DECIZIE Nr.

567 din 11 iulie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12, alin.
(1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea
referendumului

Autorul sesizarii => Avocatul Poporului, prin Adresa nr. 5.321 din 28 iunie 2006
Obiectul sesizarii => Dispozitiile art. 12, alin.(1) din Legea nr. 3/2000 privind
organizarea i desfasurarea referendumului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 84 din 24 februarie 2000 control a posteriori pe cale de actiune
Motivarea sesizarii => Autorul sesizarii si exceptiei de neconstitutionalitate
(Avocatul Poporului) considera ca art. 12, alin. (1) din Legea nr. 3/2000 incalca prevederile
constitutionale ale art. 1, alin.(4), art. 80 si art. 90.
Desi prevederile Legii privind organizarea si desfasurarea referendumului au mai fost
supuse controlului de constitutionalitate, Curtea, prin Deciziile nr. 70 din 5 mai 1999 si nr. 498
din 8 iunie 2006, s-a pronuntat doar cu privire la constitutionalitatea unor 1 prevederi cuprinse in
art. 12, alin.(1) din lege. Intrucat art. 12, alin.(1) din Legea nr. 3/2000 contine si alte prevederi
referitoare la referendumul relativ la "problemele de interes national", Avocatul Poporului
solicita Curtii sa constate neconstitutionalitatea dispozitiilor cuprinse in acest articol, avand in
vedere si solutiile adoptate prin cele doua decizii.
Astfel, art. 12, alin.(1) din Legea nr.3/2000 restrange puterea constitutionala a Presedintelui
Romaniei, Parlamentul actionand prin aceasta lege in afara competentei sale constitutionale.
Conform art. 2, alin.(1), care incadreaza Presedintele in categoria autoritatilor reprezentative
prin care poporul isi exercita suveranitatea nationala, art. 80, art. 81, alin.(1) si art. 90 din
Constitutie, Presedintele Romaniei are un drept exclusiv de a cere poporului sa-si exprime, prin
referendum, vointa cu privire la probleme de interes national. Acest drept exclusiv trebuie
interpretat si ca un drept exclusiv al Presedintului de a stabili care sunt problemele de interes
1 La acea data, art. 12, alin.(1) cuprindea si lit. B, h), cu urmatorul continut: alte probleme
propuse Parlamentului de catre Presedintele Romaniei, in exercitarea atributiilor sale
constitutionale => considerat neconstitutional, prin prisma propuse Parlamentului,
intrucat "Presedintele este singurul indreptatit sa stabileasca problemele de interes national
asupra carora poate cere poporului sa isi exprime vointa prin referendum"

national si care vor fi supuse referendumului, iar nicio alta autoritate publica nu poate
decide lista problemelor de interes national.
De asemenea, art. 2, alin.(1) din Constitutie confera Presedintelui un statut care legitimeaza
exercitiul unor atributii exclusive fara interventia altor autoritati, acest lucru fiind in
conformitate si cu principiul separatiei puterilor in stat art. 1, alin.(4) din Constitutie.
Articolul 90 din Constitutie este interpretat de autorul sesizarii in sensul ca acea consultare a
Parlamentului este obligatorie (are valoarea unui aviz obligatoriu, fiind o conditie
prealabila), dar NUMAI Presedintele poate decide cu privire la initierea procedurii pentru
referendum (=consultarea legislativului), identificarea problemelor de interes national si
alegerea uneia pentru a fi supusa in concret referendumului.
Se adauga si argumentul ca, in ciuda art. 73, alin.(3) lit. d) din Constitutie, potrivit caruia
organizarea si desfasurarea referendumului se reglementeaza prin lege organica, alegerea acelei
probleme de interes national trebuie facuta tot de Presedinte. Acea lege organica (in speta,
3/2000) nu va face altceva decat sa stabileasca un cadru tehnic de desfasurare a referendumului
(cum se va vota, formarea comisiilor pentru inregistrarea voturilor si alte probleme
organizatorice) SI NU sa determine fondul referendumului (adica problema pusa in discutie ce
pot sau ce nu pot sa voteze cetatenii).

Decizia Curtii Constitutionale:

1) Criteriul formal: Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Avocatul
Poporului cu respectarea prevederilor constitutionale ale art. 146, lit. d), teza a doua.
2) Criteriul material: Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de
Avocatul Poporului, in temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constitutie, si constata
ca dispozitiile art. 12, alin.(1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si
desfasurarea referendumului sunt neconstitutionale.

Motivarea deciziei:
1. Pe forma (criteriul formal), Curtea constata ca a fost legal sesizata de Avocatul
Poporului si are competenta de a solutiona prezentul diferend (=exceptia de

neconstitutionalitate) prin decizie, in temeiul art. 146, lit. d)2 si al art. 1, alin.(2)3, art. 24,
35, 106 si 32 din Legea nr. 47/1992. In plus, Curtea examineaza sesizarea Avocatului
Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului
Ministerului Public si dispozitiile legale criticate (art. 12, alin.(1) din Legea 3/2000),
raportate la prevederile Constitutiei pretins incalcate (art. 1, alin.(4) separatia puterilor
in stat, in cadrul democratiei constitutionale; art. 80 rolul Presedintelui si art. 90
referendumul), precum si Legea nr. 47/1992.
Astfel, invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a unui act juridic (lege/ordonanta)
pagubitor (ce atinge drepturi si libertati fundamentale sau interese legitime in mod direct si
personal) poate fi facuta de partea din proces presupusa vatamata, de judecatorul unic/completul
de judecatori (=instanta) ex officio, de procurori in cauzele la care participa, de Avocatul
Poporului direct (=nu e nevoie ca actul sa se aplice unui caz concret, dar trebuie sa fie intrat in
vigoare => imbinarea controlului pe cale de actiune cu cel a posteriori) si necircumstantiat.
Trebuie sa tinem seama ca in toate aceste cazuri, exceptia poate fi ridicata in orice faza
2 Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii: [] d) hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate
privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial; exceptia de
neconstitutionalitate poate fi ridicata si direct de Avocatul Poporului

3 Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania

4 (1) Curtea Constitutionala asigura controlul constitutionalitatii legilor, a tratatelor internationale, a

regulamentelor Parlamentului si a ordonantelor Guvernului.
(2) Sunt neconstitutionale prevederile actelor prevazute la alin. (1), care incalca dispozitiile sau principiile
Constitutiei.
(3) Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata,
fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

5
(1) Atributiile Curtii Constitutionale sunt cele stabilite de Constitutie si de prezenta lege.
(2) In exercitarea atributiilor care ii revin Curtea Constitutionala este singura in drept sa hotarasca asupra
competentei
sale.
(3) Competenta Curtii Constitutionale, stabilita potrivit alin. (2), nu poate fi contestata de nicio autoritate publica.

procesuala (fond, apel, recurs), de la orice tip de instanta (judecatorie, tribunal, curte, Inalta
Curte), in orice tip de proces (civil, penal, comercial etc).
In al doilea rand, ne grabim sa adaugam ca, in ceea ce priveste Avocatul Poporului, pe
langa acel caracter direct il intalnim si pe cel necircumstantiat, care presupune ca textul
asezamantului fundamental nu conditioneaza cu nimic posibilitatea Avocatului Poporului de a
sesiza invoca exceptia de vreun drept/libertate => poate sesiza Curtea in legatura cu o
dispozitie cu privire la separatia puterilor in stat, de exemplu. De fapt, nu putine sunt cazurile in
care Avocatul Poporului atrage atentia jurisdictiei constitutionale (si societatii, pe aceasta cale)
asupra unor nereguli relative la marele principiu al separatiei si echilibrului puterilor in stat, cu
toate consecintele ce deriva din acesta loialitatea reciproca a autoritatilor, evitarea dublei
reglementari, evitarea paralelismelor si a contradictiilor etc. Desigur, el o face indirect, prin
prisma incalcarii initiale a unor drepturi fundamentale, dar in spatele carora se afla problemele
aminitite mai sus. Aceasta institutie de sorginte suedeza (Ombudsman) are astazi largi atributii
si e normal sa nu fie ingradita in exercitarea acestora, pentru ca altfel ratiunea existentei sale
(aceea de a apara drepturile si interesele legitime ale oamenilor persoane fizice, DAR si de a
controla, implicit, activitatea celorlalte puteri legislativa, executiva pentru a nu fi abuz de
putere) ar disparea.
Asadar, pentru a intelege pe deplin solutia Curtii si motivarea acesteia trebuie sa pornim cu
studiul concret al textului legal supus controlului a posteriori pe cale de actiune, adica al art. 12,
alin.(1) din Legea 3/2000:
"Sunt considerate probleme de interes naional n sensul art. 11:
A. Adoptarea unor msuri privind reforma i strategia economic a rii
B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la:
a) regimul general al proprietii publice i private;
b) organizarea administraiei publice locale, a teritoriului, precum i regimul general privind
autonomia local;
c) organizarea general a nvmntului;
d) structura sistemului naional de aprare, organizarea armatei, participarea forelor armate
la unele operaiuni internaionale;
e) ncheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaionale pe durat nedeterminat sau
pe o perioad mai mare de 10 ani;
f) integrarea Romniei n structurile europene i euroatlantice;
g) regimul general al cultelor."

(1) Curtea Constituional poate fi sesizat n cazurile expres prevzute de art. 146 din
Constituie, republicat, sau de legea sa organic. (2) Sesizrile trebuie fcute n form scris i
motivate.

2. Pe fond (criteriul material), Curtea considera ca art. 12, alin.(1) din Legea nr. 3/2000
este neconstitutional intrucat limiteaza nejustificat prerogativele constitutionale ale
Presedintelui Romaniei7, asa cum sunt ele prevazute in art. 80, 81, 90 din Constitutie.
Art. 90 din Contitutie Referendumul ridica 2 probleme asupra carora Curtea se pronunta:
1. Nedefinirea conceptului de probleme de interes national
2. Lipsa precizarii ca acest concept va fi explicat/detaliat ulterior printr-o lege organica
(nu isi au aici locul discutiile conform carora referendumul ar fi explicat/detaliat
ulterior prin legea organica 3/2000, in virtutea art. 73, alin.(3), lit.d)8 din Constitutie).
Prin Decizia nr. 70/5 mai 1999, Curtea a decis ca dispozitiile art.12 alin (1) lit. B h) sunt
neconstitutionale in ceea ce priveste expresia propuse Parlamentului intrucat Presedintele are
competenta exclusiva de a stabili problemele de interes national asupra carora poate solicita
poporului sa isi exprime vointa prin referendum. La reexaminare, Parlamentul a eliminat in
totalitate continutul lit. h), astfel lipsindu-l pe Presedinte de a propune poporului si alte probleme
de interes national, in afara celor prevazute de literele anterioare => textul legal in discutie
adauga la cel constitutional, iar reglementarea puterii legislative in materia prezenta (referendara)
actioneaza intrusiv in sfera puterii executive (prezidentiala), incalcand principiul separatiei si
echilibrului puterii statului, cu valenta comportamentului loial, asa cum precizeaza insasi
Curtea: Stabilirea prin lege a problemelor de interes national reprezinta un amestec al
Parlamentului in exercitarea atributiilor exclusive ce-i sunt conferite prin Constitutie
Presedintelui si, ca atare, o nesocotire a principiului separatiei si echilibrului puterilor in cadrul
democratiei constitutionale.
Rezumand motivele pe care se bazeaza argumentarea ca art. 12, alin.(1) din Legea nr.
3/2000 incalca dreptul Presedintelui de a consulta poporul privind probleme de interes national,
trebuie sa retinem ca, potrivit art. 1, alin.(4) principiul separatiei puterilor in stat, art. 80
rolul Presedintelui, art. 81, alin.(1) referitor la legitimitatea electorala egala a Presedintelui
7

Curtea a statuat: Numai Presedintele Romaniei are dreptul de a decide care sunt problemele de
interes national si, in cadrul acestora, de a stabili, prin decret, problema concreta ce se supune
referendumului si data desfasurarii acestuia.
8

Intrucat acesta prevede stabilirea prin lege a organizarii si desfasurarii referendumului

(adica a unor masuri tehnice, procedurale) si nicidecum a domeniului interesului
national (a ceea ce inseamna, de fapt, interes national)

Romaniei cu legitimarea Parlamentului (care nu e altceva decat expresia simetriei juridice intr-un
stat de drept: Parlamentul si Presedintele sunt principalele autoritati reprezentative ale poporului
roman, iar cum primul e ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, e logic ca si
al doilea sa fie ales in situatii similare) si art. 90 din Constitutie referitor la referendum,
Presedintele are competenta exclusiva de a determina problemele de interes national ce se
supun referendumului (chiar daca acesta presupune, ca o conditie sine qua non, consultarea
prealabila obligatorie a Parlamentului). Oricare alta interpretare ar fi de natura a aduce in conflict
competentele autoritatilor statului (in speta Parlamentul si Presedintele).
Interesul national poate diferi de la o perioada la alta (neavandu-se aici in vedere
Presedintele actual al Romaniei, ci functia, in abstracto, a sefului statului, de azi si de maine).
E posibil oricand sa survina situatii noi care sa reclame apelul la un referendum. Enumerarea
exhaustiva a situatiilor reprezinta, in acest context, o limitare a sferei interesului national si
implicit o ingradire a dreptului constitutional al Presedintelui de a decide singur DACA initiaza
referendum (I), CAND il initiaza (II) si CU PRIVIRE LA CE (III) = sfera interesului national,
adica problemele esentiale, din noianul interminabil de probleme din societate, asupra carora
vrea si poate sa consulte poporul.

Precizari teoretice din Constitutie referitoare la referendum

I. In Romania, referendumul poate fi organizat, ca o generalitate, in virtutea art. 2

Suveranitatea , intr-o maniera simetrica cu cea a alegerilor organelor reprezentative = prin vot
universal (toti cetatenii cu drept de vot), egal (votul meu e egal cu al tau, fara celebrele colegii in
care votul unei persoane din primul colegiu era echivalent cu votul a 50 de persoane din ultimul
colegiu), direct (nu prin mandatar/reprezentant, tu cu mana ta), secret (nu are voie nimeni sa
vada/stie ce/pentru cine votezi tu, fara consimtamantul tau) si liber exprimat (fara vreo presiune
exterioara care sa te constranga sa votezi in contra conceptiilor proprii).
II. In concret, referendumul este:
1. Decizional (are efecte juridice directe, ipso iure)
a) art. 95, alin.(3) Suspendarea din functie dupa ce se aproba cererea de suspendare
a Presedintelui (initiata de cel putin 1/3 din nr. deputatilor si al senatorilor)
b) art. 151, alin.(3) Procedura de revizuire (a Constitutiei) referendumul este o
conditie de validitate a proiectului de revizuire a Constitutiei
2. consultativ (nu are efecte juridice directe, ci efecte juridice indirecte sau efecte politice,
ipso facto)

a) art. 90 Referendumul poporul e chemat de Presedinte (dupa consultarea

Parlamentului) sa isi exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de

interes national