Nu. Ca fond cultural, noi avem un scepticism scazut si o ndoiala scazuta.

Orice c
ultura n care domina aceste doua elemente este, de obicei, foarte deschisa spre r
eguli si dogme, chiar de tip religios. Religiozitatea nu are o ncarcatura teologi
ca foarte puternica. Spre exemplu, romnii nu sunt religiosi n ideea unei mntuiri si
a unei vieti de apoi. Romnul vede religia ca o sursa de ajutor pragmatic n viata
de zi cu zi. Chiar daca nivelul de religiozitate al romnilor n comparatie cu al al
tor popoare este unul urias, acestia nu au nicio problema sa mearga la biserica
si apoi sa consulte vrajitorul sau astrologul si sa apeleze la tot felul de prac
tici necrestine. Aceasta mixtura de religiozitate si superstitie poate ca nu e d
e bun augur, n sensul ca, daca esti religios, ar fi bine sa ai o ntelegere teologi
ca a vietii. Mai exact, o mixare a religiei cu superstitia nu ajuta nici religia
, nici o perspectiva non-religioasa.
Citeste mai mult: adev.ro/nm3ow0

Vedem adesea oameni care citesc rugaciuni in metrou Ce cer ei? Cu ce fiinta au ei
nevoie sa vorbeasca? Michel Kubler este preot catolic. L-am intrebat despre ce
mai inteleg oamenii din ziua de azi, despre spiritualitate si religie, unde caut
a raspunsuri la intrebarile fara raspuns. Asadar, iata si puncte de vedere mai p
utin obisnuite fata de cele pe care le cititi in mod obisnuit in Psychologies.

Psychologies: Mai cauta oamenii in ziua de azi dimensiunea de calauzire spiritua

la? Mai mult sau mai putin fata de deceniile trecute?
Michel Kubler: Cautarea indrumarii spirituale este comuna oamenilor de pretutind
eni, din toate timpurile. Ceea ce se schimba, in functie de epoci si de regiuni,
este modul prin care testam aceasta necesitate si maniera in care definim raspu
nsul la aceasta nevoie.
De exemplu, in Orient, noile generatii ortodoxe resimt mai putin decat parintii
lor nevoia de a se lasa calauziti de figuri religioase
mai ales de calugari
si v
or merge sa caute repere in carti si in reviste (si in Psychologies!) si in form
e de spiritualitate mult mai putin ortodoxe !

Ce inseamna spiritualitatea pentru omul modern?

M.K.: Aceasta depinde mai mult de ceea ce numiti spiritualitate . Daca va referiti
la traditia crestina, acest cuvant desemneaza un ansamblu de doctrine si de mesa
je formulate de-a lungul veacurilor (Parintii Bisericii, Filocalia etc.), care,
prin vechimea lor si prin caracterul oficial bisericesc, garanteaza eficienta co
ntributiei lor: este vorba de ghiduri sigure, pe care le puteti urma cu increder
e absoluta.
Omul modern, chiar daca este eliberat de religiile istorice, nu renunta la cauta
rea spirituala. Pur si simplu, el utilizeaza alte cai pentru a da un sens existe
ntei sale.
Poate fi vorba despre alte religii sau filozofii (in special cele provenite din
Asia: budismul etc.) sau chiar de forme arhaice de paganism, ca samanismul (actu
al, in voga, in Occident).

Cel mai adesea, contemporanii nostri dau raspunsuri fara nicio legatura cu trans
cendenta pentru aspiratiile lor spirituale: cu ajutorul unor guru mai mult sau m
ai putin seriosi, ei cauta sa gaseasca acest sens in ei insisi, utilizand in spe
cial ceea ce numim dezvoltare personala pentru a se cunoaste mai bine pe ei insisi
, a-si depasi angoasele si pentru a-si imbunatati actiunile.
Starul acestei cautari este scriitorul brazilian Paulo Coelho, a carui carte Alc
himistul, tradusa in 80 de limbi, s-a vandut in 65 de milioane de exemplare si a
le carui carti sunt bestsellers la nivel mondial.

Oamenii bogati mai cauta indrumare spirituala?

M.K.: Nevoia de spiritualitate nu are, in mod aprioric, niciun raport cu fluenta
materiala. Atat bogatii, cat si saracii cauta un sens al vietii si isi doresc s
a il gaseasca intr-un fel sau altul.
Mai mult, formele acestei cautari variaza in functie de mediile sociale. Este ma
i dificil pentru oamenii din categoriile avute sa accepte ca le lipseste ceva vi
tal si detesta sa accepte un sistem care le impune legile sale.
Asta explica, pe de-o parte, succesul actual al coachingului aceasta forma de in
drumare personala, pentru cresterea capacitatilor de conducere sau de dezvoltare
a potentialului, este mai corecta politic decat aceea de a intreba un calugar ce
imi cere Dumnezeu sa fac.

Mai sunt ei sensibili la ideea de

a, deculpabilizarea?

pacat

sau au invatat, odata cu psihologia modern

M.K.: Aceasta intrebare, irezistibil, ma duce cu gandul la desenul unui mare car
icaturist francez contemporan, Semp: prezinta, unul langa altul intr-un loc din o
ras, un preot in curtea bisericii sale si un psiholog in pragul cabinetului sau,
care privesc la capatul strazii un om cocosat, coplesit de cine stie ce nenoroc
ire.
Psihologul ii spune atunci preotului: Daca el isi constientizeaza vina, este pent
ru dvs. Daca nu, este pentru mine .
Acest desen rezuma, pentru mine, ceea ce este raportat astazi in jurul pacatului
: pentru multi dintre contemporanii nostri, acest concept a devenit
din neferici
re lipsit de sens, si ei prefera sa consulte terapeutii in locul clericilor.
Asa cum a afirmat un prelat francez, cea mai mare dificultate de care crestinismu
l se izbeste in eforturile sale de evanghelizare si de transmitere a credintei e
ste ca majoritatea contemporanilor nostri nu-si arata nevoia de a fi salvata . (1)
Iata o mare provocare pentru credinciosi!

Sunt oameni care prefera sa vina la dvs., in loc sa mearga la psiholog? Care su
nt plangerile lor?
M.K.: Eu nu sunt un maestru spiritual la care multimile vin sa le consult in masa!
Si persoanele care isi doresc sa ma intalneasca pentru o indrumare regulata sau
sfaturi punctuale, nu imi spun daca prefera sa vada mai degraba preotul decat p
sihologul

Dar, pe baza modestei mele experiente, de multe ori constat ca, mai presus de co
nfesiune, oamenii se hotarasc sa aiba incredere intr-un preot, din doua motive:
mai intai, pentru ca ei au sentimentul ca un om al lui Dumnezeu este, din fire,
un specialist in tot ceea ce chinuieste fiinta umana, in ceea ce priveste atat m
intea, cat si sufletul;
in acest sens, revendicarea globala a Bisericii de a fi expert in umanitate (dupa
expresia formulata de Papa Paul al VI- lea la Organizatia Natiunilor Unite) se p
oate aplica aici intr-un mod destul de pertinent.
Apoi, deoarece credinciosii sunt de parere ca tot ceea ce ii apasa in viata, pan
a la un nivel insuportabil cateodata, poate tine de factori foarte umani, dar Du
mnezeu nu va fi niciodata indiferent:
toate greutatile vietii personale, conjugale sau familiale, sociale sau profesio
nale si toate framantarile sufletului, in urma pacatului, pot fi si trebuie conf
esate Domnului, care ne priveste pe fiecare dintre noi cu mila. Poate ca am uita
t pretul incredibil pe care fiecare dintre noi il are in ochii lui Dumnezeu

Ce mai reprezinta pentru ei ideea de Dumnezeu? E cel pe care Il vor vedea in Via
ta de Apoi? Cineva care ii ajuta in viata aceasta?
M.K.: Trebuie sa facem referire la Dumnezeu pentru viata noastra de pe pamant, d
e acum, si in acelasi timp pentru viata noastra viitoare, dupa moarte. Sa le izo
lam, ar fi dezastruos.
Astfel, a crede in Dumnezeu numai pentru Viata de Apoi ar dispretui conditia noa
stra umana de aici, de pe pamant. Or, Dumnezeu a creat lumea din iubire si a dis
pretui aceasta lume ar insemna sa ii jignim Creatorul!
In sens contrar, a ma raporta la Dumnezeu doar pentru viata de pe pamant, fara a
astepta nimic din ce se va intampla dupa moarte, ar fi total lipsit de speranta
. In ambele cazuri, ar fi foarte trist!
Nu numai ca trebuie sa imbratisam aceste doua momente ale conditiei noastre umane,
inainte si dupa moarte, dar trebuie stabilita o legatura intre cele doua: sa ii
cerem lui Dumnezeu acum ajutorul pentru a trai conform asteptarilor Lui, pentru
ca apoi sa ne primeasca alaturi de El.
Cat despre a sti cine este Dumnezeu, pentru a va raspunde la intrebare, raportan
du-ma la ideea pe care mi-am facut-o despre El, nu dispunem decat de doua varian
te de raspuns dar ele sunt importante!
Mai intai, pentru viata noastra in lumea asta, singura idee justa pe care o pute
m avea despre El a fost anuntata de Fiul sau, Iisus Hristos: or, aceasta nu este
o idee partiala, subiectiva sau provizorie, ci purul adevar, obiectiv si defini
tiv despre Dumnezeu.
Sfanta Evanghelie, conform Sf. Ioan, spune astfel: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazu
t vreodata. Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cu
noscut. (Ioan 1, 18).
Cealalta varianta de raspuns este aceea ca noi toti
voi, ca si mine
avem o ulti
ma menire in viata: sa Il vedem pe Dumnezeu dupa ce murim, fata in fata, asa cum
este El, si sa primim, in sfarsit, iubirea completa pe care o are fata de fieca
re dintre noi.
Ce ar putea fi mai bine, ca implinire a fiintei noastre, decat a-L vedea pe Dumn

ezeu? Este desavarsirea fericirii, o fericire care nu se sfarseste: este ceea ce

numim viata eterna!

Se mai practica rugaciunea? Cum se roaga oamenii moderni?

M.K.: Este dificil sa vorbesti despre o modalitate generala de rugaciune la cei
moderni. Unii adopta practici de rugaciune traditionale, adaptari ale religiozit
atii populare (a pune o lumanare in fata statuii unui sfant, mersul in pelerinaj
etc.), dar individual, in general, eventual intr-un cadru familial, niciodata i
n contextul unor rituri organizate de institutia religioasa: in Occident, multor
a le place sa intre intr-o biserica pentru a se reculege cu conditia ca aceasta s
a fie goala!
In sens mai larg, cea mai raspandita rugaciune este meditatia: ori in locuri spe
cific religioase, ori in natura, pentru a intra in contact cu forte legate de an
umite vegetatii (arborii, in special) sau, si mai simplu, de natura telurica .

Inca putem vorbi despre rugaciune cu sensul pe care il inteleg religiile stabile
?
M.K.: Persoanele interesate vor vorbi poate despre captarea unor energii ale Natur
ii sau despre ganduri pozitive catre persoanele dragi, care au nevoie de sprijin m
oral intotdeauna in sensul larg al termenului.

(1) Citat din cartea mea Mic indreptar de credinta (Humanitas, 2014), pagina 105.