, pentru inceput, la exegeza afirmatiei Acela od va invita toate (éeivog tuas dxddfer rdvea), care ridic cel putin doua intrebari: prima referitoare la sensul lui a fi invifat de Duhul, eventual in comparatie cu a fi invijat de Fiul si a doua referitoare la sensul lui foate, pentru a vedea daca acesta are un sens absolut sau unul complementar tot prin raportare la lucra- rea Mantuitorului. A inv8ta este o lucrare fundamentala a Duhului®. Cel pu- tin asa apare din textele din Evanghelia dupa Ioan de care ne ocupam. In aceste texte, lucrarea Duhului este exprimata in ter- meni sinonimi sau complementari: - va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (14, 26); - Acela va marturisi despre Mine (15, 26); - EL, venind, va vddi lumea de piicat si de dreptate si de judecatit (16, 8); - viva cdlduzi la tot adevarul (16, 13); - cfte va auzi va vorbi (16, 13); - cele viitoare vit va vesti (16, 13); - Acela Ma va slitvi (16, 14). Prin toate aceste exprimari, suntem trimigi la una gsi aceeasi lucrare a Duhului care priveste accesul omului la adevarul dum- nezeiesc. Singurul lucru pe care dorim sa-l refinem in acest con- text referitor la actiunea de a invafa a Duhului este acela cd lu- crarea Duhului de invafare trebuie sa fie diferité de cea care a & Nota 1677 din Comentariul la Evanghelia dupit loan, p.883. ® ,One of the primary functions of the Paraclet is to teach.” (C.K. Barrett, Op.cit., p.467)58 Pr. CONSTANTIN COMAN caracterizat activitatea invattoreascd a Mantuitorului in timpul prezentei Sale printre oameni. $i aceasta teiese cu necesitate din modul de prezenta al Duhului, care va fi unul propriu Acestuia, adica neperceptibil simturilor fizice. Deci Duhul nu se va adresa simfurilor fizice ale omului pentru a-! invafa, asa cum a facut Méntuitorul Hristos, care transmitea invatatura prin comunica- re exterioar3, vorbind ucenicilor sau mulfimilor. Mai important pare a fi lAmurirea sensului lui toate. Este vorba de intelesul absolut al cuvantului, adica Duhul este cel care va invata absolut totul, in care caz trebuie sd diferentiem sensul invatérii Duhului de cel al invajarii Mantuitorului, con- siderand-o pe cea din urmé fie incompleta, fie nedesavarsita, oricum avand nevoie de completarea sau intregirea invatarii Duhului. Altfel, ar insemna c& negm pur si simplu invatatura Mantuitorului Hristos, din moment ce totul va fi invatat de Duhul. Sau foate are un infeles relativ, complementar. In cel de-al doilea caz, Hristos nu a invafat totul, pentru cé nu a soco- tit oportun dintr-un motiv sau altul, ci a lasat o parte de invata- tur’ Duhului. Erminia lui toate prin raportare la afirmatia Mantuitorului din 16, 12-13 ({ncd multe am a vit spune, dar acum nu putefi si le purtati. lar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, vt va cifléuzi la tot adevarul) pare s& indreptateascd cea de a doua alternativa. Mai exist& posibilitatea unei alte interpretari, care se vrea mai aproape de adev&r. Anume aceea conform careia Mantuito- rul ar avea in vedere neputinta ucenicilor gi a celorlalti asculta- tori ai invét&turii Sale de a intelege deplin cele spuse de El. Or, lucrarea Duhului ar consta tocmai in ajutarea acestora de a ajunge la o intelegere deplina a lucrurilor invatate de Mantuito- rul, Prin urmare, toate ar fi in legatura de determinare cu acestea din versetul anterior (Acestea vi le-am spus, fiind cu voi — 14, 25)®, 6 That is, the Helper (Paraclet) will enable the disciples to understand the full implications of Jesus words”. (B. Newman, E. Nida, op cit., p.474). Jesus... had indeed spoken on these themes to His disciples before His death, but His words were imperfectly understood an remembered. After His death the Church received The Spirit, ad the evangelist is convinced that by inspiration ERMINIA DUHULUI 59 jn care caz am putea citi: Toate acestea pe care vi le-am spus, fiind cu voi, vi le va lamuri deplin Duhul. Aceast& interpretare este spri- jinita si de continuarea versetului, in care Mantuitorul face refe- rire la alt& lucrare a Duhului: si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. Fraza aceasta este socotita de unii exegeti chiar sinonima cu vd va invata pe voi toate, una int&rind intelesul celeilalte™. Interpretarea acestui verset, ca de altfel a tuturor versetelor privitoare la lucrarea invatatoreasci a Duhului, este foarte im- portanté, pentru ci ea are consecinte dogmatice fnsemnate. Teologia dogmatic&é vorbeste despre deplin&tatea revelatiei in Mantuitorul Hristos. in acest caz, si dacd rimAnem la infelege- rea exterioaré a lucrurilor, Duhul nu mai poate aduce nimic nou, lucrarea Lui fiind una prin excelent& de explicitare, de 1a- murire a ceea ce a invaitat si a facut Hristos. in aceasta situatie, functia ermineutica a Duhului pare a fi lucrarea esentiala a Acestuia. Duhul Sfant urmeaza sa fac explicite, intelese, lucru- rile spuse de M&ntuitorul ucenicilor gi mai ales evenimentele legate de Persoana Acestuia. Ucenicii ascultasera cele spuse de M§ntuitorul si fuseser{ martori oculari la evenimentele impor- tante din viata Acestuia. Fac insA dovada ca nu reusisera sa le inteleaga deplin. Sunt cupringi de fricd atunci cand Mantuitorul este prins si rastignit, ba unii dintre ei se si leapada de Acesta. De altfel, in repetate randuri, in Evanghelia dups Ioan, este sub- liniaté neputinta Apostolilor de a intelege cele spuse si sAvarsite de Mantuitorul, ca gi faptul c& aceasta intelegere va veni mai tarziu. Voi cita cateva din aceste situatii pentru c4 sunt foarte importante pentru tema dezbitut& aici. Cand, in imprejurarea alunga&rii vanzatorilor din templu, Méntuitorul le vorbeste of the Spirit he has himself taught what Jesus truly meant, in accordance with His promise. This verses are a kind of explanatory — or even justificatory - Postscript to the dialog, which is now substantially complete. (CH. Dodd, op.cit., p.406) © It is best to take these two phrases as synonimous, the one reinforcing the Other. The method by which the Spirit teaches the disciples everything is by making them remember all that Jesus has taught them, and by bringing aut the implications of his teaching. (B. Newman, E. Nida, op.cit., p.474)60 Pr. CONSTANTIN COMAN despre daramarea templului trupului Sau, Sfantul Evanghelist Joan consemneaza faptul c4 ucenicii au infeles cele spuse de invagatorul lor dupa ce au fost martori ai Invierii si abia atunci au crezut Scripturii si cuviintului pe care Il spusese Tisus. (vezi 2, 22), La Intrarea triumfal& in Jerusalim, ucenicii nu infeleg rostul urc&rii pe asin si nici invocarea unui text vechitestamentar pen- tru explicarea gestului. Ei aveau sa infeleaga totul, dupa ce lisus S-a preaslavit (,,Nu te teme, fica Sionului! Iaté Imparatul tau vine, gezind pe ménzul asinei”. Acestea nu le-au infeles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Tisus, atunci gi-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si of acestea I le-au facut Lui. 12, 16). Amintirea de care vorbeste Sfantul Evanghelist nu este numai improspatarea memoriei, ci presupune infelegerea lucrurilor la care ucenicii nu au avut acces initial. Atunci cand Apostolul Petru refuza pe Domnul care vroia si-i spele picioarele, Mantui- torul ii atrage atentia asupra faptului ca refuzul sau este deter- minat de neinfelegerea sensului gestului Mantuitorului: Ceea ce fac Eu, tu nu stii acum, dar vei infelege dupa aceasta (13, 7). in fine, consemnénd prezenta la mormént a celor doi ucenici, anuntati de femeile mironosite, pentru a se incredinta de Inviere, Sfantul Ioan aduce iar in discutie neputinta ucenicilor de a fi inteles inainte Scripturile: Caci ined nu gtiau Scriptura, cit lisus trebuia si invieze din morti (20, 9). Toate exemplele citate sunt construite pe aceeasi schem&: existA un acum (doz) sau la inceput ( 16 mpdtov) care corespunde cu prezenta Mantuitorului printre ucenici, pe- rioada pentru care se observa incapacitatea ucenicilor de a infe- lege cel putin o parte din cuvintele sau faptele Acestuia si un dupi aceea (uerd radra), care indica timpul de dupa inviere, dupa preaslavirea Fiului, in care se observa capacitatea ucenicilor de a intelege ceea ce inainte nu intelegeau. Nu este vorba numai de o infelegere la nivelul minfii, ci este vorba de o infelegere la ni- velul simtirii, al incredingarii prin experienta proprie. Or, aceas- ta este lucrarea ermineuticd prin excelenté a Duhului Sfant, care s&l’gluind inliuntrul Apostolilor, oferé acestora posibilitatea cunoasterii realitatilor dumnezeiesti prin impartasire, prin ex- perienta directé a dumnezeirii. Prin prisma acestei experiente ERMINIA DUHULUI 61 directe a dumnezeirii, Apostolii vor intelege in deplinatatea lor lucrurile spuse gi savargite de Mantuitorul. Folosind tot o speci- ficare dogmatica, daca in Persoana Mantuitorului Hristos avem intreaga revelatie obiectiv realizata, accesul oamenilor la infele- gerea Revelatiei este posibil numai prin lucrarea Duhului Sfant Rolul Sfantului Duh este hotarator in ceea ce priveste receptarea sau intelegerea Revelafiei de citre om, ceea ce poate fi tradus si prin lucrarea revelatiei la nivelul persoanei umane, din moment ce, fara prezenta si lucrarea Duhului omul nu are acces la infe- legerea tainelor dumnezeiesti revelate. Se poate vorbi de o ac- tualizare continua a revelafiei prin Duhul. Stridania exegefilor este ca nu cumva s& ajungem la concluzia unei revelatii inde- pendente a Duhului Sfant®. Dar riscul unei astfel de infelegeri este indepartat de Mantuitorul fnsusi, care, in repetate randuri, in acest context, subliniaza comuniunea de lucrarii dintre Per- soana Sa si Duhul Sfant, inlaturand orice suport pentru o inter- pretare independenta a lucrarilor celor doua Persoane ale Sfintei Treimi. Asa cum Fiul nu face nimic de la Sine, ci prin porunca, trimiterea, incredinfarea sau imputernicirea Tatalui, tot asa si Duhul nu va invafa din ale Sale, ci din ale Fiului, sugerandu-se prin aceasta comuniunea deplina de care vorbeam mai sus. Acest si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu este mai mult decat elocvent in acest sens, accentul fiind foarte clar pus pe faptul cA Duhu! nu va veni cu o alta invatatura, cu ceva diferit de ceea ce invatase Mantuitorul. La fel: Acela va marturisi despre Mine (15, 26) sau: caci nu va vorbi de la Sine, ci cate va auzi va vorbi (16, 13) sau: pentru ca din al Meu va lua gi va va vesti (16, 14). In acest context Mantuitorul subliniaza comuniunea desa- vargit& dintre Persoanele Sfintei Treimi, adaugand, imediat dupa Pentru ci din al Meu va lua ¢i va va vesti explicatia: Toate cate are Tatil ale Mele sunt; de aceea am zis ci din al Meu ia si vd vesteste voudi (16, 15). Dupa o astfel de lamurire nimeni nu mai poate fa despre o revelatie independenta savarsita de Duhul sau le Fiul. © , There is no independent revelation through the Paraclet, but only an application of the revelation in Jesus.” (C.K. Barrett, op.cit., p.467)62 Pr. CONSTANTIN COMAN Oricum, aducerea aminte (drourrjoe vd) de care vorbeste Mantuitorul nu poate fi o simplA rememorare, in sensul in care Duhul improspateazi in memoria Apostolilor cuvintele spuse odinioari de Hristos, Este mult mai mult. Aducerea aminte nu va fi realizat& prin improsp&tarea memoriei Apostolilor, ci, mai curand, prin descoperirea directi de catre Duhul a realitatilor dumnezeiesti despre care a vorbit si pe care le-a intruchipat Hristos. Duhul nu este in posesia acelor lucruri prin recupera- rea lor din discursul trecut al Mantuitorului, ci prin identitatea de fiint& si prin comuniunea continua a Sa cu Fiul si cu Tatal, in virtutea cireia Mantuitorul poate si spund despre Duhul, folo- sind viitorul: cite va auzi va vorbi (boa dv dxovon JaAyjoe1). Imagi- nea trimite la 0 comunicare simultanA intre Fiul si Duhul, pe de o parte $i Duhul si ucenicii, pe de alta parte. Mantuitorul Hristos face ins4 mentiunea c4 nu a spus tot apostolilor pentru cA ei nu puteau s& inteleag’, urmand ca Duhul sa-i conduca pe acestia la tot adevarul (16, 12-13), deci sa completeze ceea ce Mantuitorul nu spusese. Erminia patristic se refer in egalé masura la explicarea cat gi la completarea celor spuse de Mantuitorul, avand in ve- dere versetele de care ne ocupam. Teofilact al Bulgariei scrie: _Agadar Sfantul Duh a invafat si a reamintit; a invafat, pe de o parte, tot ceea ce nu a spus Hristos acestora pentru cd nu pu- teau sd le priceapa si, pe de alta parte, le-a reamintit cele ce le-a spus lisus si pe care, fie din neclaritatea lor, fie din neputin| minfii lor, Apostolii nu au putut si le pastreze in memorie”®, acest comentariu se face o clara distinctie intre aspectul invafa- toresc si cel anamnetic (comemorativ) al lucrarii Duhului Sfant, _fiecare avand un continut propriu si absolut distinct”*. Acelasi lucru spune si Sfantul Grigorie Teologul: , Mantuitorul coplesi- se pe ucenicii Sai cu o mulfime de invataturi. Dar erau unele pe care spunem ca nu le purtau atunci ucenicii, si din aceasta cau- z& aceste lucruri le ramaneau tdinuite. Spunea de asemenea ca 6 Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, PG 124, 188D © Prof. Stylianos Papadopoulos, Sfintii Parinfi, crestere a Bisericii si Duhul Sfint, Timisoara, 1981, p.7. ERMINIA DUHULUL 63 atunci cand va veni Duhul Sfant, Acesta, salasluind in noi, ne va invafa pe noi toate. Si eu cred cA una din aceste toate este in- ssi dumnezeirea Duhului Sfant, care mai tarziu va deveni lim- pede”®. Un alt exeget al Evangheliei dupa Ioan, Eftimie Ziga- benul, pune accentul pe continuitatea lucrarii Duhului fata de cea a Fiului, in contextul unitatii si al evolutiei iconomiei dum- nezeiesti in ansamblul ei. in sensul in care Fiul este implinirea Vechiului Testament in acelasi sens Duhul Sfant este implinirea Evangheliei. in consecinta, dac& Legaméntul lui Hristos este nou in comparatie cu primul Leg&mant al lui Dumnezeu, adicd cel al Vechiului Testament, rezulta c& toate cele ce vor fi lucrate de Duhul vor fi ,noi” in comparatie cu cele ale Evangheliei®. Considerim c& lucrarea invat&toreasci sau ermineuticd a Duhului Sfant nu poate fi asimilata in nici un fel cu o rememo- rare pasivA a unor descoperiri facute altadaté de Méntuitorul Hristos. Aceasta aducere aminte poate fi mai curand inteleasi ca 0 actualizare deplina a realitatilor dumnezeiesti, ceea ce ar echivala cu o revelatie continua. $i aceasta pur si simplu pentru c& Duhul nu ajunge la cunoasterea lucrurilor dumnezeiesti prin invatétura”, ci este El insusi Dumnezeu. Prin urmare, ,nu implineste rolul unui slujitor si nu comunica cuvintele altuia””. Jar cind va veni Mangdietorul, pe Care Eu fl voi trimite voud de la Tatil, Duhul Adevitrului, Care de la Tatil purcede, Acela va mirturisi despre Mine. (15, 26) Refinem pentru inceput afirmarea din nou a comuniunii de lucrari a Persoanelor Treimice, pe de o parte, dar gi sublinierea unor funcfii sau lucrari specifice fiectreia dintre Acestea. Acest aspect este foarte important si pentru infelegerea functiei ermi- neutice, specifice Duhului. Venirea Mangéietorului se datoreaz’ si Tatélui si Fiului, dar fiecare particip’ de o manier& specifica “A cincea cuvintare teologict: Despre Sfantul Duh, 27, PG 36, 164 © Interpretarea celor patru Evanghelii, in Theoklitos Farmakidis, Noul Testament cu comentarii vechi, vol. II, Atena, 1842, p.673. 7 Sf. Chiril al Alexandriei, op.cit., p.905.