Sunteți pe pagina 1din 168

Cuprins

TITLUL I. RĂDĂCINILE DACO-ROMANE ALE STATULUI ŞI


DREPTULUI ROMÂNESC

Capitolul I. Organizarea socială a geto-dacilor în epoca prestatală


(gentilică)……………………………………………………………………………...6

Capitolul II. Statul şi dreptul geto-dac


SecŃiunea I. Statul geto-dac………………………………………………10
SecŃiunea a II-a. Dreptul geto-dac…………………………………….…12

Capitolul III. Statul şi dreptul în Dacia provincie romană


SecŃiunea I. EvoluŃia conflictelor dintre daci şi romani………………..15
SecŃiunea a II-a. Constituirea şi structura provinciei Dacia…..……….15
SecŃiunea a III-a. Organele centrale ale provinciei……………………..16
SecŃiunea a IV-a. Sistemul financiar…………………………………….17
SecŃiunea a V-a. Organizarea locală a provinciei……………………….18
SecŃiunea a VI-a. Dreptul în Dacia provincie romană………………….20
SecŃiunea a VII-a. Tripticele din Transilvania………………………….23

TITLUL II. STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC ÎN EVUL MEDIU

Capitolul I. Organizarea obştei săteşti. Normele de conduită ale obştei


săteşti în perioada cuprinsă între secolele IV şi VIII e. n.
SecŃiunea I. Organizarea obştei săteşti…………………………………..29
SecŃiunea a II-a. Normele de conduită în cadrul obştei săteşti…….…..33

Capitolul II. ApariŃia primelor formaŃiuni statale de tip feudal


(formarea Ńărilor)………………………………………………………………..37

1
Capitolul III. Legea Ńării şi instituŃiile sale
SecŃiunea I. Formarea, sfera de cuprindere şi definirea Legii łării……40
SecŃiunea a II-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la domnie, Sfatul
domnesc şi dregătorii……………………………………………………………42
SecŃiunea a III-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la organizarea bisericii.…..46
SecŃiunea IV. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la organizarea fiscală…………47
SecŃiunea a V-a. DispoziŃiile Legii łării cu privire la organizarea armatei……49
SecŃiunea a VI-a. Organizarea administrativ-teritorială a Ńărilor române în
conformitate cu dispoziŃiile Legii Ńării………………………………………………49
SecŃiunea a VII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la dreptul de
proprietate………………………………………………………………………..53
SecŃiunea a VIII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la statutul juridic al
persoanelor…………………………………………………………………….…..60
SecŃiunea a IX-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la rudenie, familie şi
succesiuni………………………………………………………………………….…..65
SecŃiunea a X-a. DispoziŃiile Legii Ńări cu privire la răspunderea
colectivă………………………………………………………………………….70
SecŃiunea a XI-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la obligaŃiile izvorâte din
contracte…………………………………………………………………………….73
SecŃiunea a XII-a. DispoziŃiile Legii Ńării în domeniul dreptului penal…….. .78
SecŃiunea a XIII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la procedura de judecată
şi probe………………………………………………………………………………81

Capitolul IV. ApariŃia şi conŃinutul pravilelor bisericeşti


SecŃiunea I. ApariŃia pravilelor bisericeşti……………………………..84
SecŃiunea a II-a. Pravilele scrise în limba slavonă……………………..85
SecŃiunea a III-a. Pravilele scrise în limba română……………………85
SecŃiunea a IV-a. ConŃinutul pravilelor bisericeşti…………………….86

2
Capitolul V. ApariŃia şi conŃinutul pravilelor laice – Cartea românească
de învăŃătură şi Îndreptarea legii…………………………………………….….87

Capitolul VI. Statul şi dreptul în perioada regimului turco-fanariot


SecŃiunea I. Contextul politic internaŃional……………………………..91
SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat în prima fază a regimului turco-
fanariot……………………………………………………………………………..91
SecŃiunea a III-a. Dreptul în prima fază a regimului turco-fanariot………92
SecŃiunea a IV-a. Organizarea de stat în a doua fază a regimului turco-
fanariot………………………………………………………………………….…..95
SecŃiunea a V-a. Dreptul în a doua fază a regimului turco-fanariot………..97

Capitolul VII. Statul şi dreptul în perioada 1821-1848


SecŃiunea I. Programul revoluŃiei de la 1821………………………….106
SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat a Moldovei şi a łării Româneşti…..107
SecŃiunea a III-a. EvoluŃia dreptului în łara Românească şi în Moldova…..109

Capitolul VIII. Organizarea de stat a Moldovei şi a łării Româneşti în


perioada 1848-1858…………………………………………………………….113

TITLUL III. STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC MODERN

Capitolul I. Reformele şi opera legislativă înfăptuite de Alexandru


Ioan Cuza
SecŃiunea I. Reformele lui Alexandru Ioan Cuza…………………….118
SecŃiunea a II-a. Opera legislativă a lui Alexandru Ioan Cuza………121

Capitolul II. Statul şi dreptul modern în perioada 1866-1918


SecŃiunea I. Organizarea de stat……………………………………….125
SecŃiunea a II-a. EvoluŃia dreptului……………………………………126
1. Dreptul constituŃional şi dreptul administrativ………………………126
3
2. Dreptul civil…………………………………………………………..127
3. Dreptul penal……………………………………………………….…129
4. Dreptul procesual……………………………………………………..129
5. LegislaŃia învoielilor agricole…………………………………………130

TITLUL IV. ORGANIZAREA DE STAT ŞI DREPTUL ÎN


TRANSILVANIA ÎN PERIOADA CUPRINSĂ ÎNTRE SECOLUL AL X-LEA
ŞI ANUL 1918

Capitolul I. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada secolul X-1918


SecŃiunea I. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada voievodatului
(secolul X-1541)……………………………………………………………………132
SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada principatului
dependent de Turcia (1541-1683)……………………………………………….…..136
SecŃiunea a III-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada principatului
dependent de Austria (1683-1848)………………………………………………….138
SecŃiunea a IV-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada
1848-1867…………………………………………………………………………..141
SecŃiunea a V-a. Transilvania în perioada dualismului austro-ungar……….143

Capitolul II. Dreptul în Transilvania în perioada secolul X-1918


SecŃiunea I. Dreptul în Transilvania în perioada voievodatului……………145
SecŃiunea a II-a. Dreptul în Transilvania în perioada principatului dependent de
Imperiul Otoman (1541-1683)………………………………………………….. ….146
SecŃiunea a III-a. Dreptul în Transilvania în perioada principatului dependent
de Austria (1683-1848)………………………………………………………………147
SecŃiunea a IV-a. Dreptul Transilvaniei în perioada 1848-1918……..151

4
SecŃiunea a V-a. Lupta românilor din Transilvania împotriva dualismului
austro-ungar………………………………………………………………………152
TITLUL V. STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC ÎN PERIOADA
1918-1938

Capitolul I. Făurirea statului naŃional unitar român………………..156

Capitolul II. EvoluŃia dreptului


SecŃiunea I. Unificarea legislativă………………………………………157
SecŃiunea a II-a. Dreptul constituŃional………………………………..157
SecŃiunea a III-a. Dreptul administrativ……………………………….158
SecŃiunea a IV-a. Dreptul civil………………………………………….160
SecŃiunea a V-a. Dreptul penal…………………………….……………164
SecŃiunea a VI-a. Procedura civilă………………………….…………..164
SecŃiunea a VII-a. Procedura penală……………………………………164

Bibliografie……………………………………………………………………167

5
TITLUL I
RĂDĂCINILE DACO-ROMANE ALE STATULUI ŞI DREPTULUI
ROMÂNESC

Capitolul I. Organizarea socială a geto-dacilor


în epoca prestatală (gentilică)

Strămoşii noştri, geto-dacii, după cum afirmă părintele istoriei, Herodot,


aparŃineau etniei tracilor, iar tracii erau etnia cea mai numeroasă după cea indiană
şi dacă nu s-ar fi lăsat antrenaŃi în lupte interne ar fi fost de neînfrânt.
Aria de extindere a acestei etnii ajungea, în nord, până la mlaştinile Pripetului
(în Polonia de astăzi), în sud, până la Marea Egee, în vest, până la Dunărea panonică
(în Ungaria de astăzi), iar în est până la fluviul Bug.
Din ramurile ce au aparŃinut acestei etnii, geto-dacii s-au remarcat prin
importante realizări pe plan politic, economic, cultural. PrezenŃa constantă a geto-
dacilor în spaŃiul carpato-danubiano-pontic este atestată încă din prima jumătate a
mileniului I î. e. n. Autorii greci îi desemnau pe strămoşii noştri prin termenul de
geŃi, iar romanii le spuneau daci. Unii autori afirmă că dacii trăiau în zona
intracarpatică, iar geŃii în zona extracarpatică. Dar Strabo afirmă că geŃii şi dacii
vorbesc aceeaşi limbă şi sunt acelaşi popor. Acestea sunt raŃiunile pentru care
istoriografia modernă îi denumeşte pe strămoşii noştri geto-daci.
Izvoarele latine şi greceşti ne-au transmis informaŃii preŃioase privind modul de
viaŃă a geto-dacilor, cu privire la sistemul de conducere socială, precum şi cu privire
la nivelul de dezvoltare economică atins. Spre exemplu, Herodot, în Istoriile sale ne
descrie amănunŃit expediŃia întreprinsă de către regele Darius I al perşilor, în
încercarea de a-i supune pe sciŃi. Armata persană înainta prin partea vestică a Pontului
Euxin (Dobrogea de astăzi) pentru a trece Dunărea. În calea lor toate triburile trace s-
au supus, cu excepŃia geŃilor, care, deşi au opus o rezistenŃă îndăratnică, fură supuşi de
îndată, cu toate că sunt cei mai viteji şi drepŃi dintre traci.

6
Arrian şi Strabo ne înfăŃişează campania lui Alexandru cel Mare în nordul
Dunării din anul 335 î. e. n. Aceste relatări sunt demne de încredere, întrucât se
întemeiază pe însemnările făcute la faŃa locului de către unul dintre generalii lui
Alexandru, Ptolemeu al lui Lagos, care a fondat în Egipt dinastia Lagizilor. Din
aceste însemnări rezultă că falanga macedoneană a înaintat cu dificultate prin
nesfârşite lanuri de grâu, a avut de înfruntat o armată – circa 4000 de călăreŃi şi
10000 de pedestraşi – , a ocupat un oraş întărit în care se afla o populaŃie foarte
numeroasă şi în care au fost descoperite podoabe de mare preŃ, care au fost ulterior
transportate în sudul Dunării de doi generali ai lui Alexandru cel Mare.
Diodor din Sicilia, Pausanias şi Polyainos ne prezintă conflictul dintre Lisimah
şi Dromihete, regele geŃilor. Din relatrări rezultă că acest conflict s-a declanşat în jurul
anului 300 î. e. n. Acest conflict a durat până în jurul anului 292 î. e. n. şi s-a finalizat
cu înfrângerea macedonenilor, ocazie cu care Lisimah a fost luat prizonier. Atunci,
oştenii lui Dromihete au cerut ca Lisimah să fie ucis, întrucât, spuneau ei, oştenii care
îşi primejduiesc viaŃa în luptă au dreptul să decidă în toate privinŃele. Dar Dromihete a
avut un alt punct de vedere, susŃinând că este mai bine ca Lisimah să fie eliberat,
opinie ce a fost însuşită de către oştenii regelui Dromihete.
MenŃionăm şi relatările lui Justinus cu privire la conflictul dintre geŃii regelui
Oroles şi bastarni, care s-a derulat în secolul III î. e. n. Într-o bătălie, geŃii au fost
învinşi de către bastarni. Cu această ocazie, Oroles i-a pedepsit pe oştenii săi
obligându-i să fie servitorii femeilor lor până când i-au învins pe bastarni într-o nouă
luptă. De asemenea, este menŃionată şi inscripŃia de la Histria, care menŃionează că în
secolul III î. e. n. regii geŃi Zalmodegikos şi Rhemaxos exercitau o autoritate de
necontestat asupra cetăŃilor greceşti din Pont. În fine, Pompeius Trogus ne vorbeşte
despre incrementa dacorum per Rubobostem regem (întărirea puterii dacilor undeva
în Transilvania sub puterea regelui Rubobostes). Aceste relatări ne fac să constatăm că
în epoca prestatală – înainte de secolul I î. e. n. – geto-dacii erau un popor statornic,
care promova pe scară largă culturile agricole (ex – lanurile nesfârşite de grâu), înălŃau
construcŃii civile şi publice de mari proporŃii, dispuneau de armate puternice bine

7
echipate; de asemenea, producŃia de mărfuri şi economia de schimb au cunoscut o
dezvoltare nemaiîntâlnită la alte popoare trace de atunci. Conducerea politică era
exercitată prin forme fără caracter statal, în sistemul democraŃiei militare, sistem
caracterizat prin faptul că toate hotărârile cu privire la destinul comunităŃii erau
adoptate de poporul înarmat. Totuşi, sunt unele indicii din care rezultă că atunci, în
special după secolul al IV-lea î. e. n., apar primii germeni ai organizării statelor, căci
se observă autoritatea pe care o exercitau regii geŃi asupra poporului, cum ar fi cazul
lui Dromihete.
În această perioadă, viaŃa socială a fost reglementată prin norme fără
caracter juridic (obiceiuri nejuridice), pentru că aceste norme nu erau impuse
printr-un aparat de constrâgere, ci erau respectate de bună-voie. Izvoarele istorice
ne-au transmis informaŃii cu privire la obiceiurile practicate în viaŃa de familie,
stăpânirea bunurilor, încheierea convenŃiilor, soluŃionarea litigiilor. Multe dintre
aceste obiceiuri vor fi ulterior regăsite într-o nouă formă în Evul Mediu românesc,
fenomen de natură a confirma continuitatea românilor.
În virtutea acestor obiceiuri fără caracter juridic ale geto-dacilor, aşa cum ne
arată Herodot, la moartea şefului de familie fiii de familie aveau dreptul să ceară
ieşirea din indiviziune. De aici rezultă că în epoca prestatală apăruse stăpânirea
individuală asupra bunurilor, ca o primă etapă în procesul formării proprietăŃii private.
Există şi informaŃii cu privire la faptul că la geto-daci furtul era considerat
infracŃiunea cea mai gravă.
Alte izvoare vorbesc despre convenŃiile dintre părŃi, îmbrăcate în forma
jurămintelor religioase. Herodot este cel care ne relatează modul de încheiere a
convenŃiilor, în virtutea unui ritual extrem de complicat. Astfel părŃile turnau vin
într-un vas de lut, se crestau cu un cuŃit şi picurau din sângele lor în acel vin, muiau
apoi armele lor în acel vin (o bardă, o suliŃă, săgeŃile), rosteau jurăminte religioase,
după care beau vinul din vasul de lut.
Sugestive sunt şi informaŃiile primite tot de la Herodot, cu privire la obiceiul
jurămintelor pe vetrele regale (jurământul pe zeităŃile palatului regal), ritual regăsit în

8
Evul Mediu cu funcŃie procesuală de această dată. În ipoteza în care regele se
îmbolnăvea, erau chemaŃi trei ghicitori dintre cei mai de vază. Ei hotărau cine a jurat
strâmb pe vetrele palatului regal, lucru care a condus la îmbolnăvirea regelui. Cel
descoperit era adus în faŃa regelui. Dacă recunoştea fapta imputată, acesta era
decapitat. Dacă nu confirma acuzaŃiile, era adus un număr dublu de ghicitori. Dacă
aceştia confirmau decizia primilor, vinovatul era decapitat, averea acestuia era
confiscată şi atribuită primilor trei ghicitori. Dacă cei şase ghicitori infirmau părerea
primilor trei, erau aduşi doisprezece ghicitori. Dacă două rânduri de ghicitori,
consecutiv, confirmau nevinovăŃia “inculpatului”, primii trei ghicitori urmau a fi
decapitaŃi.
Alte texte privesc relaŃiile din sânul familiei, autoritatea bărbatului asupra
femeii. Se afirma de către unii autori, ce analizau o perioadă mai veche, că geto-
dacii cunoşteau poligamia. AlŃi autori, care se refereau la o perioadă mai
apropiată, afirmau că geto-dacii cunoşteau monogamia.
De asemenea, Aristotel spune că la agatârşi (se pare că aceştia trăiau în
zona MunŃilor Apuseni) obiceiurile care guvernau viaŃa socială erau învăŃate pe
de rost şi cântate, în semn de afecŃiune faŃă de ele.

9
Capitolul II. Statul şi dreptul geto-dac

SecŃiunea I. Statul geto-dac


Statul geto-dac a fost fondat şi s-a consolidat sub domnia lui Burebista (82-44 î. e. n.).
Saltul calitativ de la societatea gentilică la cea politică a fost determinat de
acumulările produse în plan economic şi social.
Pe plan economic, în secolul I î. e. n., geto-dacii practicau pe scară largă
prelucrarea metalelor fieroase, precum şi alte meşteşuguri. Pe acest fond de dezvoltare
a producŃiei s-a dezvoltat comerŃul intern şi extern, în special cu grecii şi cu romanii,
dovadă numărul mare de monede romane şi greceşti din acea perioadă.
Odată cu dezvoltarea economiei de schimb s-a produs procesul de
stratificare socială, atestată de bogatul inventar al unor morminte, de numărul mare
de tezaure, de construcŃiile civile de mari proporŃii. Stratificarea s-a realizat fie prin
acapararea pământurilor obştilor săteşti de către aristocraŃie, fie prin însuşirea
prăzii de război sau prin extinderea domeniilor private.
Pe de altă parte, formarea statului a fost influenŃată şi de conjunctura externă,
având în vedere că după ce sciŃii, grecii şi macedonenii au decăzutîn urma luptelor cu
romanii, la sudul Dunării se profila pericolul roman. Romanii au supus pe rând Grecia
şi Macedonia. FaŃă de iminenŃa acestui pericol, triburile geto-dace s-au unit. De altfel,
Strabo afirmă că Burebista i-a adunat pe toŃi geto-dacii sub autoritatea sa, i-a
disciplinat şi i-a deprins cu ascultarea poruncilor întemeind o mare stăpânire de care
se temeau toŃi vecinii, inclusiv romanii, aflaŃi în plină expansiune.
Tot aşa, în textul inscripŃiei de la Dyonisopolis (localitatea Balcic de astăzi,
aflată în Bulgaria), de la mormântul lui Acornion, ni se transmit informaŃii cu privire
la statul condus de către Burebista. Acornion a fost un magistrat din Dyonisopolis,
trimis de către concetăŃenii săi pe lângă regele Burebista, pentru a proteja astfel
interesele cetăŃii lor. Lăudând faptele lui Acornion, textul menŃionează că Burebista a
ajuns cel mai mare dintre regii traci, stăpân al tuturor Ńinuturilor de dincolo şi de
dincoace de Dunăre, căci statul lui Burebista era mărginit la sud de MunŃii Balcani, la

10
nord de CarpaŃii Păduroşi, la vest de Dunărea panonică, iar la est de zona cuprinsă
între Bug şi Nistru.
Toate cetăŃile greceşti de la Olbia la Appolonia erau integrate în statul lui
Burebista, inclusiv Dyonisopolis.
EsenŃa statului geto-dac decurgea din existenŃa proprietăŃii private şi din
exploatarea muncii sclavilor, deşi la geto-daci sclavia nu a atins niciodată nivelul clasic,
în sensul că producŃia nu s-a întemeiat, în principal, pe munca robită, ci pe cea liberă.
Sclavia s-a practicat în special pe proprietăŃile private şi în exploatările miniere. În
paralel, obştea sătească integrată în statul geto-dac a supravieŃuit în lupta cu statul, şi-a
păstrat şi cristalizat caracterele, pe care le-a păstrat vreme de milenii. În unele regiuni ale
Ńării (Vrancea) aceste caracteristici s-au observat până la începutul secolului XX.
În legătură cu stratificarea socială, autori precum Dio Cassius, Dio
Crisostomul şi Iordanes ne arată că în statul geto-dac există o clasificare a
persoanelor în oameni liberi şi sclavi, iar oamenii liberi, la rândul lor, se clasificau
în tarabostes (pileati) - nobilii – şi comati (capileati) – oamenii liberi, dar săraci.
Tot aceşti autori ne arată că dregătorii erau promovaŃi doar din rândul taraboştilor,
care exercitau în acelaşi timp proprietatea privată asupra marilor domenii civile.
Cu privire la organizarea statului, la nivel central, puterea în stat era
exercitată de către rege, aflat în vârful ierarhiei nobiliare. Regele exercita atribuŃii
legislative, administrative, militare şi judecătoreşti. Vechii autori ne arată că la
geto-daci aveau vocaŃie la succesiunea tronului fiii regelui, fraŃii regelui, marii
preoŃi. Astfel, Burebista şi Decebal au fost fii de regi, Diurpaneus a venit la
succesiunea lui Scorrilo în calitate de frate al regelui, Decebal, fiul lui Scorrilo, l-a
moştenit pe unchiul său, Diurpaneus, iar Deceneu a venit la succesiunea lui
Burebista în calitate de mare preot. ReŃinem că la geto-daci atribuŃiile laice şi
religioase, la nivel central, erau exercitate fie de aceeaşi persoană fie de către
persoane diferite. Astfel, Deceneu şi Comosicus, erau în acelaşi timp şi regi şi mari
preoŃi, pe când în timpul lui Burebista mare preot era Deceneu, iar în vremea lui
Decebal mare preot era Vesinas.

11
Monarhia geto-dacă se mai caracterizează şi prin caracterul ei pronunŃat
militar, faŃă de faptul că funcŃia de apărare a statului devenise preponderentă în
condiŃiile expansiunii romane. Conform relatărilor lui Strabo, dacii aveau o armată
de peste 200000 de luptători, care a impresionat pe toŃi contemporanii, căci vreme
de două secole nu a putut fi înfrântă.
Regele geto-dac era şi proprietarul minelor de aur.
Tot la nivel central îşi desfăşura activitatea şi un aparat de dregători, proveniŃi
din rândul aristocraŃiei, aparat ierarhizat, ce desfăşura o activitate continuă. În acest
sens, menŃionăm că în inscripŃia de la Dyonisopolis se spune despre Acornion că era
cel dintâi şi în cea mai mare cinste în aristocraŃia geto-dacă. Pe de altă parte, Iordanes
şi Dio Cassius arată că la geto-daci marele preot exercita atribuŃii foarte importante.
Marele preot era un adevărat vicerege, pentru că la geto-daci s-a acreditat ideea că
dreptul este de origine divină, iar interpretul voinŃei divine este marele preot, care recurgea
chiar şi la magie pentru a-i determina pe supuşi să respecte dispoziŃiile normelor de drept.
AlŃi autori, spre exemplu Suidas şi Kriton, ne vorbesc despre organizarea locală
în statul geto-dac. Conform acestor autori, unii dintre nobili erau puşi mai mari peste
treburile agricole, iar alŃii, din jurul regelui, erau împărŃiŃi la paza cetăŃilor. De aici
rezultă că exista un aparat administrativ, la nivel local, ce coordona activitatea
economică, în special cea agricolă, şi un aparat administrativ, tot la nivel local, cu
atribuŃiuni militare. De aici rezultă, pe de o parte, importanŃa acordată agriculturii de
către statul geto-dac, iar, pe de altă parte, că geto-dacii aveau un vast sistem de apărare
în centrul căruia se aflau cetăŃile.
Din datele istorice rezultă că societatea geto-dacă a fost organizată în epoca
istorică situată între domnia lui Burebista şi cea a lui Decebal într-un sistem de sine
stătător, având la bază criteriul stratificării sociale şi cel al teritorialităŃii. Procesul
de consolidare a statului geto-dac a fost întrerupt de ocupaŃia romană, dar existenŃa
sa a avut puternice ecouri în istoriografia epocii.
SecŃiunea a II-a. Dreptul geto-dac
În ceea ce priveşte dreptul geto-dac, acesta a fost exprimat fie în forma
nescrisă a obiceiului juridic, fie în formă scrisă, întrucât o serie de obiceiuri (acelea
12
care erau convenabile clasei dominante) au fost preluate şi sancŃionate de către
statul geto-dac, devenind norme de drept. În paralel, în procesul diversificării şi
consolidării sistemului sclavagist, s-au format noi obiceiuri, care au fost
sancŃionate de către stat şi au dobândit pe această cale valoare juridică. De
asemenea, aşa cum spune Iordanes, geto-dacii au cunoscut şi dreptul scris. Această
idee se bazează pe relatările lui Iordanes, conform cărora regele Burebista a dat
poporului său legi scrise, care nu erau codificări ale obiceiurilor juridice, ci erau
porunci ale regelui. Iordanes, care a trăit în secolul VI e. n., mărturiseşte că a citit
acele legi, ce fuseseră transmise din generaŃie în generaŃie. Dar, din nefericire, ele
s-au pierdut, astfel încât reconstituim fizionomia instituŃiilor juridice geto-dace fie
pe baza unor izvoare indirecte, fie pe baza urmelor lăsate de către aceste instituŃii
asupra dreptului nostru de mai târziu.
Cert este că în materia bunurilor, geto-dacii au cunoscut proprietatea privată,
ce se exercita asupra unor exploatări miniere, vite, sclavi, unele domenii civile şi
private. Totodată, ei au cunoscut şi proprietatea obştei teritoriale, obşte care exercita
o proprietate colectivă asupra pământului împletită cu folosinŃa individuală, aşa cum
rezultă din a III - a odă a lui HoraŃiu – “Bine-i sciŃilor cei din câmp/ Care au din
strămoşi carele drept sălaş;/ GeŃii aspri au traiul bun:/ Roată dând belşug glia cea
făr’ de hat/ Strâng recolte obşteşti cu sârg,/ Iar pe ogor nu-i mai prinzi anul de cum
s-a dus./ SorŃu-i face egali în drept:/ Treaba Ńi-ai isprăvit? Altul să vină-n loc”.
De aici putem trage unele concluzii:
- HoraŃiu îi confundă pe geŃi cu sciŃii, ceea ce nu trebuie să ne surprindă,
deoarece Tucidide afirma că geŃii şi sciŃii au aceleaşi obiceiuri;
- în obştea sătească se exercita proprietatea colectivă, deoarece geŃii “strâng
recolte obşteşti cu sârg”;
- folosinŃa are caracter individual, căci terenul obştei săteşti era împărŃit în
loturi individuale, atribuite anual fiecărei familii, prin sistemul sorŃiului – “iar
pe ogor nu-i mai prinzi anul de cum s-a dus”.
Tot HoraŃiu ne transmite informaŃii cu privire la viaŃa de familie: “Blândă-i
soaŃa cea de a do’ având /Grija pruncilor mici fără de mam’ ajunşi./ Zestrea-i nu-l

13
face rob pe soŃ/ Traiu’n dar nu şi-l dă tânărului cel stricat./ Căci virtutea e zestrea
ei:/ Iubitoare-i de soŃ, poftele înfrânând./ Crimă-i patul cel pângărit,/ Fapta are ca
pedeapsă moartea, din moşi-strămoşi”.
De aici rezultă că:
- geto-dacii cunoşteau familia monogamă;
- monogamia era păzită straşnic, de vreme ce adulterul era pedepsit cu moartea;
- geto-dacii cunoşteau instituŃia dotei (zestrei), deşi nu bunurile erau
principala zestre, ci Ńinuta ei morală – “zestrea-i nu-l face rob pe soŃ (…) căci
virtutea e zestrea ei”.
Alte dispoziŃii privesc materia obligaŃiilor. Din sursele indirecte rezultă că
obligaŃiile izvorau fie din contracte, fie din delicte.
Contractele aveau caracter solemn şi erau de două feluri:
- contracte solemne în formă religioasă;
- contracte solemne în formă scrisă.
În domeniul dreptului penal, cele mai importante dispoziŃii incriminau
infracŃiunile contra statului, proprietăŃii private şi persoanei
Cu privire la sistemul judiciar (procesual), atribuŃiunile privind soluŃionarea
litigiilor au fost preluate de organele specializate ale statului. În fruntea acestui
aparat se afla fie regele, fie marele preot. Nu ştim cu exactitate dacă în vârful
ierarhiei judiciare se afla regele sau marele preot, pentru că în unele izvoare ale
vremii se menŃionează că la geto-daci Comosicus a fost judecător suprem, dar nu
se precizează dacă în calitate de rege sau în calitate de mare preot. Izvoarele
istorice ne mai relevă că s-au păstrat urme ale răzbunării private în forma legii
talionului şi sistemul duelului judiciar.
Geto-dacii au cunoscut şi norme de drept internaŃional public, pe care le
aplicau în relaŃiile cu alte popoare, în special cu ocazia încheierii convenŃiilor cu
alte state.

14
Capitolul III. Statul şi dreptul în Dacia provincie romană

SecŃiunea I. EvoluŃia conflictelor dintre daci şi romani


Conflictul dintre daci şi romani s-a declanşat încă de la începutul secolului I e. n.
şi a ajuns la apogeu în perioadă cuprinsă între anii 85 şi 106 e. n.
Perioada de apogeu cunoaşte două perioade:
- 85-89 e. n.;
- 101-106 e. n.
După războaiele începute în anul 85 e. n., s-a încheiat un tratat de pace în anul 89
e. n. între romani, reprezentaŃi de împăratul DomiŃian, şi geto-daci, reprezentaŃi de
Diegis, fratele lui Decebal. Conform dispoziŃiilor acestui tratat, Dacia a devenit un stat
clientelar, deoarece prin clauzele tratatului dacii le permiteau romanilor să
construiască fortificaŃii în nordul Dunării şi să traverseze teritoriul statului geto-dac
spre nord-vest, în vederea luptelor cu quazii şi marcomanii. În schimb, romanii se
obligau a plăti dacilor subsidii anuale, să le dea ajutoare în meşteri constructori şi
tehnică de construcŃie.
Traian a considerat acest tratat ca fiind umilitor perntru Roma, încât a declanşat cele
două războaie, la finele cărora, prin victoria romană, s-a format provincia Dacia Felix.
SecŃiunea a II-a. Constituirea şi structura provinciei Dacia
În urma cuceririi Daciei de către romani, nu toate teritoriile locuite de către daci au
fost incluse în provincia romană Dacia, ci doar o parte dintre acestea. Astfel, zona
transilvană dintre Olt şi CarpaŃi, Muntenia de astăzi, sudul Modovei erau şi ele teritorii
supuse romanilor, dar nu fuseseră incluse în Dacia Traiană, ci în provincia Moesia
Inferior. De aceea, nu trebuie să ne surprindă faptul că au fost romanizaŃi şi geto-dacii ce
nu se aflau în provincia Dacia, pentru că şi ei se aflau sub stăpânire romană. Hotarele
provinciei Dacia încep, la vest, de la confluenŃa Dunării cu Tisa (în Banatul sârbesc de
astăzi), apoi urcăm pe Valea Tisei până la confluenŃa Mureşului cu Tisa, apoi la nord
urmăm linia Mureşului în amonte până la Deva, de unde urcă prin MunŃii Apuseni până
lângă Zalău, după care urmăm o linie paralelă cu Valea Someşului până la pasul Oituz.

15
La est avem versantul transilvan al CarpaŃilor Orientali. Apoi, coborâm spre sud până la
izvoarele Oltului, urmăm Valea Oltului până la confluenŃa Oltului cu Dunărea. La sud
urcăm pe Valea Dunării până la punctul de plecare.
Câtă vreme a trăit împăratul Traian, provincia a avut o conducere şi o
organizare unitară. După moartea lui Traian (117 e. n.), împăratul Hadrian a
reorganizat provincia. Astfel, pe la 118 e. n., Hadrian a desprins zona
transilvană dintre Olt şi CarpaŃi din Moesia Inferior, a unit-o cu Oltenia de
astăzi şi a format provincia Dacia Inferioară. Celelalte teritorii ale fostei
provincii au format Dacia Superioară. În anul 124 e. n., Hadrian a desprins din
Dacia Superioară partea aflată la nord de Mureşul superior şi de Arieş, formând
Dacia Porolissensis. Următoarea reformă a fost înfăptuită de către Marc
Aureliu, care, în anul 168 e. n., a unit Dacia Inferioară cu Dacia Superioară,
formând Dacia Appulensis. În anul 169 e. n., Marc Aureliu a desprins din Dacia
Appulensis partea din vestul Banatului, formând Dacia Malvensis. Dacia
Porolissensis a rămas în aceleaşi graniŃe.
SecŃiunea a III-a. Organele centrale ale provinciei
Conducerea provinciei şi apoi, a provinciilor, a evoluat în funcŃie de
organizarea teritorială. Astfel, câtă vreme Dacia a fost o provincie unitară, ea era
condusă de un guvernator numit legatus augusti pro consule (legat imperial de
ordin senatorial şi de grad consular). Acest guvernator exercita depline puteri pe
plan administrativ, judiciar şi militar. Avea în subordine mai multe legiuni (I
Adiutix, IV Flavia Felix şi XIII Gemina), întrucât la romani guvernatorii de rang
consular aveau dreptul de a conduce mai multe legiuni.
După reformele lui Hadrian, Dacia Superior era condusă de către un
legatus augusti pro praetore, dar de data aceasta, de rang pretorian, adică un fost
pretor la Roma. Acest guvernator exercita şi el în Dacia Superior atribuŃii
adminstrative, judiciare şi militare, dar el avea dreptul de a conduce o singură
legiune (XIII Gemina). Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis erau conduse de
guvernatori de rang inferiori – procuratori prezidiali. Ei proveneau din rândurile

16
cavalerilor (ordinul ecvestru) şi exercitau în provinciile conduse atribuŃii
administrative, militare şi judiciare.
După reformele lui Marc Aureliu guvernatorul Daciei Appulensis
dobândeşte atribuŃii de coordonare, fiind denumit legatus augusti pro consule
daciarum trium (legatul imperial al celor trei Dacii). El redobândeşte rangul
consular. Are în subordine două legiuni (V Macedonica şi XIII Gemina) şi
supraveghează activitatea guvernatorilor din Dacia Malvensis şi Dacia
Porolissensis, deoarece Dacia Malvensis era condusă tot de către un procurator
prezidial, pe când Dacia Porolissensis era condusă, începând din anul 168 e. n., de
comandantul Legiunii a V-a Macedonica.
Tot la nivel central se întrunea Consiliul celor trei Dacii (Concilium provinciae
sau Concilium Daciarum trium), format din reprezentanŃii municipiilor şi coloniilor.
Acest consiliu se întrunea o dată pe an şi avea rolul de a promova interesele
comunităŃilor locale pe lângă guvernator. Avea inclusiv dreptul de a se plânge
împăratului pentru eventualele abuzuri ale guvernatorului, deşi, în realitate, acest
consiliu îndeplinea rolul de a promova cultul imperial, persoana împăratului
simbolizând unitatea imperiului, dovadă că acest consiliu era condus de un sacerdos
arae augusti (preot al cultului imperial).
SecŃiunea a IV-a. Sistemul financiar
Cât Dacia a fost provincie unitară, atribuŃiile financiare erau exercitate la nivel
central de către un procurator financiar, subordonat nemijlocit guvernatorului. După
reformele lui Hadrian, în Dacia Superior a continuat să existe un procurator financiar,
iar în Dacia Inferior şi în Dacia Porolissensis atribuŃiile fiscale erau exercitate de
guvernatori (procuratorii prezidiali). După reformele lui Marc Aureliu, în Dacia
Appulensis exista un procurator financiar subordonat guvernatorului, în Dacia
Malvensis atribuŃiile financiare reveneau guvernatorului, iar în Dacia Porolissensis
exista un procurator financiar de sine stătător, întrucât la romani comandanŃii legiunilor
nu aveau dreptul să exercite atribuŃiuni fiscale.
În Dacia Traiană existau trei tipuri de impozite:
- impozitul direct (tributa) – se plătea pe proprietăŃile funciare şi pe clădiri;
17
- impozitul pe persoană (tributum capitis);
- impozitele indirecte (vectigalia) – se plăteau pe dezrobirile de sclavi, pe
succesiuni, pe vânzarea de bunuri mobile (sclavi) şi imobile.
SecŃiunea a V-a. Organizarea locală a provinciei
Aceasta a cunoscut o anumită evoluŃie, astfel încât, după moartea lui Traian,
constatăm că există localităŃi urbane şi localităŃi rurale cu regimuri juridice diferite.
LocalităŃile urbane erau coloniile şi municipiile.
În epoca Republicii romane, distincŃia dintre municipii şi colonii era clară, în
sensul că toate coloniile erau fondate de cetăŃeni romani, care se bucurau de
plenitudinea drepturilor. Unele dintre acestea se bucurau de ficŃiunea lui ius
italicum, conform căreia teritoriul coloniilor era considerat ca făcând parte din
teritoriul Italiei. Pe această cale, terenul acestor colonii nu era supus impozitelor.
Municipiile erau fondate de latini, aveau statut juridic inferior, dar, cu timpul,
această distincŃie s-a estompat, dovadă că în vremea Daciei Traiane distincŃia dintre
municipii şi colonii se făcea mai degrabă pe criteriul dezvoltării economice şi culturale.
LocalităŃile urbane din Dacia Traiană au fost vechi aşezări ale autohtonilor
ridicate prin hotărâri ale împăratului la rangul de municipii şi mai târziu colonii, cu
excepŃia capitalei, deoarece Traian a distrus vechea capitală a Daciei, construind o
nouă capitală în apropierea celei vechi – Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica,
la care împăratul Hadrian a adăugat şi vechea denumire – Sarmizegetusa. Acest
oraş a fost fondat prin colonizarea cetăŃenilor romani (cca 20000 de locuitori) şi
avea o suprafaŃă de circa 32 ha. În această colonie se afla administraŃia centrală,
precum şi cele mai importante instituŃii financiare şi judiciare.
De asemenea, cu două excepŃii, avem în vedere capitala şi Romula,
municipiile şi coloniile din Dacia Traiană au purtat denumirile tradiŃionale geto-
dace: Drobeta, Appulum, Napoca, Potaissa, au ajuns la rangul de colonii, alături de
Romula şi Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Alte oraşe au
rămas la nivelul de municipii: Porolissum, Dierna, Ampelum, Tibiscum.
Coloniile şi municipiile din Dacia Traiană aveau o conducere aproape identică.
Fapt e că în centrul sistemului de conducere locală se aflau aşa-zisele senate
18
municipale – ordo decurionum – , organizate după model roman, întrucât, aşa cum
spunea Aullu Geliu, toate coloniile şi municipiile din provincii erau organizate după
modelul Romei, fiind considerate mici efigii ale Romei. Numărul membrilor acestora
(decurionii) era fixat prin hotărârea prin care împăratul înfiinŃa oraşul respectiv şi
oscila între 30 şi 50.
Membrii senatelor locale, aşa-zisele municipale, erau desemnaŃi dintre cetăŃenii
romani ingenui ce aveau cel puŃin 25 de ani şi o avere de minimum 100000 de sesterŃi.
Din senatele municipale făceau parte de drept toŃi foştii magistraŃi locali.
Acest senat:
- conducea întreaga activitate administrativă şi financiară din oraş;
- rezolva problemele edilitare cu privire la construcŃii;
- hotăra cu privire la atribuirea de terenuri;
- organiza jocurile publice;
- întreŃinea cultul imperial în cadrul oraşului;
- îi alegea pe toŃi magistraŃii laici şi sacerdotali.
Dintre magistraŃii laici amintim pe cei care exercitau atribuŃii judiciare şi
care, pe această cale, organizau judecarea proceselor, şi anume faza in iure. În
cadrul coloniilor, aceşti magistraŃi erau duumviri iure dicundo (cei doi bărbaŃi
care să spună dreptul), iar în municipii aceste atribuŃii erau exercitate de
quatorviri iure dicundo (cei patru bărbaŃi care să spună dreptul).
Tot din categoria magistraŃilor laici făceau parte şi edilii, care:
- asigurau ordinea publică şi aprovizionarea oraşelor;
- se ocupau de administrarea târgurilor şi pieŃelor;
Questorii erau acei magistraŃi care coordonau activitatea fiscală.
În subordinea acestor magistraŃi se afla un aparat de funcŃionari inferiori –
apparitores.
MagistraŃii sacerdotali erau de trei feluri:
- pontifii;
- flaminii;
- augurii.

19
Totodată, în fiecare oraş se alegea un ordin al augustalilor (al venerabililor)
dintre persoanele care nu aveau acces la ordo decurionum. Acest organism colectiv
asigura şi el promovarea cultului imperial.
În toate coloniile şi municipiile se organizau asociaŃii – colegia – pe criterii
profesionale, etnice sau religioase. Conducătorii lor erau denumiŃi prefecŃi sau magistri.
LocalităŃile rurale erau de două feluri. Unele erau organizate după model
roman, iar altele erau organizate după modelul geto-dac. Cele organizate după nivel
roman erau, la rândul lor, de două feluri: pagus şi vicus.
Se numeau pagi localităŃile rurale fondate pe teritoriile dependente de oraşe. Erau
conduse de prefecŃi, care erau în acelaşi timp şi membri ai senatelor municipale (decurioni).
Se numeau vici localităŃile rurale fondate pe teritorii ce nu depindeau de oraşe
sau care se aflau în zone unde nu existau oraşe. Acestea aveau conducere proprie.
LocalităŃile rurale organizate după modelul geto-dac se numeau obşti săteşti
(teritoriale). Deşi ele erau integrate în provincie, aveau dreptul de a se autoconduce
în sistemul democraŃiei obşteşti.
Mai existau şi alte localităŃi cu regim juridic diferit – canabae. Ele erau
locuite de veterani, membrii familiilor militarilor, negustori, etc. Unele dintre ele s-
au dezvoltat, cum ar fi cea aflată lângă Ampulum, care a devenit oraş.
Un regim juridic diferit aveau şi localităŃile balneare, dintre care o amintim
pe cea de la Aquae.
SecŃiunea a VI-a. Dreptul în Dacia provincie romană
EvoluŃia dreptului ne atestă faptul că şi pe plan juridic, în Dacia Traiană, a
avut loc un proces de sinteză, în cadrul sintezei produsă pe plan etnic şi
instituŃional. În cadrul acestui proces evolutiv, iniŃial, în Dacia Traiană se aplicau
rânduieli juridice paralele – dreptul geto-dac, pe de o parte, şi dreptul civil roman
şi dreptul ginŃilor (ius gentium), pe de altă parte.
Normele de drept civil se aplicau, în principiu, numai cetăŃenilor romani aflaŃi
în provincie, care se bucurau, ca orice cetăŃean roman, de toate drepturile civile şi
politice – ius commercii, ius conubii, ius sufragii, ius militiae, ius honorum.

20
Dreptul ginŃilor se aplica în relaŃiile cetăŃeni-latini-peregrini sau în relaŃiile
dintre peregrini.
În relaŃiile dintre daci se aplica cutuma geto-dacă.
Cu timpul însă, în urma dezvoltării economice şi culturale, în urma sintezei în
planul organizării administrative şi sub presiunea cerinŃelor economiei de schimb
asistăm la un proces de împletire a celor trei rânduieli juridice. Pe această cale iau
naştere noi instituŃii juridice, care nu corespund nici cerinŃelor dreptului roman, nici
celor ale dreptului local, ci au o fizionomie originală, căci în procesul împletirii
instituŃiilor romane cu cele locale iau naştere noi instituŃii juridice, în cadrul cărora
dispoziŃiile de drept roman au dobândit funcŃii şi finalităŃi noi. Noul sistem juridic
astfel rezultat este denumit dreptul daco-roman. El cuprinde dispoziŃii cu privire la
bunuri, persoane, succesiuni şi, mai ales, cu privire la obligaŃii.
În materia bunurilor constatăm că dreptul daco-roman consacră trei forme distincte
de proprietate: proprietatea quiritară, proprietatea provincială şi proprietatea peregrină.
Proprietatea provincială a luat naştere în legătură cu regimul juridic pe care
îl aveau teritoriile cucerite de romani. Acele teritorii treceau în ager publicus.
Statul atribuia apoi acele terenuri spre folosinŃă provincialilor. Această folosinŃă era
desemnată de romani prin sintagma “possessio vel usufructus” (uzufruct sau
posesiune), pe când modernii desemnau această folosinŃă prin sintagma “proprietate
provincială”, întrucât acea folosinŃă prezenta trăsăturile unui drept real, era un
veritabil drept real, deoarece provincialii puteau dispune de acele terenuri prin acte
inter vivos (între vii) şi mortis causa (pentru cauză de moarte), le puteau greva cu
sarcini, le puteau urmări în justiŃie printr-o acŃiune in rem (reală) creată după modelul
acŃiunii în revendicare (rei vindicatio), întrucât în formula aceastei acŃiuni se
introducea ficŃiunea că provincialul este cetăŃean roman, astfel încât şi peregrinul
putea intenta acŃiunea în revendicare. Totodată, proprietatea provincială putea fi
dobândită şi printr-o variantă a uzucapiunii romane, cunoscută în Dacia Traiană sub
denumirea de prescriptio longi temporis. Provincialul recunoştea proprietatea
supremă a statului roman asupra acelui pământ prin plata anuală a unei sume de bani
numită tributum (stipendium).
21
Totodată în provincia Dacia s-a putut exercita şi proprietatea quiritară, pe
baza ficŃiunii lui ius italicum, întrucât proprietatea quiritară putea fi exercitată doar
de către cetăŃenii romani şi purta asupra lucrurilor romane (res romana), or
terenurile din provincii nu se bucurau de regimul juridic al res romana, ci doar cele
din Italia. De aceea, pe baza lui ius italicum, se considera că teritoriile dependente
de anumite colonii se află în Italia. Pe această cale acele terenuri deveneau lucruri
romane, susceptibile de apropriere sub forma proprietăŃii quiritare. Această
proprietate era exercitată doar de către cetăŃenii romani aflaŃi în Dacia.
De asemenea, a fost cunoscută şi proprietatea peregrină, distinctă de cea
provincială, întrucât ea purta doar asupra construcŃiilor şi a bunurilor mobile. Era
sancŃionată printr-o acŃiune in rem specială.
În materia persoanelor se aplicau dispoziŃiile dreptului roman, dar numai în
primele decenii de la fondarea provinciei. În primele decenii, cam până în vremea
domniei lui Antonin Piul (138-162 e. n.), persoanele aveau un regim juridic
statutar, fiind considerate categorii sociale închise şi ereditare.
CetăŃenii romani se bucurau de plenitudinea drepturilor civile şi politice.
Latinii din Dacia se bucurau doar de ius commercii. Făceau parte din
categoria latinilor fictivi, întrucât se bucurau de latinitate doar din punct de vedere
juridic, nu şi din punct de vedere etnic, deoarece nu erau rude de sânge cu romanii.
Peregrinii se împărŃeau în două categorii: obişnuiŃi şi dediticii.
Peregrinii obişnuiŃi aveau acces la ius gentium şi la cutuma locală.
Peregrinii dediticii aveau o condiŃie juridică inferioară, pentru că s-au opus
cu arma expansiunii romane, iar romanii le-au distrus cetăŃile. Aceşti peregrini nu
puteau dobândi cetăŃenia romană, fiind exceptaŃi de constituŃiunea lui Caracalla.
Aceştia nu puteau veni la Roma fără a nu cădea în sclavie.
Cu timpul, pe fondul unificării instituŃiilor juridice, asistăm la un proces de
unificare a condiŃiei juridice a persoanelor, în înŃelesul că asistăm la o tendinŃă
conform căreia toŃi oamenii liberi din Dacia Traiană dobândesc aceeaşi condiŃie
juridică. Acest proces s-a desăvârşit în anul 212 e. n. când, prin edictul lui Caracalla,

22
toŃi locuitorii liberi din Dacia Traiană au devenit cetăŃeni romani, dobândind astfel
acces la dreptul civil roman, cu excepŃia peregrinilor şi a latinilor iuniani.
În materie succesorală, până în vremea domniei lui Antonin Piul, au fost aplicate
rânduieli paralele, însă, începând din vremea domniei lui Marc Aureliu (162-183 e. n.)
constatăm că şi dispoziŃiile dreptului succesoral cunosc un proces de unificare, întrucât
oamenii liberi din Dacia Traiană dobândesc testamenti factio (capacitate testamentară).
Dar cele mai importante dispoziŃii ale dreptului daco-roman sunt în domeniul
obligaŃiilor, având în vedere faptul că în Dacia Traiană producŃia şi economia de
schimb au cunoscut o dezvoltare fără precedent, or instituŃiile din domeniul
obligaŃiilor trebuie să reglementeze această categorie de relaŃii. Aceste instituŃii
juridice ne sunt cunoscute amănunŃit, căci fizionomia lor juridică ne-a fost
transmisă pe cale directă, prin intermediul tripticelor din Tansilvania.
SecŃiunea a VII-a. Tripticele din Transilvania
Sunt documente epigrafice de o valoare inestimabilă, deoarece ele sunt
cercetate de către filologii, istoricii şi juriştii din întreaga lume. Filologii cercetează
tăbliŃele cerate pentru a reconstitui latina vulgară (latina vorbită în provincii).
Istoricii le cercetează pentru a reconstitui modul de viaŃă al daco-romanilor în
comparaŃie cu locuitorii din alte provincii. Juriştii le cercetează în vederea
reconstituirii instituŃiilor juridice daco-romane din domeniul obligaŃiilor.
Aceste documente au fost confecŃionate din scânduri de brad de dimensiunea unei
palme (25x8 cm), scobite uşor în interior, apoi se aplica un strat de ceară, pe care se aplica
o scriere cursivă cu ajutorul unui obiect ascuŃit (stilet). Aceste tăbliŃe cerate au fost utilizate
pe întreg teritoriul Imperiului Roman. Unele tăbliŃe erau suprapuse, legate cu un şnur de
mătase pe care se aplicau sigiliile martorilor. Fiind suprapuse două câte două, ele se
numeau duplice (spre exemplu, duplicele Kaimer şi Albertini, botezate după numele celor
ce le-au descoperit în Africa). Spre deosebire de duplice, tripticele sunt suprapuse trei câte
trei, legate cu un şnur de mătase, pe care erau aplicate şapte sigilii din ceară. Duplicele sunt
scrise pe două feŃe (feŃele interioare). Tripticele sunt scrise pe patru feŃe (tabliŃa din interior

23
era scrisă pe ambele feŃe, pe când celelalte două tăbliŃe laterale erau scrise pe feŃele
interioare). TăbliŃele descoperite în Transilvania făceau parte din categoria tripticelor.
Tripticele din Transilvania au fost descoperite la Alburnus Maior (Roşia
Montană), într-o mină părăsită. Ele au fost descoperite pe rând, fiind ascunse în
locuri diferite, între anii 1786 şi 1855. În total erau 25 de tăbliŃe, dintre care 14
erau lizibile, iar 11 nu.
Istoricul tăbliŃelor a fost făcut de mai mulŃi autori. Primul român care le-a
studiat şi comentat a fost Timotei Cipariu, care a donat trei asemenea documente
epigrafice Muzeului Episcopal de la Blaj. Theodor Mommsen afirmă că tăbliŃele
cerate s-au aflat în păstrarea notarului din Alburnus Maior şi că în anul 167 e. n. a
avut loc o invazie a marcomanilor în zona MunŃilor Apuseni, de teama cărora
locuitorii s-au deplasat în alte regiuni, ascunzând documentele în mina de aur. Cel
mai recent act este datat 29 mai 167 e. n., când marcomanii au atacat zona
MunŃilor Apuseni, după care mina de aur a fost părăsită. Mai plauzibilă este însă
teoria conform căreia acele documente au fost ascunse de una sau mai multe
persoane care au plecat şi nu s-au mai întors, fiind greu de crezut că exploatarea
minei de aur ar fi fost abandonată.
Tripticele din Transilvania cuprind patru contracte de vânzare, trei contracte de
locaŃiune, două contracte de împrumut, un contract de depozit, un contract de
societate, un proces-verbal prin care se constată desfiinŃarea unui colegiu funerar, lista
cheltuielilor necesare pentru organizarea unui banchet şi o declaraŃie de garanŃie.
Cercetând fizionomia acestor acte juridice, juriştii au constatat că ele nu
corespund pe de-a întregul nici cerinŃelor dreptului civil roman, nici cerinŃelor dreptului
ginŃilor, nici cerinŃelor dreptului local. Ele sunt elaborate prin preluarea şi împletirea
unor elemente extrase din toate cele trei rânduieli juridice. Spre exemplu, într-unul din
contractele de împrumut calitatea de creditor o are o femeie peregrină (Anduena lui
Bato), or acel contract de împrumut nu putea fi încheiat conform dispoziŃiilor dreptului
roman, întrucât, datorită dispoziŃiilor dreptului civil şi celor ale dreptului ginŃilor,
femeia nu avea capacitate juridică şi nu putea încheia contracte în nume propriu. De
aceea, e cert că respectivul contract a fost încheiat în conformitate cu cerinŃele dreptului

24
local, deoarece, conform dispoziŃiilor dreptului geto-dac, femeia putea încheia acte
juridice în nume propriu.
Apoi, în cazul unui alt contract de împrumut, se alătură o simplă convenŃie
de bună-credinŃă prin care debitorul îşi asumă obligaŃia de a plăti dobânzi. Această
convenŃie nu respectă cerinŃele dreptului civil roman, întrucât, în dreptul clasic
roman, obligaŃia de a plăti dobânzi nu putea fi asumată printr-o simplă convenŃie
de bună-credinŃă, ci doar printr-o stipulaŃiune specială, care era un act solemn -
stipulatio usurarum (stipulaŃiunea unei dobânzi). În legătură cu această convenŃie,
ea pare a fi încheiată în conformitate fie cu dreptul local, fie cu dreptul grec.
Contractul de depozit este încheiat ad probationem, adică este încheiat cu
scopul de a se face dovada unei obligaŃii rezultate dintr-un alt contract încheiat
anterior. Nici acest contract nu respectă cerinŃele dreptului civil roman, întrucât în
dreptul romnan contractul de depozit este doar generator de obligaŃii şi nu se încheie
ad probationem. De aici rezultă că şi acest contract s-a încheiat în conformitate cu
dispoziŃiile dreptului local.
MenŃionăm, de asemenea, trei operaŃiuni juridice încheiate prin intermediul
stipulaŃiunilor. Este vorba de asumarea obligaŃiei de a plăti capitalul, asumarea obligaŃiei de a
plăti dobânzi la acel capital şi obligaŃia de garanŃie. Aceste trei obligaŃii au fost asumate în
tăbliŃele cerate prin stipulaŃiuni, care sunt contracte verbale, încheiate prin întrebare şi
răspuns. Or la Roma, în epoca clasică, aceste operaŃiuni juridice nu se mai realizau prin
stipulaŃiuni, ci prin alte contracte mult mai evoluate, contracte sancŃionate prin intermediul
dreptului pretorian, spre deosebire de stipulaŃiuni, care intrau în sfera dreptului ginŃilor.
Această stare de lucruri ne face să afirmăm că în Dacia Traiană dreptul ginŃilor avea
prioritate faŃă de dreptul pretorian.
Foarte sugestivă este tăbliŃa cerată care cuprinde un contract de muncă şi care
cuprinde o clauză specială privitoare la riscuri. Dar ce se înŃelege prin risc în contract?
Este acea situaŃie în care una dintre părŃi trebuie să-şi execute obligaŃia deşi cealaltă
parte nu-şi poate executa obligaŃia, fără vina sa, datorită forŃei majore. În dreptul clasic
roman, riscul în contractul de muncă revenea patronului. Această dispoziŃie s-a
îndepărtat de la concepŃia originară, străveche, conform căreia riscul revenea

25
lucrătorului. Se pare că această evoluŃie s-a datorat unor conflicte ivite între lucrători şi
patroni spre sfârşitul epocii vechi, astfel încât romanii au admis ca riscul să revină
patronului. Aceasta însemna că atunci când lucrătorul nu îşi putea executa obligaŃia fără
vina sa, patronul avea, totuşi, obligaŃia de a-i plăti acestuia salariul. Însă, în Dacia
Traiană, constatăm că această nouă regulă, consacrată şi în dreptul clasic, nu se aplică,
pentru că prin clauza specială alăturată contractului de muncă, lucrătorul îşi asumă
riscurile pentru ipoteza în care nu-şi putea executa obligaŃia fără vina sa (spre exemplu,
în cazul inundării minei). Iată cum în Dacia Traiană regula conform căreia în contractul
de muncă riscurile revin patronului este ocolită prin intermediul unei clauze speciale
anexată contractului de muncă.
Foarte sugestivă este fizionomia contractelor de vânzare, căci tăbliŃele cerate
cuprind patru asemmenea contracte. Trei dintre ele se referă la vânzări de sclavi, iar
unul se referă la vânzarea unei părŃi de casă. Cercetând aceste contracte, romaniştii au
constatat că ele corespund cerinŃelor dreptului civil roman în privinŃa efectelor, dar nu
corespund cerinŃelor acestuia în ceea ce priveşte forma. Avem în vedere faptul că, în
virtutea dreptului civil roman, vânzătorul are următoarele obligaŃii: de a păstra lucrul,
de a preda lucrul, de a garanta pentru evicŃiune şi de a garanta pentru vicii.
Cumpărătorul are obligaŃia de a plăti preŃul. Şi în dreptul daco-roman, conform
conŃinutului tripticelor din Transilvania, părŃile au aceleaşi obligaŃii, de unde rezultă
că efectele sunt identice, pe când forma îmbrăcată de aceste contracte este diferită, în
dreptul daco-roman, spre deosebire de dreptul civil roman, întrucât în dreptul roman
toate obligaŃiile părŃilor izvorăsc dintr-o singură convenŃie de bună-credinŃă, pe când
la daco-romani fiecare efect în parte izvorăşte dintr-o convenŃie distinctă. Aşadar, la
romani, avem o singură convenŃie şi mai multe efecte, pe când la daco-romani avem
atâtea obligaŃii câte convenŃii sunt.
Deosebit de originală este figura juridică a unei vânzări realizată prin intermediul
mancipaŃiunii şi a unei convenŃii de bună-credinŃă, ceea ce însemană că o singură
operaŃiune juridică s-a realizat prin două acte juridice distincte. Această practică este
nefirească, în primul rând, pentru că părŃile au recurs la mancipaŃiune fără a respecta
condiŃiile necesare mancipaŃiunii, deoarece mancipaŃiunea este un act de drept civil, fiind

26
accesibilă doar cetăŃenilor romani, pe când la daco-romani mancipantul şi accipiens sunt
peregrini. În al doilea rând, mancipaŃiunea poartă doar asupra unor lucruri romane, pe
când la daco-romani ea poartă asupra unui lucru neroman, după cum nu este
respectată nici condiŃia cântăririi metalului preŃ şi nu se pronunŃă nici formula
solemnă specifică mancipaŃiunii. Pe de altă parte, această practică este nefirească,
întrucât o singură operaŃiune juridică nu se realizează prin intermediul a două acte
diferite, ci prin unul singur. Această anomalie juridică a fost explicată în diferite
moduri. Unii autori au afirmat că ne aflăm în faŃa unei substituiri de termeni, în sensul
că părŃile au realizat operaŃiunea juridică prin intermediul tradiŃiunii, instituŃie juridică
accesibilă şi peregrinilor, dar a fost folosit termenul de “mancipaŃiune”. AlŃi autori
afirmă că această practică este datorată necunoaşterii cerinŃelor dreptului roman de
către autohtoni. S-a mai susŃinut şi teoria conform căreia s-ar fi recurs la această
formulă pentru mai multă siguranŃă.
În realitate, această practică nefirească marchează trecerea de la vânzarea
generatoare de obligaŃii la vânzarea translativă de proprietate, ce s-a practicat în dreptul
feudal românesc. Faptul că aceste acte nu corespund în întregime nici cerinŃelor
dreptului civil roman, nici celor ale dreptului ginŃilor, nici celor ale dreptului geto-dac a
fost explicat în diverse chipuri. Cei mai mulŃi autori au considerat că, de vreme ce
aceste acte s-au încheiat în Dacia Traiană şi nu corespund cerinŃelor dreptului roman
sunt nule. O asemenea părere este fundamental greşită, întrucât porneşte de la falsa
premisă că în Dacia Traiană s-au aplicat doar dispoziŃiile dreptului civil roman, iar
dispoziŃiile dreptului geto-dac au fost fie desfiinŃate, fie au căzut în desuetudine. În
realitate, în provincia Dacia, ca şi în celelalte provincii, asistăm la o împletire între
valorile juridice romane cu cele locale, astfel încât, pe baza acestei împletiri s-a născut
dreptul daco-roman, ale cărui dispoziŃii sunt originale, astfel încât instituŃiile juridice
daco-romane nu trebuie raportate la cerinŃele dreptului roman, ci trebuie raportate la
cerinŃele dreptului daco-roman, care este diferit atât faŃă de dreptul roman cât şi faŃă de
dreptul local.

27
Întrebări şi teste

 EnunŃaŃi istoricii care fac referiri în scrierile lor la organizarea socială a


geto-dacilor în epoca prestatală şi ce concluzii se desprind din aceste scrieri.
 Relatări cu privire la conflictul dintre geŃii regelui Oroles şi bastarni din
secolul al III-lea î. e. n. a făcut unul din următorii istorici:
a) Arrian;
b) Justinus;
c) Strabo?
 Când s-a fondat statul geto-dac şi care sunt factorii care au influenŃat
formarea acestuia?
 Care a fost forma de exprimare a dreptului geto-dac şi cum era
reglementată proprietatea?
 ArătaŃi organizarea Daciei provincie romană şi modificările ulterioare
produse în această organizare.
 Care a fost organizarea locală a Daciei provincie romană?
 Care au fost formele de proprietate consacrate de dreptul daco-roman?
 Ce sunt şi ce cuprind Tripticele din Transilvania?

28
TITLUL II
STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC ÎN EVUL MEDIU

Capitolul I. Organizarea obştei săteşti. Normele de conduită ale obştei


săteşti în perioada cuprinsă între secolele IV şi VIII e. n.

SecŃiunea I. Organizarea obştei săteşti


Această perioada este denumită, în mod greşit, de regulă, epoca migraŃiunii
popoarelor. Termenul este greşit pentru că epocile istorice nu se definesc în raport
cu factorii externi, ci în funcŃie de formele definitorii ale organizării interne în acea
perioadă. Iată de ce această perioadă nu este epoca migraŃiunii popoarelor, ci a
obştei săteşti, întrucât obştea sătească a fost unica formă de organizare cunoscută
de poporul nostru aflat atunci în plin proces de etnogeneză.
Obştea sătească a fost leagănul poporului nostru, în sensul că poporul nostru,
cu psihologia sa de obşte (“popor generos”) s-a format şi creştinat în cadrul obştei
săteşti, obştea fiind cadrul social în care s-a format şi desăvârşit etnogeneza şi
procesul creştinării. După retragerea aureliană administraŃia centrală din Dacia s-a
desfiinŃat, altă administraŃie centrală nemailuând locul celei anterioare. În aceste
condiŃii au rămas numai formele locale de organizare. Astfel oraşele au continuat
să existe, dar se constată decăderea treptată a acestora. După invazia devastatoare a
hunilor din anul 376 e. n. pe ruinele oraşelor s-a întins lumea satelor, care au primit
noi denumiri. Satele au continuat să se dezvolte, rămânând forma predominantă de
organizare administrativă. Săpăturile arheologice au confirmat că 80% din satele
existente în secolul al XIV-lea datau încă din epoca Daciei romane
În perioada la care ne referim influenŃa romană a continuat să se manifeste prin
schimburi comerciale, prin capetele de pod construite de către romani, unde staŃionau
trupe romane. De asemenea, chiar şi în Oltenia de astăzi, până la brazda lui Novac, erau
cantonate trupe romane. Istoricul Eusebiu ne vorbeşte despre recucerirea Daciei în
vremea împăratului Constantin cel Mare, care a construit un nou pod peste Dunăre. S-a

29
intensificat propaganda creştină dinspre Imperiul Roman. De aceea afirmăm că procesul
de desăvârşire a etnogenezei are loc în cadrul obştei săteşti.
Caracterul teritorial al obştei săteşti, în această perioadă, este atestat prin
diverse argumente. Două dintre acestea sunt mai semnificative: cel de ordin
lingvistic şi documentele scrise.
Pe plan lingvistic, constatăm că în Dacia romană localităŃile rurale erau
desemnate prin termenii generici şi nejuridici de “sat” şi “cătun”. Termenul de
“sat” vine de la latinescul “fossatum”. În schimb, cuvântul “cătun” este de origine
tracă. Cei doi termeni – “sat” şi “cătun” – sunt folosiŃi şi în epoca feudală cu
acelaşi înŃeles, chiar şi în zilele noastre. De aici rezultă că şi în epoca istorică dintre
cele două sisteme – sclavagist şi feudal – localităŃile rurale româneşti au
supravieŃuit, pentru că altfel cei doi termeni ar fi dispărut din memoria poporului.
Aceasta este metoda retrospectivă, conform căreia o instituŃie care este menŃionată
în două momente distanŃate timp a existat şi în intervalul de timp cuprins între cele
două momente. În acest sens este de menŃionat situaŃia denumirii oraşelor din
Dacia traiană, care au fost distruse de către barbari. Ca atare, numele lor a pierit
din memoria poporului, astfel încât oraşele noastre medievale poartă noi denumiri,
lucru ce nu s-a întâmplat cu apele şi munŃii, elemente ce s-au bucurat de
continuitate şi care nu şi-au păstrat denumirile originare.
Pe de altă parte, în Dacia Traiană, cuvântul “moş”, de origine tracă,
desemnează proprietatea asupra hotarului satului, proprietatea asupra unui teren din
hotarul satului sau dreptul de folosinŃă asupra unui teren din hotarul satului. Acelaşi
înteles îl avea şi cuvântul “bătrân”, care se trăgea din latinescul “veteranus”.
Cuvintele “moş” şi “bătrân” sunt utilizate în Evul Mediu românesc cu acelaşi înŃeles,
de unde rezultă că proprietatea colectivă asupra hotarului satului, proprietatea şi
folosinŃa individuale asupra unui teren din hotarul satului au continuat să existe şi în
epoca obştii săteşti, pentru că, altminteri, aceşti termeni ar fi dispărut.
Dar caracterul teritorial al obştii săteşti este atestat şi de documente scrise.
MenŃionăm, în acest sens, o scrisoare expediată de către o comunitate creştină din Dacia

30
gotică, în secolul al IV-lea e. n., unei comunităŃi creştine din Cappadocia. În această
scrisoare sunt înfăŃişate pătimirile Sf. Sava Gotul, care a trăit într-un sat din zona Buzăului
de astăzi şi, totodată, se fac referiri la faptul că la nordul Dunării trăieşte o populaŃie
statornică, care practica agricultura şi păstoritul în localităŃi rurale aşezate pe văile râurilor
şi constituite în obşti şi la un început de diferenŃiere socială între bogaŃi şi săraci. Un alt
document scris ce atestă acest lucru este o lucrare, numită Strategikonul, redactată de către
împăratul bizantin Mauricius, în care este menŃionată populaŃia romanică din nordul
Dunării, care vorbea limba latină, cu sate aşezate de-a lungul râurilor, având ca ocupaŃie
agricultura şi creşterea vitelor, iar ca mod de organizare obştile agricole.
Aceste izvoare ne arată că după retragerea autorităŃilor romane populaŃia
autohtonă a continuat să trăiască în sate pe baza unor puternice relaŃii de
solidaritate între membrii acestora.
Satul, privit ca o totalitate a locuitorilor săi şi ca teritoriu aparŃinând
acestora, a format încă înainte de cucerirea romană o obşte sătească. Prin obştea
sătească înŃelegem o formă de organizare socială în vederea desfăşurării în cele
mai bune condiŃii a muncii şi a vieŃii. Obştea sătească avea un caracter teritorial.
Obştea sătească se deosebeşte de obştea gentilică prin aceea că obştea gentilică era
organizată pe criteriul rudeniei de sânge, în sensul că făceau parte din obştea
gentilică toŃi cei care erau rude de sânge, pe când din obştea sătească fac parte toŃi
cei care locuiesc pe acelaşi teritoriu, indiferent dacă sunt sau nu rude de sânge.
Membrii obştei săteşti se numesc megieşi (vecini), adică persoane care locuiesc pe
acelaşi teritoriu cu vecinii lor. Dar obştea sătească prezintă şi o trăsătură comună
cu obştea gentilică, pentru că nici una, nici cealaltă nu cunosc stratificarea socială.
În al doilea rând, obştea sătească prezintă un element comun cu statul,
pentru că şi obştea sătească şi statul sunt organizate conform criteriului teritorial.
Dar se deosebeşte, în raport cu statul, prin aceea că statul cunoaşte stratificarea
socială, pe când obştea sătească nu.
Modul de organizare a obştei săteşti a putut fi reconstituit pe baza metodei
retrospective. Pe această cale s-a observat că instituŃiile proprii obştei săteşti

31
existau atât în vremea dacilor, cât şi în Ńările române în Evul Mediu. Din această
constatare rezultă că obştea sătească a continuat să existe şi în intervalul de timp
dintre retragerea aureliană şi formarea statelor feudale. Dimitrie Gusti, în deceniul
al patrulea al secolului al XX-lea a constatat, împreună cu studenŃii săi, într-o serie
de sate din sudul Moldovei existenŃa unor instituŃii specifice obştilor săteşti.
Din datele obŃinute rezultă că obştea sătească avea o organizare proprie,
caracterizată prin exercitarea dreptului de autoconducere. Organele ce exercitau acest
drept erau Adunarea megieşilor, Sfatul oamenilor buni şi bătrâni şi judele satului.
Adunarea megieşilor hotăra în toate problemele importante privind destinul
comunităŃii prin vot deschis. La lucrările ei participau fie doar bărbaŃii, fie doar
femeile, fie bărbaŃii şi femeile. Adunarea era convocată prin viu grai, de regulă,
duminica la biserică, după slujbă, sau în zilele de târg. Această adunare alegea un
consiliu cu activitate permanentă – Sfatul oamenilor buni şi bătrâni – ce exercita, în
principal, atribuŃiuni jurisdicŃionale în sens metaforic, deoarece normele de conduită
ce reglementau viaŃa obştei săteşti nu aveau caracter juridic. Acest consiliu exercita şi
atribuŃiuni de ordin administrativ. Lucrările sfatului erau conduse de către un jude,
ales de către Adunarea megieşilor, care exercita, pe lângă atribuŃiuni jurisdicŃionale, şi
atribuŃiuni militare şi administrative. Cuvântul “jude” vine de la “judex”, “iudicis”,
adică judecată, etimologie de natură a sublinia încă o dată faptul că cele mai
importante atribuŃii ale judelui erau de ordin judiciar. Mai târziu, în feudalismul
timpuriu, cuvântul “jude” desemna conducătorul unei formaŃiuni statale de tip
începător. În feudalismul dezvoltat (adică după întemeiere) “jude” îmbracă forma
“judec”, ce avea înŃelesul de proprietar şi om liber. De aceea, proprietatea privată
asupra pământului, asupra căruia nu se exercitau imunităŃi se numea judecie. Tot în
feudalismul dezvoltat, a apărut de la “jude” şi cuvântul “judeŃ”, care îl desemnează fie
pe conducătorul unei unităŃi administrativ-teritoriale din łara Românească, fie
unitatea administrativ-teritorială ca atare. De asemenea, având în vedere că toŃi
membrii obştei erau egali în drepturi, oricare dintre aceştia putea primi anumite sarcini
din partea Adunării megieşilor.

32
Totodată, obştile săteşti erau organizate, mai ales după secolele al VII-lea şi
al VIII-lea e. n. în uniuni de obşti (obşti de obşti), care erau constituite pe teritorii
unitare din punct de vedere economic, geografic. Ele erau conduse de un Mare Sfat
al obştii de obşti, format din reprezentanŃii obştilor componente.
SecŃiunea a II-a. Normele de conduită în cadrul obştei săteşti
ViaŃa socială din cadrul obştei săteşti era reglementată prin norme de
conduită fără caracter juridic, adică norme de conduită care nu erau impuse prin
forŃa de constrângere, pentru că nu exista aparatul de stat care să exercite o
asemenea constrângere. De aici putem trage concluzia că acele norme erau
respectate de bună-voie, întrucât ele exprimau interese comune.
În legătură cu valoarea acestor norme de conduită, după retragerea aureliană,
normele dreptului daco-roman şi-au pierdut caracterul juridic. Cele din domeniul
dreptului public nu s-au mai aplicat şi au pierit din conştiinŃa poporului nostru, pentru că
normele de drept public reglementează organizarea de stat, relaŃiile dintre stat şi cetăŃeni,
or după retragerea aureliană statul s-a descompus şi odată cu el şi normele juridice care îl
organizau, pe când normele dreptului privat, adică cele din obştea sătească aflătoare pe
teritoriul Daciei Traiane însă s-au păstrat, dar şi-au pierdut caracterul juridic. Astfel, s-au
păstrat normele privind stăpânirea pământului, normele de muncă, cele cu privire la
relaŃiile dintre persoane, cu privire la încheierea convenŃiilor, cele ce reglementau
reprimarea delictelor din cadrul obştei săteşti, precum şi acele norme ce reglementau
sistemul de soluŃionare a litigiilor. Ele au fost preluate, o dată cu apariŃia primelor
formaŃiuni politice de tip feudal, au fost sancŃionate de către statul feudal şi pe această
cale şi-au redobândit caracterul juridic. Iată dar că obştea sătească este vehiculul istoriei
prin care toate normele de conduită ce au reglementat viaŃa din cadrul acesteia în Dacia
Traiană au fost transportate în societatea feudală.
În materia bunurilor, hotarul satului se identifica cu moşia obştei săteşti, care
era stăpânită în devălmăşie. Acest lucru s-ar traduce prin faptul că asupra
pământului obştei purta un drept de proprietate colectivă (“stăpânire de-a valma”).
Din acestă stăpânire devălmaşă s-a desprins încă din epoca statului geto-dac

33
stăpânirea individuală asupra terenurilor destinate agriculturii. În perioada cuprinsă între
secolele IV şi VIII e. n., prima desprindere din fondul devălmaş a fost locul pe care
membrii obştei şi-au întemeiat casa şi curtea. Ulterior, din câmpul de cultură obştea a
atribuit pentru totdeauna fiecărei familii un lot de pământ denumit “sorŃ”, care îşi are
originea în latinescul “sortis”, ce desemnează o parte atribuită cuiva. Lotul aflat în
stăpânirea individuală purta şi denumirea de raclă (lot matcă), deoarece doar aceia care
stăpâneau un lot matcă, adică practicau agricultura în sat, aveau acces şi la bunurile aflate
în stăpânire devălmaşă. Stăpânirea individuală putea fi extinsă prin desŃeleniri şi defrişări,
ce puteau fi întreprinse numai cu acordul Adunării megieşilor. Acele stăpâniri dobândite
prin muncă proprie purtau denumirea de stăpâniri locureşti. De asemenea, tot Adunarea
megieşilor se pronunŃa cu privire la trecerea unor loturi de pământ în stăpânirea şi
folosinŃa personală, obştea păstrând asupra acestora un drept superior de supraveghere şi
control. Cu timpul această stăpânire dobândeşte caracter permanent, manifestându-se ca
un embrion al proprietăŃii private asupra pământului. Tot cu titlu de folosinŃă individuală
erau exploatate terenurile din vatra satului, pe când pădurile, păşunile, apele şi subsolul, din
care se exploatau minereuri, au rămas în stăpânirea devălmaşă.
Pentru că obştea era, în principal, o comunitate de muncă, multe din normele
de conduită reglementau relaŃiile de muncă. Obştea sătească avea un caracter agrar
şi pastoral. Normele din acest domeniu reglementau, în principal, agricultura şi
păstoritul. Existau însă şi norme care reglementau vânătoarea în comun, mineritul,
precum şi desfăşurarea unor activităŃi meşteşugăreşti de către membrii obştei.
În legătura cu practicarea agriculturii, s-au aplicat norme privind sistemul
asolamentului, repartizarea loturilor de cultură, destinaŃia loturilor de cultură, începerea
lucrărilor agricole, strângerea recoltelor, formarea rezervelor obştei pentru anii cu recolte slabe.
În legătură cu păstoritul avem norme privind locurile de păşunat, servitutea
de păşunat moştenită, în sensul că după strângerera recoltelor turmele individuale
puteau fi păscute pe terenurile din hotarul obştei, ca o rămăşiŃă a proprietăŃii
colective. Existau şi norme cu privire la drumurile oilor, pornirea turmelor, aceasta
întrucât se practica şi păstoritul transhumant.
În ceea ce priveşte practicarea unor meşteşuguri de către membrii obştei
săteşti, normele de conduită recunoşteau celor care au deprins anume meserii,

34
precum olari, morari, fierari, etc., dreptul asupra bunurilor produse, precum şi
posibilitatea de a lucra pentru alŃii contra plată.
Normele de conduită privind statutul persoanelor se întemeiază pe principiul egalităŃii,
egalitate ce rezulta din stăpânirea devălmaşă a terenurilor şi din munca în comun.
Conducătorii obştei săteşti erau aleşi doar în funcŃie de calităŃile individuale, dovadă că sfatul
obştei era format din oameni buni şi bătrâni; de asemenea, aşa cum am mai arătat, Adunarea
megieşilor putea atribui anumite sarcini unor persoane din cadrul obştei.
Aceeaşi egalitate se manifesta şi în relaŃiile din cadrul familiei, în sensul că
între soŃi, pe de o parte, părinŃi şi copii, pe de altă parte, exista obligaŃia reciprocă
de întreŃinere. Această obligaŃie izvora din faptul că patrimoniul familiei era
rezultatul muncii colective a familiei. Căsătoria se realiza prin consimŃământul
viitorilor soŃi, urmat de binecuvântarea părinŃilor şi a bisericii. DivorŃul putea fi
obŃinut în condiŃii egale de ambele părŃi, deoarece, în obştea sătească, până în a
doua fază a regimului turco-fanariot, divorŃul putea fi obŃinut prin repudiere (se
afirma de faŃă cu martori fie că femeia nu se mai reîntoarce la domiciliul conjugal,
fie că aceasta nu mai este primită în domiciliul conjugal).
Exista egalitate şi pe plan succesoral, în sensul că descendenŃii, fii sau fiice,
au vocaŃie succesorală egală la moştenirea defunctului, după cum vocaŃie
succesorală la moştenirea defunctului are şi soŃul supravieŃuitor.
În materia convenŃiilor, operaŃiile de schimb de bunuri sau de servicii se
realizau pe baza unor convenŃii de mult practicate, cunoscute încă din epoca Daciei
Traiane, cu deosebirea că acele convenŃii nu mai presupuneau forme solemne laice,
ca în dreptul daco-roman, ci sunt îmbrăcate în forma jurământului religios. În
cadrul obştei săteşti exista o sinonimie între sintagmele “lege creştinească” şi “lege
românească”. Vânzarea era contractul cel mai răspândit şi avea ca efect
transmiterea proprietăŃii prin simplul consimŃământ al părŃilor. Totodată se practica
schimbul, dat fiind caracterul natural al economiei. Asemenea acte aveau loc atât
în interior, cât şi în târgurile de graniŃă de pe linia Dunării
Alte norme de conduită se referă la reprimarea delictelor în sânul obştei săteşti.
Ca o reminiscenŃă a practicilor prestatale, constatăm că se mai aplica legea talionului.
Însă, în paralel cu aceasta, se aplica şi sistemul compoziŃiunii voluntare, ca un

35
corectiv adus sistemului răzbunării private. În sistemul compoziŃiunii voluntare, victima
delictului putea renunŃa la dreptul de răzbunare în schimbul unei sume de bani, pe care o
va plăti delincventul. Această sumă de bani ce urma a fi plătită victimei reprezenta
echivalentul dreptului la răzbunare şi se stabilea prin convenŃia părŃilor. Acest sistem a
evoluat după apariŃia primelor formaŃiuni statale, valoarea răscumpărării dreptului de
răzbunare nemaifiind stabilită de către părŃi, ci de către stat. Acest sistem purta numele de
compoziŃiune voluntară (secolele XI şi XIII e. n.). Altminteri, litigiul este soluŃionat fie
prin dreptul de răzbunare, fie prin compoziŃiunea voluntară, fie prin hotărărea Sfatului
oamenilor buni şi bătrâni, fie pe baza solidarităŃii rudelor. Pedeapsa pentru faptele grave
consta din alungarea din cadrul obştei săteşti a vinovatului
Sfatul oamenilor buni şi bătrâni soluŃiona litigiile din toate domeniile vieŃii sociale (cu
privire la patrimoniu, la integritatea şi onoarea persoanelor, etc.), ocazie cu care părŃile
administrau probele. Cele mai importante probe erau proba cu martori şi jurămintele.
În paralel cu acestea se aplicau şi ordaliile, ca o reminiscenŃa a sistemului
primitiv, deoarece toate popoarele primitive au practicat ordaliile. Prin ordalii, de
regulă, are loc o slujbă religioasă în vederea invocării voinŃei divine, pentru ca
divinitatea să intervină şi să arate de partea cui este dreptatea în acel litigiu. Spre
exemplu, babilonienii au practicat ordalia apei, conform căreia, dacă o femeie
căsătorită era bănuită de infidelitate, femeia era cufundată în apele râului numărându-se
până al 100. Catolicii practicau ordalia fierului roşu. La daci şi la români s-a aplicat
ordalia pământului în procesele de hotărnicie. Conform acestei ordalii, una dintre părŃi
sau o terŃă persoană îşi presăra pământ pe cap sau pe umeri, invocând divinitatea
pământului, străbătea hotarul terenului în litigiu şi jura că acela este adevăratul hotar.
În Oltenia, pământul era purtat în traistă. După moartea celui ce jurase, divinitatea
urma a se pronunŃa în legătură cu jurământul făcut. Celui ce jurase drept urma “a-i fi
Ńărâna uşoară”. Dacă jurătorul minŃise, zeitatea pământului se răzbuna, aruncându-l
afară din mormânt – “cum de te Ńine pământul”.

36
Capitolul II. ApariŃia primelor formaŃiuni statale de tip feudal
(formarea Ńărilor)

Între secolele VIII şi IX e. n. asistăm la un proces de destrămare a obştilor


săteşti, în sensul că în unele obşti săteşti aleşii obştei, prin abuz, acaparează
pământurile megieşilor şi le transformă în proprietate privată, care cu timpul se va
transforma în feudă (mare domeniu feudal). Pentru a-şi apăra şi consolida
stăpânirea privată aceşti aleşi ai obştei s-au înconjurat de un aparat de slujitori, în
care vedem embrionul statului feudal. Prin consolidarea stăpânirii private şi
dezvoltarea aparatului de slujitori iau naştere formaŃiunile statale de tip începător –
cnezate, voievodate, câmpulunguri, jupanate, etc. Dar aceste formaŃiuni statale sunt
desemnate prin termenul generic de “Ńară”. Cuvântul “Ńară” vine de la latinescul
“terra”, dar la alte popoare latine, de pildă la francezi, cuvântul “Ńară” este utilizat
cu sensul lui material – “pământ” – , pe când la români “terra” este utilizat în sens
politic, desemnează o formaŃiune statală, iar “pământ”, în sens material, vine de la
latinescul “pavimentum”. Celelate popoare latine denumesc “Ńara” în alŃi termeni –
“pays” (FranŃa), “paese” (Italia), care îşi au originea în latinescul “pagus”.
Între secolele XI şi XIII e. n. sunt menŃionate o serie de Ńări, mai ales prin Cronica
notarului anonim, Cronica lui Nestor (secolele XI şi XII e. n.) şi Cronica lui Simon de
Kezsa (Gesta hungarorum et hunorum). Astfel, în Transilvania secolelor X-XI e. n.,
existau łara Crişanei (condusă de către Menumorut), łara voievodului Glad, ducele
Banatului, łara Zarandului, Terra Ultrasilvana (condusă de Gelu), łara Făgăraşului,
łara Rodnei, łara HaŃegului. La est de CarpaŃi sunt menŃionate łara Brodnicilor, łara
Bolohovenilor. La sudul CarpaŃilor sunt menŃionate łara lui Seneslau, łara Severinului,
łara lui Ioan, łara Vlaşca, łara RomanaŃi, łara lui Litovoi, etc.
Se poate observa că aceste Ńări sunt desemnate prin:
- determinative de ordin geografic (ex. – łara Loviştei);
- determinative de ordin etnic (ex. – łara Vlăsiei);
- numele conducătorilor (ex. – łara lui Litovoi).

37
Organizarea acestot Ńări prezintă trăsături comune, dar şi nuanŃe specifice.
Astfel, cnezatele puteau cuprinde unul sau mai multe sate, iar cneazul putea fi
proprietarul teritoriului pe care îl conducea politic, fiind în acelaşi timp şi feudal.
De asemenea, cneazul putea fi şi un ales dintre micii proprietari aflători într-un sat.
El exercita atribuŃiuni administrative, militare şi judiciare. Cuvântul “cneaz” vine
fie de la cuvântul “koenig”, de origine vizigotă, fie de la latinescul “cuneus”.
Alte Ńări erau conduse de voievozi, care exercitau atribuŃii superioare celor
ale cnezilor, în sensul că voievodul era comandantul militar al tuturor cnezatelor
incluse în voievodat, dar exercita şi atribuŃiuni administrative şi judiciare. Cneazul,
deci, îi era subordonat voievodului. Cuvântul “voioevod” este de origine slavă,
numai că instituŃia este românească, deoarece la slavi voievodul exercita doar
atribuŃiuni militare, şi era subordonat cneazului.
Alte formaŃiuni statale erau conduse de juzi, iar altele de jupani. Termenul
de “jupan” se pare că vine de la tracul “diurpaneus”.
S-a susŃinut în mod greşit că relaŃiile de tip feudal sunt de sorginte germană
şi că românii ar fi preluat relaŃiile de tip feudal în plan economic, social şi politic
de la germani, prin filieră maghiară. S-a demonstrat falsitatea acestei teoriei
tocmai în baza informaŃiilor care ne-au fost transmise prin Diploma IoaniŃilor din
anul 1247 e. n. Această diplomă este un contract încheiat la 2 iunie 1247 e. n.
între regele Ungariei, Bela al IV-lea, şi Rembaldus, preceptorul Ordinului
Ospitalier (Ioanit).
Ordinul IoaniŃilor avea o organizare militară şi prin această diplomă şi-a
asumat obligaŃia de a apăra zona din sudul CarpaŃilor de năvălirile tătare.
La rândul său, regele Ungariei şi-a asumat anumite obligaŃii faŃă de cavalerii ioaniŃi.
Diploma a fost încheiată în primul moment în care ungurii au venit în
contact cu românii din sudul CarpaŃilor. În acel moment, în sudul CarpaŃilor, erau
formate relaŃiile economice feudale, structurile sociale specifice şi organizarea
politică de tip feudal. Acest fapt reiese din diploma menŃionată, în care regele
Ungariei promite cavalerilor ospitalieri că îşi vor putea însuşi o parte din veniturile,

38
slujbele şi foloasele care se percepeau de pe marile domenii feudale din łara
Severinului, łara lui Farcaş, łara lui Litovoi şi łara lui Seneslau. Or veniturile,
slujbele şi foloasele menŃionate în diplomă nu sunt altceva decât cele trei forme ale
rentei de tip feudal. Acestea desemnează renta în bani, în muncă şi în produse.
Rezultă deci că există la sud de CarpaŃi mari domenii de pe care se percepeau
aceste forme ale rentei. Diploma în cauză îi desemnează pe marii proprietari
funciari ca “mai marii pământului”, iar Ńăranii sunt denumiŃi “rusticii valahi”.
Diploma vorbeşte despre existenŃa unor Ńări aflate sub conducerea unor voievozi.
Aceste date ne sunt confirmate şi de alte documente.Astfel, într-o scrisoare
adresată de către o comunitate creştină din sudul Moldovei în secolul al XIV-lea
Papei InocenŃiu al III-lea, se vorbeşte despre marii proprietari de pământ care erau
numiŃi “cei puternici”.

39
Capitolul III. Legea Ńării şi instituŃiile sale

SecŃiunea I. Formarea, sfera de cuprindere şi definirea Legii łării


Vechiul drept românesc, aşa cum precizează şi Dimitrie Cantemir, a fost ius
non scriptum, adică un dreptul nescris. La rândul său, Nicolae Bălcescu afirma că,
după întemeiere, Ńările române nu au cunoscut legile scrise, că până la jumătatea
secolului al XVII-lea dreptul nostru comun a fost obiceiul juridic constituit într-un
veritabil sistem de drept. Obiceiul juridic reprezintă o regulă nescrisă, care aplicată
în mod continuu şi timp îndelungat capătă forŃă juridică obligatorie.
ExistenŃa dreptului românesc nescris cu o puternică identitate a fost
recunoscută şi de către vecinii noştri. Astfel obiceiul juridic românsc a fost
denumnit în documentele oficiale redactate în limba latină de către cancelariile
străine ius valachicum, pe când în documentele cancelariilor domneşti ale Ńărilor
române, obiceiul juridic era denumit Legea łării (obiceiul pământului). În
sintagma “obiceiul pământului”, termenul de “pământ” este utilizat cu înŃelesul de
“Ńară”. Expresia de “Legea Ńării” desemnează cel mai bine conŃinutul obiceiului
juridic românesc. Dovadă în acest sens este şi faptul că sintagma “Legea Ńării” nu
este însoŃită de un alt determinativ. În toate Ńările române dispoziŃiile Legii Ńării au
fost aceleaşi.
În doctrina românească s-au formulat diferite teorii cu privire la originea Legii Ńării.
Astfel, într-o primă opinie, profesorul Ioan Peretz afirmă că dreptul nostru ar
fi de origine romană. Acesta susŃine că, aşa cum am preluat limba latină, tot aşa am
preluat şi dispoziŃiile dreptului roman. Această teorie a fost dezvoltată de
profesorul Andrei Rădulescu într-o comunicare susŃinută în anul 1938 la Academia
Română, în care a căutat să dovedească identitatea de fizionomie a instituŃiilor
Legii Ńării cu cele ale dreptului roman.
Într-o altă opinie, profesorul Gheorghe Fotino a susŃinut că Legea Ńării ar fi de
origine tracă.
A fost formulată şi o a treia teorie, în virtutea căreia profesorul Constantin
Dissescu a afirmat că Legea Ńării a fost de origine slavă.

40
Toate cele trei teorii le considerăm moniste, deoarece văd originea Legii Ńării
într-un singur sistem de drept. Totodată, aceste teorii sunt şi exclusiviste, deoarece
pleacă de la presupunerea că strămoşii noştri ar fi renunŃat la tradiŃiile lor juridice
şi au preluat fie dreptul roman, fie dreptul trac, fie dreptul slav.
În contrast cu aceste susŃineri, Nicolae Iorga subliniază originalitatea Legii Ńării,
arătând că aceasta este o creaŃie românească, izvorâtă din modul de viaŃă al strămoşilor
noştri. Această aserŃiune se bazează pe realitatea conform căreia Legea Ńării s-a format pe
fondul juridic daco-roman. Astfel, în epoca Daciei Romane, populaŃia daco-romană a
creat un sistem de drept nou, original – dreptul daco-roman – , în care instituŃiile juridice
romane au dobândit funcŃii şi finalităŃi noi. După retragerea aureliană, instituŃiile juridice
daco-romane au fost preluate în obştea sătească şi adaptate noilor realităŃi. Dar în obştea
sătească şi-au pierdut valoarea juridică obligatorie pentru că, o dată cu descompunerea
statului, nu s-au mai aplicat prin forŃa de constrângere a acestuia.
După formarea statelor feudale, aceste norme şi-au redobândit valoarea
juridică, adică şi-au redobândit caracterul obligatoriu, fiind acum sancŃionate de
către stat. Totodată, în procesul cristalizării relaŃiilor de tip feudal, fondul juridic
daco-roman s-a îmbogăŃit cu noi reglementări determinate de realităŃile social-
economice ale acelor vremuri.
Doctrina juridică românească a dezbătut şi problema sferei de aplicare a Legii Ńării.
Astfel, profesorul Gheorghe Fotino a afirmat că Legea Ńării a reglementat
doar dreptul de proprietate imobiliară.
Nicolae Iorga a susŃinut că Legea Ńării a reglementat toate realităŃile sociale
cu caracter agrar şi pastoral.
A. D. Xenopol a afirmat că Legea Ńării a fost un drept cnezial, care a
reglementat organizarea primelor formaŃiuni politice de tip statal.
În definirea sferei de aplicare a Legii Ńării trebuie pornit de la spusele lui
Nicolae Bălcescu conform cărora multă vreme la români Legea Ńării “a Ńinut loc şi
de constituŃiune politică şi de condică civilă şi de condică criminală”.
Sintetizând aceste susŃineri, putem defini Legea Ńării ca fiind un sistem de
drept atotcuprinzător, format din totalitatea normelor de drept nescris, ce

41
reglementează organizarea statelor feudale la nivel central şi local, regimul juridic
al proprietăŃii, statutul juridic al persoanelor, organizarea familiei, succesiunile,
contractele, răspunderea colectivă în materie penală şi fiscală, reprimarea faptelor
infracŃionale şi judecarea proceselor.
SecŃiunea a II-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la domnie, Sfatul
domnesc şi dregătorii
În virtutea dispoziŃiilor Legii Ńării, statele feudale româneşti erau conduse de
către domni, Sfatul domnesc şi dregători.
Domnul era şeful statului, se afla în vârful ierarhiei feudale şi exercita atribuŃii
de ordin administrativ, militar, judiciar şi legislativ. Astfel, în plan administrativ,
domnul hotăra cu privire la organizarea administrativ teritorială, stabilea impozitele,
numea şi îi revoca din funcŃie pe înalŃii dregători, avea dreptul de a bate monedă,
încheia tratate internaŃionale, declara starea de pace sau de război.
Totodată domnul exercita tutela asupra bisericii. După căderea
Constantinopolului biserica devine dependentă faŃă de domn. Domnul confirma
mitropoliŃii, episcopii şi egumenii. Pe această cale biserica a fost dependentă faŃă de
stat şi a acŃionat prin autoritatea sa spirituală în direcŃia promovării intereselor politice
ale statului. Sprijinul reciproc între stat şi biserică a fost necesar pentru că şi ungurii şi
polonezii, când doreau să supună Ńările române, o făceau sub pretextul catolicizării.
Această situaŃie se explică prin aceea că în Ńările din vestul Europei statul depindea de
biserică, iar Papa exercita tutela asupra conducerilor politice ale statelor catolice. Linia
politică a acestor state era stabilită de către papalitate, care a promovat în mod
constant expansionismul statelor catolice asupra statelor ortodoxe.
În acelaşi timp, domnul era conducătorul armatei. La începutul instituŃiei
domniei, rolul militar al domnului consta în coordonarea armatei formată din
steagurile boierilor. Începând din secolul al XV-lea, ca expresie a centralizării
puterii, domnul îşi creează armata proprie condusă de către dregători cu atribuŃii
speciale în acest sens.
În calitate de şef al statului, domnul încheia tratate de alianŃă sau comerciale
cu alte state şi declara pacea sau starea de război. De asemenea, domnul era

42
judecătorul suprem. În această calitate el putea judeca orice pricină, civilă sau
penală, în primă sau în ultimă instanŃă. Procesele erau judecate de către domn
împreună cu Sfatul domnesc, dar hotărârile erau pronunŃate în nume propriu şi nu
se bucurau de autoritatea lucrului judecat. Astfel că următorii domni puteau
rejudeca procesul şi da hotărâri contrare celor anterioare.
Domnul exercita şi atribuŃii de ordin legislativ, prin intermediul hrisoavelor.
Domnul putea emite două categorii de hrisoave:
- hrisoave cu caracter individual – erau acte de aplicare a dreptului la anumite
situaŃii concrete. Acestea nu erau izvoare de drept în sens formal.
- hrisoave cu caracter general – prin intermediul lor se introduceau noi
reglementări juridice. Purtau denumirea de hrisoave legislative şi erau izvoare de
drept în sens formal.
Aceste izvoare legislative erau adoptate, de regulă, cu acordul Sfatului
domnesc şi al dregătorilor.
Succesiunea la tron avea la bază sistemul electivo-ereditar. Domnul era ales
de către łară, adică de către adunarea vârfurilor societăŃii feudale – boieri, cler,
comandanŃii armatei. Se cerea ca viitorul domn să facă dovada că este de os
domnesc (este rudă în linie directă sau în linie colaterală cu unul dintre domnii
anteriori). Se mai cerea ca domnul să fie român, creştin ortodox şi să nu fie
însemnat (adică să nu aibă vreo infirmitate).
Boierimea, în scopul promovării intereselor sale, condiŃiona alegerea domnului
de respectarea privilegiilor boiereşti, iar controlul respectării de către domn a acestor
privilegii şi imunităŃi feudale era asigurat de către boieri prin intermediul Sfatului
domnesc. Prin Sfatul domnesc, boierii participau la conducerea statului.
Sfatul domnesc era un organism colectiv, care îşi desfăşura activitatea pe lângă
domn. Era format din reprezentanŃii marii boierimi şi ai clerului. Numărul membrilor
Sfatului domnesc oscila între 12 şi 25. Sfatul era convocat în locuri şi la date fixate de
către domn. În cadrul atribuŃiilor sale, acest organism îl sfătuia pe domn în probleme
de stat, confirma titlurile de proprietate, întărea daniile domneşti, precum şi acordarea
de imunităŃi şi privilegii feudale, dând garanŃia respectării acestora. De asemenea,

43
Sfatul domnesc participa la judecarea proceselor, dându-şi acordul faŃă de soluŃia
pronunŃată de domn. Totodată Sfatul domnesc era cel care garanta respectarea de către
domn a tratatelor internaŃionale.
ComponenŃa şi competenŃa Sfatului au cunoscut şi ele o anumită evoluŃie. Astfel,
în primele decenii de la formarea statelor feudale româneşti, Sfatul domnesc a fost format
doar din boieri de Ńară, adică din boieri fără dregătorii. Acest fapt se explică prin aceea că
domnia a fost creaŃia boierilor. Boierii l-au ales pe domn şi tot ei îi controlau activitatea
pentru ca domnul să nu le încalce drepturile şi privilegiile. Astfel că până spre jumătatea
secolului al XV-lea raportul de forŃe dintre domn şi Sfatul domnesc a fost favorabil
acestuia din urmă. Dar, treptat, în Sfatul domnesc au intrat şi dregătorii, adică boierii ce
executau poruncile domneşti. Ilustrativă este situaŃia de la începutul domniei lui
Alexandru cel Bun când un singur membru al Sfatului domnesc era dregător (pan Pană
vornicul), pentru ca la sfârşitul domniei acestuia raportul să fie invers. Această evoluŃie a
componenŃei şi competenŃei Sfatului domnesc se reflectă şi în fizionomia hrisoavelor
domneşti. Astfel, în primele decenii după întemeiere domnii şi boierii hotărau împreună,
iar boierii îşi puneau peceŃile pe hrisoavele domneşti, promiŃând în acest fel că asigură
aplicarea în practică a acelor hrisoave. Mai târziu, boierii din Sfatul domnesc se rezumau
numai a lua act de hotărârea domnească, fără a mai exercita controlul asupra activităŃii
domnului, care începe să guverneze ca un adevărat monarh.
Dregătorii erau înalŃi demnitari ai statului ce exercitau atribuŃii de ordin militar,
administrativ şi judecătoresc. Dregătoriile s-au format sub influenŃa bizantină, mai întâi în
łara Românească şi apoi în Moldova, sub domniile lui Mircea cel Bătrân şi, respectiv
Alexandru cel Bun. Pentru că în societatea feudală nu erau clar delimitate formele de
activitate în cadrul statului, şi competenŃa dregătorilor se caracteriza prin confuzia de atribuŃii.
În perioada imediat următoare întemeierii, când domnia încă nu se
consolidase, dregătorii îndeplineau anumite atribuŃii în cadrul curŃii, atribuŃii ce
erau legate de persoana domnului. Dar treptat, paralel cu îngrădirea privilegiilor şi
imunităŃilor boiereşti, precum şi o dată cu întărirea aparatului central de stat,
dregătorii au preluat în numele domnului conducerea efectivă a treburilor statului.
Ei erau numiŃi de către domn, faŃă de care depuneau un jurământ de credinŃă.

44
Puteau fi oricând revocaŃi şi nu erau remuneraŃi pentru activitatea desfăşurată. Dar
ei beneficiau de danii domneşti pentru dreaptă şi credincioasă slujbă şi, totodată, li
se concedau veniturile unor teritorii şi primeau daruri de la subalterni. Erau
consideraŃi mari dregători cei care făceau parte din Sfatul domnesc, pe când micii
dregători erau consideraŃi subalternii lor.
Erau consideraŃi mari dregători:
- banul – era cel mai important dregător în łara Românească; avea atribuŃii
similare celor ale domnului în dreapta Oltului; administra Oltenia, comanda armata
şi judeca procesele; dacă această dregătorie era întâlnită doar în łara Românească,
pe celelalte le vom întâlni în ambele Ńări române;
- logofătul – era şeful cancelariei domneşti, păstra şi aplica sigiliul domnesc
pe actele oficiale. Avea şi unele atribuŃii judiciare;
- vornicul – era conducătorul slujitorilor curŃii domneşti; asigura paza
hotarelor; judeca anumite procese penale. În łara Românească îşi exercita
atribuŃiile doar în stânga Oltului. În Moldova erau doi mari vornici, cel al łării de
sus şi cel al łării de jos;
- postelnicul – era tălmaciul domnului şi sfetnicul de taină al acestuia;
coordona relaŃiile cu alte state şi exercita jurisdicŃia asupra funcŃionarilor inferiori de
la curtea domnească;
- vistiernicul – răspundea de strângerea veniturilor statului şi de asigurarea
mijloacelor necesare pentru întreŃinerea curŃii şi a armatei; judeca procesele cu
privire la stabilirea şi perceperea dărilor; după instaurarea dominaŃiei otomane
coordona şi strângerea haraciului);
- cămăraşul – administra veniturile domnului; activitatea sa începe din
secolul al XVIII-lea, când vistieria statului a fost separată de cămara statului);
- spătarul – păstra spada domnească, iar în anumite situaŃii de război prelua
comanda armatei;
- hatmanul – este comandantul armatei în Moldova; este menŃionat în
documentele istorice din vremea domniei lui Ieremia Movilă);
- stolnicul – administra grădinile, cămările şi pescăriile domneşti;

45
- paharnicul – avea în grijă pivniŃele domneşti;
- comisul – răspundea de grajdurile domneşti.
Mai existau şi alŃi dregători care nu făceau parte din Sfatul Domnesc şi care
exercitau atribuŃii legate de persoana sau interesele domnului:
- armaşul – executa sentinŃele pronunŃate de către domn
- şetrarul – avea în grijă corturile domneşti în vreme de război;
- clucerul – aproviziona curtea domnească cu grâne;
- slugerul – aproviziona curtea domnească cu carne;
- pitarul – aproviziona curtea domnească cu pâine;
- căminarul – strângea dările cuvenite domnului;
- jitnicerul – avea în grijă magaziile cu grâne ale curŃii domneşti.
SecŃiunea a III-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la organizarea bisericii
Religia creştină a fost asimilată de către poporul român în procesul
etnogenezei prin propagarea de la om la om. Începută în vremea dominaŃiei
romane, creştinarea daco-romanilor a continuat şi după retragerea aureliană între
secolele III şi X e. n. Primul strat al terminologiei religioase este format din
termeni latineşti. Dar după formarea statelor slave în sud, influenŃa Patriarhiei de la
Constantinopol s-a exercitat prin filieră slavă. Acest fapt explică şi limbajul
bisericii ortodoxe române, format din termeni de origine latină, greacă şi slavă.
Limba slavonă a devenit limba de cult, cu toate că poporul şi nici măcar toŃi preoŃii
nu o cunoşteau. Ilustrativ în acest sens este Pravila de la Putna din 1581, scrisă în
slavonă, ce are şi o traducere interliniară în limba română.
Până în secolul al XIV-lea biserica ortodoxă română nu a avut o clară organizare
ierarhică. În 1359 se fondează Mitropolia łării Româneşti de la Curtea de Argeş, dependentă
de Patriarhia de la Constantinopol. Apoi au fost fondate Episcopiile Severinului, de
Râmnicu-Vâlcea şi Buzău. În Moldova, Mitropolia a fost fondată în 1388 şi a depins, mai
întâi, de Mitropolia Haliciului. Din 1401 Mitropolia Moldovei a devenit dependentă de
Constantinopol. Apoi au fost înfiinŃate Episcopiile de Roman, RădăuŃi şi Huşi.
Fondarea mitropoliilor şi a episcopiilor a condus la o organizare ierarhică a
bisericilor şi mănăstirilor, precum şi a clerului. În fruntea bisericii se afla

46
mitropolitul, urmat pe scara ierarhică de episcopi, protopopi, stareŃi şi preoŃi.
Mitropolitul făcea parte din Sfatul domnesc, aflându-se în fruntea acestuia.
Domnul exercita tutela asupra bisericii, confirma mitropolitul, episcopii şi
egumenii. Totodată domnul, în virtutea lui dominium eminens (dreptul suprem al
domnului asupra întregului teritoriu al statului), exercita dreptul de control asupra
patrimoniului bisericii. Domnii Ńărilor române, precum şi boierii, au donat bisericilor
întinse moşii, pe această cale formându-se marile domenii feudale bisericeşti, lucru
care a conferit bisericii o poziŃie privilegiată în cadrul statului feudal.
SecŃiunea IV. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la organizarea fiscală
În legătură cu organizarea fiscală, în Ńările române domnul exercita un drept de
proprietate supremă asupra întregului teritoriu al statului – dominium eminens. Din
acest drept de proprietate supremă decurgea dreptul domnului de a percepe impozite
(dări) de la supuşii săi. łăranii aserviŃi, însă, aveau asemenea obligaŃii atât faŃă de stat,
cât şi faŃă de boieri. Aceste impozite erau percepute într-un sistem ce dădea expresie
celor trei forme ale rentei de tip feudal – renta în natură, renta în muncă şi renta în
bani. FaŃă de faptul că până prin secolul al XVI-lea economia Ńărilor române a fost
predominant naturală, predominau impozitele în natură şi în muncă. Mai târziu, în
secolele XVII şi XVIII trec, treptat, pe primul plan impozitele în bani.
Impozitele în natură se numeau dijme domneşti. Reprezentau a zecea parte
din produsele animaliere şi cerealiere, din produse piscicole şi din albinărit. De
aceea se mai numeau zeciuială (în łara Românească) şi deseatină (în Moldova). Din
secolul al XVI-lea, unele obligaŃii în natură au fost transformate în bani.
Dările în muncă erau denumite slujbe. Constau din diferite prestaŃii efectuate
după o anumită planificare la construcŃia sau la repararea cetăŃilor, drumurilor sau
podurilor domneşti, efectuarea de transporturi, găzduirea curierilor domneşti şi
procurarea pentru aceştia a cailor de olac (de poştalion – vine din turcescul “ulak”).
Din secolul al XVIII-lea unele munci puteau fi răscumpărate prin plata unor sume
în bani, pe când altele au fost transformate în obligaŃii băneşti.
Impozitele în bani erau venituri constituite din o dare pe cap de persoană,
din diferite taxe şi din răscumpărarea dărilor în natură sau în muncă. IniŃial se

47
numeau dare sau dajdie, pentru ca mai târziu să se numească biruri. Până în secolul
al XVI-lea boierii nu plăteau impozite. Din secolul al XVI-lea au fost impuşi şi ei,
deşi se bucurau de unele scutiri.
Anumite categorii sociale se bucurau de unele scutiri. Era cazul dregătorilor,
curtenilor şi al negustorilor.
În Ńările române, impozitele în bani erau stabilite pe grupe fiscale. Aceste
grupuri fiscale erau alcătuite pe criterii teritoriale, sociale, economice, etnice sau
chiar religioase. Astfel se stabileau sume globale pentru judeŃe sau Ńinuturi, oraşe
sau sate, moşii individuale sau grupe de moşii, cele plătite de armeni sau cele
plătite de catolici. Aceste sume globale se împărŃeau apoi pe unităŃi impozabile, în
funcŃie de puterea economică a gospodăriilor sau a marilor domenii. Potrivit
Catastifelor lui Petru Şchiopul rezulta că fiecare sat avea de plătit o sumă globală,
împărŃită apoi pe gospodării în funcŃie de puterea lor economică, întrucât, în
virtutea acestor catastife, Ńăranii înstăriŃi (Ńăranii de istov) plăteau impozite mai
mari, pe când Ńăranii săraci (siromahii) plăteau impozite mai mici. Puterea
economică a fiecărei gospodării era apreciată în funcŃie de numărul vitelor de
muncă. Starea materială a boierilor în vederea impozitării era apreciată după
întinderea moşiilor cultivate prin munca Ńăranilor aserviŃi. Dar aceste impozite erau
percepute în sistemul cislei (îşi are originea în slavonescul “cislo”, care înseamnă
număr), guvernat de principiul răspunderii solidare în materie fiscală, căci dacă un
membru al obştei săteşti se dovedea a fi insolvabil, birul său trecea asupra
sătenilor, în primul rând asupra rudelor şi vecinilor. O dată cu instaurarea şi
înăsprirea dominaŃiei otomane, când birurile sporeau de zeci de ori, Ńăranii dădeau
bir cu fugiŃii, fiind insolvabili. Cei rămaşi în sat aveau obligaŃia de a plăti suma
globală, astfel încât, în mod frecvent, în secolele XVI şi XVII, numeroase obşti
săteşti devin insolvabile neputând plăti statului impozitele. Acele obşti, ca urmare a
neplăŃii birului, erau aservite fie către domnie, fie către boierul din vecinătate care
prelua plata impozitului. Pe această cale, multe dintre satele libere au ajuns să fie
aservite fie către domn, fie către boieri.

48
În acelaşi timp, statul feudal a fixat şi o serie de taxe cum erau cele pe
comercializarea produselor şi pe exploatarea subsolului.
SecŃiunea a V-a. DispoziŃiile Legii łării cu privire la organizarea armatei
În primele decenii de la întemeiere, domnia era slabă, aparatul central al
statului era în curs de constituire, astfel încât cele mai importante funcŃii ale
statului, inclusiv cele militare, erau exercitate de către boierii învestiŃi cu imunităŃi
sau privilegii. Aceşti boieri erau boierii de Ńară (neamuri). Termenul de “neam”
vine de la latinescul “gentiles”, având înŃelesul de fondatori. Ei aveau armate
proprii (steaguri) cu care răspundeau la chemările domniei în virtutea relaŃiilor de
vasalitate. Cu timpul domnia s-a consolidat (în vremea lui Mircea cel Bătrân şi a
lui Alexandru cel Bun) şi astfel domnii şi-au format o oaste proprie (oastea cea
mică), formată din curteni, mica nobilime, orăşeni şi Ńărani liberi.
În momente de primejdie era convocată oastea ce mare, la care participau toŃi
locuitorii Ńării, inclusiv Ńăranii aserviŃi.
În sens formal, comanda armatei era exercitată de către domn. În fapt, domnii
delegau comanda armatei fie marelui spătar, fie marelui vornic, fie marelui ban, fie marelui
hatman. Existau însă şi formaŃiuni militare cu comandă proprie, exercitată de către căpitani,
agă sau de către postelnic. Din secolul al XVII-lea creşte importanŃa mercenarilor în
armatele Ńărilor române, deşi erau foarte costisitori. În secolele XVII şi XVIII asistăm la un
proces de destrămare, până la dispariŃie, a armatelor din Ńările române.
SecŃiunea a VI-a. Organizarea administrativ-teritorială a Ńărilor
române în conformitate cu dispoziŃiile Legii Ńării
În łara Românească şi în Moldova au fost cunoscute mari subdiviziuni
administrativ-teritoriale. Astfel, în łara Românească distingem între partea din stânga
Oltului (Muntenia) şi Oltenia. În Moldova, distingem între łara de sus şi łara de jos.
Oltenia şi łara de jos se bucurau de o largă autonomie. În acest sens, marele ban, care
era cel mai important dregător din łara Românească exercita în Oltenia atribuŃii
similare celor ale domnului, putând pronunŃa chiar pedeapsa cu moartea. În Moldova,
łara de jos era condusă de un mare vornic, care era cel mai important dregător
moldovean; acesta îşi avea reşedinŃa la Bacău. Aceste subdiviziuni au luat naştere în

49
legătură cu desăvârşirea întemeierii, pentru că partea din dreapta Oltului şi sudul
Moldovei au fost incluse mai târziu în aceste state feudale.
Pe de altă parte, teritoriul łării Româneşti era împărŃit în judeŃe, iar cel al
Moldovei în Ńinuturi. JudeŃele şi Ńinuturile s-au format pe teritoriile fostelor cnezate,
voievodate, etc., adică pe teritoriul primelor formaŃiuni de tip statal. Aceste unităŃi
administrativ-teritoriale s-au constituit în vederea conservării unei părŃi din atribuŃiile
exercitate înainte de întemeierea acelor formaŃiuni feudale. IniŃial promovau interese
locale. Cu timpul, însă, în procesul consolidării domniei, aceste unităŃi administrative au
fost integrate într-un sistem administrativ ierarhizat şi supuse administrării unor
dregători domneşti.
JudeŃele şi Ńinuturile erau conduse de dregători locali – judeŃi, sudeŃi (îşi are
originea în slavonescul “sud”, care desemna judecătoria), pârcălabi, vornici. De aici
putem observa că unele dregătorii, deşi au denumiri identice, au un conŃinut
administrativ diferit. Vornicul, spre exemplu, poate exercita atribuŃiuni
administrative la nivelul conducerii unui sat, judeŃ, oraş sau pe lângă domnie. Nu
întâmplător, în documentele medievale, se precizează că înalŃii dregători îşi
exercitau atribuŃiunile la nivel central şi erau desemnaŃi prin apelativul de “mare”.
Denumirile judeŃelor vin, de regulă, de la denumirile râurilor care le
traversează (spre exemplu, Dolj vine de la Dole je, care înseamnă “Jiul de câmpie”;
Gorj vine de la Gore je, care înseamnă “Jiul de munte”); în Moldova, Ńinuturile şi-au
preluat denumirea de la numele capitalelor (spre exemplu, Suceava, Iaşi, etc.) .
Conducătorii de judeŃe şi Ńinuturi exercitau atribuŃii administrative, militare şi
judiciare. Erau ajutaŃi de un aparat propriu, format din globnici (erau însărcinaŃi cu
stabilirea şi încasarea amenzilor penale; denumirea îşi are originea în slavonescul
“globa”, care are înŃelesul de amendă), vătafi (erau conducătorii slujbaşilor domneşti),
birari (erau însărcinaŃi cu fixarea şi strângerea birului). Spre sfârşitul secolulului al
XVI-lea s-au suprapus acestora reprezentanŃii domniei, care promovau o politică de
centralizare, pentru ca în secolul al XVII-lea să constatăm suprapunerea celor două
aparate într-unul unic, aflat în dependenŃă faŃă de puterea centrală.
În judeŃe şi în Ńinuturi existau localităŃi rurale şi urbane.

50
Oraşele au apărut încă înainte de întemeiere, căci unele sate s-au transformat
în târguri, iar unele târguri au devenit oraşe. Denumirile însă nu corespund celor
din vechea Dacie Traiană. Având în vedere că după retragerea aureliană viaŃa
urbană a încetat, oraşele au fost distruse, numele lor dispărând din memoria
românilor. Trebuie observat în legătură cu acest fenomen că unii susŃin o teorie,
potrivit căreia populaŃia daco-romană din spaŃiul carpato-danubiano-pontic a
dispărut definitiv după retragerea aureliană, de vreme ce oraşele feudale româneşti
nu poartă denumirea celor din Dacia Traiană. Acest argument este fals, deoarece
denumirile oraşelor din Dacia Traiană au dispărut o dată cu oraşele, pe când
denumirile munŃilor, ale apelor, ale localităŃilor rurale s-au păstrat. Unele oraşe s-au
fondat în legătură cu activităŃi comerciale (spre exemplu, Bârlad), exploatări
miniere (spre exemplu, Baia de Aramă), navigaŃie fluvială (spre exemplu, Brăila),
organizarea Ńinuturilor sau a judeŃelor sau cu fondarea unor episcopii. După
întemeiere, numărul oraşelor a sporit, căci domnii, în virtutea lui dominium
eminens fondau oraşe noi fie pe teritoriile fără stăpân, fie pe moşiile lor. De
asemenea, şi unii boieri fondau oraşe pe moşiile lor (spre exemplu, Craiova şi
Târgu Jiu au fost o vreme în proprietatea boierilor Buzeşti). Statutul oraşelor era
stabilit fie prin hrisoave domneşti, fie conform obiceiului locului, adică conform
dispoziŃiilor Legii Ńării. În baza acestor statute, oraşele se bucurau de o anumită
autonomie administrativă, căci aveau organe proprii de conducere.
Conducerea unui oraş era exercitată de către Adunarea generală a orăşenilor,
care se întrunea cel puŃin o dată pe an. Adunarea generală a orăşenilor soluŃiona
problemele majore ale oraşului şi alegea membrii Consiliului orăşenesc. Mandatul
membrilor Consiliului orăşenesc era de un an. În Moldova, oraşele erau conduse de
un consiliu ales, format din un şoltuz şi 12 pârgari. În łara Românească, acest
consiliu era format dintrt-un judeŃ şi 12 pârgari.
Acest consiliu exercita pe plan local atribuŃii relativ cuprinzătoare:
- organiza strângerea impozitelor;
- decidea cu privire la atribuirea de terenuri;
- rezolva problemele edilitare;
- avea atribuŃii judiciare;

51
- organiza şi asigura întreŃinerea armatei oraşului;
- asigura relaŃiile cu domnia;
- întocmea acte oficiale şi, în acest sens dispunea de o pecete proprie;
- iar unele oraşe, mai dezvoltate, aveau chiar dreptul de a bate monedă
proprie (spre exemplu, Bârladul).
Începând din secolul al XVI-lea, o dată cu centralizarea puterii, peste aparatul
local al oraşelor se suprapune un aparat format din dregători domneşti – pristav
(anunŃa ştirile oficiale), staroste (conducea un Ńinut aflat la marginea Ńării), vameş
(încasa veniturile vămii), vornicul de oraş (exercita atribuŃii judecătoreşti). Cu
timpul, această dependenŃă a oraşelor faŃă de domnie sporeşte, dar, cu toate acestea,
oraşele din Ńările române şi-au păstrat o anumită autonomie până la formarea statului
naŃional român modern.
Teritoriul unui oraş cuprindea trei zone:
- vatra oraşului – era formată din clădiri;
- hotarul oraşului – era format din terenurile din jurul oraşului, cultivate de
către orăşeni;
- ocolul oraşului – era format dintr-un anumit număr de sate.
Începând din secolul al XVI-lea, cu aprobarea domnului, orăşenii se puteau
organiza în bresle.
LocalităŃile rurale erau de două feluri:
- sate libere;
- sate aservite.
Satele libere erau organizate după formula tradiŃională în obşti săteşti
(libere). Satele libere se numeau moşneneşti în łara Românească şi răzeşeşti în
Moldova. După întemeiere, aceste sate s-au integrat în sistemul feudal de sine
stătător, iar unele dintre atribuŃiile tradiŃionale de autoconducere au fost preluate de
către stat, şi anume cele în materie administrativă şi judiciară. Cu toate acestea,
obştile săteşti au continuat să exercite chiar şi în epoca feudalismului dezvoltat o
serie de atribuŃii privind soluŃionarea litigiilor dintre săteni, înstrăinarea pământului
din obştea sătească şi răspunderea colectivă în materie penală şi fiscală.

52
Satele aservite se aflau pe domeniile feudale şi nu se bucurau de
autoconducere. Dimpotrivă, erau administrate de un reprezentant al boierului,
numit vătaf sau vataman.
SecŃiunea a VII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la dreptul de proprietate
În societatea feudală, cel mai important obiect al dreptului de proprietate a fost
pământul, care, conform dreptului medieval din întreaga Europa, inclusiv conform
dispoziŃiilor Legii Ńării, consacra proprietatea divizată asupra pământului. Întregul
teritoriu al statului se afla în proprietatea domnului în virtutea lui dominium eminens.
Pe de altă parte nobilii, clerul, Ńăranii liberi, precum şi Ńăranii aserviŃi exercitau o
proprietate subordonată, denumită dominium utile. Acest sistem al proprietăŃii divizate
îşi are originea în organizarea proprietăŃii din provinciile romane.
ExistenŃa lui dominium eminens, ca proprietate supremă, este atestată prin
numeroase instituŃii juridice reglementate de către dispoziŃiile Legii Ńării. Spre
exemplu, conform dreptului de predalică (preadalică) domnul, în calitate de
proprietar suprem, avea dreptul de a revoca toate donaŃiile pe care le-a făcut
vasalilor săi, în ipoteza în care acei vasali şi-au încălcat obligaŃia de dreaptă şi
credincioasă slujbă faŃă de domnie. În al doilea rând, domnul avea dreptul să vină
la succesiunea tututor proprietăŃilor funciare rămase fără moştenitori. Apoi domnul
avea un drept suprem de control asupra tuturor actelor prin care se transmitea
dreptul de proprietate asupra pământului, cum ar fi contractele de donaŃie şi
contractele de vânzare, întrucât asemenea contracte produceau efecte juridice
numai dacă erau confirmate prin hrisov domnesc, ocazie cu care părŃile
contractante aveau obligaŃia de a-i dărui domnului o cupă confecŃionată dintr-un
material preŃios sau un cal de rasă. Această obligaŃie purta numele, după caz, de
dare a calului sau a cupei, iar prin executarea ei se recunoştea autoritatea supremă a
domnului. Domnul putea fonda pe terenurile pustii sau pe cele pustiite noi
localităŃi, putea decide cu privire la organizarea administrativ-teritorială, după cum
avea şi dreptul de a confisca moşiile boierilor hicleni.
Proprietatea subordonată – dominium utile – era exercitată, în primul rând,
de către nobili, cler sau chiar de către domn, în calitate de persoană particulară.

53
Cu privire la proprietatea boierească au existat discuŃii, pentru că s-a susŃinut că
proprietatea boierească a putut să apară numai după întemeiere, nu şi înainte, pentru că
boieria este un titlu nobiliar, titlu care nu decurge din calitatea de mare proprietar funciar, ci
se acordă prin hrisov domnesc. Astfel, dacă boieria, ca titlu nobiliar, este posterioară
întemeierii, s-a considerat pe cale de consecinŃă că şi proprietatea boierească este posterioară
întemeierii şi că provine din danie domnească. Aceşti autori nu au făcut distincŃia între
calitatea de boier în sens economic şi calitatea de boier în sens politic, deoarece boier în sens
economic poate fi considerat orice mare proprietar funciar, pe când boierul în sens politic
este acel mare proprietar funciar care a fost înnobilat de către domn prin hrisov domnesc.
Prin urmare, boieri în înŃeles economic au existat şi înainte de întemeiere, aşa cum a existat şi
marea proprietate funciară. De pildă, Constantin Căpitanul şi-a dat seama că boierii sunt mai
vechi decât instituŃia domniei, căci spune în legătură cu înteneierea łării Româneşti
următoarele: “atunci s-au adunat boieri de au fost de neam mare şi puseră banovăŃ un neam
de le zice Basarabi”. De asemenea, Ioan de Târnave afirmă că boierii din Moldova s-au
întrunit şi au hotărât să îl cheme pe Bogdan din Maramureş şi să-l aleagă domn al Moldovei.
Observăm deci că Ioan de Târnave şi Constantin Căpitanul recunosc celor ce s-au strâns în
jurul lui Basarab şi a celor ce l-au chemat pe Bogdan calitatea de boieri. De aici rezultă că
marea proprietate boierească este anterioară întemeierii. După întemeiere, proprietatea
boierească putea izvorî şi din dania domnească. IniŃial, aceste donaŃii aveau caracter viager,
pentru ca, începând din secolul al XV-lea să devină ereditare.
Trăsătura dominantă a marii proprietăŃi feudale este imunitatea de tip feudal.
În virtutea acestor imunităŃi, boierii puteau exercita pe teritoriile lor o parte din
funcŃiile statului, în sensul că boierii îşi administrau domeniile prin aparatul
propriu de slujitori, asigurau strângerea impozitelor pentru domnie, întreŃineau o
armată proprie, judecau procesele pe domeniile lor. ExistenŃa acestor imunităŃi se
explică, în primul rând, prin faptul că marii boieri (boierii de Ńară) sunt
întemeietorii Ńărilor române. Ei au creat statul feudal, unindu-se în jurul unui
voievod pe care l-au ales domn şi căruia i-au transmis o parte din atribuŃiile lor
militare, administrative şi judiciare, atribuŃii pe care domnul urma să le exercite
prin aparatul propriu, central, la nivelul întregului stat feudal proaspăt format. În

54
acelaşi timp, întemeietorii au înŃeles să păstreze şi pentru ei o parte din vechile
atribuŃii exercitate odinioară ca şi voievozi, juzi, cnezi, jupani, etc., pe care le-au
exercitat, în calitate de boieri de Ńară, după întemeiere, în forma imunităŃilor de tip
feudal. În al doilea rând, imunităŃile consacrate prin dispoziŃiile Legii łării se
explică şi prin faptul că, în primele decenii, aparatul central nu era suficient de
puternic şi de bine organizat pentru a putea exercita toate funcŃiile statului, astfel
încât în primele decenii după întemeiere, funcŃiile statului au fost împărŃite între
domn şi boierii de Ńară învestiŃi cu imunităŃi şi exercitate în paralel de către aceştia.
În limbajul Legii Ńării, în łara Românească imunităŃile erau desemnate prin
ohabă (îşi are originea în slavonescul “ohaba”, care are înŃelesul de moşie ereditară),
iar în Moldova prin uric (este de origine maghiară, “orok” având înŃelesul de moşie
ereditară). IniŃial, aceste imunităŃi erau acordate de către domn boierilor de Ńară printr-o
formulă concentrată, de natură să ne arate că boierul de Ńară putea să exercite pe
domeniul său toate atribuŃiile de tip statal, de unde rezultă că imunitatea nu decurgea
din calitatea de mare proprietar feudal, ci se acorda de către domnie prin hrisov
domnesc. În łara Românească se utiliza formula “să-i fie de ocină şi ohabă”
(cuvântul “ocină” îşi are originea în slavonescul “ocina”, care înseamnă proprietate),
iar în Moldova se utiliza formula “să-i fie uric cu tot venitul”. Cu timpul însă, după
domniile lui Mircea cel Bătrân şi Alexandru cel Bun, puterea centrală se consolidează
(în timpul domniilor lui Vlad łepeş şi Ştefan cel Mare), domnii fiind în măsură să
exercite funcŃiile statului. Asistăm, astfel la un proces de restrângere a imunităŃilor,
încât în vremea lui Ştefan cel Mare, de regulă, imunităŃile de tip feudal se acordau
printr-o formulă descriptivă, arătându-se expres ce anume atribuŃii poate exercita
boierul de Ńară pe domeniul său, atribuŃii însă precis determinate. Mai mult decât atât,
se constată că în secolul al XV-lea unii boieri de Ńară exercită imunităŃile nu doar
asupra domeniilor lor, ci şi asupra unor sate libere din vecinătate, ceea ce nu înseamnă
că aceste sate au devenit dependente, pentru că ele nu şi-au pierdut dreptul de
proprietate asupra pământului, ci doar dreptul de a se autoadministra. Aceste cazuri
erau menŃionate în documente şi se caracterizau prin aceea că se preciza că imunitatea

55
se exercită acolo unde a fost cneaz sau jude o anumită persoană (spre exemplu, “să-i
fie de uric acolo unde a fost cneaz Dragomir”).
Apare şi proprietatea bisericească, ce îşi are originea exclusiv în daniile făcute
de către domn sau de către particulari. Aceste danii erau făcute în scopuri pioase, iar
bunurile care făcuseră obiectul lor nu puteau fi înstrăinate fără consimŃământul expres
al donatorilor. Înaltul cler se bucura pe domeniile sale de imunităŃi mult mai largi
decât cele acordate boierilor, în special în materie judiciară, pentru că aici înaltul cler
se bucura de o deplină autonomie faŃă de domni. Cu timpul, a început să se practice
închinarea mănăstirilor către Muntele Athos, astfel încât cele mai multe dintre venituri
nu au mai fost utilizate în scopuri pioase.
Dar şi domnul avea domeniile sale private, ce aveau regimul proprietăŃii
nobiliare, pe care domnul le dobândise fie înainte de înscăunare, fie ulterior
înscăunării. Domnul, în calitate de mare proprietar funciar, putea exercita pe
domeniile sale imunităŃi de tip feudal.
În sfera lui dominium utile intră şi proprietatea Ńăranilor liberi, organizaŃi în
obşti. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la fizionomia dreptului de proprietate
asupra moşiei obştei săteşti poartă amprenta străvechilor tradiŃii, în sensul că
obştea sătească exercita chiar şi în feudalismul dezvoltat un drept superior de
supraveghere şi control asupra întregului hotar al obştei, în ciuda faptului că, după
întemeiere, străvechea folosinŃă pe care o exercitau sătenii asupra vetrei satului
(formată din casele, curŃile şi grădinile Ńăranilor) şi terenurilor arabile se dezvoltase
într-o veritabilă proprietate privată. Aceasta, conform străvechii tradiŃii, putea fi
extinsă prin muncă proprie, prin desŃeleniri şi defrişări. Aceste extinderi ale
proprietăŃii private trebuiau aprobate de către Adunarea megieşilor sau de către
domn, dacă era vorba de terenurile nimănui. Astfel, s-au format, pe lângă loturile
matcă, prisăcile, viile, poienile, fâneŃele, braniştile, grădinile de legume, vadurile
de moară şi morile.
Vadurile de moară, atunci când apa se afla în proprietatea obştei, puteau fi
atribuite unuia dintre membrii obştei. În ipoteza în care marile ape, care erau în

56
proprietatea domnului, treceau prin hotarul obştii, vadul de moară putea fi atribuit
unuia dintre membrii obştii prin hrisov domnesc.
Toate aceste stăpâniri private aveau un regim juridic diferit, reglementat prin
norme de sine stătătoare. De aceea, în terminologia noastră medievală, întâlnim
termeni ca legea prisăcilor, legea viilor, legea braniştelor, etc.
DispoziŃiile cu privire la obştea sătească au consacrat atât proprietatea
privată, cât şi stăpânirea devălmaşă. Proprietatea privată purta asupra vetrei satului,
asupra terenurilor destinate agriculturii (Ńarini – termen românesc) şi asupra
terenurilor dobândite prin muncă proprie, iar păşunile, podurile şi apele se aflau în
stăpânirea devălmaşă, conform vechilor tradiŃii româneşti.
Cei ce deŃineau pământ cu titlu de proprietate privată aveau acces şi la exploatarea
bunurilor aflate în devălmăşie, cu condiŃia de a nu le schimba destinaŃia. Dar în ciuda
faptului că teritorii întinse din moşia obştei se aflau în proprietate privată, totuşi obştea
sătească a păstrat şi exercitat un drept superior de supraveghere şi control asupra
întregului hotar al obştei săteşti, adică asupra întregii moşii a obştei, în vederea asigurării
unităŃii economice a obştei săteşti. În acest sens, avem, mai întâi, în vedere faptul că
megieşii, în calitatea lor de proprietari asupra pământului, aveau dreptul de dispoziŃie,
astfel încât a apărut pericolul ca terenuri din hotarul obştei să fie transmise unor persoane
străine de obştea sătească, fenomen de natură a afecta unitatea economică a obştii. De
aceea, dispoziŃiile Legii Ńării au preluat din dreptul romano-bizantin un procedeu juridic
numit dreptul de protimis (dreptul de precumpărare şi răscumpărare). În virtutea
dreptului de precumpărare pe care îl puteau exercita megieşii din obşte şi, în
primul rând, rudele şi vecinii aceluia care dorea să-şi vândă ocina (proprietatea
ereditară), trebuia făcută publică intenŃia de vânzare fie la trei târguri succesive, fie
trei duminici la rând, în biserică, după slujbă. Dacă se îndeplineau aceste forme de
publicitate şi nici un membru al obştei nu dorea să-şi exercite dreptul de
precumpărare (de preemŃiune), atunci terenul putea fi înstrăinat unei persoane din
afara obştei. Dacă terenul era vândut fără respectarea dreptului de precumpărare,
actul respectiv era nul. Dacă însă terenul fusese înstrăinat cu respectarea formelor
de publicitate unei persoane din afara obştei, în termen de un an de la data vânzării,

57
oricare membru al obştei se putea răzgândi şi putea să exercite dreptul de
răscumpărare, adică întorcea preŃul cumpărătorului străin de obşte. Pe această cale
terenul revenea în stăpânirea unui membru al obştei.
Pe de altă parte, Legea Ńării a creat un procedeu juridic de natură să anihileze
dreptul de protimis, întrucât dreptul de protimis dobândise o funcŃie originală, în
sensul că a fost utilizat cu precădere în vederea asigurării solidarităŃii obştei săteşti.
Pentru a contracara un asemenea drept, favorabil Ńăranilor liberi, Legea Ńării a creat
o instituŃie favorabilă boierilor – înfrăŃirea pe moşie.
Vechile popoare au practicat înfrăŃirea ca pe o formă de creare a rudeniei
artificiale, ca o reacŃie la fenomenul descompunerii ginŃilor, pentru că ginŃile erau
comunităŃi întemeiate pe rudenia de sânge. În momentul în care ginta începe să se
descompună în mari familii patriarhale, oamenii încep să aibă sentimentul izolării,
încât apare înfrăŃirea prin amestecul sângelui ca formă artificială a creării rudeniei
de sânge. Ulterior înfrăŃirea a evoluat în sensul că în epoca feudală se practica
înfrăŃirea pe biblie, devenind fraŃi de cruce.
Dar pe lângă această formă a înfrăŃirii moştenită de demult, Legea Ńării a
creat o nouă variantă a infrăŃirii, şi anume înfrăŃirea cu efecte patrimoniale. Conform
acestui procedeu, două sau mai multe persoane se înfrăŃeau pe anumite bunuri, în
sensul că înfrăŃiŃii puneau în comun acele bunuri şi deveneau fraŃi nedespărŃiŃi
(coproprietari ai acelor bunuri). Cum, de regulă, se puneau în comun moşii,
înfrăŃirea cu efecte patrimoniale a fost reglementată de Legea Ńării sub denumirea
de înfrăŃirea pe moşie. De regulă, cei înfrăŃiŃi puneau în comun moşiile lor, în
înŃelesul că fiecare venea cu moşia proprie. Uneori, înfrăŃirea se realiza între mai
multe persoane pe moşia unei singure persoane, astfel încât cei înfrăŃiŃi deveneau
coproprietarii unei moşii. Boierii români au recurs la forma înfrăŃirii pe moşie,
deoarece boierul se înfrăŃea cu Ńăranul din obşte pe pământul acestuia din urmă. Pe
această cale, boierul înfrăŃit devenea rudă cu Ńăranul şi coproprietar. Ca atare,
putea să exercite dreptul de precumpărare şi de răscumpărare, întrucât era
considerat membru al obştii. Prin achiziŃii succesive, boierii reuşeau să
dobândească toate terenurile din hotarul obştei săteşti şi, pe cale de consecinŃă, să
îşi aservească obştile libere. Iată cum, în evoluŃia sa seculară, dreptul de protimis
58
combinat cu înfrăŃirea pe moşie s-a transformat într-o puternică armă juridică
îndreptată împotriva Ńăranilor liberi.
Pe lângă proprietatea nobiliară şi cea a Ńăranilor liberi, dispoziŃiile Legii Ńării
au consacrat şi proprietatea Ńăranilor aserviŃi. łăranii aserviŃi se aflau pe domeniile
nobiliare, se aflau în dependenŃă faŃă de nobili sau faŃă de cler şi aveau un statut
juridic inferior. Această problemă trebuie observată în paralel cu modul în care era
structurat orice domeniu feudal.
Domeniile feudale cuprindeau două părŃi:
- două treimi din domeniu erau atribuite spre folosinŃă Ńăranilor aserviŃi;
- rezerva boierească, care cuprindea o treime din domeniul feudal, se afla în
proprietatea absolută a feudalului.
łăranii aserviŃi aveau obligaŃia de a munci întreaga moşie. Recolta de pe rezerva
boierească aparŃinea nobilului, iar recolta obŃinută de pe terenul dat în folosinŃă era
împărŃită, deoarece Ńăranul aservit reŃinea nouă zecimi din aceasta, iar boierul restul de
10% din recoltă sub forma zeciuielii. Aşadar, Ńăranii aserviŃi stăpâneau pământul cu titlu
de folosinŃă. Acest drept de folosinŃă asupra terenului se exercita pe baze legale, şi nu pe
baze contractuale, deoarece, conform dispoziŃiilor Legii Ńării, boierii aveau obligaŃia să
pună la dispoziŃia Ńăranilor aserviŃi două treimi din moşie. Dacă boierii nu respectau
această obligaŃie ce rezulta din dispoziŃiile Legii Ńării, aceştia puteau fi chemaŃi în faŃa
domniei şi pedepsiŃi pentru încălcarea Legii Ńării.
În secolul al XVIII-lea, prin reformele înfăptuite de către Constantin
Mavrocordat, s-a desfiinŃat sistemul aservirii Ńăranilor, încât de atunci ei
dobândeau dreptul de folosinŃă asupra pământului boieresc prin contract; boierii,
profitând de situaŃia în care se aflau Ńăranii, le impuneau prin contract obligaŃii
mult mai grele decât cele care rezultau din Legea Ńării. Iată de ce s-a afirmat că prin
desfiinŃarea aservirii Ńăranilor şi prin înlocuirea regimului legal cu cel contractual
Ńăranii aserviŃi au avut numai de pierdut.
Totodată, Legea Ńării le recunoştea Ńăranilor aserviŃi dreptul de a exercita o
stăpânire personală asupra terenurilor defrişate sau desŃelenite doar cu acordul boierului,
precum şi asupra unor suprafeŃe de pământ situate în afara domeniilor feudale.

59
La rândul lor, conform obiceiului, şi orăşenii exercitau un drept de
proprietate, căci oraşele noastre medievale cuprindeau vatra satului, ocolul şi
hotarul oraşului. Vatra oraşului era zona în care se construiau clădiri, ateliere,
locaşuri de comerŃ şi de cult. Hotarul oraşului cuprindea terenurile cultivate de
către orăşeni, iar ocolul, aşa cum am mai arătat, cuprindea un număr de sate
dependente de oraş. Orăşenii ce practicau meşteşugurile exercitau proprietatea
asupra atelierelor şi mărfurilor produse, negustorii exercitau proprietatea asupra
locaşurilor de comerŃ şi asupra mărfurilor. În acelaşi timp, şi unii şi alŃii exercitau
proprietatea asupra pământului, pentru că unii dintre aceştia practicau agricultura.
Şi robii exercitau un drept de proprietate, recunoscut de Legea Ńării, dovadă că
existau dregători inferiori – juzii de Ńigani – ce strângeau impozitele plătite de robi
pe sălaşurile lor. De asemenea, cei care practicau unele meşteşuguri, exercitau şi
un drept de proprietate asupra uneltelor de lucru.
SecŃiunea a VIII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la statutul juridic
al persoanelor
Persoanele au capacitate de drept şi capacitate de fapt.
Capacitatea de drept desemnează aptitudinea fiinŃelor umane de a fi subiecte de drept.
Capacitatea de fapt desemnează aptitudinea fiinŃei umane de a avea
reprezentarea consecinŃelor actelor şi faptelor sale.
În dreptul modern, capacitatea persoanelor este unitară, pe când în dreptul
sclavagist era foarte diversificată. În societatea feudală capacitatea persoanelor era
reglementată printr-un sistem al castelor de tip feudal, caste care reprezentau
categorii sociale închise şi ereditare şi care au un statut juridic de sine stătător.
Conform Legii Ńării, existau cinci asemenea caste:
- boierii;
- Ńăranii liberi;
- Ńăranii aserviŃi;
- orăşenii;
- robii.

60
Conceptul de “boier” are, în istoria noastră socială, două accepŃiuni: una
economică şi una politică.
Din punct de vedere economic, erau consideraŃi boieri marii proprietari funciari.
Din punct de vedere politic, erau consideraŃi boieri doar marii proprietari
funciari care fuseseră înnobilaŃi de către domn prin hrisov domnesc.
În documentele vremii redactate în slavonă, în łara Românească boierii
erau denumiŃi jupani, pe când în Moldova erau numiŃi pani. În documentele
redactate în latină erau denumiŃi barones sau boyarones.
Boierii erau de mai multe feluri.
Conform unui prim criteriu, boierii se clasificau în:
- dregători domneşti;
- boieri de Ńară.
Alt criteriu ne face să delimităm boierii mari de boierii mici.
IniŃial, boierii de Ńară au împărŃit cu domnul exerciŃiul funcŃiilor statului,
prin intermediul Sfatului domnesc. Raportul de forŃă, însă, s-a schimbat, astfel
încât odată cu centralizarea, atribuŃiile boierilor de Ńară au fost preluate de către
dregătorii domneşti (boierii de slujbe). RelaŃiile dintre domn şi boieri erau
reglementate în sistemul vasalităŃii, în sensul că relaŃiile domn-boieri se stabileau
pe baze contractuale, cu drepturi şi obligaŃii reciproce, şi constituiau baza politică a
sistemului feudal. Boierii aveau obligaŃiile de a răspunde cu steagurile lor la
chemarea domniei, de a duce la îndeplinire poruncile domneşti şi de a presta o
dreaptă şi credincioasă slujbă. Domnul avea obligaŃiile de a-i proteja pe boieri faŃă
de pericolele interne şi externe şi de a-i milui (a le face donaŃii) pentru dreaptă şi
credincioasă slujbă.
În practica feudală s-a constatat că doar boierii s-au bucurat de plenitudinea
drepturilor politice şi civile, pe când celelalte categorii sociale aveau un statut juridic inferior.
łăranii liberi trăiau fie în obşti săteşti libere, fie în afara obştilor săteşti. Cei
ce trăiau în afara obştilor se numeau cnezi (judeci), căci după întemeiere unii dintre
cnezi (judeci) s-au transformat în boieri, pe când alŃii au decăzut în rândurile

61
Ńăranilor liberi. De aceea, în epoca feudalismului dezvoltat Ńăranii liberi sunt
desemnaŃi prin termenul de “judec”.
Obştile săteşti libere exercitau şi pe mai departe un drept de autoconducere, mai
restrâns, faŃă de faptul că obştea liberă a fost inclusă în stat, iar o parte dintre atribuŃiile ei
de autoconducere au fost preluate de către organele specializate ale statului.
łăranii aserviŃi, în secolele XV şi XVI, erau denumiŃi rumâni în łara
Românească, vecini în Moldova şi iobagi în Transilvania.
Unii autori au susŃinut că exista un drept distinct ce reglementa statutul juridic
al rumânilor şi care nu se confunda cu Legea Ńării. Această teorie a fost susŃinută de
profesorul Constantin Giurescu. În documentele noastre medievale, termenul de
“rumân” are şi înŃeles etnic şi înŃeles social, astfel încât dreptul rumânesc la care se
referea profesorul Constantin Giurescu, care îl considera ca fiind diferit de Legea Ńării,
este de fapt un drept al românilor, deoarece sintagma de “drept rumânesc” nu
desemnează un drept social, ci unul etnic. Prin forŃa argumentului se poate observa cu
uşurinŃă că dreptul rumânesc se confundă cu Legea Ńării, ceea ce nu înseamnă că
Legea Ńării nu cuprindea şi norme aplicate doar Ńăranilor aserviŃi.
Statutul juridic al Ńăranilor dependenŃi era definit, în primul rând, prin
dreptul de proprietate incompletă pe care boierii îl exercitau asupra lor, deoarece ei
puteau fi vânduŃi doar odată cu moşia. Totodată, ei aveau faŃă de boieri obligaŃiile
care decurgeau din cele trei forme ale rentei de tip feudal, precum şi dreptul de a
primi pământ în folosinŃă şi de a păstra o parte din recoltă.
Procesul de aservire a Ńăranilor a cunoscut două momente principale. Primul
este dependenŃa personală, iar al doilea legarea de pământ a Ńăranilor.
DependenŃa Ńăranilor este cunoscută încă din epoca întemeirii, fiind mai
târziu completată cu legarea de pământ. Prin urmare, nu trebuie confundat
conceptul de “aservire” a Ńăranilor cu dependenŃa personală, căci aservirea
presupune întrunirea şi a dependenŃei personale, şi a legării de pământ. Până spre
sfârşitul secolului al XVI-lea, Ńăranii se aflau în dependenŃă personală faŃă de
boieri, căci aveau obligaŃia de a executa poruncile boiereşti. În caz contrar puteau
fi certaŃi, adică pedepsiŃi, de către domn sau de către boieri. Dacă îşi executau

62
obligaŃia de ascultare, precum şi obligaŃiile pecuniare faŃă de boieri, se puteau
muta oricând pe altă moşie. Abia la sfârşitul secolului al XVI-lea dependenŃa
personală a fost completată cu legarea de pământ.
Legarea de pământ a fost pusă în mod greşit pe seama lui Mihai Viteazul,
întrucât acesta, în toamna anului 1595, după bătălia de la Călugăreni a dat un
aşezământ cunoscut sub denumirea de Legătura lui Mihai. Prin acest aşezământ s-a
precizat “care pe unde va fi să fie vecin pe veci”. De aici s-a tras concluzia că
Mihai Viteazul i-ar fi legat pe Ńăranii aserviŃi de pământ. Numai că, acea afirmaŃie
a lui Mihai, care, de fapt, este un ordin, a fost scoasă din context. Avem în vedere
faptul că după Călugăreni, Mihai s-a retras, iar Ńăranii aserviŃi au început a fugi de
frica turcilor în Oltenia, iar boierii din Muntenia şi-au exercitat dreptul de a-i
urmări pe Ńăranii fugari şi de a-i readuce pe moşii. În acele condiŃii, Mihai a dat
aşezământul cu pricina, prin care le-a interzis boierilor să-i urmărească pe Ńăranii
fugari şi să îi readucă pe moşii, astfel încât acei Ńărani au rămas în Oltenia. Pe
această cale, Ńăranii au fost dezlegaŃi de pământ în Muntenia, fiind legaŃi de pământ
în Oltenia. Aceasta nu însemană că Mihai Viteazul a creat instituŃia legării de
pământ a Ńăranilor aserviŃi, deoarece boierii, aşa cum s-a arătat, aveau dreptul de a-i
urmări pe Ńăranii fugari şi înaintea Legăturii lui Mihai. Din acel moment, în
documentele vremii acei Ńărani sunt numiŃi “rumâni de legătură”.
Aservirea Ńăranilor s-a realizat, la origine, prin silă şi cotropire, adică prin
mijloace violente. Mai târziu, după întemeiere, Legea Ńării a creat procedee juridice
prin intermediul cărora Ńăranii liberi puteau fi aserviŃi, cunoscute sub denumirea de
“forme de cădere în rumânie”.
O primă formă este contractul de vânzare, căci, în mod relativ frecvent,
Ńăranii liberi îşi vindeau unui boier pământul şi libertatea. Altfel spus, înstrăinarea
pământului nu atrăgea după sine căderea în rumânie, pentru aceasta fiind necesară
o clauză expresă care să prevadă înstrăinarea libertăŃii.
Altă formă de creare a rumâniei era contractul de donaŃie. Pe această cale, Ńăranul
dona boierului pământul odată cu libertatea. Clauza prin care se înstrăina libertatea trebuia
să prevadă în mod expres acest lucru, ca şi în cazul contractului de vânzare-cumpărare.

63
łăranii liberi puteau cădea în rumânie şi prin efectele produse de contractul
de împrumut. łăranii liberi care contractau împrumuturi băneşti de la boieri
includeau la sfârşitul contractului o clauză expresă, prin care se prevedea că, dacă
debitorul nu plăteşte la scadenŃă, va cădea automat în rumânie.
łăranii liberi mai cădeau în rumânie prin efectele hotărârilor judecătoreşti.
Precum ştim, în cadrul obştilor săteşti libere a funcŃionat principiul răspunderii
colective în materie fiscală şi în materie penală. În virtutea acestui principiu, dacă
membrii obştii nu puteau plăti suma globală, era aservită boierului ce plătea acea
sumă sau de către domnie.
În materie penală, răspunderea colectivă rezulta din faptul că, după
întemeiere, obştea sătească a pierdut dreptul de a judeca faptele penale, dar a păstrat
dreptul de a-i urmări pe infractori şi de a-i preda slujitorilor domneşti, pentru ca
statul să îi judece şi să îi pedepsească. Dacă obştea nu îşi îndeplinea obligaŃia de a
depista infractorul, era condamnată la plata unei amenzi penale. În caz de neplată a
amenzii, obştea era aservită fie către domnie, fie către boierul care plătea amenda.
În mod simetric, Legea Ńării a creat şi procedee prin care se putea obŃine ieşirea din
rumânie. MenŃionăm răscumpărarea din rumânie prin plata unor sume de bani, iertarea de
rumânie şi hotărârea judecătorească, deoarece uneori Sfatul domnesc judeca procesele
dintre boieri şi Ńăranii aserviŃi şi, constatându-se că Ńăranii au fost aserviŃi prin silă, li se
dădea dreptate şi, pe această cale, îşi redobândeau libertatea şi pământul.
În ceea ce priveşte statutul juridic al orăşenilor, Legea Ńării le recunoaşte un
drept de autoconducere exercitat prin Adunarea orăşenilor, Consiliul orăşenesc şi
prin breslele de meşteşugari, acestea din urmă începând a fi organizate încă din
secolul al XVI-lea în oraşe.
Orăşenilor nu li se aplica, potrivit dispoziŃiilor Legii Ńării, un statut unitar,
deoarece conceptul de “orăşean” are un conŃinut neomogen.
Orăşenii erau împărŃiŃi în trei categori:
- patriciatul oraşelor, care era format din privilegiaŃii care exercitau
conducerea oraşelor;
- negustorii şi meşteşugarii;

64
- agricultorii, care lucrau terenurile aflate în hotarul oraşului. Aceştia puteau
fi liberi sau aserviŃi.
Robii au un statut juridic reglementat prin dispoziŃiile Holobskoe pravo
(dreptul holobilor sau al robilor), norme ce aparŃineau Legii łării. La origine, robii
proveneau dintre pecenegi şi cumani, mai târziu dintre tătari şi Ńigani. De aici putem
trage concluzia că un creştin nu putea fi rob în statele feudale româneşti. Din punct
de vedere juridic, robul nu era considerat a fi persoană, nu avea capacitate juridică,
nu era considerat subiect de drept, era asimilat bunurilor. Cu toate acestea, spre
deosebire de sclav, care putea fi ucis, robul nu putea fi ucis de către stăpânul său fără
ca acesta din urmă să nu rămână nepedepsit. În schimb, robul putea fi supus unor
corecŃii fizice. În cazul în care robii ar fi comis vreun delict, stăpânul îi putea
abandona în mâinile victimei delictului pentru ca victima să îşi exercite asupra lor
dreptul de răzbunare, după cum stăpânul putea despăgubi pe victima delictului prin
plata unei sume de bani. Neavând capacitate juridică, robul nu putea încheia acte
juridice în nume propriu, dar, după modelul roman, putea încheia acte juridice
împrumutând capacitatea stăpânului său cu condiŃia ca, prin efectele produse de
acele acte, situaŃia stăpânului său să devină mai bună. Totodată, în vederea stabilirii
filiaŃiei, robilor li s-a recunoscut dreptul de a încheia o căsătorie inferioară, după
cum li s-a recunoscut şi dreptul de a exercita un drept de proprietate asupra sălaşului
şi asupra uneltelor de muncă. Robii puteau fi domneşti, boiereşti sau mănăstireşti.
Statutul de rob putea înceta fie prin dezrobire, care putea fi cu titlu oneros sau cu
titlu gratuit, fie prin denunŃarea stăpânului pentru hiclenie sau pentru calpuzanie.
Încetarea statutului de rob avea ca efect creştinarea.
SecŃiunea a IX-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la rudenie, familie
şi succesiuni
Familia era formată din rudele cele mai apropiate, având ca nucleu părinŃii şi
copiii. Era consacrată o anumită egalitate între soŃi, determinată de condiŃiile de viaŃă
specifice obştii săteşti. Astfel, ambii soŃi exercitau puterea părintească asupra copiilor,
iar soŃia supravieŃuitoare putea exercita singură puterea părintească asupra copiilor
minori. În cadrul familiei exista obligaŃia reciprocă de întreŃinere şi protecŃie

65
Conform dispoziŃiilor Legii Ńării, rudenia este de trei feluri: de sânge, prin
alianŃă şi duhovnicească (spirituală).
Rudenia de sânge este legătura dintre persoanele care descind din acelaşi autor. Legea
Ńării distinge între rudenia de sânge în dreaptă linie, în sus şi în jos şi rudenia de alături.
AlianŃa este legătura dintre rudele unui soŃ şi rudele celuilalt soŃ.
Rudenia spirituală, în conformitate cu dispoziŃiile Legii Ńării, rezulta din
tainele botezului şi ale cununiei; practic, în sfera sa de cuprindere includea relaŃiile
dintre naşi şi fini.
Legea Ńării prevede, totodată, gradele de rudenie, numerotate după numărul
generaŃiilor ce se interpun între rudele respective. În funcŃie de gradul de rudenie, erau
stabilite drepturi şi obligaŃii de ajutor reciproc şi întreŃinere, precum şi drepturi
succesorale. Cele mai importante efecte patrimoniale le generează rudenia de sânge,
pentru că aceasta constituia fundamentul succesiunii. De asemenea, rudenia de sânge
în linie directă constituie şi piedică la căsătorie la infinit, pe când rudenia de sânge în
linie colaterală constituia piedică la căsătorie până la gradul al patrulea.
Legea Ńării cunoaşte şi alte forme de rudenie, precum rudenia derivată din
înfrăŃire şi rudenia derivată din înfiere.
Conform dispoziŃiilor Legii Ńării, căsătoria constituia o relaŃie maritală între
soŃi, cu drepturi şi obligaŃii reciproce pentru aceştia. Căsătoria era privită ca un act
religios bazat pe liberul consimŃământ al viitorilor soŃi. Pentru a se considera încheiată
căsătoria, trebuiau parcurse mai multe etape. Conform obiceiului, mai întâi avea loc
momentul cunoaşterii viitorilor soŃi – vederea în fiinŃă. Dacă viitorii soŃi se agreează,
se trece la urmarea de vorbă, etapă caracterizată prin tratativele părinŃilor cu privire la
zestrea viitorilor soŃi. Începând din secolul al XVII-lea, datorită faptului că zestrea se
constituia numai pentru fete, se conturează o nouă etapă, şi anume întocmirea foii de
zestre. După aceste etape urma binecuvântarea părinŃilor şi binecuvântarea religioasă,
deoarece căsătoriile erau considerate a fi încheiate în cer. Cu această ocazie, la
oficierea căsătoriei în biserică nu se încheia un act scris.
Din Statutele łării Făgăraşului rezultă că binecuvântarea religioasă nu
putea fi dată în lipsa binecuvântării părinteşti. De aceea, prin intermediul Statutelor

66
łării Făgăraşului a fost consacrată căsătoria cu fuga. Pe această cale, atunci când
părinŃii refuză să îi binecuvânteze pe cei doi tineri, are loc un simulacru de răpire,
ocazie cu care viitorul soŃ răpeşte viitoarea soŃie cu voia ei, după care plăteşte o
amendă simbolică. Aceastră amendă ce era plătită, în mod simbolic, de către
viitorul soŃ, producea aceleaşi efecte ca şi binecuvântarea părintească.
Din ceremonialul căsătoriei, din procedura peŃitului şi din constituirea
zestrei rezultă că tinerii trebuiau să Ńină seama şi de învoirea părinŃilor. Cu ocazia
încheierii căsătoriei se constituia zestrea tinerilor căsătoriŃi. La origine, având în
vedere caracterul democratic al familiei, ambii soŃi erau înzestraŃi de către părinŃi
ca o recunoaştere a muncii depuse în sânul familiei. Zestrea sporea prin darurile
făcute de vecini şi prieteni cu ocazia sărbătoririi nunŃii. Începând din secolul al
XVII-lea au apărut foile de zestre, deoarece dota (zestrea) era constituită doar din
bunurile cu care venea în căsătorie femeia. Tot din acea perioadă încep a fi
menŃionaŃi vânătorii de zestre. De aceea, părinŃii fetelor luau diferite măsuri
juridice pentru protejarea integrităŃii zestrei.
Alături de rudenia de sânge, un alt impediment la căsătorie era şi starea de
robie a unuia dintre soŃi, care atrăgea căderea în robie atât a soŃului liber, cât şi a
copiilor rezultaŃi dintr-o asemenea căsătorie.
DivorŃul putea fi obŃinut fie în biserică, fie prin repudiere. Bărbatul îşi putea
repudia soŃia, după cum şi soŃia îşi putea repudia bărbatul. Dacă divorŃul se
pronunŃa din vina soŃiei, zestrea rămânea la bărbat.
Legea Ńării a consacrat, din punct de vedere juridic, următoarele categorii de copii:
- copii fireşti (legitimi);
- copii din flori (naturali) – erau născuŃi în afara căsătoriei;
- copii de suflet (adoptaŃi);
- hiaştrii (copiii vitregi) – aparŃineau unuia dintre soŃi dintr-o altă căsătorie;
- copiii dobândiŃi prin efectul înfrăŃirii.
În limbajul Legii Ńării, succesiunile sunt desemnate prin termenul de
“moştenire”. Acest termen îşi are originea în tracul “moş”, conform formulei

67
“moşie moştenită”. DispoziŃiile legii Ńării în materie reglementează moştenirea fără
testament (moştenirea legală) şi moştenirea testamentară.
Moştenirea fără testament este astfel denumită pentru că este deferită în
conformitate cu dispoziŃiile Legii Ńării în cazul în care nu există moştenitori
testamentari, fie pentru că nu există testament, fie pentru că acesta nu a fost valabil
întocmit. Moştenirea fără testament este desemnată şi prin sintagma de “moştenire
legală”, întrucât succesorii vin la moştenire potrivit legii.
DispoziŃiile Legii Ńării din Moldova asigură o egală vocaŃie succesorală şi
pentru fii şi pentru fiice. Dar în łara Românească este consacrat privilegiul
masculinităŃii, în sensul că ocinele (proprietăŃele funciare ereditare) nu puteau fi
dobândite de către fete, ci doar de către băieŃi. Fetele puteau moşteni bunuri mobile
(bani, etc) şi pământuri de cumpărătură (pământurile cumpărate, iar nu ocinele).
Totuşi, prin utilizarea procedeului juridic al înfrăŃirii pe moşie, în łara
Românească fetele erau înfrăŃite cu băieŃii, încât fetele deveneau pe cale artificială
băieŃi. Pentru a produce efectele scontate, înfrăŃirea trebuia aprobată prin hrisov
domnesc. Astfel se prevalau de acest privilegiu Ńăranii în łara Românească.
În łara Românească şi în Moldova, în łara Făgăraşului şi în Maramureş,
copiii legitimi şi cei adoptaŃi aveau depline drepturi succesorale faŃă de ambii
părinŃi. Copilul natural venea doar la succesiunea mamei, iar copilul vitreg venea
doar la succesiunea părintelui bun, nu şi la moştenirea soŃului sau soŃiei acestuia.
Totodată, Legea Ńării admitea şi sistemul reprezentării în materie succesorală, ceea
ce însemna că nepoŃii din fii veneau şi ei la succesiune în prima categorie de
moştenitori dacă tatăl lor predecedase biunicului şi urcau în rangul succesoral al
tatălui lor dobândind partea din succesiunea care s-ar fi cuvenit tatălui lor dacă
acesta ar mai fi trăit. Spre exemplu, dacă veneau la moştenire doi fii şi doi nepoŃi
din fiu, moştenirea se împărŃea în trei părŃi, nepoŃii din fiu urmând a dobândi pe
această cale împreună o treime din moştenire, pentru că atât s-ar fi cuvenit tatălui
lor dacă acesta ar mai fi trăit.
Se recunoştea şi soŃului supravieŃuitor vocaŃia succesorală, chiar în concurs
cu descendenŃii. La moştenitori se transmiteau atât bunurile succesorale, cât şi

68
drepturile de creanŃă şi datoriile defunctului. Moştenitorii răspundeau pentru datoriile
succesorale intra vires hereditatis (în limitele activului succesoral).
Moştenirea testamentară era deferită pe baza testamentului. În concepŃia
Legii Ńării, testamentul este actul de ultimă voinŃă prin care o persoană, numită
testator, instituie unul sau mai mulŃi moştenitori. Testamentul putea fi întocmit în
formă scrisă – diată (vine de la grecescul “diata”, care are înŃelesul de testament)–
sau în formă verbală – cu limbă de moarte.
Diata era scrisă, datată şi semnată de către testator, numai că urma a se
întocmi în prezenŃa martorilor.
Testamentul cu limbă de moarte consta dintr-o declaraŃie verbală, făcută în
prezenŃa martorilor. Cum mulŃi nu ştiau carte, deseori testamentul oral îmbrăca
forma hrisovului domnesc. S-a constatat că testamentul prezintă unele puncte
comune cu hrisovul domesc, pentru că ambele erau însoŃite de un blestem care
urmau să îi lovească pe aceia care nu îndeplineau cea din urmă voinŃă a
testatorului. Legea Ńării permitea părinŃilor să dezmoştenească pe fiii răufăcători
sau pe fiii lipsiŃi de respect.
Pe de altă parte, Legea Ńării nu a consacrat instituŃia majoratului, de aceea ea
a consacrat instituŃia fideicomisului şi substituŃiunea fideicomisară, căci în Europa
apuseană, în special în Germania, era cunoscută instituŃuia majoratului, conform
căreia proprietatea funciară este inalienabilă şi putea fi dobândită doar de către
primul născut bărbat, ceea ce i-a îndreptăŃit pe unii să afirme că la germani, nu
numai că proprietatea funciară rămânea în sânul familiei, ci ea dispune de
proprietari, în sensul că devine proprietar acela care prin accidentul natrurii se
naşte primul şi bărbat.
Deoarece Legea Ńării nu cunoştea majoratul, s-a recurs la fideicomis.
Fideicomisul este actul de ultimă voinŃă prin care o persoană, numită disponent
(dispunător), roagă o altă persoană, numită fiduciar, să transmită un anumit bun sau
chiar o parte din moştenire unei alte persoane, numită fideicomisar. Pe lângă
fideicomisul obişnuit, Legea Ńării a consacrat şi fideicomisul de familie
(substituŃiunea fideicomisară), instituŃie întemeiată pe un mecanism conform căruia

69
beneficiarul, numit fideicomisar, devine la rândul său fiduciar şi trebuie să
transmită un anumit bun, de regulă, o suprafaŃă de pământ altei persoane din
aceeaşi familie, care va deveni la rândul ei fiduciar..
SecŃiunea a X-a. DispoziŃiile Legii Ńări cu privire la răspunderea colectivă
Acest tip de răspundere exista în materie fiscală, penală, şi în domeniul
raporturilor juridice care intrau în sfera de reglementare a dreptului internaŃional privat.
În istoria dreptului european s-au cunoscut două tipuri de răspundere juridică:
- răspunderea colectivă (solidară);
- răspunderea individuală (personală).
Răspunderea colectivă este proprie societăŃilor primitive, mai puŃin evoluate.
De regulă, normele care o guvernează îmbracă haina obiceiului juridic.
Răspunderea individuală apare, de regulă, în cadrul societăŃilor evoluate, iar
regulile care guvernează această materie sunt consacrate în forma dreptului scris.
Legea Ńării consacră un sistem mixt al răspunderii juridice, în sensul că
răspunderea solidară se împleteşte cu răspunderea individuală.
În ceea ce priveşte răspunderea colectivă în materie fiscală, conform Legii Ńării,
impozitele erau percepute în sistemul cislei. Conform acestui sistem, se fixa o sumă
globală care apoi era împărŃită pe unităŃi impozabile (pe familii), în funcŃie de puterea
economică a acestora, de către răbojari, pe baza unor recensăminte efectuate din trei în
trei ani. Dacă unii Ńărani erau insolvabili sau dacă fugeau din sat, pentru că nu-şi
puteau plăti impozitele, faptă arătată în documentele vremii prin expresia “au dat bir
cu fugiŃii”, datoriile lor urmau a fi preluate de către comunitate. Cei ce plăteau aveau
dreptul de a se despăgubi pe seama bunurilor celor fugiŃi sau a celor aflaŃi în stare de
insolvabilitate. Dacă întreaga obşte sătească nu putea împlini suma globală, urma a fi
aservită către domnie sau către boierul ce plătea suma de bani în cauză.
Dar răspunderea solidară a existat şi în materia dreptului penal. A apărut în
legătură cu reprimarea unor delicte, mai ales a celor de vătămare corporală, având în
vedere că la origine, în epoca prestatală, delictele de vătămare corporală erau
pedepsite conform legii talionului (sistemul răzbunării sângelui). Într-un stadiu mai
avansat, odată cu trecerea spre societatea organizată politiceşte delincventul putea să

70
răscumpere dreptul de răzbunare a victimei prin plata unei sume de bani, care era
fixată prin acordul părŃilor. Acest sistem poartă denumirea de compoziŃiune voluntară.
Mai târziu, după formarea statului, dacă victima accepta să renunŃe la dreptul său de
răzbunare în schimbul unei sume de bani, cuantumul sumei de bani era stabilit de
către stat în funcŃie de gravitatea delictului. Noul sistem este cunoscut sub denumirea
de compoziŃiune legală. După consolidarea statului se impune un nou sistem, conform
căruia statul este acela care sancŃionează pe cei ce săvârşesc fapte penale prin
intermediul organelor sale specializate.
În cazul poporului nostru, înainte de fondarea sistemului feudal, faptele penale
erau judecate de către organele obştii săteşti, şi anume Sfatul oamenilor buni şi bătrâni
în frunte cu judele. După formarea statului feudal, atribuŃiile judiciare din domeniul
penal al obştii săteşti au fost preluate de către statul feudal, astfel încât obştea sătească
nu mai putea soluŃiona procesele penale. Totuşi obştea şi-a păstrat, pe linia tradiŃiei,
atribuŃiunea de a-l depista pe infractor şi de a-l preda slujbaşilor domneşti, pentru ca
aceştia să-l judece şi să-l pedepsească.
În legătură cu exercitarea acestei atribuŃii a obştii săteşti, trebuie să
distingem între două situaŃii:
- infracŃiunea a fost comisă în cadrul hotarului obştii săteşti de către un membru
al obştii;
- infracŃiunea a fost comisă în afara obştii săteşti de către o persoană străină
de obştea sătească, dar care pătrundea în hotarul obştii.
În prima ipoteză, când infracŃiunea era comisă în cadrul hotarului obştii
săteşti de către un membru al obştii, existau două posibilităŃi:
- infractorul să fie identificat şi predat dregătorilor domneşti, caz în care obştea sătească
era exonerată de răspunderea penală, de vreme ce răspunderea apăsa asupra infractorului.
- infractorul să nu fie depistat, împrejurare ce atrăgea răspunderea colectivă a obştii
săteşti pe tărâm penal, în înŃelesul că întreaga obşte era condamnată a plăti o amendă
penală numită gloabă (duşegubină). Aceste amenzi erau plătite, de regulă, în vite mari şi
tocmai de aceea, în afară de sensul de amendă penală, termenul de “gloabă” mai avea şi

71
înŃelesul de “vită slabă”. Termenul de “duşegubină” vine din slavonescul “şugubină” şi
are înŃelesul de păcat mare, de pierdere a sufletului, fărădelege.
În ipoteza în care infracŃiunea era comisă în afara obştii de o persoană
străină de obşte, dar autorul pătrundea în hotarul obştii, infractorul era urmărit de
gonitorii din urmă (slujbaşi domneşti ce aveau atribuŃii în acest sens) până la
hotarul obştii, moment în care atribuŃiile lor încetau. Din acest loc, urmărirea
infractorului era preluată de reprezentanŃii obştii.
În acest caz, se puteau contura trei posibilităŃi:
- infractorul este depistat şi predat gonitorilor din urmă. În acest caz, obştea
era exonerată de răspundere.
- obştea sătească să dea urmă, adică să arate gonitorilor din urmă locul prin
care infractorul a părăsit hotarul obştii, loc din care urmărirea era reluată de către
gonitorii din urmă. Aceasta este o altă situaŃie în care obştea sătească era exonerată
de răspunderea penală.
- obştea sătească nu identifica infractorul şi nici nu dădea urma slujbaşilor
domneşti. În această situaŃie trebuia a plăti gloaba şi, întrucât, de regulă, amenzile
erau foarte grele, în mod frecvent obştile săteşti erau aservite către domn sau către
boierul care prelua plata amenzii.
Răspunderea colectivă exista şi în domeniul relaŃiilor internaŃionale. Avem în
vedere ipoteza în care supusul unui stat nu-şi execută obligaŃia pe care o are faŃă de
supusul unui alt stat. În această situaŃie, orice conaŃional al debitorului care se află
pe teritoriul statului creditorului poate fi supus executării silite asupra bunurilor, în
înŃelesul că autorităŃile din statul creditorului îi confiscă bunurile, ca urmare a
dovezilor prezentate de către creditor, după care îi eliberează acte care să
dovedească motivul executării silite. Întors în Ńară, cel supus executării silite se
prezintă cu actele doveditoare în faŃa domniei, iar domnul, prin slujbaşii săi, îl
despăgubea pe seama bunurilor debitorului care nu şi-a executat obligaŃia faŃă de
supusul altui stat. Acest sistem a fost consacrat de dispoziŃiile Legii Ńării prin
denumirea de “despăgubirea de la altul”; el a funcŃionat şi în alte sisteme judiciare.
Spre exemplu, episcopul de Cenad, care era în pelerinaj în Italia, a fost supus

72
executării silite în Padova pentru că episcopul de Oradea nu-şi plătise datoriile faŃă
de negustorii din Padova.
SecŃiunea a XI-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la obligaŃiile izvorâte
din contracte
Legea Ńării a consacrat şi răspunderea individuală în materia obligaŃiilor,
obligaŃie ce rezulta fie din contracte, fie din delicte.
Ca şi la romani, şi în Legea Ńării contractele au fost principalul izvor de obligaŃii.
Contractele sunt acte juridice constitutive de drepturi şi obligaŃii pentru părŃile
contractante. În dreptul nostru feudal cele mai multe dintre contracte poartă aceleaşi
denumiri ca şi în dreptul modern. Totuşi, condiŃiile specifice feudalismului le-au
determinat anumite particularităŃi. Dacă însă în dreptul roman dispunem de criterii
sigure pentru a distinge între contractele reale, contractele consensuale şi contractele
nenumite, Legea Ńării nu oferă asemenea criterii. Ca dovadă, în virtutea dispoziŃiilor
Legii Ńării, vânzarea consensuală ia naştere prin convenŃia părŃilor, însoŃită de remiterea
materială a lucrului, de unde rezultă că Legea Ńării nu făcea o distincŃie clară între
contractele consensuale şi contractele reale. Pe de altă parte, la vânzarea romană, preŃul
consta întotdeauna dintr-o sumă de bani (pecunia numerata), pe când în Legea Ńării
preŃul putea consta şi dintr-un alt bun, de unde rezultă că vânzarea consensuală se poate
confunda cu schimbul, care este un contract nenumit.
Cele mai amănunŃite reglementări ale Legii Ńării au în vedere contractul de
vânzare-cumpărare. Acest contract se realiza prin convenŃia părŃilor cu privire la
obiect şi preŃ. Încheierea unui contract de vânzare-cumpărare presupunea, ca şi la
romani, întrunire a trei elemente esenŃiale – consimŃământul, obiectul şi preŃul.
Cu privire la consimŃământ, acesta era conceput ca fiind manifestarea de voinŃă a
vânzătorului în sensul dorit de către cumpărător. ConsimŃământul trebuia să fie liber,
neviciat şi irevocabil. Putea fi viciat fie prin violenŃa psihică sau fizică, fie prin dol
(înşelăciune). Conform concepŃiei despre răspunderea individuală, pentru ca aceasta să
opereze era suficient consimŃământul părŃilor. În virtutea dreptului de protimis, dacă se
înstrăina un teren din hotarul obştii, era necesar consimŃământul tuturor membrilor obştii.
În ipoteza în care se transfera dreptul de proprietate asupra unei moşii era necesar şi

73
consimŃământul domnului, exprimat printr-un hrisov domnesc de confirmare, ocazie cu
care părŃile îşi executau obligaŃia de dare a calului sau de dare a cupei.
Obiectul vânzării, în Legea Ńării, putea fi un lucru mobil sau un lucru imobil.
Robii puteau fi vânduŃi separat de moşie, pe când tăranii aserviŃi nu puteau fi
vânduŃi separat, ci numai împreună cu moşia de care erau legaŃi. În plus, Legea
Ńării a admis şi vânzarea libertăŃii persoanei, dovadă că Ńaranii liberi deveneau
rumâni sau vecini doar dacă îşi vindeau libertatea odată cu ocina. Obiectul cel mai
frecvent al vânzării era pământul. Terenurile erau determinate în contract prin
semne de hotar, precum stâlpi, borne, îngrădiri. SuprafaŃa măsurată a terenului era
rareori menŃionată în contract.
PreŃul putea să constea dintr-o sumă de bani, dar şi din alte bunuri, dovadă
că Legea Ńării nu distingea în mod clar între contractul de vânzare-cumpărare şi
contractul de schimb. Atunci când preŃul consta dintr-unul sau mai multe bunuri, în
contract trebuia exprimat în formă bănească. PreŃul trebuia să fie real, să nu fie
simulat, să nu fie fictiv, pentru că atunci contractul de vânzare-cumpărare s-ar fi
confundat cu contractul de donaŃie. De asemenea, preŃul trebuia să fie şi determinat
sau cel puŃin determinabil. După cum mai rezultă din unele texte, preŃul trebuia să
fie şi echitabil, adică să fie în linii generale aproape de valoarea comercială,
aprecierea făcută în conformitate cu obiceiul locului.
Dacă remiterea lucrului trebuia făcută chiar în momentul încheierii convenŃiei,
preŃul putea fi plătit ulterior acestui moment, sub sancŃiunea rezilierii. Însă părŃile puteau
introduce în cuprinsul contractului o clauză, prin care obligaŃia de a plăti preŃul la un
anumit termen trebuia asigurată de cumpărător printr-un zălog sau prin chezăşie.
În contractul de vânzare-cumpărare puteau fi menŃionaŃi, de regulă, şi
martorii, care asistaseră la încheierea contractului, precum şi aldămăşarii. Aceştia
din urmă erau adevăraŃi martori preconstituiŃi, care, cu ocazia încheierii
contractului, închinau un pahar de băutură cu părŃile. Termenul de “aldămăşar” îşi
are originea în cuvântul “aldamo”, de origine maghiară, ce are înŃelesul de băutură
servită în anumite împrejurări. Aldămăşarii puteau fi chemaŃi în calitate de martori,

74
în cazul în care se năştea un litigiu din acel contract, pentru a relata aspectele
cunoscute cu privire la încheierea actului.
Contractul de vânzare-cumpărare se realiza fie în formă scrisă, fie verbal.
Contractul în formă scrisă purta denumirea de “zapis” şi mai cuprindea şi numele şi
prezenŃa părŃilor, plata integrală sau parŃială a preŃului de către cumpărător, garanŃiile reale
sau personale pentru plata preŃului, predarea actelor de proprietate de către vânzător. Când
contractul era încheiat în prezenŃa autorităŃilor statului – domn, Sfatul domnesc sau alte
foruri administrative ori religioase – mai cuprindea numele domnului şi componenŃa
Sfatului domnesc, certificarea cu privire la autenticitatea conŃinutului, cererea adresată
domnilor următori de a respecta actul încheiat, menŃiunea cu privire la predarea calului sau
a cupei. Hrisovul domnesc de confirmare a vânzării se putea obŃine şi ulterior încheierii
contractului, pe baza prezentării zapisului şi a celor ce au asistat la întocmirea lui.
Contractele distruse sau pierdute puteau fi reconstituite de către domn şi Sfatul
domnesc pe baza jurămintelor şi a martorilor.
LocaŃiunea, în vechiul drept românesc, îmbrăca mai multe forme. De aceea,
Legea Ńării definea locaŃiunea ca fiind o convenŃie prin care o parte se obliga să
procure folosinŃa unui lucru, serviciile sale sau să execute o lucrare determinată în
schimbul preŃului, pe care cealaltă parte se obligă a-l plăti.
Prin urmare, locaŃiunea îmbrăca trei forme în dreptul feudal românesc:
- locaŃiunea unui lucru;
- locaŃiunea de servicii;
- locaŃiunea unei lucrări determinate.
În cazul locaŃiunii unui lucru, una dintre părŃi procură folosinŃa unui teren (este
vorba despre un contract de arendare) sau a unei locuinŃe (este vorba despre un contract
de închiriere) în schimbul preŃului, pe care cealaltă parte se obligă a-l plăti.
În cazul locaŃiunii de servicii, un om liber îşi oferă serviciile sale în schimbul unui
preŃ, iar locaŃiunea unei lucrări determinate se încheia între client şi întreprinzător. Un
exemplu ilustrativ de locaŃiune a unei lucrări determinate constă din contractul încheiat
între proprietarul unui teren, în calitate de client, şi un arhitect, în calitate de

75
întreprinzător, contract prin care arhitectul se obligă a-i construi pe un teren aparŃinând
clientului o clădire.
LocaŃiunea presupune existenŃa consimŃământului, a obiectului şi a preŃului.
PreŃul, spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare, prezintă particularitatea că
nu trebuie să fie echitabil, locaŃiunea putându-se realiza în schimbul oricărui preŃ.
DonaŃia este contractul prin care o parte, numită donator, transmite proprietatea
asupra unui lucru cu titlu gratuit unei alte persoane, numită donatar. Acest contract
îmbracă forma unei simple convenŃii, ce se putea încheia fie între domn şi vasalii săi,
fie între persoane fizice, fie între persoane fizice şi mănăstiri. De regulă, donaŃiile
făcute de domn boierilor, precum şi cele făcute de persoanele fizice mănăstirilor, se
încheiau sub condiŃie. Astfel miluirea (donaŃia domnească) putea fi revocată dacă
boierul donatar nu îşi îndeplinea obligaŃia de dreaptă şi credincioasă slujbă faŃă de
domnie. Persoanele fizice care făceau donaŃii mănăstirilor condiŃionau încheierea
actului de menŃionarea numelor lor în pomelnice sau de neînstrăinarea lor, dovadă că
donatorii, deşi erau terŃe persoane în ceea ce priveşte actele ce ar fi fost încheiate de
către donatari ulterior cu privire la bunul în cauză, puteau revoca eventualele
înstrăinări ale bunurilor donate mănăstirilor. În ceea ce priveşte donaŃiile încheiate
între persoane fizice, donatarul îşi lua angajamentul faŃă de donator de a-l îngriji în
timpul vieŃii, iar după moarte de a-i face pomeni.
Ca şi în cazul contractului de vânzare-cumpărare, obiectul donaŃiei putea fi şi
persoana umană, când Ńăranul liber se închina cu sufletul şi averea unui feudal sau
când robii erau dăruiŃi de către stăpânii lor. DonaŃiile, pentru a fi întărite, erau făcute
în faŃa domnului şi a Sfatului domnesc.
Contractul de schimb avea ca obiect aceleaşi bunuri ca şi contractul de
vânzare-cumpărare. Uneori, obiectul schimbului era format din sate sau din părŃi
de sate ori din terenuri pe care erau amplasate construcŃii sau din terenuri cultivate.
Contractul era încheiat, de regulă, în formă scrisă. Când schimbul avea ca obiect
sate sau părŃi de sate ori terenuri, zapisele trebuiau a fi prezentate domnului spre a
fi întărite prin hrisov domnesc.

76
Depozitul este contractul prin care o persoană, numită deponent, transmitea
detenŃiunea unui lucru asupra unei alte persoane, numită depozitar, transmitere însoŃită
de o convenŃie prin care depozitarul promitea a restitui lucrul la cererea deponentului.
Comodatul este contractul ce lua naştere prin transmiterea unui lucru cu titlu de
detenŃiune de către o persoană, numită comodant, unei alte persoane, numită comodatar,
transmitere însoŃită de o convenŃie prin care comodatarul promitea a restitui lucrul la
termenul stabilit, după ce îl va fi folosit conform înŃelegerii dintre părŃi. Comodatul se
deosebeşte de locaŃiunea unui lucru prin faptul că este un împrumut de folosinŃă cu titlu
gratuit, ceea ce înseamnă că acest contract se naşte unilateral, în sensul că în momentul
formării contractului numai comodatarul are obligaŃia de a restitui lucrul la termenul
stabilit prin convenŃia părŃilor. Dacă comodatarul face cheltuieli pe cont propriu în
vederea conservării lucrului, contractul devine bilateral, întrucât comodatarul are dreptul
de a cere despăgubiri de la comodant.
Mutuum (împrumutul de consumaŃiune) este contractul prin care debitorul
promite a restitui lucruri de aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate cu cele pe care le-
a primit în vederea consumaŃiunii. De regulă, asemenea împrumuturi aveau ca
obiect sume băneşti. Asemenea datorii erau garantate prin zălog sau prin chezăşie.
Zălogul este garanŃia reală ce se formează prin transmiterea unui lucru cu titlu
de posesiune de către debitor creditorului său, transmitere însoŃită de o convenŃie prin
care creditorul promite a retransmite lucrul dacă debitorul îşi plăteşte datoria la
termen. Dacă debitorul nu plătea la termen, zălogul devenea stătător, adică rămânea la
creditor. Totuşi părŃile puteau încheia o convenŃie specială prin care creditorul
dobândea dreptul de a vinde zălogul. Dacă preŃul obŃinut era mai mare decât valoarea
datoriei garantate, diferenŃa îi era remisă debitorului.
Chezaşii sunt garanŃi personali care promiteau creditorului ceea ce a promis
şi creditorul principal. Dacă debitorul principal se dovedea insolvabil, creditorul îşi
valorifica dreptul de creanŃă pe seama chezaşilor. Dacă erau mai mulŃi chezaşi,
răspunderea era solidară, în sensul că oricare dintre chezaşi putea fi urmărit pentru
întreaga datorie, dar avea dreptul de a se întoarce împortiva celorlalŃi chezaşi şi de
a le cere cota-parte contributivă.

77
SecŃiunea a XII-a. DispoziŃiile Legii Ńării în domeniul dreptului penal
Prin dispoziŃiile de drept penal, Legea Ńării apăra valorile şi relaŃiile care
interesau ordinea feudală. Aceste dipoziŃii aveau un caracter discriminatoriu. În
primul rând, pentru că aceleaşi fapte erau pedepsite diferit în funcŃie de categoria
socială din care făcea parte infractorul şi, în al doilea rând, pentru că infracŃiunile,
de regulă, puteau fi răscumpărate prin plata unei sume de bani.
La origine, înainte de întemeiere, în epoca Ńărilor, infracŃiunile erau
desemnate prin termenii de “gloabe” sau “duşegubini”. Dup întemeiere, sensul
celor două cuvinte s-a schimbat, deoarece ele desemnau amenzile penale, iar
infracŃiunile erau denumite “vini” sau “fapte”.
InfracŃiunile erau de două feluri:
- fapte mari;
- fapte mici.
Cea mai gravă infracŃiune era hiclenia, adică trădarea domnului de către
boieri. Domnul reprezenta statul, iar boierii, prin trădare, încălcau jurământul de
credinŃă prestat la înscăunarea domnului.
Erau considerate ca intrând în sfera de cuprindere a hicleniei următoarele fapte:
- ridicarea împotriva domnului pentrun a-l detrona, a-i lua locul sau pentru a
instala un alt domn în locul lui;
- însuşirea pe nedrept a banilor vistieriei, a birului sau a haraciului;
- fuga în Ńară străină fără încuviinŃarea domnului;
- sustragerea sau distrugerea bunurilor domneşti.
Era o infracŃiune care putea fi comisă doar de către boieri şi era pedepsită
invariabil cu moartea şi confiscarea totală a averii. Bunurile confiscate de la boierii
hicleni erau atribuite, de regulă, de către domn boierilor săi credincioşi sau
mănăstirilor. În plus, în mod excepŃional, această infracŃiune nu putea fi
răscumpărată prin plata unei sume de bani. Pedeapsa cu moartea aplicată boierilor
hicleni era executată de către domn prin lovirea cu buzduganul. Dar au fost domni
care au aplicat boierilor hicleni şi pedepse precum tăierea capului sau
spânzuratoarea, pedepse care erau aplicate, de obicei, oamenilor de rând.

78
Altă faptă mare este osluhul (neascultarea). Denumirea vine de la
slavonescul “osluh”, care înseamnă neascultare. Această infracŃiune putea fi
comisă de orice persoană, inclusiv de către Ńăranii aserviŃi. De regulă, dacă era
comisă de către Ńăranii aserviŃi, făptaşii erau fie condamnaŃi la plata unor amenzi,
fie erau supuşi unor corecŃii fizice executate de către domni sau boieri. Dacă
infracŃiunea era comisă de către un boier, nu existau criterii de distincŃie între
hiclenie şi osluh, iar fapta era pedepsită cu moartea.
Uciderea era o altă faptă mare. Se pedepsea cu moartea. Dacă autorul nu era
descoperit, se aplica duşegubina asupra proprietarului locului unde s-a petrecut
fapta sau asupra satului, dacă fapta fusese comisă în hotarul obştii săteşti.
Legea Ńării consacra şi norme ce incriminau faptele împotriva proprietăŃii.
Furtul, care consta din luarea pe ascuns a unui bun aparŃinând altei persoane,
era pedepsit cu moartea prin spânzuratoare la locul săvârşirii infracŃiunii, de faŃă cu
martori, când hoŃul era prins asupra faptului. Furtul flagrant era consacrat de
dispoziŃiile Legii Ńării sub denumirea de furt faŃă. Furtul neflagrant era pedepsit cu
gloabe (amenzi) şi despăgubiri.
Tâlhăria era considerată în Legea Ńării ca fiind furtul comis cu violenŃă, în
bandă, cu arme la drumul mare sau prin pătrunderea cu forŃa în casă. Se pedepsea
cu moartea, prin spânzurătoare, la locul faptei.
Tot cu moartea erau pedepsite şi infracŃiunile îndreptate împotriva religiei şi
moralei, precum sodomia, bigamia, răpirea de fecioare comisă de către fiii de boier;
în cazul în care cel care comisese infracŃiunea de răpire de fecioare nu făcea parte
din cinul boieresc, pedepsele constau din amenzi. Erezia, care consta din abaterea
de la normele religioase, şi ierosilia, care consta din furtul de lucruri sfinŃite din loc
sfinŃit, erau sancŃionate cu pedepse duhovniceşti, precum posturi, mătănii, etc.
Faptele mici sunt următoarele:
- sudalma cea mare, avea drept corespondent în dreptul modern infracŃiunea
de denunŃare calomnioasă. Se aplica în acest caz legea talionului, în sensul că
denunŃătorului calomnios i se aplica pedeapsa ce s-ar fi aplicat celui denunŃat dacă
denunŃul ar fi fost întemeiat.

79
- limba strâmbă, care avea drept corespondent în dreptul modern infracŃiunea
de mărturie mincinoasă, era pedepsită cu amenzi şi cu îmbourarea, adică prin
arderea pe faŃă cu fierul roşu.
- ucisăturile, care aveau avea drept corespondent în dreptul modern
infracŃiunea de lovire, erau pedepsite cu amenzi. Dacă lovirile cauzaseră moartea
victimei, pedeapsa era moartea şi confiscarea averii.
- injuria, numită în Legea Ńării sfadă, era pedepsită cu amenzi.
- hotărnicia falsă şi mutarea semnelor de hotar în scopul însuşirii pământului
altuia, erau pedepsite cu amenzi şi despăgubiri.
- distrugerile cauzate avutului altuia prin incendiere sau prin orice alte mijloace
erau pedepsite cu amenzi. De asemenea, cel care suferise paguba trebuia să
primească despăgubiri.
Legea Ńării permitea ca cele mai multe dintre infracŃiuni, chiar dintre cele
care erau pedepsite cu moartea, cu excepŃia hicleniei, să poată fi răscumpărate prin
plata unei sume de bani.
Pedepsele erau de trei feluri:
- privative de libertate – ocna, surghiunul la mănăstire;
- pedepse fizice – tăierea capului, spânzurătoarea şi bătaia;
- pedepse infamante (supunerea oprobiului public) – purtarea prin târg sau pe
uliŃa satului a infractorului, bătaia în târg sau pe uliŃa satului a infractorului;
- amenzile penale.
Pedeapsa cu moartea putea fi pronunŃată de către domn, marii vornici,
marele ban, precum şi de către organele specializate ale mănăstirilor învestite prin
hrisov domnesc cu competenŃa de a judeca în satele lor orice vină mare sau mică.
Pentru urmărirea infractorilor şi pentru asigurarea executării pedepselor s-a
constituit un aparat special de slujitori – duşegubinari (stabileau şi încasau
duşegubina), osluhari, pripăşari (stabileau stricăciunile produse de animale în
recoltele altora, precum şi despăgubirile acordate), gonitori din urmă (urmăreau
infractorii după urmele lăsate).

80
SecŃiunea a XIII-a. DispoziŃiile Legii Ńării cu privire la procedura de
judecată şi probe
Legea Ńării a reglementat şi competenŃa instanŃelor de judecată, desfăşurarea
proceselor, precum şi mijloacele de probă.
În cadrul satelor, unele procese erau soluŃionate de Sfatul oamenilor buni şi
bătrâni. În oraşe, soluŃionarea proceselor instra în sfera de atribuŃii a Consiliilor
orăşeneşti peste care s-au suprapus, cu timpul, organele de stat, în special
dregătorii – vornicii, pârcălabii şi banii din conducerea judeŃelor şi Ńinuturilor.
Aceştia aveau o competenŃă generală, atât în materie penală cât şi în materie civilă.
De asemenea, dregătorii exercitau atât atribuŃii administrative, cât şi
judecătoreşti. Unii dintre ei aveau o competenŃă generală, iar alŃii aveau o
competenŃă specială, în sensul că puteau judeca anumite procese. Boierii şi
mănăstirile puteau judeca anumite procese, competenŃa lor fiind precizată în
hrisoavele domneşti prin care li se confereau atribuŃii judecătoreşti. De asemenea,
părŃile aflate în litigiu puteau alege de comun acord unul sau mai mulŃi boieri care
să judece diferendele dintre ele. În calitate de şef al statului, domnul putea judeca
orice proces civil sau penal.
Legea Ńării nu cunoştea calea de atac a apelului. Dar partea nemulŃumită de
hotărârea judecătorească putea redeschide procesul la aceeaşi instanŃă sau la
organele de stat superioare, precum Sfatul domnesc sau domnul Ńării.
Nu exista principiul autorităŃii lucrului judecat, ceea ce menŃinea o stare de
nesiguranŃă în relaŃiile judiciare. Pentru contracararea acestei situaŃii, s-a stabilit că
partea care va redeschide procesul va plăti o taxă numită zavească. De asemenea, se
practica ferâia, care consta dintr-o sumă de bani pe care câştigătorul procesului o
depunea în vistieria domnească, urmând ca în caz de rejudecare, partea care va
pierde procesul să înapoieze câştigătorului suma depusă.
În virtutea Legii Ńării, probele puteau fi orale sau scrise.
Probele scrise puteau fi oficiale sau private. Actele oficiale erau cele care
emanau de la domn, numite hrisoave, direse sau cărŃi domneşti. Dacă aceste acte erau
pierdute sau deteriorate, puteau fi reconstituite de către Sfatul domnesc pe baza
depoziŃiilor martorilor.
81
Actele scrise particulare purtau denumirea de zapise particulare.
Probele orale erau: proba cu jurători, mărturia simplă şi jurământul cu brazda.
Proba cu jurători avea cea mai mare forŃă juridică. Se numea lege. Când una
dintre părŃi solicita administrarea acestei probe se utiliza formula “a cerut lege”.
Dacă domnul acorda această probă se utiliza formula “i-am dat lege”.
Proba cu jurători era o probă de creditate şi nu una de veritate, deoarece
jurătorii nu se exprimau în legătură cu împrejurările cunoscute de ei prin propriile
simŃuri, ci în legătură cu credibilitatea părŃilor aflate în proces. Ei jurau că partea
respectivă este demnă de crezare. Jurătorii erau, la început, persoane din aceeaşi
categorie socială cu partea pentru care jurau, pentru ca, mai târziu, să fie, cu
precădere, doar dintre boieri.
Dacă domnul acorda această probă, fixa şi numărul jurătorilor, care putea fi de 6,
12, 24 şi 48. Aceştia trebuiau să vină la proces împreună cu partea pentru care jurau.
Cel care câştiga pe această cale procesul era considerat că “s-a apucat de
lege”. Cel ce pierdea procesul în urma administrării acestei probe se considera că
“a rămas de lege”. Cel ce pierdea procesul putea cere “lege peste lege”, adică
solicita domnului să admită administrarea probei cu un număr dublu de jurători.
În ceea ce priveşte mărturia simplă, martorul făcea relatări în legătură cu
împrejurările constatate prin propriile simŃuri. Pentru ca mărturia să producă efecte
juridice, era necesar ca aceasta să fie îmbrăcată în formă religioasă în biserică.
Jurământul cu brazda (jurământul cu brazda în cap) era o probă practicată de
către ortodocşi, prin care era invocată divinitatea pământului. Această probă era
administrată în procesele de hotărnicie, adică în procesele pentru delimitarea
proprietăŃilor funciare. Partea care susŃinea un anumit hotar îşi presăra Ńărână pe cap şi
pe umeri, luată din pământul care susŃinea că este al său, după care rostea un jurământ
religios şi parcurgea apoi hotarul despre care susŃinea că este cel adevărat. Mai târziu,
Ńărâna era pusă într-o traistă purtată pe umăr de cel în cauză, pentru ca apoi biserica să
intervină şi să pună în mâna celui care parcurgea hotarul o carte de rugăciuni.
Se mai recurgea şi la probe preconstituite, precum păruirea copiilor la
semnul de hotar sau călugărirea copiilor la semnul de hotar, pentru ca aceştia, când
vor fi mari, să ştie că acolo este hotarul moşiei părinteşti.
82
Catolicii practicau ordalia fierului roşu. Astfel, judecătorul care avea anumite
incertitudini în legătură cu sinceritatea depoziŃiei unei părŃi la proces, trimitea acea parte la
Episcopia romano-catolică de la Oradea, unde, după o slujbă religioasă, cel trimis purta în
mână un fier înroşit în foc de circa un kilogram pe o distanŃa de 8-10 paşi. Apoi mâna era
bandajată, iar bandajul sigilat. După 8 zile, era desfăcut bandajul iar dacă rana era vindecată
se considera că cel în cauză a avut dreptate. Dacă rana nu era vindecată, se aprecia că
depoziŃia celui trimis nu fusese adevărată. În secolul al XIII-lea au fost consemnate 400
asemenea cazuri.

83
Capitolul IV. ApariŃia şi conŃinutul pravilelor bisericeşti

SecŃiunea I. ApariŃia pravilelor bisericeşti


Până în secolul al XV-lea, Legea Ńării a fost singurul izvor de drept în Ńările
române. Din secolul al XV-lea, alături de Legea Ńării, s-au adoptat şi legiuirile scrise.
Primele noastre legiuri scrise au fost pravilele bisericeşti. Aceasta pentru că în politica
sa de centralizare şi consolidare a puterii, domnia s-a sprijinit pe biserică. Acest sprijin
era, în primul rând, datorită faptului că biserica avea autoritatea spirituală necesară
pentru a-i determina pe cetăŃeni să respecte dispoziŃiile dreptului scris. În al doilea
rând, biserica avea organizarea ierarhică la scara întregului stat, fiind astfel în măsură
să asigure aplicarea legislaŃiei scrise pe întregul teritoriu al statului.
Pravilele bisericeşti au avut un caracter oficial, pentru că au fost elaborate
din iniŃiativa domnilor şi a mitropoliŃilor, precum şi pe cheltuiala acestora.
Pravilele bisericeşti cuprind dispoziŃii atât în domeniul religios, cât şi în cel juridic.
În concepŃia de atunci, normele de drept Ńineau de domeniul religios. Primul
strat al terminologiei religioase este latinesc. Dar în epoca feudalismului timpuriu, în
sudul Dunării s-au format statele slave. Aceasta explică influenŃa creştină a BizanŃului
exercitată prin filieră slavă. Odată cu întemeierea statelor feudale româneşti a fost
consacrată regula după care toate reglementările bisericii ortodoxe trebuiau să aibă ca
model nomocanoanele bizantine (colecŃii de legi imperiale bizantine şi de hotărâri ale
sinoadelor bisericii ortodoxe de la Constantinopol). Domnii Ńărilor române au
respectat această regulă, dar au preluat nomocanoanele bizantine nu direct, ci prin
intermediul statelor slave, deci în limba slavonă. Limba slavonă a devenit limba
cancelariei domneşti şi a cultului religios. Aşa se face că primele pravile bisericeşti au
fost scrise în limba slavonă, cu toate că poporul şi nici măcar toŃi preoŃii nu cunoşteau
această limbă.
Pe la jumătatea secolului al XVI-lea, pravilele bisericeşti au început a fi
redactate şi în limba română. Pravilele bisericeşti scrise atât în slavonă, cât şi în
română, au fost iniŃial multiplicate în manuscris, pentru ca începând din secolul al
XVII-lea să apară primele pravile tipărite.

84
SecŃiunea a II-a. Pravilele scrise în limba slavonă
Cea mai veche pravilă scrisă în limba slavonă este Pravila de la Târgovişte,
scrisă în anul 1452 de către grămăticul Dragomir din porunca domnitorului
Vladislav. În 1474 a fost elaborată Pravila de la Mănăstirea NeamŃului de către
ieromonahul Ghervasie. Avem apoi Pravila de la Bisericani din 1512 (în Ńinutul
NeamŃului), iar apoi cea de a doua Pravilă de la Mănăstirea NeamŃului din 1557,
Pravila de la Putna din 1581, Pravila de la Mănăstirea BistriŃa a Moldovei din
1618, Pravila de la Mănăstirea BistriŃa a Olteniei din 1636.
Aceste pravile, scrise în limba slavonă, se caracterizează prin unitate de
conŃinut, pentru că au avut la bază aceleaşi izvoare, dintre care menŃionăm: texte
ale unor legiuiri bizantine, lucrări ale părinŃilor bisericii, dispoziŃii referitoare la
organizarea ierarhică a bisericii ortodoxe, precum şi Sintagma alfabetică a lui
Matei Vlastares. Aceasta din urmă a fost scrisă în 1335 la Salonic şi cuprindea o
înşiruire de norme de comportare în societate, precum şi norme de drept. S-a
bucurat de o largă circulaŃie şi a fost foarte apreciată în rândul ortodocşilor.
SecŃiunea a III-a. Pravilele scrise în limba română
Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea apar primele pravile bisericeşti
srise în lima română.
Acestea au fost:
- Pravila SfinŃilor Apostoli, scrisă şi tipărită la Braşov de către diaconul
Coresi între anii 1560 şi 1580. Se mai numeşte şi Pravila de la Ieud, deoarece un
fragment din această pravilă a fost descoperit în 1921, la Ieud, în Maramureş;
- Pravila SfinŃilor după învăŃătura marelui Vasile, apărută în Moldova la
începutul secolului al XVII-lea, pravilă care are un conŃinut aproape identic cu cel al
Pravilei de la Ieud.;
- Pravila aleasă a fost scrisă în 1632 de către logofătul Dragoş EustraŃie, în Moldova.
- Pravila de la Govora, cunoscută şi sub denumirea de Pravila cea mică, a fost
scrisă în 1640 din porunca lui Matei Basarab.
Odată cu apariŃia pravilelor bisericeşti scrise în limba română, importanŃa
dreptului scris a crescut, iar sfera sa de aplicare s-a extins. Pravilele bisericeşti scrise în
85
limba română au un conŃinut unitar, pentru că au folosit izvoare comune şi s-au adresat
aceluiaşi popor. Aceste pravile au circulat şi s-au aplicat în toate cele trei Ńări române.
SecŃiunea a IV-a. ConŃinutul pravilelor bisericeşti
Toate pravilele bisericeşti, atât cele scrise în limba slavonă, cât şi cele scrise
în limba română, cuprind reglementări cu caracter juridic, dar şi texte fără caracter
juridic referitoare la istoricul Sinoadelor, părinŃii bisericii, fragmente de cronici,
tabele pentru calcularea timpului şi formulare pentru redactarea unor acte oficiale.
DispoziŃiile cu caracter juridic nu sunt sistematizate pe materii, astfel încât
dispoziŃiile de drept civil alternează cu cele de drept penal sau de drept procesual,
iar normele de drept canonic alternează cu cele de drept laic.
Cele mai multe dintre textele juridice se referă la persoane, organizarea
familiei, logodnă, căsătorie, divorŃ şi rudenie.
Prevederile referitoare la contracte sunt identice cu cele din dreptul bizantin.
DispoziŃiile de drept penal sunt marcate de concepŃia bisericii cu privire la infracŃiuni
şi pedepse. Astfel, în concepŃia bisericii, infracŃiunile sunt considerate păcate, iar pedepsele
se consideră a fi aplicate în scopul ispăşirii păcatelor. De pildă, omuciderea este denumită
păcatul uciderii. Pedepsele prevăzute în aceste pravile erau: fizice – bătaia, mutilarea şi
pedeapsa capitală – sau duhovniceşti – mătăniile, rugăciunile şi posturile.
Odată cu elaborarea pravilelor bisericeşti se receptează cel de al doilea strat
al influenŃei dreptului roman. Dar spre deosebire de Legea Ńării, care a receptat
influenŃa romană pe cale directă, în pravilele bisericeşti influenŃa romană s-a
exercitat în mod indirect prin filieră bizantină, în primul rând prin intermediul
nomocanoanelor şi al legiuirilor împărăteşti, ce au adaptat dispoziŃiile dreptului
roman la realităŃile feudale ale societăŃii bizantine.

86
Capitolul V. ApariŃia şi conŃinutul pravilelor laice – Cartea românească
de învăŃătură şi Îndreptarea legii

La mijlocul secolului al XVII-lea au fost adoptate pravilele laice. Prima pravilă


laică în istoria dreptului nostru este Cartea românească de învăŃătură. Această legiuire a
fost elaborată de către logofătul Dragoş EustraŃie din ordinul domnitorului Vasile
Lupu şi tipărită în 1646 la tipografia Mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi.
Izvoarele acestei legiuri au fost:
- Legea Ńării;
- basilicalele (legiuirile împărăteşti);
- legea agrară bizantină, apărută în secolul al VIII-lea sub domnia lui
Leon Isaurul;
- tratatul modern de drept penal şi de procedură penală scris de italianul
Prosper Farinnaci la începutul secolului al XVII-lea, tratat care se bucura de o
mare faimă în Europa acelei vremi.
Unii autori au afirmat în mod greşit că această legiuire ar fi avut un scop
didactic, întrucât au interpretat în mod eronat termenul de “învăŃătură”. În realitate,
termenul de “învăŃătură” a fost utilizat cu înŃelesul de normă juridică. De altfel,
logofătul EustraŃie precizează în introducere că toŃi cei care nu vor urma acele
învăŃături vor fi loviŃi de urgia domnească.
În anul 1652 a fost tipărită la Târgovişte Îndreptarea legii, denumită şi Pravila
cea mare, din porunca domnitorului Matei Basarab. Autorul acestei legiuiri este
călugărul Daniil Panoneanul, ajuns mai târziu mitropolit al Ardealului.
Îndreptarea legii este, în esenŃă, o versiune a CărŃii româneşti de învăŃătură, dar
cuprinde, în plus, şi unele traduceri şi prelucrări din nomocanoanele bizantine, precum
şi unele probleme de interes general din domenii precum religia, medicina, gramatica
şi filosofia.
Ambele legiuri au o structură asemănătoare, dispoziŃiile lor fiind
sistematizate în capitole (pricini), secŃiuni (glave) şi articole (zaciale).

87
DispoziŃile din cele două legiuri pot fi clasificate în două categorii:
- dispoziŃii referitoare la relaŃiile din agricultură;
- dispoziŃii de drept civil, penal şi procesual.
DispoziŃiile cu privire la relaŃiile din agricultură reglementau legarea Ńăranilor de
pământ, dreptul boierilor de a-i urmări pe Ńăranii fugari şi de a-i readuce pe moşii,
interdicŃia de a primi Ńărani fugari pe domeniile feudale, precum şi obligaŃia de a-i preda
adevăraŃilor stăpâni, obligaŃiile Ńăranilor aserviŃi faŃă de boieri şi consecinŃele
neîndeplinirii acestora, paza bunurilor agricole şi pedepsele aplicate celor care distrugeau
sau sustrăgeau asemmena bunuri, precum şi normele după care trebuiau să se desfăşoare
relaŃiile din agricultură.
DispoziŃiile de drept civil reglementează instituŃii precum proprietatea,
persoanele, familia, obligaŃiile şi succesiunile.
În materia proprietăŃii, bunurile sunt clasificate în bunuri mobile şi bunuri
imobile, cu precizarea că bunurile imobile sunt mai valoroase şi, ca atare, protejate
cu o atenŃie sporită. Există şi o clasificare a bunurilor în mireneşti şi sfinŃite.
Bunurile mireneşti aparŃineau laicilor, pe când cele sfinŃite aparŃineau bisericii. Se
precizează că acŃiunea în revendicare este imprescriptibilă, ceea ce înseamnă că
această acŃiune putea fi intentată oricând.
În materia persoanelor, oamenii sunt clasificaŃi pe criteriul situaŃiei sociale în
liberi şi robi. Oamenii liberi se clasificau, la rândul lor, în boieri, Ńărani şi săraci.
Boierii care deŃineau anumite dregătorii se numeau oameni domneşti, iar
boierii care nu deŃineau dregătorii erau numiŃi rudă bună, aleasă, de folos Ńării.
łăranii erau desemnaŃi prin termeni ca “Ńăranul gros”, “neînŃelegător” şi “om
de gios”.
Robii erau asimilaŃi lucrurilor şi constituiau elemente ale patrimoniului
stăpânilor. Asupra robilor, stăpânii acestora aveau un larg drept de corecŃie. Robii
puteau dobândi libertatea prin dezrobire sau prin denunŃarea stăpânului care
comitea anumite infracŃiuni.

88
Majoratul era fixat la vârsta de 25 de ani, iar răspunderea persoanelor pentru
faptele proprii era stabilită la vârsta de 18 ani.
Reglementările privind organizarea familiei au la bază dispoziŃiile preluate din
pravilele anterioare.
Căsătoria continua a fi un act religios. Se încheie în biserică.
Logodna produce anumite efecte juridice.
Bărbatul exercita puterea părintească asupra descendenŃilor şi puterea
maritală asupra soŃiei, inclusiv un larg drept de corecŃie. De asemenea, bărbatul
exercita şi dreptul de a administra bunurile dotale.
Desfacerea căsătoriei putea fi făcută de către biserică sau prin repudiere
pentru faptele arătate expres în pravile, precum adulterul, vrăjitoria, rudenia şi
bătaia peste măsură. În ce priveşte bătaia peste măsură, practica era ca să nu se
rupă băŃul.
În materia obligaŃiilor se precizează că datoriile şi creanŃele pot izvorî din
contracte şi din delicte.
Contractele presupun acordul părŃilor. ConsimŃământul nu trebuie viciat prin
silă (violenŃă) sau prin amăgire (dol). Orice contract poate fi încheiat fie de către
părŃi, fie de către reprezentanŃii acestora. În pravile sunt prevăzute contractele de
vânzare-cumpărare, închiriere, împrumut şi donaŃie. Sunt menŃionate, de asemenea,
şi garanŃiile personale (chezăşia) şi garanŃiile reale (zălogul).
În materia succesiunilor a fost consacrată atât moştenirea fără testament, cât
şi moştenirea testamentară.
Testamentul în formă scrisă se numea zapis. Testamentul încheiat în formă orală
se numea testament cu limbă de moarte. Se precizează care sunt cauzele care implică
dezmoştenirea. Astfel, nu puteau veni la moştenire cei condamnaŃi pentru infracŃiuni
contra moralei, numiŃi nevolnici, precum şi asasinii celor care urmau a fi moşteniŃi.
Moştenitorii legali se clasificau în descendenŃi şi colaterali. Copiii naturali
veneau numai la succesiunea mamei. Se preciza care era rezerva succesorală pe

89
care o puteau dobândi doar membrii familei şi care era cota disponibilă, pe care o
puteau dobândi şi persoanele străine de familie.
În materia dreptului penal găsim cele mai evoluate reglementări din cele două
legiuri, deoarece au fost inspirate din tratatul lui Prosper Farinnaci, considerat cel
mai înaintat din punct de vedere juridic al dreptului penal la acea vreme.
InfracŃiunile erau numite vini. InfracŃiunile grave erau numite vini mari, iar cele
mai puŃin grave erau numite vini mici.
În aprecierea faptei penale erau luate în considerare aspectul intenŃional,
locul şi timpul comiterii faptei, precum şi caracterul flagrant sau neflagrant al
infracŃiunii. Pentru prima dată au fost utilizate concepte moderne de drept penal,
precum tentativa, concursul de infracŃiuni, complicitatea, recidiva.
Sunt arătate faptele care înlăturau răspunderea penală – nebunia, legitima
apărare, vârsta sub şapte ani şi ordinul superiorului – , precum şi faptele ce
micşorează răspunderea penală: ignoranŃa, mânia, pasiunea, somnambulismul şi
greşeala fără înşelăciune.
Pedepsele prevăzute erau fizice – decapitarea, spânzuratoarea, tragerea în
Ńeapă, arderea în foc şi mutilarea – , privative de libertate – ocna, temniŃa şi
surghiunul la mânăstire – , amenzile, expunerea infractorului oprobiului public –
purtarea prin târg – , aplicarea în anumite cazuri a legii talionului, denumită suflet
pentru suflet, pedepse religioase – afurisenia, posturi, mătănii şi rugăciuni.
Dintre infracŃiunile reglementate în acele două legiuiri amintim: hiclenia,
calpuzania (falsificarea de monedă, îşi are originea într-un termen din limba turcă),
omorul, furtul, mărturia mincinoasă, răpirea de fecioară sau de femeie, incestul,
bigamia, adulterul, ierezia, ierosilia (sfera infracŃiunii de ierosilie se lărgeşte,
incluzând şi împreunarea trupească cu o călugăriŃă sau împreunarea trupească în
biserică, fapte pedepsite cu moartea).

90
Capitolul VI. Statul şi dreptul în perioada regimului turco-fanariot

SecŃiunea I. Contextul politic internaŃional


La 1683, Turcia a înregistrat un eşec la asediul Vienei. Din acel moment,
raportul de forŃe dintre Turcia şi Rusia în sud-estul Europei s-a schimbat în favoarea
Austriei, dovadă că Transilvania a trecut de sub suzeranitate otomană sub cea
habsburgică. În noile condiŃii, Turcia a înăsprit regimul de exploatare a Ńărilor române,
încât acestea s-au apropiat de Rusia, dovadă că Dimitrie Cantemir s-a aliat cu Petru cel
Mare. Pentru a curma această tendinŃă, Turcia a introdus în Ńările române regimul turco-
fanariot, caracterizat, în primul rând, prin faptul că domnii nu mai erau aleşi şi
confirmaŃi, ci erau numiŃi de către Turcia, de regulă, din rândul grecilor din Fanar, iar,
în al doilea rând, prin faptul că autonomia Ńărilor române a fost grav încălcată. Cu toate
acestea, Ńările române nu au fost paşalâcuri turceşti, ci au avut legi şi instituŃii proprii.
În Moldova regimul turco-fanariot a fost instaurat în anul 1711, iar în łara
Românească în anul 1716. A durat până la 1821.
A evoluat în două faze:
- 1711 (1716) – 1774 (Pacea de la Kuciuk-Kainardji);
- 1774 – 1821.
SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat în prima fază a regimului turco-fanariot
În prima parte a acestui regim a avut loc o serie de transformări în organizarea
statului, atât la nivel central, cât şi la nivel local.
Astfel, la nivel central instituŃia domniei s-a transformat, în sensul că domnul era
numit de către Turcia, ocazie cu care domnii Ńărilor române, la învestitură, plăteau sume
mari de bani; de asemenea, sume mari de bani trebuiau plătite şi cu ocazia reînvestirii,
astfel încât domnii fanarioŃi deveniseră agenŃi fiscali ai PorŃii. Datorită acestor interese,
domniile ereau foarte scurte, media fiind, de regulă, de doi ani şi jumătate. Sistemul a
avut însă şi aspecte pozitive, deoarece domnii fanarioŃii ereau frecvent mutaŃi dintr-o Ńară
în alta. Această practică atesta faptul că Turcia recunoştea identitatea instituŃională a
Ńărilor române. În al doilea rând, în baza acestei practici, domnii fanarioŃi, în special
Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot), au

91
promovat aceleaşi reforme în Ńările române, contribuind la pregătirea terenului în vederea
unirii Principatelor române.
Cu privire la Sfatul domnesc, noua denumire a acestui organ al statului era de
Divan domnesc. Numărul membrilor săi s-a restrâns, odată cu atribuŃiile sale, de aceea
domnii fanarioŃi nu se sprijineau pe elementul politic local, ci pe clientela lor politică.
Dregătoriile au rămas aceleaşi, păstrându-şi vechile competenŃe, însă
numărul dregătorilor a sporit, deoarece domnii fanarioŃi erau constrânşi să satisfacă
interesele clientelei lor politice prin acordarea de dregătorii, încât s-a ajuns la
dublarea sau triplarea unor dregătorii. Spre exemplu, în anul 1802 erau 8 comişi în
łara Românească. De asemenea, s-au creat şi noi dregătorii. Spre exemplu, în łara
Românească s-a creat vornicia de sus, iar în Moldova a fost introdusă bănia. Pe de
altă parte, s-au făcut unii paşi importanŃi înainte în sensul specializării
dregătoriilor, o mai bună fixare a competenŃelor, precum şi introducerea sistemului
remunerării dregătorilor.
SecŃiunea a III-a. Dreptul în prima fază a regimului turco-fanariot
Alte transformări au fost introduse prin reformele realizatre de către
Constantin Mavrocordat, căci prin aşezăminte succesive acesta a reorganizat
administraŃia locală, administrarea bisericii, a modificat sistemul fiscal şi a adus
modificări statutului juridic al boierilor. Aceste reforme au fost codificate în
Aşezământul din 1740, al cărui text a fost publicat în 1742 în FranŃa.
În cea ce priveşte reforma administraŃiei locale, Constantin Mavrocordat a
numit la conducerea fiecărui judeŃ şi, ulterior, la conducerea fiecărui Ńinut câte doi
ispravnici, care erau subordonaŃi marelui vistiernic şi domnului; unul dintre cei doi
ispravnici exercita atribuŃiuni administrative, iar celălalt atribuŃiuni judiciare. De
aceea, s-a afirmat că în vremea lui Constantin Mavrocordat s-au făcut primii paşi
în direcŃia separării puterilor în stat, aşa cum aceasta a fost concepută în Occident,
în sensul că prin numirea celor doi ispravnici cu competenŃe diferite s-a realizat
separarea puterii administrative de cea judecătorească.
În ce priveşte reforma din domeniul bisericesc, Mavrocordat a introdus
epitropiile mănăstireşti (cuvântul “epitropie” îşi are originea în grecescul “epitrop”,
care are înŃelesul de administrator) care, sub autoritate domnească, administrau
92
patrimoniul bisericii. AtribuŃiunile jurisdicŃionale ale clerului au fost restrânse până
la desfiinŃare şi s-a hotărât ca preoŃii să fie recrutaŃi doar din rândul ştiutorilor de
carte; în schimb, clerul a fost scutit de plata impozitelor.
Pe plan fiscal, unele dintre nenumăratele impozite percepute au fost suprimate, pe
când altele au fost unificate într-unul singur, numit sama obştească, impozit repartizat pe
familii sau pe localităŃi – Ńidule de bir. Acest impozit consta din 10 taleri, care trebuiau
plătiŃi în patru sferturi, adică în patru rate. În zece ani, impozitele au crescut vertiginos,
ajungându-se la plata acestora în 12 sferturi. FuncŃionarii publici ce erau împuterniciŃi a
strânge impozitele erau plătiŃi dintr-un fond special, numit casa răsurilor.
S-a modificat şi statutul boierilor.
Existau două categorii de boieri:
- boierii veliŃi – erau marii dregători, ce nu plăteau impozite; cuvântul “veliŃi”
îşi are originea în slavonescul “vel”, care are înŃelesul de mare;
- boierii mazili – erau boieri mai puŃin importanŃi, scutiŃi de plata unor impozite;
cuvântul “mazili” vine de la turcescul “mazur”, care are înŃelesul de scos din funcŃie.
Ulterior, boierii veliŃi erau de două feluri.
În prim afază a regimului turco-fanariot nu s-au elaborat coduri de legi,
datorită opoziŃiei Turciei, care nu vedea cu ochi buni elaborarea unui sistem juridic
modern în Ńările române. Iată de ce izvoarele dreptului din prima fază a regimului
turco-fanariot şi-au găsit expresia în reformele lui Constantin Mavrocordat.
În Aşezământul din 1740 nu se vorbeşte despre favorizarea Ńăranilor aserviŃi,
ci se spune că ispravnicii şi boierii trebuie să aibă grijă ca Ńăranii aserviŃi să îşi
îndeplinească obligaŃiile, în sensul înăspririi exploatării Ńăranilor aserviŃi prin
interzicerea strămutării de pe moşii, precum şi din introducerea unor noi prestaŃii în
muncă, fără stabilirea vreunei limite.
Rezultatele recensământului realizat în 1746 au demonstrat că în perioada
1741-1746 jumătate din Ńăranii aserviŃi au fugit din Ńară, neputând plăti birurile, fie
în sudul Dunării, mai exact în Timoc, fie în Transilvania, astfel încât economia
agrară era ameninŃată cu falimentul.

93
Atunci, în perioada în care domnea în łara Românească, la 1 martie 1746,
Constantin Mavrocordat a dat un aşezământ (hrisov), prin care a decis că toŃi Ńăranii
aserviŃi care se vor întoarce în Ńară vor fi eliberaŃi din rumânie, urmând ca Ńăranii
întorşi în Ńară să primească o carte (un document) de eliberare din rumânie pe baza
căreia se puteau aşeza pe orice moşie doreau, iar foştii stăpâni nu aveau dreptul să-i
urmărească; de asemenea, în următoarele şase luni după întoarcere erau scutiŃi de
plata oricăror impozite. Dar acest aşezământ a fost prost redactat, întrucât nu s-a
precizat până la ce dată pot reveni în Ńară Ńăranii fugari şi, în al doilea rând, pentru că
nu s-a precizat care va fi statutul celor rămaşi în Ńară, astfel încât efectul aşezământului
a fost în sens invers, deoarece şi cei rămaşi au început a fugi pentru a se bucura de
iertarea de rumânie.
Atunci, constrâns de împrejurări, la 5 august 1746 Constantin Mavrocordat a
dat un nou aşezământ prin care a desfiinŃat rumânia, Prin al doilea aşezământ,
Constantin Mavrocordat le-a recomandat boierilor să îi ierte pe Ńăranii întorşi în Ńară
de rumânie. Dacă boierii nu dădeau curs acestei recomandări, Ńăranii îşi puteau
răscumpăra libertatea prin plata sumei de 10 taleri.
O reformă similară a iniŃiat Constantin Mavrocordat şi în Moldova în anul
1749, pe când era domn al Moldovei, numai că dispoziŃia avea caracter imperativ, în
sensul că boierii erau obligaŃi a elibera Ńăranii din vecinie. După reformele lui
Constantin Mavrocordat, în documentele redactate, Ńăranii aserviŃi erau numiŃi Ńărani
clăcaşi sau lăcuitori pe moşii.
RelaŃiile dintre boieri şi clăcaşi se stabileau pe baze contractuale, în sensul
că, cel puŃin teoretic, clăcaşul putea încheia cu orice boier pe moşia căruia se aşeza
o tocmeală (un contract). Prin contractele încheiate, boierii se obligau a atribui spre
folosinŃă clăcaşilor anumite suprafeŃe de pământ până la un anumit termen, iar
clăcaşii se obligau să plătească anumite sume de bani. După executarea acelor
obligaŃii, clăcaşii, dacă doreau, se puteau muta pe alte moşii. FaŃă de această
transformare a raportului juridic Ńărani-boieri, s-a constratat că boierii impuneau
clăcaşilor condiŃii mult mai grele decât cele ce decurgeau din Legea Ńării, căci până
în momentul realizării reformelor lui Constantin Mavrocordat, relaŃiile boieri-
Ńărani aserviŃi se stabileau pe baze legale, în sensul că, în virtutea Legii Ńării,
94
boierul trebuia să pună la dispoziŃia Ńăranilor aserviŃi două treimi din moşie, iar
Ńăranul aservit trebuia să plătească zeciuiala. În noua situaŃie, profitând de starea de
constrângere în care se aflau clăcaşii, boierii le impuneau orice condiŃii. Aşa se
explică faptul că domnii fanarioŃi au curmat într-o oarecare măsură abuzurile
boiereşti prin anumite hrisoave, denumite ponturi şi urbarii, prin intermediul cărora
s-au fixat obligaŃiile minime ale boierilor şi obligaŃiile maxime ale clăcaşilor.
łăranii clăcaşi stăpâneau pământurile boiereşti cu titlu de detenŃiune, titlu
juridic transmis prin contractul de arendare. De aceea, la 1862, tentativa lui Mihail
Kogălniceanu de a-i împroprietări pe Ńăranii clăcaşi sub cuvânt că ei ar fi uzucapat
pământurile boiereşti a fost dejucată de către Barbu Catargiu, deoarece clăcaşii nu
puteau uzucapa aceste pământuri, întrucât prima condiŃie a uzucapiunii era posesia,
or Ńăranii aserviŃi, ca şi clăcaşii, erau simpli detentori precari. În 1864 a fost lansată
teoria conform căreia boierii şi Ńăranii stăpâneau pământul în indiviziune, iar plata
pământurilor îmbrăca forma plăŃii zilelor de clacă.
SecŃiunea a IV-a. Organizarea de stat în a doua fază a regimului turco-fanariot
După 1774 au avut loc unele transformări în planul organizării de stat pentru
stabilizarea domniei, în scopul consolidării autonomiei Ńărilor române, căci, dacă în
prima fază a regimului turco-fanariot domnii Ńărilor române au promovat cu docilitate
politica Turciei, în cea de a doua fază domnii fanarioŃi ai Ńărilor române au promovat o
politică proprie, promovând o diplomaŃie ocultă, de pendulare între Turcia şi Rusia,
fiindcă după 1774 raportul de forŃe dintre Turcia şi Rusia tinde să se schimbe în
favoarea Rusiei, mai ales în timpul domniei Ecaterinei a II-a. De aceea, domnii fanarioŃi
promovau în secret interesele Greciei, cu sprijinul Rusiei, pentru emanciparea grecilor
de sub turci, iar Ńările române trebuiau să fie o trambulină grecească.
Prin tratatele de la Kuciuk-Kainardji (1774) şi de la Iaşi (ianuarie 1792),
precum şi prin hatişerifuri, s-a decis ca durata domniei să fie de 7 ani, iar domnii să
fie înlăturaŃi doar pentru abuzuri grave, constatate de către Turcia. De aceea, la
presiunea Rusiei, în 1802 s-a dat un nou hatişerif prin care s-a consacrat încă odată
durata de 7 ani a domniei, iar abuzurile domnilor puteau fi constatate doar de către
Rusia, care dobândise un drept de intercesiune (un drept de intervenŃie) în sprijinul
Ńărilor române, deoarece Rusia se erija în apărătoarea ortodoxiei în Balcani. Aşa se
95
face că, ulterior, rolul domniei tinde să sporească, domnii exercitând atribuŃii
legislative, executive şi judiciare într-un climat de autonomie sporită.
Pe plan legislativ, domnii erau cei care promulgau izvoarele dreptului scris,
stabileau ierarhia izvoarelor de drept, precum şi care dintre dispoziŃiile Legii Ńării
se aplicau alături de dispoziŃiile dreptului scris.
Pe plan executiv, domnul numea şi revoca înalŃii dregători, fonda noi aşezări
urbane sau rurale şi elibera paşapoarte. Fireşte, deşi în acea perioadă nu erau
paşalâcuri, Ńările române nu eliberau paşapoarte proprii, acestea se eliberau de abia
din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, dar, ca o expresie a recunoaşterii autonomiei,
paşapoartele din Ńările române erau eliberate de către domn, nu de către
funcŃionarii turci, şi aveau rubrici distincte, fiind eliberate într-o formă proprie.
Pe plan judiciar, domnul este preşedintele Divanului domnesc, în calitate de
instanŃă supremă.
Înaltul divan exercita şi el atribuŃii legislative, administrative şi judiciare.
Toate aşezămintele domneşti intrau în vigoare după ratificarea Divanului domnesc.
Pe plan administrativ, Divanul asigura aplicarea în practică a dispoziŃiilor
legale, înfiinŃa serviciile publice, aproba impozitele fixate de către domnie.
Pe plan judiciar, Divanul domnesc, în frunte dcu domnul, era instanŃa supremă.
S-au înfiinŃat epitropii ale obştirilor, ce îşi desfăşurau activitatea în capitale şi în
oraşele din judeŃe şi Ńinuturi şi exercitau, după model francez, atribuŃii administrative
privind învăŃământul, sănătatea, industria, comerŃul şi lucrările publice.
În ceea ce priveşte dregătoriile, apare o inovaŃie. Această inovaŃie consta din
introducerea dregătoriilor fără slujbe. De aici rezultă că titlul de boier echivala cu
cel de dregător şi că dregătoria se putea cumpăra, chiar dacă nu avea obiect. Pe
această cale, o serie de persoane se înnobilau, deşi nu exercitau funcŃii în stat, cum
a fost cazul căminarului G. Iminovici.
Cu privire la sistemul fiscal, existau două tipuri de impozite:
- directe, care cuprindeau la rândul lor capitaŃia (impozitul pe persoane) şi
ajutorinŃele (impozitele cu caracter excepŃional);
- indirecte, care proveneau din taxe pe comerŃul intern şi extern.

96
Contribuabilii erau de două feluri:
- bresle;
- birnici, care puteau fi Ńărani liberi, Ńărani clăcaşi, etc.
În domeniul organizării bisericii au apărut reglementări noi, biserica aflându-se
sub autoritatea domnului, din punct de vedere administrativ, şi sub autoritatea
Patriarhiei de la Constantinopol, din punct de vedere spiritual. Mitropolitul trebuia
confirmat de către domn şi ocupa cel mai de seamă loc în cadrul Divanului
Domnesc. Episcopii care aveau eparhii primeau cârja episcopală de la domn şi
aveau unele atribuŃiii judiciare în eparhiile lor. Din punct de vedere ierarhic, sub
episcopi se aflau protopopii, stareŃii şi preoŃii. Existau episcopii în Moldova la
Roman, RădăuŃi şi Huşi, iar în łara Românească la Râmnic, Buzău şi Argeş.
Foarte importantă a fost reforma judiciară. Aceasta a fost realizată de Alexandru
Ipsilanti, mai întâi în łara Românească, iar apoi, uşor modificat, în Moldova.
Prima instanŃă era judecătoria după la judeŃ (judecătoria de judeŃ), care
soluŃiona litigiile dintre Ńărani, precum şi unele pricini penale mai mărunte. Apoi
erau departamenturile, care erau în număr de trei, dintre care două erau civile şi
unul criminalicesc. Următorul nivel era ocupat de departamentul veliŃilor boieri,
care judeca în primă instanŃă litigiile dintre boieri şi în apel hotărârile celor trei
departamenturi. InstanŃa supremă era Divanul domnesc, care judeca orice pricină
civilă sau penală fie în primă instanŃă, fie în apel.
SecŃiunea a V-a. Dreptul în a doua fază a regimului turco-fanariot
În domeniul dreptului, autonomia dobândită de Ńările române s-a oglindit şi în
elaborarea unor coduri de lege, desemnate prin termenii “cod”, “codică”, “condică”. ApariŃia
acestor coduri marchează începutul modernizării dreptului nostru şi, totodată, începutul
sistematizării sale pe ramuri de drept, în principal sub influenŃă franceză şi austriacă.
La 1775 s-a adoptat Pravilniceasca condică, la 1806 Pandectele paharnicului
Toma Carra, la 1814 Manualul juridic al lui Andronache Donici, la 1817 Codul Calimah
(Condica Ńivilă a Moldovei), la 1818, în łara Românească, Legiuirea (Codul) Caragea.
Pravilniceasca condică a fost nemijlocit expresia tendinŃei Ńărilor române spre
autonomie juridică, pentru că la acea epocă, în momentul intensificării relaŃiilor cu

97
cetăŃenii din vestul Europei, Turcia pretindea că acelor străini să li se aplice regimul
capitulaŃiilor, după cum pretindea ca acelaşi regim al capitulaŃiilor să se aplice şi în
Ńările române. După o serie de dispute s-a decis că, deopotrivă, cetăŃenii statelor din
vestul Europei să se bucure de regimul capitulaŃiilor în Imperiul Otoman, adică să fie
judecaŃi pe teritoriul Imperiului Otoman după legile lor, sub motivul că principalul
izvor de drept era Coranul, pe când ei aveau altă religie. Dar cetăŃenii din Occident au
pretins ca regimul capitulaŃiilor să se aplice şi în Ńările române.
Alexandru Ipsilanti, în replică, a răspuns că în Ńările române nu se aplică
Coranul, deoarece, în primul rând, au alte izvoare de drept şi nu sunt incluse în
Imperiul Otoman, ci sunt doar vasale acestuia. La acest răspuns, reprezentanŃii statelor
occidentale au pretins aplicarea regimului capitulaŃiilor, pe motiv că procedura de
judecată era înapoiată. Atunci, Alexandru Ipsilanti a modificat organizarea instanŃelor
şi procedura de judecată după model european.
La 1775, în łara Românească, a fost adoptată şi promulgată Pravilniceasca
Condică, intrată în vigoare abia în 1780, datorită opoziŃiei Turciei. Prin aceasta s-a
organizat sistemul judiciar în patru trepte şi s-a introdus o procedură de judecată
modernă sub influenŃă austriacă. De asemenea, Pravilniceasca condică cuprindea şi
dispoziŃii în domeniul dreptului civil şi al dreptului administrativ, precum şi
reglementări cu privire la relaŃiile dintre boieri şi Ńărani. Denumirea de
“Pravilniceasca condică” este convenŃională. În fapt, se numea Mica rânduială
juridică; a fost redactată în limba română şi în limba greacă.
Dar este de reŃinut că ediŃia în limba greacă abundă în termeni juridici
româneşti, de unde s-a tras concluzia că autorii au fost români.
Pravilniceasca condică a fost elaborată pe baza Legii Ńării, a basilicalelor, a
practicii judiciare interne şi externe şi a doctrinei juridice occidentale. Se pare că
autorul a fost IenăchiŃă Văcărescu.
Pandectele paharnicului Toma Carra, redactate în 1806, îmbrăcau forma un
proiect de Cod civil structurat în trei părŃi: persoane, lucruri şi acŃiuni, numai că a
fost elaborată doar prima parte, privind persoanele, după modelul Codului civil
francez (1804), rămasă însă în manuscris.

98
Manualul juridic al lui Andronache Donici a apărut în 1814. Cel mai mare
pravilist (jurist) moldovean, Andronache Donici, a alcătuit un Cod civil după
modelul Codului civil francez din 1804 şi al Codului civil austriac din 1811. Deşi
acest cod a fost foarte apreciat, el nu a fost niciodată promulgat de către domnie.
Totuşi, datorită valorii sale, el a fost aplicat în practica instanŃelor de judecată.
Codul Calimah a fost elaborat în 1817, în Moldova, din ordinul domnitorului
Scarlat Calimah, ordin ce fusese dat încă de la 1813. A fost publicat în două ediŃii.
EdiŃia din 1817 a fost redactată în limba greacă, iar cea din 1833 în limba română.
Principalii autori ai ediŃiei în limba greacă au fost: Andronache Donici, Anania
Cuzanos şi Cristian Flechtenmacher. Autorii versiunii în limba română au fost:
Cristian Flechtenmacher, Damaschin Bojinca şi Petrache Asachi. Acest cod
cuprinde doar dispoziŃii de drept civil. Autorii s-au inspirat din Legea Ńării, din
basilicale, din Codul civil francez şi din Codul civil austriac. Cu privire la dispoziŃiile
din Legea Ńării, ele nu s-au mai aplicat în forma tradiŃională în care se aflau, ci au
fost integrate expres în dispoziŃiile Codului. Codul Calimah este format dintr-o
prefaŃă, trei părŃi şi două anexe. Mai mult chiar, în prefaŃă se menŃionează că ori de
câte ori judecătorul constată o lacună a Codului, va aplica dispoziŃiile Legii Ńării, ce
continuă a fi în continuare dreptul nostru comun, chiar şi în acea perioadă.
Prima parte se referă la Dritul persoanelor, partea a doua se referă la Dritul
lucrurilor, iar partea a treia la Înmărginiri ce privesc dritul persoanelor dimpreună cu
cel al lucrurilor. Cele două anexe cuprind dispoziŃii de drept comercial, referitoare
la licitaŃie şi faliment.
Legiuirea Caragea s-a publicat în łara Românească în 1818. Este denumită şi
Codul Caragea, deoarece a fost elaborată din ordinul domnitorului Ioan Gheorghe
Caragea. Principalii autori au fost: logofătul Nestor, care a fost primul profesor ce
a predat dreptul în limba română, Athanasie Hristopol şi stolnicii Constantin şi
IoniŃă Bălăceanu. Cuprinde dispoziŃii de drept civil în primele patru părŃi, dispoziŃii
de drept penal în partea a cincea şi dispoziŃii de drept procesual în partea a şasea.
Cele şase părŃi ale Codului Caragea erau astfel intitulate:
- Partea întâia – Pentru obraze (persoane);

99
- Partea a doua – Pentru lucruri;
- Partea a treia – Pentru tocmeli (contracte);
- Partea a patra – Pentru daruri (donaŃii) şi moşteniri;
- Partea a cincea – Pentru vini;
- Partea a şasea – Despre ale judecăŃilor.
Observăm că primele patru părŃi ale Codului Caragea formează un adevărat
cod civil, partea a cincea un cod penal, iar partea a şasea un cod de procedură.
Pravilniceasca condică, Codul Calimah şi Legiuirea Caragea au fost
abrogate în 1865, moment în care a intrat în vigoare Codul civil român.
Aceste coduri cuprind dispoziŃii referitoare la: proprietate, persoane, organizarea
familiei, rudenie, succesiuni, obligaŃiuni, dreptul penal şi dreptul procesual.
Cu privire la dreptul de proprietate codurile menŃionate au consacrat dreptul absolut
de proprietate, făcând distincŃie între proprietatea absolută şi proprietatea divizată.
În cazul proprietăŃii absolute, numită şi desăvârşită sau neîmpărŃită, toate
atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de către aceeaşi persoană.
În cazul proprietăŃii divizate, atribuŃiile dreptului de proprietate se împart
între două persoane distincte, şi anume o persoană care exercită dritul fiinŃei
lucrului, care se numeşte nud proprietar, şi o altă persoană care exercită dritul
folosului lucrului.
Codurile în cauză stabilesc că raporturile dintre boieri şi Ńărani se stabilesc în
baza contractului de arendare.
Unii dintre domnii fanarioŃi şi-au propus să desfiinŃeze drepturile străvechi
de proprietate ale boierilor şi Ńăranilor prin interpretarea tendenŃioasă a unor
instituŃii juridice din aceste coduri. Astfel, Scarlat Calimah, domnul Moldovei, a
susŃinut că, la origine, toate pământurile ar fi aparŃinut domnului şi, ca atare, nu
poate exista proprietate privată asupra pământului fără hrisov de danie domnească,
iar pământurile stăpânite fără un asemenea hrisov urmau a trece în stăpânirea
domnului în calitate de titular al lui dominium eminens. Această interpretare a fost
respinsă de Sfatul de obşte, argumentându-se că, potrivit basilicalelor operează
prescripŃia achizitivă, adică uzucapiunea de 40 de ani, care se aplică şi imobilelor

100
domneşti. Astfel, chiar dacă s-ar admite că iniŃial toate pământurile au fost domneşti şi că
ele au ajuns în stăpânirea boierilor sau Ńăranilor fără hrisov domnesc, totuşi, nu puteau fi
preluate de către domn, întrucât fuseseră dobândite prin uzucapiune.
În materia persoanelor, oamenii erau clasificaŃi în liberi, robi şi dezrobiŃi. În
categoria oamenilor liberi erau incluşi şi Ńăranii clăcaşi. Era stabilit numărul minim
al zilelor de clacă la şase, iar maxim la doisprezece în Pravilniceasca condică, pe
când Legiuirea Caragea prevedea numărul minim al zilelor de clacă la doisprezece.
În perioada în care au fost în vigoare aceste coduri a crescut numărul posluşnicilor
şi al scutelnicilor, care se aflau în dependenŃă personală faŃă de boieri, dar care nu
aveau obligaŃii faŃă de stat.
Dintre Ńărani, aproximativ jumătate se aflau în stare de dependenŃă directă
faŃă de boieri în calitate de scutelnici sau de posluşnici, pe când ceilalŃi depindeau
de boieri în mod indirect, în calitate de clăcaşi.
Robii erau asimilaŃi lucrurilor. Totuşi, li s-a recunoscut o anumită capacitate
juridică, putând reprezenta pe stăpânii lor în relaŃiile cu terŃe persoane.
Persoanele juridice sunt desemnate prin termenul de “tovărăşie” în
Pravilniceasca condică şi în Legiuirea Caragea, şi prin sintagma “persoane
moraliceşti” în Codul Calimah. Se prevăd reglementări amănunŃite cu privire la
administrarea, înfiinŃarea, răspunderea şi stingerea persoanei juridice, precum şi
privitoare la formarea capitalului şi împărŃirea câştigului.
Reglementările privind familia, rudenia şi căsătoria sunt, în general, conforme
dispoziŃiilor din pravilele anterioare. Se consacră principiul răspunderii personale.
Astfel, se precizează că soŃia nu răspunde pentru faptele soŃului şi că nici părinŃii
nu răspund pentru faptele copiilor lor majori.
Sunt interzise căsătoriile între creştini şi necreştini, precum şi cele între
oamenii liberi şi robi.
Copilul rezultat din unirea unei persoane libere cu una aflată în robie este
întotdeauna un om liber.
ObligaŃia de înzestrare a fetelor la măritat revine părinŃilor şi fraŃilor, în
virtutea dispoziŃiilor din Pravilniceasca condică şi Legiuirea Caragea, pe când

101
Codul Calimah o prevede doar în sarcina părinŃilor. Zestrea fetelor trebuia
apreciată în bani în momentul constituirii ei, pentru ca, la un eventual divorŃ din
vina bărbatului, femeia să dobândească bunuri în aceeaşi valoare cu zestrea avută.
DivorŃul datorat adulterului soŃiei avea ca efect pierderea zestrei, ce trecea în
proprietatea bărbatului.
Sunt reglementate şi adopŃia, tutela şi curatela după modelul legiuirilor europene.
Rudenia putea fi de sânge sau duhovnicească. Rudenia de sânge era în linie
dreaptă suitoare şi coborâtoare, precum şi în linie lăturalnică sau de alături. Fiecare
generaŃie însemna un grad de rudenie.
În materie succesorală, sunt reglementate atât moştenirea legală, cât şi
moştenirea testamentară.
Se precizează care este rezerva succesorală, adică partea din moştenire care
poate fi dobândită doar de către membrii familiei, şi care este cota disponibilă, adică
partea din moştenire care putea fi dobândită şi de către persoanele străine de familie.
VocaŃia succesorală aparŃine celor trei categorii de rude de sânge: ascendenŃi,
descendenŃi şi colaterali. Copiii naturali veneau la moştenire în concurs cu cei legitimi,
în virtutea dispoziŃiilor Codului Calimah, pe când în virtutea dispoziŃiilor Codului
Caragea veneau doar la succesiunea mamei. SoŃul supravieŃuitor dobândea uzufructul
unei părŃi din bunuri când venea în concurs cu copiii, adică primea spre folosinŃă şi
culegerea fructelor o parte din moştenire egală cu cea care revenea unui copil, urmând
ca la moarte acele bunuri să intre în proprietatea efectivă a copiilor. SoŃul supravieŃuitor
dobândea în deplină proprietate o cotă variind între o şesime şi o treime când venea în
concurs cu copii dintr-o altă căsătorie a soŃului defunct sau când nu existau copii. SoŃul
supravieŃuitor dobândea întreaga moştenire în lipsa rudelor succesibile. În lipsa oricărui
moştenitor, moştenirea era declarată vacantă şi culeasă de către stat.
Reglementările în cauză consacrau şi trimiria, care reprezenta o treime din masa
succesorală, destinată cheltuielilor de înmormântare şi de pomenire a celui decedat.
În materia obligaŃiilor, în cele trei legiuiri sunt cuprinse reglementări moderne.
Este definit conceptul de “obligaŃie”, sunt arătate izvoarele obligaŃiilor, este definit
contractul, sunt arătate elementele esenŃiuale ale contractului, sunt reglementate
transferul şi stingerea obligaŃiilor, precum şi garanŃiile reale şi personale.
102
Ca izvoare ale obligaŃiilor, cele trei legiuiri prevăd legea, contractul şi delictul.
Contractele sunt clasificate după formă în contracte scrise şi contracte nescrise, iar
după efecte în contracte unilaterale şi bilaterale. Se precizează că un contract, pentru a fi
valabil încheiat, trebuie să fie conform cu dispoziŃiile legii şi bunelor moravuri.
ConsimŃământul, ca element esenŃial al contractului, pentru a fi valabil, trebuie să fie lipsit de
silă (violenŃă) sau de vicleşug (dol). Obiectul contractului, ca element esenŃial al acestuia,
trebuie să fie un lucru aflat în comerŃ, adică să fie un lucru ce poate face parte din patrimoniul
unei persoane. Capacitatea juridică, prevăzută pentru prima dată ca element esenŃial al
contractului, este menŃionată ca fiind egală pentru toŃi, arătându-se în Codul Calimah, în mod
expres, că “tot omul se socoteşte a fi vrednic de a-şi câştiga drituri în condiŃiile legii”.
În cele trei legiuiri, sunt reglementate amănunŃit contractele de vânzare-
cumpărare, închiriere, arendare, schimb şi comodat.
Dintre acestea, cel mai în detaliu reglementat este contractul de vânzare-
cumpărare. Se preciza că un asemenea contract putea fi încheiat fie în formă scrisă, fie
în formă orală. Când obiectul contractului era format din bunuri imobile sau robi, se
cerea forma scrisă a contractului. În cazul pământului, trebuiau respectate regulile cu
privire la dreptul de protimis. Totodată, era admisă stricarea vânzării, adică anularea
contractului, când se constată că ulterior încheierii contractului, preŃul reprezenta mai
puŃin de jumătate din valoarea reală a lucrului, faptă ce era denumită leziune.
Contractul de împrumut putea fi încheiat doar în formă scrisă şi în prezenŃa a
cel puŃin trei martori.
Zălogul putea fi scos la vânzare doar la cererea creditorului prin hotărâre judecătorească.
Chezaşii se bucurau de beneficiul de discuŃiune. Conform acestui beneficiu,
garantul urmărit în justiŃie de către creditor putea cere acestuia să se îndrepte mai
întâi asupra debitorului principal şi numai dacă debitorul principal se dovedeşte a fi
insolvabil să se îndrepte asupra sa.
Dobânda legală a fost fixată în cele trei legiuri la 10% cu interzicerea
antocismului, precum şi prin interzicerea cametei.
În domeniul dreptului penal, cele trei legiuiri preiau în linii mari dispoziŃiile
din pravilele anterioare, îndeosebi din Cartea românească de învăŃătură şi
Îndreptarea legii. InfracŃiunile sunt numite în cele trei legiuiri vini şi sunt clasificate
103
după gravitatea lor în vini mari şi vini mici. Observăm din reglementările în cauză
că noŃiunea de infracŃiune nu se desprinde încă de persoana infractorului. Astfel,
nu sunt arătate elementele constitutive ale infracŃiunii, ci se fac referiri doar la
categoriile de infractori, precum ucigaşi, tâlhari, hoŃi, plastografi, etc.
Pentru prima dată în legislaŃia noastră sunt incriminate faptele slujbaşilor şi
dregătorilor, precum abuzurile judecătorilor faŃă de părŃi, abuzurile ispravnicilor
faŃă de cetăŃeni, nedreapta luare din partea agenŃilor executori şi nedreapta luare de
către vornici a amenzilor de la Ńărani.
Având în vedere noul sistem de probaŃiune bazat în justiŃie pe înscrisuri şi
mărturii, erau aspru pedepsiŃi plastografii (falsificatorii de acte), precum şi martorii
mincinoşi. Plastografii erau pedepsiŃi cu tăierea mâinii, iar martorii mincinoşi cu
amenzi şi cu trecerea în Condica şireŃilor, care constituia un început de cazier
judiciar, pentru a nu mai fi chemaŃi a depune mărturie în viitor.
În vederea consolidării economiei de schimb erau pedepsiŃi cei care, în mod
fraudulos, declarau că sunt în stare de încetare a plăŃilor pentru a nu-şi plăti datoriile.
Aceşti faliŃi frauduloşi erau numiŃi în legiuirile de referinŃă mofluzi mincinoşi.
Termenul “mofluz” este de origine turcească, având înŃelesul de a da faliment.
Mofluzii mincinoşi erau condamnaŃi împreună cu cei care au tăinuit bunurile lor sau
care au pretins în mod fals că sunt şi ei creditori ai acestora.
În sistemul pedepselor menŃionăm pedeapsa capitală pentru hiclenie, omor şi
tâlhărie. Avem şi mutilarea, ce se putea realiza prin tăierea mâinii pentru plastografie
sau pentru furt, bătaia cu nuiele la spate, biciuirea în târg a infractorului. Existau şi
pedepse infamante, precum darea infractorului prin târg, tunsoarea, tăierea nasului
pentru incest, expunerea femeii vinovate de adulter în piaŃa publică. De asemenea,
existau şi pedepse privative de libertate, precum ocna, temniŃa şi surghiunul la
mănăstire. Existau şi amenzile penale şi despăgubirile.
În domeniul dreptului procesual, prevederile celor trei coduri în cauză au
urmărit modernizarea organizării instanŃelor şi a procedurii de judecată.
În acest sens menŃionăm:
- introducerea condicelor de judecată la toate instanŃele;

104
- formularea în scris a hotărârilor judecătoreşti şi motivarea lor în scris cu
arătarea capului de pravilă;
- introducerea reprezentării în justiŃie prin mandatari numiŃi vechili şi prin
avocaŃi, numiŃi vechili de judecăŃi;
- ierarhizarea probelor în justiŃie cu accent pe probele scrise, declaraŃiile
martorilor şi cercetările instanŃei, numite dovezi cu meşteşug;
- introducerea publicităŃii tranzacŃiilor imobiliare, prin Ńinerea la
judecătoriile de la judeŃe de condici speciale pentru vânzările de pământ şi clădiri,
precum şi pentru testamente şi foile de zestre.
Totodată întâlnim reglementări speciale cu privire la licitaŃie, cunoscută sub
denumirea de “vânzare la mezat”, procedura falimentului şi judecarea
comercianŃilor de către arbitri.

105
Capitolul VII. Statul şi dreptul în perioada 1821-1848

SecŃiunea I. Programul revoluŃiei de la 1821


RevoluŃia condusă de Tudor Vladimirescu a avut un dublu caracter, unul social şi
unul naŃional. Din desfăşurarea revoluŃiei şi din actele adoptate în decursul ei rezultă că s-
a urmărit desfiinŃarea dependenŃei feudale, curmarea abuzurilor, înlăturarea dominaŃiei
otomane şi revenirea la domniile pământene. Între 28 ianuarie şi 27 mai 1821 puterea
politică a fost deŃinută de către Tudor Vladimirescu şi armata revoluŃionară constituită în
Adunarea poporului. Tudor Vladimirescu a recunoscut Divanul boieresc drept organ al
administraŃiei Ńării, urmând ca acesta, prin aparatul de care dispunea, să-i aducă la
îndeplinire toate dispoziŃiile. Această măsură a fost considerată ca fiind temporară,
deoarece se preconiza introducerea unui regim constituŃional modern.
Programul revoluŃiei de la 1821 a fost exprimat în mai multe acte, şi anume:
ProclamaŃia de la Tismana, cunoscută şi sub denumirea de ProclamaŃia de la Padeş, dată la
începutul revoluŃiei, Cererile norodului românesc, ProclamaŃia de la Bolintin, ProclamaŃia
de la Bucureşti. Dintre acestea, Cererile norodului românesc (“norod” în limba slavonă are
înŃelesul de popor) a constituit un adevărat proiect de constituŃie, conform căruia statul urma
să fie o monarhie constituŃiuonală, iar domnul trebuia să jure că va respecta ConstituŃia. În
dregătoriile de stat şi cele bisericeşti numirile urmau a se face numai după merit. Acordarea
de către domn a titlurilor nobiliare depindea de exercitarea unei funcŃii în cadrul aparatului de
stat. Se mai prevedea reorganizarea sistemului judiciar prin reducerea taxelor şi accesul
tuturor locuitorilor la instanŃele de judecată, înfiinŃarea unei armate naŃionale, subordonarea
bisericii statului şi legilor Ńării, alegerea mitropolitului de către popor, înfiinŃarea de şcoli cu
predare în limba română pentru toŃi tinerii, indiferent de situaŃia socială, în condiŃii de deplină
gratuitate, desfiinŃarea vămilor din interiorul Ńării şi menŃinerea doar a celor de la graniŃă,
desfiinŃarea privilegiilor şi scutirilor acordate negustorilor străini, revenirea la sistemul plăŃii
impozitelor în patru rate, alungarea din Ńară a boierilor vinovaŃi de grave abuzuri, preluarea
pământurilor boierilor care s-au pronunŃat împotriva revoluŃiei. Se mai prevedea că
pământurile dobândite de boieri prin abuz şi înşelăciune urmau a fi înapoiate Ńăranilor.

106
SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat a Moldovei şi a łării Româneşti
Ca urmare a revoluŃiei de la 1821 şi a plângerilor adresate de către boierii
români tuturor cancelariilor din Europa, Turcia hotărăşte în 1822 ca în Ńările
române să se revină la tradiŃia domniilor pământene. Organizarea de stat a Ńărilor
române a fost stabilită prin ConvenŃia de la Ackerman din 1826, convenŃie ce nu a
putut fi aplicată datorită noului război ruso-turc. Sistemul domniilor pământene a
fost suspendat în 1828, când, în urma războiului ruso-turc, Ńările române au fost
ocupate de către trupele Ńariste. Regimul de ocupaŃie militară a durat până în 1834,
timp în care Ńările române au avut regimul unor protectorate, iar conducerea lor era
exercitată de către un guvernator numit de către Ńar.
Conform dispoziŃiilor ConvenŃiei de la Ackerman şi ale Tratatului de la
Adrianopol din 1829, în Ńările române urmau a se adopta Regulamente organice în
scopul modernizării vieŃii sociale şi de stat. Regulamentele organice au fost
aprobate în anul 1830 de către Adunările obşteşti extraordinare, şi apoi au fost
întărite de către Poartă. Regulamentele organice pentru łara Românească au intrat
în vigoare în 1831, iar cele pentru Moldova în 1832.
În doctrina juridică românească s-a afirmat într-o opinie că cele două
Regulamentele organice ar fi adevărate constituŃii. În realitate, ele sunt acte cu
caracter constituŃional, care dau o reglementare unitară organizării statului.
Regulamentele organice nu sunt constituŃii în sens modern, pentru că au fost
adoptate din iniŃiativa unor puteri străine şi nu conŃin dispoziŃii cu privire la
drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti.
Conform dispoziŃiilor Regulamentelor organice, domnia era electivă,
nobiliară şi viageră. Era astfel deoarece domnul era ales pe viaŃă de către Adunările
obşteşti extraordinare doar din rândul boierilor. Domnul ales trebuia să fie învestit
de Turcia şi confirmat de Rusia. Cu toate acestea, s-a hotărât, în mod excepŃional,
ca primii domni să fie numiŃi pe termen de şapte ani prin acordul Turciei şi Rusiei.
În virtutea dispoziŃiilor Regulamentelor organice, domnul exercita conducerea
statului în conformitate cu legile, având atribuŃii legislative, executive şi judecătoreşti.

107
În virtutea acestor atribuŃii, domnul avea iniŃiativa legislativă, iar legile votate de
Adunarea obştească obişnuită (ordinară) puteau fi aprobate sau respinse de către
domn. Domnul era comandantul armatei naŃionale. El nu avea dreptul de a judeca,
ci numai de a întări hotărârile judecătoreşti rămase definitive. Totuşi, în Moldova
domnul prezida şedinŃele instanŃei supreme, care era Divanul domnesc.
Conform Regulamentelor organice, dregătoriile au fost organizate într-un
sistem unitar, pe domenii de activitate, ca o expresie a tendinŃei către specializarea
lor şi a principiului separaŃiei puterilor în stat. Astfel, domeniul internelor era condus
de marele vornic al treburilor dinlăuntru. Domeniul justiŃiei era condus de marele
logofăt al dreptăŃii. Domeniul cultelor era condus de marele logofăt al treburilor
bisericeşti. Domeniul apărării era condus de marele spătar, cel al finanŃelor de marele
vistiernic. Domeniul externelor era condus de către marele postelnic, cămara
domnească se afla în răspunderea marelui cămăraş, iar poliŃia avea ca şef pe marele agă.
Marii dregători se reuneau periodic sub preşedinŃia domnului şi hotărau asupra
măsurilor administrative şi asupra proiectelor de lege pe care domnul intenŃiona să le supună
aprobării Adunării obşteşti obişnuite. Problemele curente ale statului erau soluŃionate de către
Sfatul administrativ, care era asemănător unui Consiliu de miniştri de astăzi, într-o formă
restrânsă, compus din marele vornic, marele vistiernic şi marele postelnic.
Divanul domnesc şi-a restrâns treptat atribuŃiile legislative, preluate de către
Adunarea obştească obişnuită, precum şi cele administrative, care au fost preluate
de către Sfatul administrativ. Astfel că în epoca regulamentară, Divanul domnesc
exercita doar atribuŃii judecătoreşti în Moldova, în calitate de instanŃă supremă.
Adunarea obştească extraordinară era formată în majoritate din boieri, dar şi din
negustori şi meşteşugari. Avea ca atribuŃii alegerea domnului, iar după alegere solicita
PorŃii otomane învestirea domnului şi Rusiei confirmarea domnului.
Adunarea obştească obişnuită era formată doar din reprezentanŃi ai boierilor
şi ai clerului. Era un parlament în formă embrionară, având ca atribuŃii adoptarea
legilor la propunerea domnului, adoptarea bugetului, exercitarea controlului asupra
veniturilor şi cheltuielilor statului, domnul având obligaŃia de a da socoteală pentru

108
cheltuielile statului în faŃa acestuia. Această adunare propunea domnului măsuri
necesare în diferite domenii precum agricultura, industria, comerŃul şi asigurarea
ordinii publice. Dacă între Adunarea obştească obişnuită şi domn interveneau
divergenŃe, ele trebuiau să fie soluŃionate de către Turcia şi Rusia.
În ce priveşte organizarea armatei, s-a prevăzut necesitatea formării armatei
naŃionale. Recrutarea ostaşilor se făcea dintre Ńărani, cu arcanul, pe şase ani. S-a
renunŃat definitiv la sistemul angajării de mercenari. Comanda supremă asupra
armatei aparŃinea domnului.
Prin Regulamentele organice, instanŃele de judecată au fost reorganizate şi
modernizate, pe baza principiilor ierarhizării şi specializării. Sistemul judiciar
introdus prin intermediul Regulamentelor organice era format din tribunalul sătesc,
format din preot şi din trei reprezentanŃi ai Ńăranilor, ispravnicii judeŃelor şi
Ńinuturilor, tribunalele poliŃiei îndreptătoare, tribunalele judeŃene sau de Ńinut,
divanurile judecătoreşti, tribunalele apelative de comerŃ, Înaltul divan, Divanul
domnesc, care exista doar în Moldova şi era prezidat de către domn, şi Înalta Curte
de Revizie, care funcŃiona doar în łara Românească.
În domeniul organizării administrativ-teritoriale, prin Regulamentele organice, s-au
luat măsuri în direcŃia centralizării puterii de stat. Astfel au fost desfiinŃate marile
subdiviziuni administrativ-teritoriale: łara de sus, łara de jos. În rest, organizarea
administrativ-teritorială a rămas neschimbată, cu precizarea că s-au redus numărul
judeŃelor şi al Ńinuturilor.
SecŃiunea a III-a. EvoluŃia dreptului în łara Românească şi în Moldova
Dezvoltarea economică şi intensificarea comerŃului în această perioadă au impus
noi reglementări. În acest scop a fost preluată experienŃa legislativă a statelor europene
avansate, îndeosebi cea franceză. De asemenea, a fost organizat învăŃământul superior
juridic românesc şi au fost trimişi tineri români la studii juridice în străinătate. În
această perioadă s-au cristalizat ramurile dreptului, caracterizate prin unitate de principii
şi diferenŃierea reglementărilor pe instituŃii juridice.

109
Cele mai importante reglementări au intervenit în materia dreptului constituŃional,
a dreptului civil, a dreptului comercial, a dreptului penal şi a dreptului procesual.
Normele de drept constituŃional sunt cuprinse în Regulamentele organice,
care au dat celor două Ńări române aceeaşi organizare politică. DispoziŃiile
privitoare la organizarea statului din Regulamentele organice au introdus primele
principii de drept constituŃional din istoria legislaŃiei noastre.
Dintre acestea menŃionăm:
- distincŃia dintre noŃiunea de “stat” şi persoana domnului;
- principiul separaŃiei puterilor în stat, separarea veniturilor statului de
cele ale domnului;
- sistemul contabilităŃii publice;
- distincŃia dintrre dreptul public şi dreptul privat.
Regulamentele organice au consacrat un statut juridic unitar pentru românii
din łara Românească şi din Moldova. Aceştia puteau circula liberi dintr-o Ńară în
alta şi puteau dobândi bunuri de orice fel în oricare dintre cele două Ńări. Din aceste
aspecte, rezultă că românii erau socotiŃi cetăŃeni ai aceluiaşi stat.
În domeniul dreptului civil s-au aplicat în continuare Codul Calimah şi Legiuirea
Caragea. Regulamentele organice prevedeau că toate procesele civile vor fi judecate
după cele două coduri. Reglementările de drept civil erau aproape identice în cele
două Ńări române, întrucât codurile menŃionate erau în multe privinŃe asemănătoare.
De asemenea, şi Regulamentele organice cuprindeau dispoziŃii de drept civil, care
erau identice. Astfel, Regulamentele organice au consacrat drepturile sfinte ale
proprietarilor, precizare de natură să sublinieze încă odată caracterul sacru şi absolut
al dreptului de proprietate. Totodată, s-a generalizat rolul actelor scrise în relaŃiile
civile prin obligativitatea înregistrării contractelor de ipotecă şi a celor de dotă,
precum şi a actelor de stare civilă. S-a subliniat caracterul răspunderii civile personale,
fiind abrogate formele de răspundere colectivă. De asemenea, a fost desfiinŃat dreptul
de protimis, el urmând a fi aplicat doar la proprietăŃile devălmaşe ale Ńăranilor.

110
Dezvoltarea comerŃului a impus crearea unei noi ramuri de drept, şi anume
dreptul comercial. Răspunzând acestor cerinŃe, în Moldova, Iacovache Veisa în 1833 şi
Emanoil Drăghici în 1841 au tradus Codul comercial francez. În 1840, în łara
Românească, tot pe baza Codului comercial francez, Simion Marcovici a întocmit un
Cod comercial cu anexele sale, intitulat Condica de comerciu. Acest cod s-a aplicat în
practica instanŃelor de judecată din łara Românească şi din Moldova.
Codul în cauză cuprindeau trei cărŃi, care reglementează:
- Cartea I – Actele de comerŃ în general;
- Cartea a II-a – Falimentul şi procedura falimentului;
- Cartea a III-a – NegoŃul fluvial şi maritim, precum şi regimul vaselor maritime.
În relaŃiile comerciale s-au aplicat în paralel cu acest cod şi dispoziŃii din
Codul Calimah şi din Legiuirea Caragea cu privire la concursul creditorilor,
precum şi cele din Regulamentele organice cu privire la organizarea comerŃului.
În domeniul dreptului penal se remarcă apariŃia în Moldova a unui Cod penal
şi de procedură penală sub denumirea de Criminaliceasca condică. Prima parte a
acestui cod a apărut în 1820 şi cuprindea un Cod de procedură penală, iar partea a
doua în 1826 şi cuprindea un Cod penal.
Conform concepŃie legiuitorului de atunci, toate infracŃiunile sunt
considerate crime, iar acestea erau împărŃite în două mari grupe:
- crime împotriva ordinii obşteşti – răzvrătirea împotriva autorităŃilor, etc.;
- crime împotriva persoanei şi a avutului personal – uciderea, pruncuciderea,
rănirea, violul, plastografia, furtul, tăinuirea, tulburarea stăpânirii moşiei sau a casei.
Pentru unele infracŃiuni s-a prevăzut prescripŃia. Spre exemplu, termenul de
prescripŃie pentru furt era de 30 de ani, pentru adulter de trei luni.
În 1851 a apărut în łara Românească Condica criminalicească, identică în
denumire şi conŃinut cu cea din Moldova.
Organizarea armatei naŃionale a impus adoptarea de codici militare prin care
să fie sancŃionate abaterile disciplinare şi infracŃiunile comise de către militari.
Astfel, în 1832 s-au adoptat primele Coduri militare: Aşezământul ostăşesc pentru

111
straja pământească a Valahiei în łara Românească şi Condica militară în
Moldova. Dintre infracŃiunile cuprinse în aceste coduri menŃionăm nesupunerea,
care avea drept corespondent în dreptul modern insubordonarea, fuga de sine şi
depărtarea de slujbă, care avea drept corespondent în dreptul modern dezertarea,
întrebuinŃarea soldaŃilor în interes particular, nepăzirea şi sustragerea muniŃiilor şi
lucrărilor de război. InfracŃiunile erau judecate de instanŃe specializate – judecata cea
mare. Erau pedepsite cu destituirea, munca silnică sau bătaia. Abaterile disciplinare,
conform acestor coduri, puteau fi simple sau grave; erau judecate de un Consiliu
militar format din trei ofiŃeri; erau pedepsite cu arest.
În domeniul dreptului procesual a continuat îmbunătăŃirea desfăşurării proceselor
şi a organizării judecătoreşti. MenŃionăm dispoziŃiile cu privire la separarea instanŃelor
judecătoreşti de cele administrative, specializarea instanŃelor, organizarea procedurii
scrise, organizarea avocaturii, procedura apelului şi a revizuirii hotărârilor
judecătoreşti, delimitarea competenŃei instanŃelor civile de cea a instanŃelor
bisericeşti, supravegherea acŃiunii penale de către procuror, garantarea inviolabilităŃii
persoanei prin introducerea mandatului de a arestare şi a obligaŃiei de a se proceda la
cercetarea celui arestat în 24 de ore de la aducere, reglementarea regimului probelor
scrise, al actelor de notariat şi al celor de stare civilă, inamovibilitatea judecătorilor
şi egalitatea tuturor în faŃa legilor. Prin Regulamentele organice s-a introdus,
pentru prima dată în legislaŃia românească, principiul autorităŃii lucrului judecat,
dar acest principiu se aplica doar hotărârilor judecătoreşti pronunŃate de către
Divanul domnesc şi confirmate de către domn. Deoarece aceste hotărâri erau
definitive, nu puteau fi modificate nici de către domnul care le-a confirmat, nici de
către domnii următori.

112
Capitolul VIII. Organizarea de stat a Moldovei şi a łării Româneşti în
perioada 1848-1858

RevoluŃia de la 1848 a prezentat, la români, o serie de particularităŃi,


determinate de specificul destrămării feudalismului şi a afirmării relaŃiilor de tip
capitalist în toate cele trei Ńări române.
RevoluŃia de la 1848 a avut un caracter unitar, dovedind forŃa conştiinŃei
naŃionale a tuturor românilor, idealurile lor comune, hotărârea de a lupta pentru
libertate şi unitate naŃională.
Caracterul unitar al revoluŃiei în Ńările româneşti rezulta din programul
revoluŃiei, expus în mai multe documente: PetiŃia proclamaŃie, DorinŃele partidei
naŃionale, PetiŃia naŃională adoptată de Marea Adunare de la Blaj şi ProclamaŃia
de la Islaz. Din aceste documente rezultă principalele obiective pe care revoluŃia
le-a urmărit: realizarea unui stat unitar şi independent, modernizarea vieŃii politice
şi economice, crearea unei pieŃe interne unice care să permită realizarea unei
producŃii de mărfuri dezvoltate, desfiinŃarea graniŃelor dintre teritoriile locuite de
români, unirea celor trei Ńări româneşti într-un singur stat, unirea şi neamestecul în
treburile interne, respectarea drepturilor românilor de a-şi organiza singuri Ńara
conform cerinŃelor şi nevoilor lor, egala îndreptăŃire a tuturor naŃionalităŃilor,
desfiinŃarea clăcii, împroprietărirea Ńăranilor fără vreo despăgubire, desfiinŃarea
privilegiilor, desfiinŃarea corvezilor, contribuŃia fiscală generală, desfiinŃarea
rangurilor feudale, egalitatea politică a tuturor cetăŃenilor şi naŃionalităŃilor,
garantarea drepturilor şi libertăŃilor, înfăptuirea unor reforme democratice cu
privire la organizarea administraŃiei, justiŃiei şi a armatei, introducerea şi
respectarea monarhiei constituŃionale, separaŃia puterilor în stat, egalitatea tuturor
în faŃa legilor.
După înfrângerea revoluŃiei paşoptiste, Ńările române au fost supuse unui regim
de ocupaŃie militară turco-Ńaristă. Această ocupaŃie a luat sfârşit după doi ani şi
jumătate, dar pentru scurt timp, pentru că în perioada războiului Crimei Ńările române

113
au fost ocupate pe rând de Rusia şi Austria. În aprilie 1849, prin ConvenŃia de la
Balta-Liman, încheiată între Rusia şi Turcia, s-a impus łării Româneşti şi Moldovei
un sistem politic cu elemente tipic feudale. Însă prin felul în care au fost formulate,
mai ales prin felul în care au fost interpretate, prevederile acestei convenŃii ofereau
posibilitatea unor transformări în favoarea Ńărilor române. Astfel, convenŃia în cauză
prevedea reintroducerea Regulamentelor Organice, dar cu o serie de schimbări,
lăsându-se posibilitatea modificării lor în viitor. Formal, Regulamentele organice
constituiau legea fundamentală a celor două Ńări româneşti, dar, în fapt, nu s-a revenit
la regimul regulamentar anterior.
Astfel, a fost modificat vechiul sistem privitor la instituŃia domniei, care nu mai
era nici viageră, nici electivă. Domnii erau numiŃi de către puterea suzerană şi de către
puterea protectoare pe o perioadă de şapte ani, dintre boierii credincioşi lor.
În perioada 1850-1856 au funcŃionat Divanurile obşteşti. Acestea erau
compuse din reprezentanŃi ai boierilor şi ai clerului şi aveau în competenŃă
adoptarea legilor, adoptarea bugetului, controlul asupra conducerii administrative a
statului şi a oraşelor, controlul asupra finanŃelor publice. Aceste competenŃe au
însemnat paşi în direcŃia limitării puterii domnului, precum şi în direcŃia separării
puterilor în stat.
Armata a fost desfiinŃată, deoarece s-a alăturat revoluŃiei.
În privinŃa administraŃiei s-a introdus o nouă terminologie. Vechile dregătorii
au fost numite departamente sau ministere cu competenŃe bine precizate. Spre
exemplu, ministerul de interne se ocupa de asigurarea ordinei publice, de agricultură,
sănătate şi lucrări publice. Organizarea administrativ teritorială s-a menŃinut,
conducătorii judeŃelor şi Ńinuturilor fiind denumiŃi ocârmuitori, respectiv pârcălabi.
Prevederile CovenŃiei de la Balta-Liman au fost completate de altele,
înfăptuie fie pe baza unor acte internaŃionale, fie pe baza unor hotărâri interne.
Astfel, prin Tratatul de pace de la Paris din 1856, protectoratul rusesc asupra
Moldovei şi łării Româneşti a fost înlăturat, Principatele române rămânând doar
sub suzeranitatea turcească. Prin acelaşi tratat, partea de sud a Basarabiei, respectiv

114
cele trei judeŃe de pe marginea Dunării – Cahul, Ismail şi Bolgrad – au fost
restituite Moldovei. Conform aceluiaşi tratat, Regulamentele organice urmau a fi
desfiinŃate şi înlocuite cu o legiuire alcătuită de marile puteri, Ńinându-se seama şi
de dorinŃele românilor.
Pentru exprimarea acestor dorinŃe au fost convocate Adunările ad-hoc, care
au funcŃionat în perioada septembrie-decembrie 1857. Adunările ad-hoc,
exprimând voinŃa românilor, au adoptat hotărâri fundamentale cu privire la viaŃa de
stat a Ńărilor române, decisive pentru viitorul lor politic. Aceste hotărâri prevedeau
recunoaşterea autonomiei şi neutralităŃii Principatelor, unirea łării Româneşti şi a
Moldovei într-un singur stat sub numele de România, aducerea unui principe dintr-o
familie domnitoare străină, formarea unui guvern reprezentativ şi constituŃional.
Aceste hotărâri, împreună cu un raport al Comisiei europene, au fost trimise
reprezentanŃilor Puterilor garante, care s-au întrunit la Paris în mai 1858.
ConferinŃa de la Paris, ce şi-a desfăşurat lucrările în perioada mai-august 1858 a
stabilit printr-o convenŃie statutul internaŃional şi viitoarea organizare internă a
Principatelor. Reflectând divergenŃele dintre cele şapte puteri, ConvenŃia de la Paris a
fost plină de ezitări şi de contradicŃii, pe care însă oamenii politici români, animaŃi de
un profund patriotism, au ştiut să le depăşească în favoarea unirii.
ConvenŃia de la Paris prevedea: cele două Ńări româneşti urmau a purta denumirea
de Principatele Unite ale Moldovei şi łării Româneşti, dar cu o organizare separată, cu
domni diferiŃi, cu adunări legiuitoare şi capitale diferite. De asemenea, prevedea crearea
Comisiei Centrale de la Focşani, care să elaboreze proiecte de legi comune, o Curte de
CasaŃie unică, conducerea unitară a armatei de către un comandant ales prin rotaŃie din
cele două Ńări. Totodată se recomanda punerea pe baze noi prin modificarea legislaŃiei, a
relaŃiilor dintre boieri şi Ńărani. ConvenŃia avea anexată şi legea electorală, care introducea
un sistem cenzitar, prin care moşierimea era în mod vădit favorizată.
ConvenŃia de la Paris, fără a răspunde în totalitate aspiraŃiilor de atunci ale
românilor, a fost prima recunoaştere internaŃională a dreptului românilor de a trăi
uniŃi într-un stat unitar.

115
Întrebări şi teste

 Ce este obştea sătească şi care erau organele de conducere din cadrul


acesteia?
 Ce caracter aveau normele de conduită din cadrul obşeti săteşti şi la ca se
refereau acestea?
 Ce sunt Ńările şi cum s-au format?
 DefiniŃi Legea Ńării şi arătaŃi sfera de cuprindere a acesteia.
 ArătaŃi dispoziŃiile Legii Ńării cu privire la domnie, Sfatul domnesc şi dregătorii.
 ArătaŃi organizarea fiscală potrivit Legii Ńării.
 PrezentaŃi organizarea administrativ-teritorială a Ńărilor române în
conformitate cu dispoziŃiile Legii Ńării.
 ExpuneŃi dispoziŃiile Legii Ńării cu privire la proprietate.
 EnunŃaŃi categoriile sociale stabilite prin statutul juridic al persoanelor în
conformitate cu Legea Ńării.
 TrataŃi dispoziŃiile Legii Ńării cu privire la succesiuni.
 ExpuneŃi dispoziŃiile Legii Ńării cu privire la răspunderea colectivă.
 ArătaŃi reglementarea contractului de vânzare-cumpărare potrivit
dispoziŃiilor Legii Ńării.
 TrataŃi dispoziŃiile Legii Ńării în domeniul dreptului penal.
 PrezentaŃi procedura de judecată şi probele potrivit dispoziŃiilor Legii Ńării.
 RelataŃi apariŃia şi conŃinutul pravilelor bisericeşti.
 Care din următoarele pravile au fost scrise în limba slavonă:
a) Pravila de la Mănăstirea NeamŃului (1474);
b) Pravila de la Bisericani (1512);
c) Pravila SfinŃilor Apostoli (1560-1580);
d) Pravila de la Putna (1581);
e) Pravila SfinŃilor după învăŃătura marelui Vasile (începutul
secolului al XVII-lea)?

116
 TrataŃi apariŃia şi conŃinutul pravilelor laice Cartea românească de
învăŃătură şi Îndreptarea legii.
 ArătaŃi reformele lui Constantin Mavrocordat.
 Care din următorii au fost autorii Codului Calimah scris în limba română:
a) Cristian Flechtenmacher;
b) Andronache Donici;
c) Damaschin Bojinca;
d) Anania Cuzanos;
e) Petrache Asachi?
 EnumeraŃi dispoziŃiile din Pravilnicesca Condică, Codul Calimah şi
Legiuirea Caragea cu privire la proprietate, persoane, familie, rudenie, dreptul
penal şi procedura de judecată.
 ArătaŃi care sunt noile coduri elaborate în perioada 1821-1848.
 Ce hotărâri au adoptat Adunările ad-hoc care au funcŃionat în perioada
septembrie-decembrie 1857?

117
TITLUL III
STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC MODERN

Capitolul I. Reformele şi opera legislativă înfăptuite


de Alexandru Ioan Cuza

SecŃiunea I. Reformele lui Alexandru Ioan Cuza


Unirea Principatelor, realizată prin dubla alegerea a lui Alexandru Ioan Cuza a
fost urmată de realizarea unui program de reforme democratice. Pentru înfăptuirea
acestora, Alexandru Ioan Cuza şi colaboratoriii săi, în frunte cu Mihail Kogălniceanu,
au procedat mai întâi la organizarea statului într-o formă care să asigure o autentică
unitate politică a naŃiunii şi cadrul iniŃierii reformelor democratice.
Astfel, trecând peste dispoziŃiile ConvenŃiei de la Paris, care prevedea
organe administrative, Adunări elective şi guverne separate, Alexandru Ioan Cuza
a realizat unificarea treptată a organelor centrale ale statului. În acest scop, în
fiecare guvern a numit persoane originare din ambele state, ministerele de la Iaşi
au fost transformate în directorate ale ministerelor de la Bucureşti, în Adunările
elective ale fiecărui Principat au fost aleşi deputaŃi din ambele Principate, a
organizat pregătirea şi comanda unică a armatei, a creat o reŃea comună de poştă,
telegraf, sanitară şi de transport, a dispus să se practice corespondenŃa directă între
organele centrale ale administraŃiei şi nu prin intermediul ministerelor de externe.
În acelaşi timp, biserica a fost reorganizată, au fost înlăturaŃi egumenii greci
şi s-a trecut la secularizarea averilor mănăstireşti.
Pe plan extern, au fost unificate reprezentanŃele diplomatice, iar celelalte Ńări
trimiteau reprezentanŃe diplomatice unice. Toate aceste măsuri au fost aprobate la
ConferinŃa de la Constantinopol din septembrie 1861, dar cu valabilitate doar în
timpul domniei lui Cuza. Ca urmare, Alexandru Ioan Cuza a proclamat constituirea
României şi a unificat guvernele în decembrie 1861 şi Adunările elective în ianuarie
1862. Pentru asigurarea autonomiei judecătoreşti, România a respins regimul

118
capitulaŃiilor. Totodată, statul român a luat măsura interzicerii activităŃii judiciare a
consulatelor străine şi a trecut la punerea în executare a sentinŃelor date de către
instanŃele româneşti în cauzele în care erau implicaŃi şi străini.
În virtutea suveranităŃii manifestate, statul român a început a încheia
convenŃii cu alte state, fără a recurge la serviciile Ministerului de Externe turcesc.
Încheierea şi recunoaşterea unor asemenea convenŃii a însemnat implicita
recunoaştere din partea altor state a suveranităŃii tânărului stat român.
Cuza şi Kogălniceanu, constatând că Adunarea electivă, formată în
majoritate din moşieri, respinge toate proiectele de reformă şi schimbă guvernele la
două-trei luni, opunând votul de blam, au făcut pregătirile necesare pentru
introducerea unui regim de putere personală. Prilejul s-a ivit la 2 mai 1864, când
Adunarea electivă a refuzat să voteze proiectul de lege electorală. Atunci
Kogălniceanu a prezentat Decretul pentru dizolvarea Adunării elective, după care a
fost adresată o proclamaŃie către popor, ocazie cu care a fost prezentat textul
proiectului Statutului dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris şi al noii legi electorale,
care trebuiau aprobate prin plebiscit. Plebiscitul, care a avut loc între 10 şi 14 mai
1864, a confirmat pe deplin adeziunea poporului la actele prezentate.
Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris a fost considerat noua
constituŃie a Ńării. Conform acestuia, domnul cumula atribuŃii legislative şi
executive, putând emite decrete fără consultarea Parlamentului ori de câte ori
situaŃia impunea măsuri deosebite. Parlamentul devine bicameral; era format din
Adunarea electivă (Adunarea deputaŃilor) şi Corpul Ponderator (Senatul). Puterea
publică este încredinŃată domnului, senatului şi Adunării DeputaŃilor. IniŃiativa
legislativă aparŃinea domnului, care pregătea proiectele de legi cu sprijinul
Consiliului de Stat, organism nou creat, format doar din jurişti.
Prin noua lege electorală s-a lărgit considerabil dreptul de vot, prin înlăturarea
privilegiilor comerciale ale moşierilor, permiŃând accesul larg al burgheziei. Legea
electorală prevedea că alegătorii sunt fie primari, fie direcŃi. Erau alegători primari cei
care plăteau un anumit impozit. Cincizeci de alegători primari numeau un alegător

119
direct. Puteau fi alegători direcŃi cei care aveau un venit anual de minim 100 de
galbeni, preoŃii, conducătorii unor instituŃii şi cei cu studii superioare. Alegătorii din
ambele categorii trebuiau să aibă cel puŃin 25 de ani.
Puteau fi aleşi în Adunarea electivă cetăŃeni români care aveau cel puŃin 30
de ani şi un venit minim anual de 200 de galbeni.
Corpul Ponderator era compus din mitropolitul Ńării, episcopii eparhiilor,
preşedintele CurŃii de CasaŃie, cel mai vechi general în activitate şi 64 de membri
numiŃi de către domn.
Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris prevedea mecanismul adoptării
legilor de către cele două camere şi sancŃionarea acestora de către domn, precum şi
modalităŃile de punere în aplicare a legilor. Acest Statut, considerat noua lege
fundamentală a statului, înlătura ConvenŃia de la Paris, oprind astfel drumul
instaurării unui regim de tutelă al marilor puteri, consolidând autonomia,
deschizând noi perspective luptei pentru independenŃa absolută, precum şi drumul
înfăptuirii reformelor democratice.
Dintre reformele realizate în timpul domniei lui Cuza, cea mai importantă a
fost reforma agrară, înfăptuită prin legea promulgată la 14 august 1864. Conform
acestei legi, “sătenii clăcaşi sunt şi rămân deplini proprietari pe locurile supuse
posesiunii lor în întinderea ce se hotărăşte prin legea în fiinŃă”. SuprafaŃa de pământ
asupra căreia se recunoaşte dreptul de proprietate al Ńăranilor era fixată în funcŃie de
numărul de vite pe care aceştia le stăpâneau. Totodată, legea în cauză a desfiinŃat
regimul clăcăşiei în schimbul unei despăgubiri, pe care Ńăranii urmau a o plăti prin
sume repartizate anual, vreme de 15 ani. Prin înfăptuirea reformei agrare, două treimi
din pământurile moşierilor au trecut în proprietatea Ńăranilor, dându-se astfel o
puternică lovitură poziŃiei economice a boierimii. Totodată, s-au deschis largi
perspective dezvoltării capitaliste, creându-se condiŃii pentru accelerarea progresului
societăŃii româneşti.
Deosebit de importante au fost şi celelalte acte normative cu caracter reformator
adoptate în perioada de referinŃă. Dintre acestea amintim: Legea pentru consiliile

120
judeŃene şi Legea comunală din 1864, prin care s-a reglementat modul de constituire,
organizare şi funcŃionare a comunelor şi judeŃelor. De asemenea, menŃionăm Legea
privind organizarea armatei, care sublinia teza înarmării, la nevoie, a întregului popor,
precum şi Legea cu privire la organizarea judecătorească, în care erau arătate instanŃele
judecătoreşti: judecătoriile de plasă, tribunalele judeŃene, curŃile de apel, curŃile cu juri şi
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Deosebit de importante pentru dezvoltarea societăŃii au
fost şi legile cu privire la instrucŃiunea publică, cu privire la pensii, cu privire la
contabilitate, precum şi Legea de înfiinŃare a Casei de Depuneri şi ConsemnaŃiuni.
SecŃiunea a II-a. Opera legislativă a lui Alexandru Ioan Cuza
De numele lui Alexandru Ioan Cuza sunt legate şi Codul civil, Codul de
procedură civilă, Codul penal şi Codul de procedură penală, elaborate în vremea şi
din dispoziŃia lui Cuza. Aceste coduri au constituit sistemul de drept burghez, au
creat cadrul juridic necesar dezvoltării legislaŃiei româneşti. Prin adoptarea acestor
coduri, România a intrat în rândul Ńărilor cu cea mai înaintată legislaŃie. Opera
legislativă a lui Alexandru Ioan Cuza a influenŃat pozitiv teoria şi practica juridică,
a stimulat dezvoltarea învăŃământului juridic, a ştiinŃei dreptului, a dus la afirmarea
gândirii juridice româneşti în Ńară şi peste hotare.
Codul civil a fost redactat de Comisia Centrală de la Focşani din ordinul lui
Cuza. Comisia, ale cărei lucrări au durat până în 1864, a folosit ca principale izvoare
legiuirile româneşti anterioare, Codul civil francez din 1804, care se bucura la acea
vreme de un imens prestigiu şi care servise drept model celor mai multe coduri
burgheze, proiectul Codului civil italian Pisaneli, care fusese atunci elaborat şi care se
bucura în Europa acelor vremuri de o deosebită apreciere, legislaŃia civilă a Belgiei şi
doctrina juridică a vremii. Codul civil român a fost adoptat în 1864 şi a intrat în
vigoare la 1 decembrie 1865. În momentul publicării, s-a numit Codul civil Alexandru
Ioan, iar după abdicarea lui Cuza s-a republicat sub titlul de Codul civil român.
Legislatorii lui Cuza au avut ca principală sursă de inspiraŃie Codul civil francez, dar
principiile şi dispoziŃiile acestuia nu au fost preluate în mod mecanic, ci selectiv, prin
adaptarea lor la realităŃile româneşti. Codul civil elaborat în vremea lui Cuza a preluat

121
în mod selectiv şi dispoziŃii din alte coduri străine şi a avut permanent în vedere
dispoziŃiile din legiuirile româneşti anterioare, de sorginte bizantină. Dreptul bizantin
a fost dreptul roman adaptat la condiŃiile feudalismului.
Codul civil român este format dintr-un preambul, care se referă la lege în
general, precum şi la aplicarea ei în timp şi spaŃiu, din trei cărŃi şi din partea privitoare
la DispoziŃiile finale. Prima carte era consacrată persoanelor, cea de a doua era
consacrată bunurilor, iar ultima modurilor de dobândire şi transmitere a proprietăŃii.
Codul penal a fost publicat în 1865 şi a rămas în vigoare până în 1937. La
elaborarea acestui cod, legislatorii lui Cuza s-au inspirat din legiuirile româneşti
anterioare, din Codul penal francez din 1810 şi din Codul penal prusian din 1851.
La baza Codului penal român a fost pusă concepŃia clasică a dreptului penal,
profund individualistă, care îl priveşte pe om ca pe o fiinŃă abstractă, desprinsă din
mediul în care îşi desfăşoară activitatea. Această concepŃie priveşte infractorul ca
pe un om raŃional, conştient de urmările faptei sale, care are porniri antisociale,
motiv pentru care trebuie a fi exclus din societate prin aplicarea pedepselor cu un
pronunŃat caracter de intimidare. Abia mai târziu, odată cu apariŃia noilor concepŃii
cu privire la faptă şi făptuitor, precum şi cu privire la rolul pedepselor, au început a
fi luaŃi în considerare şi factorii sociali care determină comportamentul uman, ceea
ce a dus la o serie de modificări ale codului în cauză, cu accent pe necesitatea
reeducării infractorilor în vederea reintegrării lor în viaŃa socială.
Codul penal de la 1865 a fost structurat în trei cărŃi:
- Cartea I – DispoziŃii cu privire la pedepse şi la felul lor;
- Cartea a II-a – Norme cu privire la crime şi delicte;
- Cartea a III-a – ContravenŃii.
InfracŃiunile cuprinse în cod erau de trei feluri:
- crime – erau sancŃionate cu pedepse criminale;
- delicte – erau sancŃionate cu pedepse corecŃionale;
- contravenŃii – erau sancŃionate cu pedepse poliŃieneşti.

122
În Codul penal de la 1865 sunt considerate ca fiind cele mai grave, avându-se
în vedere gradul lor de pericol social, infracŃiunile contra statului: răsturnarea
ordinii de stat şi trădarea. Apoi urmează în funcŃie de gravitatea lor infracŃiunile
contra ConstituŃiei: faptele contra sistemului parlamentar şi a celui electoral. Sunt
apreciate ca făcând parte din categoria infracŃiunilor mai grave infracŃiunile contra
intereselor publice, care priveau exercitarea funcŃiilor administrative de către
funcŃionari: abuzul de putere şi delapidarea. Alte infracŃiuni sunt îndreptate
împotriva funcŃionarilor publici: ultrajul, opunerea faŃă de ordinele autorităŃilor.
Cele mai multe dintre infracŃiunile cuprinse în codul penal de la 1865 erau cele
îndreptate împotriva vieŃii, a integrităŃii corporale, a onoarei şi a patrimoniului.
Codul de procedură civilă a fost elaborat şi a intrat în vigoare odată cu Codul
civil. Plecând de la concepŃia fundamentală, conform căreia normele de procedură
civilă sunt cele care dau viaŃă întregului sistem de drept privat, legislatorii lui Cuza
au acordat o atenŃie deosebită elaborării acestui cod. Pentru aceasta, s-au inspirat
din Codul de procedură civilă francez, Codul de procedură civilă belgian, precum
şi din legiuirile româneşti anterioare.
Codul în cauză este structurat în şapte cărŃi:
- Cartea I – Procedura înaintea judecătorului de plasă;
- Cartea a II-a – Tribunalele de judeŃ;
- Cartea a III-a – CurŃile de apel;
- Cartea a IV-a – Arbitri;
- Cartea a V-a – Executarea silită;
- Cartea a VI-a – Proceduri speciale;
- Cartea a VII-a – DispoziŃii speciale.
Procedura de judecată este orală, publică şi contradictorie. Codul arată că în
procesul civil pot fi administrate ca probe actele scrise, martorii, expertizele,
jurământul judiciar şi prezumŃiile. Erau prevăzute următoarele căi de atac: apelul,
când se proceda la o nouă judecată de fond, opoziŃia, care se utiliza împotriva

123
hotărârilor date în lipsă, contestaŃia şi recursul. Prin recurs se stabilea dacă legea a
fost bine interpretată şi aplicată.
Codul de procedură penală a fost elaborat şi a intrat în vigoare odată cu
Codul penal. Principalele surse de inspiraŃie pentru legislatorii lui Cuza au fost
legiuirile româneşti anterioare, Codul de instrucŃie criminală francez din 1808 şi
doctrina juridică a vremii.
Codul în cauză prevedea că procesul penal cuprindea două faze. Prima fază,
cea premergătoare judecăŃii, avea ca obiective descoperirea, urmărirea şi instrucŃia
infractorilor. Faza a doua era cea a judecăŃii.
Codul de procedură penală era structurat în două cărŃi, corespunzătoare celor
două faze ale procesului. Prima fază a procesului era realizată de către ofiŃerii de
poliŃie judiciară, care aveau ca sarcină descoperirea infracŃiunilor, de către
procurori, care aveau ca sarcină urmărirea infractorilor şi de către judecătorii de
instrucŃie, ce aveau ca sarcină anchetarea infractorilor, numită instrucŃie.
Faza a doua a judecăŃii era realizată de către judecătoriile de plasă, tribunalele
judeŃene, curŃile cu juri şi de către Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Datorită lipsei
personalului calificat, judecătoriile de plasă nu au funcŃionat, atribuŃiile lor fiind
încredinŃate subprefecŃilor ce administrau plasa respectivă. În competenŃa tribunalelor
intrau delictele, iar în competenŃa curŃilor cu juri intrau crimele.
CurŃile cu juri erau formate dintr-un complet de judecători şi dintr-un juriu
compus din cetăŃeni.
Juriul era chemat să răspundă prin da sau nu la două întrebări:
- Dacă persoana este sau nu vinovată? În ipoteza în care persoana era găsită
vinovată, se proceda la a doua întrebare.
- Dacă acea persoană merită sau nu circumstanŃe atenuante? Dacă juriul
răspundea afirmativ la prima întrebarea, judecătorii făceau încadrarea faptei în
textul de lege corespunzător şi fixau pedeapsa în funcŃie de dispoziŃiile legii şi de
părerea juriului în ceea ce priveşte circumstanŃele atenuante.

124
Capitolul II. Statul şi dreptul modern în perioada 1866-1918

SecŃiunea I. Organizarea de stat


În perioada 1866-1918 forma de guvernământ a fost cea a monarhiei constituŃionale.
În cadrul acesteia, locul central în viaŃa de stat era deŃinut de către domn,
devenit apoi rege, Guvern şi Parlament.
Prin ConstituŃia din 1866 se consacra principiul separaŃiei puterilor în stat.
Astfel, domnul nu mai putea cumula puterea executivă şi legislativă. AtribuŃiile
prevăzute de ConstituŃie confereau domnului o mare autoritate în stat.
Domnul:
- avea iniŃiativă legislativă;
- sancŃiona legile;
- încheia convenŃii cu alte state;
- numea şi revoca pe miniştri;
- avea dreptul de amnistie;
- era şeful armatei;
- conferea gradele militare;
- conferea decoraŃii.
După proclamarea independenŃei de stat a României şi după proclamarea
regatului, în 1881, şi modificarea în acest sens a ConsdtituŃiei din 1884, puterile
regelui, în calitate de şef al statului, au sporit şi mai mult.
Guvernul era propus de către rege şi avea o poziŃie preponderentă în raport
cu Parlamentul, datorită sistemului de relaŃii existente între rege, parlament şi
guvern. Astfel, regele putea dizolva parlamentul, iar apoi numea un nou guvern
care organiza noi alegeri.
Conform ConstituŃiei din 1866, Parlamentul era format din Senat şi
Adunarea deputaŃilor.
Puterea legislativă era exercitată de către domn împreună cu Parlamentul.

125
SecŃiunea a II-a. EvoluŃia dreptului
1. Dreptul constituŃional şi dreptul administrativ
În perioada 1866-1918, principalele izvoare ale dreptului au fost ConstituŃia
din 1866 şi codurile adoptate în epoca lui Alexandru Ioan Cuza, care au constituit
temelia sistemului de drept modern. Alături de aceste izvoare s-au adoptat o serie
de alte acte normative, ca expresie a dinamicii relaŃiilor sociale.
ConstituŃia adoptată la 1 iulie 1866 s-a aplicat cu unele modificări până în
anul 1923. A fost prima ConstituŃie a României. Consacrând făurirea statului
naŃional român, proclamând monarhia constituŃională pe temeiul principiului
separaŃiei puterilor în stat, precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti, prin
conŃinutul şi forma sa, ea poate fi considerată o constituŃie democratică, modernă.
Astfel, în titlul referitor la puterile statului, se prevede că puterea legislativă
se exercită de către domn şi ReprezentanŃa naŃională, pe când puterea executivă era
încredinŃată domnului, care o exercita prin organele administrative. Puterea
judecătorească revenea instanŃelor judecătoreşti.
Se preciza că activitatea legislativă se exercita numai prin acordul dintre
domn şi ReprezentanŃa naŃională, formată din Adunarea deputaŃilor şi din Senat.
Se bucurau de iniŃiativă legislativă fiecare dintre cei trei factori: domnul,
Adunarea deputaŃilor şi Senatul. Legea, după ce era discutată şi votată de
majoritatea membrilor celor două adunări, era propusă sancŃiunii domnului.
DispoziŃiile privind compunerea şi alegerea membrilor parlamentului erau
cuprinse în ConstituŃie şi în Legea electorală. Aceste dispoziŃii prevedeau
împărŃirea alegătorilor în patru colegii, după venit. În anul 1884, cele patru colegii
au fost reduse la trei. În timpul primului război mondial a fost modificată ConstituŃia
prin introducerea votului obştesc, direct, egal şi secret.
Potrivit ConstituŃiei, activitatea executivă era exercitată de către domn prin
intermediul Guvernului. Guvernul era format dintr-un număr de miniştri aflaŃi sub
preşedinŃia primului ministru. Miniştrii erau numiŃi şi puteau fi revocaŃi de către
domn şi dădeau seama în faŃa domnului pentru activitatea lor. Miniştrii răspundeau
şi pentru actele care emanau de la domn şi pe care ei le contrasemnau. Domnul, ca

126
şi fiecare dintre cele două adunări, avea dreptul de a-i acuza pe miniştri şi de a-i
trimite în faŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie spre a fi judecaŃi.
Parlamentul controla activitatea Guvernului, precum şi a fiecărui ministru în
parte. Adunarea deputaŃilor şi Senatul aveau dreptul la anchetă, oricare parlamentar
putea să îi interpeleze pe miniştri, care aveau obligaŃia să răspundă întrebărilor puse.
În anul 1917 a fost necesară modificarea ConstituŃiei, pentru a face posibilă
reforma agrară promisă pe frontul din Moldova, întrucât cazurile de expropriere erau
limitate la “utilitatea publică legalmente constatată şi după o dreaptă şi prealabilă
despăgubire”. Or, în sfera noŃiunii de “utilitate publică” intrau numai lucrările de
comunicaŃii şi salubritate publică, precum şi lucrările de apărare a Ńării (art. 19).
Pentru a se da o bază juridică exproprierii, aceste dispoziŃii au fost modificate prin
introducerea noŃiunii de “utilitate naŃională”. Legiuitorul avea în vedere faptul că reforma
agrară va soluŃiona o gravă problemă socială, ceea ce reprezenta un caz de utilitate naŃională.
Cu privire la organizarea administrativ-teritorială, ConstituŃia din 1866 prevedea că
teritoriul României era împărŃit în judeŃe, judeŃele în plăşi, iar plăşile în oraşe şi comune.
În cadrul judeŃelor, puterea executivă era deŃinută de către prefect, numit
prin decret regal, la propunerea Ministerului de Interne.
În fiecare judeŃ funcŃiona câte un Consiliu judeŃean, care avea dreptul, în
calitate de organ deliberativ, de a se pronunŃa asupra problemelor de interes local.
Oraşele şi comunele erau conduse de către primari şi de către consilii
orăşeneşti, respectiv comunale, în calitate de organ deliberativ.
2. Dreptul civil
În perioada 1866-1918, reglementările de drept civil au avut la bază Codul
civil român, adoptat în vremea lui Cuza.
Dezvoltarea producŃiei şi a circulaŃiei mărfurilor a necesitat noi reglementări
în domenii precum proprietatea, condiŃia juridică a persoanei şi contractele.
În materia proprietăŃii, statul a manifestat o preocupare specială pentru
dezvoltarea întreprinderilor industriale. Dintre legile speciale, adoptate în acest sens,
le amintim pe cele din anii 1887 şi 1912 cu privire la încurajarea industriei naŃionale.

127
De asemenea, în vederea apărării mărcilor de fabricaŃie şi comerŃ s-a adoptat
Legea din anul 1879, iar pentru apărarea proprietăŃii intelectuale, în anul 1906, a
fost adoptată Legea asupra brevetelor de invenŃie.
Noi reglementări au fost elaborate şi cu privire la proprietatea minieră.
Astfel, prin Legea din 1895 s-a admis separarea proprietăŃii solului de cea a
subsolului, statul devenind proprietarul substanŃelor miniere.
În anul 1887 a fost adoptat noul Cod comercial, care cuprindea patru cărŃi:
- Cartea I – Despre comerŃ în general;
- Cartea a II-a – Despre comerŃul maritim şi despre navigaŃii;
- Cartea a III-a – Despre faliment;
- Cartea a IV-a – Despre acŃiunile comerciale şi durata lor.
Acest cod, având drept model cele mai înaintate legislaŃii în materie din Europa
(Germania, Belgia, Italia), acorda o mare libertate înfiinŃării de asociaŃii cu scop lucrativ.
În anul 1902 s-a dat o lege prin care se recunoştea dreptul muncitorilor de a
organiza sindicate, dar numai împreună cu patronii, dar la conducerea acestor
sindicate urmau a fi numiŃi şi reprezentanŃi ai statului, care aveau drept de control.
Legea pentru organizarea meseriilor, a creditului şi a asigurărilor sociale,
dată în anul 1912, a reglementat o nouă formă de răspundere pentru accidentele de
muncă. De data aceasta, culpa patronului era prezumată, nemaitrebuind a fi
dovedită, conform sistemului promovat de Codul civil. Pentru a opera răspunderea
patronului, muncitorul trebuia să facă doar dovada accidentului şi a invalidităŃii
sale. Prin aceeaşi lege s-a dat o reglementare unitară regimului pensiilor pentru
bătrâneŃe, pentru pierderea capacităŃii de muncă şi pentru boală.
În materia contractelor menŃionăm noile modificări aduse contractului de
arendare, reglementat sumar de către dispoziŃiile Codului civil, prin Legea
referitoare la învoielile agricole din anul 1866.
O serie de acte normative au fost adoptate în legătură cu regimul
contractului de muncă, îndeosebi cu privire la durata zilei de muncă, repausul
duminical, conflictele colective de muncă şi jurisdicŃia muncii.

128
Astfel, pentru lucrătorii majori nu s-au stabilit limite ale zilei de muncă,
astfel încât aceasta se putea prelungi până la 16 ore. Repausul duminical a fost
introdus în anul 1897 şi a fost fixat la o jumătate de zi.
Cu privire la conflictele colective de muncă, în anul 1909 s-a interzis
muncitorilor şi funcŃionarilor statului să organizeze greve, iar în anul 1912 s-a dat
patronului posibilitatea să desfacă oricând contractul de muncă, dacă muncitorii
“primejduiau”situaŃia fabricii. Conflictele de muncă dintre patroni şi muncitori
erau de competenŃa unor comisii de împăcare. În ipoteza în care părŃile nu se
împăcau, litigiul era judecat de către instanŃele de judecată.
3. Dreptul penal
În domeniul dreptului penal, principalul izvor de drept l-a constituit Codul
penal din 1865, la care s-au adăugat unele legi speciale.
Dintre acestea, menŃionăm:
- Legea din 1906 prin care s-a interzis lucrătorilor din mine să participe la greve;
- Legea sindicatelor, asociaŃiilor profesionale ale funcŃionarilor statului,
judeŃelor, comunelor şi stabilimentelor publice, dată în anul 1909, prin care
încetarea lucrului din cauza grevei a fost calificată infracŃiune şi pedepsită cu
privarea de libertate până la doi ani;
- Legile cu privire la securitatea internă şi externă a statului, date în
perioada primului război mondial, prin care erau incriminate fapte precum
spionajul, trădarea de patrie şi nerespectarea obligaŃiilor cu privire la păstrarea
secretului de stat. Prin intermediul aceloraşi legi au fost luate măsuri privind
organizarea instanŃelor militare pe timp de război.
4. Dreptul procesual
În perioada de referinŃă au continuat să se aplice codurile de procedură civilă
şi penală, adoptate în vremea lui Cuza. Dar au fost adoptate şi legi noi prin care s-au
introdus şi unele proceduri speciale.
Astfel, în domeniul procedurii civile, importante modificări au fost introduse
în anul 1900, cu ocazia republicării Codului din 1865, prin care au fost aduse unele
precizări şi au fost redefinite noŃiunile, principiile şi instituŃiile procedurale.

129
În materia dreptului procesual penal s-a introdus o procedură specială prin Legea
privitoare la instrucŃiunea şi judecarea în faŃa instanŃelor corecŃionale a flagrantelor delicte,
adoptată în anul 1913, cunoscută şi sub denumirea de Legea micului parchet. Potrivit
dispoziŃiilor acestei legi, persoanele prinse în momentul comiterii unor infracŃiuni de drept
comun puteau fi arestate pe loc şi aduse în faŃa procurorului, care le interoga şi le trimitea în
faŃa judecătorilor de ocoale sau a tribunalelor, chemate să pronunŃe o hotărâre urgentă de
judecare în aceeaşi zi. Sfera de aplicare a acestei legi a fost extinsă în practică şi în domeniul
relaŃiilor dintre muncitori şi patroni, al demonstraŃiilor, manifestaŃiilor de stradă sau grevelor.
Potrivit dispoziŃiilor din Legea pentru organizarea judecătorească din anul
1909, instanŃele de judecată erau:
- judecătoriile de ocoale;
- tribunalele de judeŃ;
- curŃile de apel;
- curŃile de juraŃi;
- Curtea de CasaŃie.
5. LegislaŃia învoielilor agricole
În legislaŃia românească din perioada analizată, un loc aparte l-a ocupat Legea
învoielilor agricole din 1866.
Această lege, care se aplica Ńărănimii, deci majorităŃii populaŃiei, afecta profund
condiŃia juridică a acesteia, precum şi starea ei materială. Legea reglementa contractele sau
învoielile dintre moşieri şi Ńărani, care aveau ca obiect arendarea unor suprafeŃe de pământ.
Învoiala încheiată între moşier şi Ńăran era transcrisă într-un registru special
Ńinut de către primăria comunei. Din momentul transcrierii, contractul devenea
autentic şi era învestit cu formulă executorie, la simpla cerere a moşierului.
Primarul îl punea în executare fără vreo judecată, printr-un sistem care se abătea în
mod vădit de la dispoziŃiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.
În anul 1872 s-a adus, prin modificarea legii, o precizare importantă, constând în
aceea că, pentru a-i determina pe Ńărani să-şi îndeplinească obligaŃia de a munci pe moşia
boierului, autorităŃile administrative locale pot recurge la constrângerea cu forŃa armată.
După marea răscoală a Ńăranilor din 1907, au fost aduse Legii învoielilor
agricole mai multe modificări.
130
Dintre acestea menŃionăm:
desfiinŃarea dijmei la tarla (formă de arendare pe care Ńăranii erau nevoiŃi să
lucreze pentru moşieri o suprafaŃă de teren egală cu cea arendată);
- dreptul Ńăranului de a contesta, în termen de 5 zile, la judecătoria de ocol,
hotărârea autorităŃilor administrative;
- stabilirea anumitor limite la preŃurile plătite pentru pământ şi pentru muncile agricole;
- controlul respectării dispoziŃiilor legale în relaŃiile dintre moşieri şi Ńărani
de către inspectori regionali;
- încheierea contractelor potrivit unor formulare împărŃite de ministerul
Agriculturii şi autentificate de către primar, asistat de către executorul comunal.

Întrebări şi teste

 Ce prevedea Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris?


 Care au fost reformele lui Alexandru Ioan Cuza?
 ExpuneŃi opera legislativă a lui Alexandru Ioan Cuza.
 Ce atribuŃii avea domnul conform ConstituŃiei din 1866?
 Ce prevedea ConstituŃia din 1866 cu privire la puterea legislativă şi
puterea executivă?
 ArătaŃi structura Codului comercial din 1887.
 Ce prevedea Legea sindicatelor, asociaŃiilor profesionale ale funcŃionarilor
statului, judeŃelor, comunelor şi stabilimentelor publice, dată în anul 1909:
a) interzicea lucrătorilor din mine să participe la greve;
b) califica drept infracŃiune, pedepsită cu privarea de libertate până la
doi ani, încetarea lucrului din cauza grevei;
c) interzicea participarea sindicatelor la activităŃi politice?
 Care erau instanŃele de judecată potrivit Legii pentru organizarea
judecătorească din anul 1909?
 MenŃionaŃi principalele modificări aduse Legii învoielilor agricole după
marea răscoală a Ńăranilor din 1907.

131
TITLUL IV
ORGANIZAREA DE STAT ŞI DREPTUL ÎN TRANSILVANIA ÎN
PERIOADA CUPRINSĂ
ÎNTRE SECOLUL AL X-LEA ŞI ANUL 1918

Capitolul I. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada secolul X-1918

SecŃiunea I. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada


voievodatului (secolul X-1541)
Procesul formării statului transilvan a durat câteva secole.
În secolul al X-lea, când a început infiltrarea ungurilor în Transilvania,
românii erau deja organizaŃi în voievodate. Documentele istorice menŃionează
voievodatele lui Glad, Gelu şi Menumorut, precum şi rezistenŃa acestora împotriva
pătrunderii ungurilor în Transilvania.
În secolele XI şi XII regii Ungarirei au procedat la colonizări intense în
Transilvania. Cu toate acestea, populaŃia românească a continuat să fie majoritară
şi să-şi apere drepturile.
Până spre sfărşitul secolului al XII-lea, dominaŃia maghiară se exercita numai asupra
unei părŃi din nord-vestul Transilvaniei. Acest teritoriu se afla sub conducerea unui
principe, care îşi avea sediul la curtea regala maghiară. Celelalte zone ale Transilvaniei erau
conduse de către juzi şi voievozi români. Constatând că nu îşi pot subordona Transilvania
prin forŃă, ungurii au fost nevoiŃi să accepte unele forme de organizare tradiŃionale ale
românilor şi să colaboreze cu nobilimea autohtonă. Aşa se face că statul feudal de sine
stătător al Transilvaniei a îmbrăcat forma unui voievodat prin preluarea formelor de
organizare româneşti şi prin extinderea lor la scara întregii Transilvanii.
Primul conducător al Transilvaniei este desemnat în anul 1176 prin termenul
de voievod Leustachius (EustaŃiu).
După constituire, statul transilvănean a avut instituŃii politice şi juridice
proprii, distincte de cele ale Ungariei, aflându-se totuşi într-o stare de vasalitate faŃă
de regele Ungariei.

132
Pe plan central, puterea politică era deŃinută de către voievod, care exercita
atribuŃiuni militare, administrative şi judiciare. Până la jumătatea secolului al XV-lea,
atribuŃiile voievodului Transilvaniei au fost parŃial îngrădite. Pe de o parte, prin
încercarea regelui Ungariei de a se amesteca în treburile interne ale Transilvaniei,
iar pe de altă parte datorită faptului că în Transilvania biserica catolică, care era
sprijinită de papalitate, se bucura de o largă autonomie. De asemenea, de o largă
autonomie se bucurau unităŃile administrativ-teritoriale ale saşilor şi secuilor, iar
întinse Ńinuturi, precum łara Amlaşului, łara Făgăraşului, Ciceiul şi Cetatea de
Baltă erau feude româneşti, stăpânite de către domnii łării Româneşti şi ai
Moldovei.
Raportul de forŃe dintre regele Ungariei şi voievodul Transilvaniei a evoluat
constant în favoarea voievodului Transilvaniei, care manifesta veleităŃi de independenŃă
într-un stat cu pretenŃii de suveranitate, numit Regnum Transilvaniae. De reŃinut că în
limbajul medieval, termenul de “regnum” desemnează un stat de sine stătător.
La nivel central, voievodul era ajutat de către un vicevoievod, care era numit
de către voievod.
Principalii dregători aflaŃi pe lângă voievod erau judele voievodal, care exercita
atribuŃii similare celor ale vornicului, şi notarul voievodal, similar logofătului.
Cele mai importante prerogative în materie legislativă reveneau CongregaŃiei
nobililor (congregatium generalis nobilium). Această adunare reprezentativă era
convocată periodic de către voievodul Transilvaniei şi adopta hotărâri în diverse domenii.
Faptul că Transilvania era un stat de sine stătător era ilustrat şi de sistemul
adoptării legilor. Astfel, legile aplicabile în Transilvania erau adoptate de către
CongregaŃia nobililor, iar decretele regelui Ungariei nu puteau fi aplicate în
Transilvania dacă nu erau în mod expres adoptate de către CongregaŃia nobililor.
La lucrările CongregaŃiei nobililor au participat şi nobilii români până în anul
1291, ocazie cu care aceştia sunt menŃionaŃi pentru ultima dată în calitate de
participanŃi la CongregaŃia nobililor – universis nobilibus Saxonis, Siculis et
Olachis (Adunarea saşilor, secuilor şi valahilor din Transilvania).

133
Mai mult decât atât, în anul 1437 s-a format Unio trium nationum, adică
alianŃa politică a celor trei naŃiuni minoritare din Transilvania, îndreptată împotriva
românilor majoritari, care din acel moment au fost total excluşi din viaŃa politică.
În ceea ce priveşte organizarea bisericii, încă înainte de venirea ungurilor, în
Transilvania biserica ortodoxă era organizată la nivelul întregului teritoriu. Cu
toate acestea, datorită opresiunii maghiare, în epoca voievodatului ea nu s-a putut
constitui într-un sistem ierarhic.
Armata din Transilvania era compusă din două corpuri distincte: armata
voievodului, pe de o parte, şi o armată locală organizată de către nobili, pe de altă parte.
În ce priveşte organizarea fiscală, în epoca voievodatului românii şi ungurii
plăteau un impozit numit lucrum camerae, iniŃial în natură, iar mai târziu în bani.
(lucrum=beneficiu, câştig). łăranii români şi unguri plăteau un impozit numit
terragium, care apoi a fost extins şi asupra orăşenilor. În condiŃii excepŃionale, erau
plătit un impozit suplimentar, numit subsidia, care vine din latinescul “subsideo”,
care înseamnă a fi de rezervă. În plus, românii care erau şi păstori plăteau
quinquagesima ovium (o oaie şi un miel din 50).
Secuii erau scutiŃi de plata impozitelor, întrucât îndeplineau obligaŃii
militare. Totuşi, la încoronarea regelui, la prima sa căsătorie, precum şi la naşterea
primului său copil, erau obligaŃi la darea boilor (un bou de fiecare familie).
Saşii aveau îndatorirea de a plăti o taxă anuală, la Sfântul Martin, de 500 de
mărci de argint, prin contribuŃia tuturor gospodăriilor, numită şi darea Sfântului Martin.
În ceea ce priveşte organizarea administrativ-teritorială, în epoca voievodatului
Transilvania era împărŃită în districte româneşti, comitate ungureşti, scaune secuieşti
şi scaune săseşti. Districtele româneşti s-au bucurat până în secolul al XIV-lea de o
totală autonomie. În Maramureş au existat opt districte autonome româneşti, care
aveau un voievod propriu, precum şi instanŃa lor de judecată. În acelaşi timp, łara
Făgăraşului a fost organizată până la jumătatea secolului al XV-lea într-un district
autonom cu instanŃă de judecată proprie. Numeroase districte româneşti au existat, de
asemenea, şi în Banat, łara HaŃegului, în Ńinutul Rodnei şi în zona Hunedoarei.

134
În regiunile în care printre români au pătruns şi ungurii, aceştia din urmă s-au
organizat în comitate, unităŃi administrativ-teritoriale conduse de către comiŃi, care
erau ajutaŃi de vicecomiŃi. ComiŃii erau numiŃi de către voievodul Transilvaniei.
Fiecare comitat era împărŃit în mai multe plăşi, conduse de către pretori, aleşi din
rândurile micii nobilimi locale.
Scaunele secuieşti, în zona de sud-est, unde s-au aşezat secuii, s-au format
succesiv. În secolul al XV-lea erau şapte asemenea scaune cu capitala la
Odorhei, formând Obştea secuilor (Universitas Siculorum). Această obşte era
condusă de către un comite numit de regele Ungariei, dar voievodul
Transilvaniei, în tendinŃa lui de centralizare a puterii, şi-a asumat şi calitatea de
comite al secuilor. Fiecare scaun era condus de către un căpitan de scaun, care
exercita atribuŃii administrative, militare şi judecătoreşti. Acesta era ajutat în
problemele juridice de către un jude scăunal. Începând din anul 1426, comitele
secuilor era reprezentat în fiecare scaun de către un jude regal, cu atribuŃiuni de
control judiciar.
Scaunele săseşti s-au constituit în prima jumătate a secolului al XIV-lea,
în cadrul unei unităŃi administrativ-teritoriale autonome, numită Universitas
Saxonum, adică Obştea saşilor, cu capitala la Sibiu. În plus, mai existau încă
două districte săseşti care nu depindeau de acea obşte, şi anume districtul
Banatului şi districtul BistriŃei. Obştea saşilor se afla sub conducerea unui
comite. Fiecare scaun era condus de către un jude regal, ajutat de un vicejude,
ambii aflaŃi în dependenŃă faŃă de organele centrale. Pe de altă parte, locuitorii
scaunelor săseşti aveau dreptul să-şi aleagă câte un jude scăunal, care să le
reprezinte interesele.
Oraşele din Transilvania se bucurau de o autonomie pronunŃată. Conducerea
oraşului era exercitată de către un jude, împreună cu un Consiliu municipal format din
doisprezece juraŃi. AtribuŃiile acestora erau fixate prin acte speciale de privilegii.
Satele româneşti erau conduse de către cnezi, care exercitau atribuŃiuni
judiciare, strângeau impozitele şi chemau oamenii la oaste.
135
SecŃiunea a II-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada
principatului dependent de Turcia (1541-1683)
În perioada anilor 1541-1683, Transilvania a fost organizată ca principat,
aflat în dependenŃă faŃă de imperiul Otoman. Această organizare a fost urmarea
cuceririi Belgradului de către turci în anul 1521 şi a victoriei acestora de la Mohacs
în anul 1526, când statul ungar şi-a încetat existenŃa. În aceste condiŃii,
Transilvania a devenit principat autonom aflat sub suzeranitatea PorŃii.
Prin hotărârile Dietei din 1542 şi 1545, Transilvania s-a transformat în
principat sub conducerea unui principe vasal Turciei.
Pe plan central, în această perioadă, Transilvania era condusă de către un
principe ales de Dietă şi confirmat de sultan. Dar spre deosebire de domnii łării
Româneşti şi ai Moldovei, principii Transilvaniei nu erau obligaŃi să se deplaseze
la Istanbul pentru a primi steagul de domnie. Steagul de domnie era trimis de către
sultan prin intermediul unui reprezentant al său în Transilvania.
În perioada de referinŃă, autoritatea principelui tinde să se consolideze deoarece
principii Transilvaniei au promovat în mod constant un regim centralizator.
Pe de altă parte, magnaŃii, baronii şi grofii, cunoscuŃi şi sub denumirea generică de
“nemeşi”, îşi promovau interesele lor şi militau pentru un regim nobiliar. De altfel,
Dietele din 1542 şi din 1545 condiŃionau alegerea principelui de respectarea tuturor
privilegiilor nobilimii. De aceea, se afirmă, pe drept cuvânt, că în această epocă regimul
politic al Transilvaniei a oscilat între sistemul absolutist şi cel nobiliar.
În calitate de şef al statului, principele exercita atribuŃiuni militare,
administrative şi judecătoreşti, încheia tratate internaŃionale şi dirija politica
externă, declara starea de pace şi de război. Principele Transilvaniei a participat în
calitate de şef al unui stat suveran la Pacea Westfalică de la 1648.
Dieta Transilvaniei era un organism care îşi desfăşura activitatea nivel central. La
lucrările ei aveau acces numai vârfurile dominante ale celor trei naŃiuni privilegiate.
Aceasta era formată din 200-250 persoane şi desfăşura o activitate legislativă permanentă.

136
Nobilimea, în scopul controlării activităŃii principelui, a creat Consiliul intim,
care desfăşura pe lângă principe o activitate cu caracter permanent. Acest consiliu,
format din 10-12 membri, avea obligaŃia de a-l sfătui pe principe, conform legilor, iar
principele trebuia să Ńină seama de aceste sfaturi.
Organizarea armatei a rămas aceeaşi, în sensul că fiecare nobil trebuia să întreŃină
o armată proprie şi să răspundă la chemarea principelui. Oraşele, saşii şi secuii aveau
obligaŃii militare specifice. łăranii din regiunile de margine se bucurau de unele
înlesniri, în schimbul obligaŃiei de a asigura paza hotarelor. În această epoca a crescut
numărul mercenarilor, care erau dependenŃi de către principe.
În ceea ce priveşte biserica, odată cu trecerea Transilvaniei sub influenŃa
otomană, autoritatea bisericii catolice a fost mult diminuată. În perioada pe care o
analizăm, în Transilvania erau patru religii recunoscute de către stat: catolică,
reformată, calvină şi luterană. Acestea erau numite religii recepte. Biserica
ortodoxă a fosat considerată schismatică. Totuşi, ea a profitat de slăbirea autorităŃii
papale şi s-a organizat ierarhic. Au fost create mai multe episcopii: Vad, Geoagiu,
Ineu şi Silvaş şi s-a format Mitropolia de la Alba Iulia pentru toŃi românii din
Transilvania, dependentă la un moment dat de mitropolia łării Româneşti. Mihai
Viteazul, ca principe al Transilvaniei, a fondat Mitropolia Bălgradului, Vadului,
Silvaşului, Făgăraşului, Maramureşului şi łării Ungureşti.
În perioada menŃionată, toate cele trei Ńări româneşti se aflau în dependenŃă
faŃă de Turcia.
Între principii Transilvaniei şi domnii din łara Românească şi din Moldova
au existat relaŃii de colaborare şi sprijin reciproc, care uneori au îmbrăcat forma
unei adevărate confederaŃii.
Unirea celor trei Ńări româneşti realizată de către Mihai Viteazul a fost o
strălucită expresie a voinŃei tuturor românilor de a trăi în unitate şi independenŃă.
Faptele lui Mihai Viteazul, simbolizând conştiinŃa originii comune a
poporului, hotărârea sa nestrămutată de a trăi în unitate şi libertate, au devenit
lumina călăuzitoare a românilor în secolele de luptă care au urmat.

137
SecŃiunea a III-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada
principatului dependent de Austria (1683-1848)
În perioada 1683-1848, Transilvania a fost organizată ca principat dependent de
Austria. Aceasta a fost consecinŃa înfrângerii Turciei din anul 1683 la asediul Vienei,
împrejurări în care Transilvania a fost ocupată de către trupele habsburgice şi
declarată vasala Austriei. DependenŃa Transilvaniei faŃă de Imperiul Habsburgic a fost
consfinŃită prin Diploma leopoldină din 1691, care a rămas în vigoare până la 1848.
Prin Diploma leopoldină, împăratul Austriei îşi asuma obligaŃia de a
respecta legile şi instituŃiile Transilvaniei. Această diplomă a fost recunoscută pe
plan internaŃional prin Tratatul de la Carlowitz (1699).
Transilvania a fost organizată în forma principatului până în anul 1765, când a
fost declarată Mare principat, precizându-se că nu este supusă vreunui regat şi că se va
conduce după legile sale, având instituŃii proprii. DependenŃa Transilvaniei faŃă de
Austria a durat până în anul 1867, iar de la această dată şi până în anul 1918 a fost
încorporată Ungariei, care, la rândul său, făcea parte din Imperiul Austro-ungar.
Dieta convocată la Făgăraş în anul 1688 a acceptat dependenŃa Transilvaniei
faŃă de Austria, cu condiŃia ca principele să fie ales potrivit vechilor reglementări.
Prin Diploma leopoldină, principele Transilvaniei a fost recunoscut ca vasal
al împăratului Leopold I. În ciuda acestor prevederi, în anul 1699 Mihai Apaffy al
II-lea fost constrâns să renunŃe la drepturile sale, iar Dieta l-a recunoscut ca
principe al Transilvaniei pe împăratul Austriei. Pe această cale s-a realizat uniunea
personală dintre Austria şi Transilvania.
În anul 1722, Dieta a aprobat Pragmatica sancŃiune, prin care au fost
abrogate vechile reglementări cu privire la alegerea principelui. S-a stabilit că titlul
de principe al Transilvaniei urma să fie dobândit conform regulilor care guvernau
succesiunea la tronul Austriei.
În anul 1765, Transilvania a fost proclamată Mare Principat, astfel că împăratul
Austriei a devenit şi mare principe al Transilvaniei, promovând o politică de
centralizare a puterii.

138
În calitate de principe şi apoi de mare principe, împăratul exercita conducerea
centrală, îi numea pe înalŃii funcŃionari, încheia tratate internaŃionale în numele
Transilvaniei, numea ambasadorii Transilvaniei şi exercita tutela asupra bisericii.
Pentru exercitarea efectivă a acestor atribuŃii în cadrul Cancelariei aulice de la Viena
s-a creat o Cameră aulică transilvană, care funcŃiona separat de aceea a Ungariei.
Pe de altă parte, în Transilvania exista şi un guvern local, numit Guberniu, în
fruntea căruia se afla guvernatorul ales de către Dietă şi confirmat de către împărat.
Din Guberniu mai făceau parte comandantul general al armatei, cancelarul,
tezaurarul, preşedintele staturilor şi un organ colectiv, numit Concilium
duodecemvirale. Activitatea Guberniului era supravegheată de Cancelaria aulică de
la Viena.
Tot la nivel central funcŃiona Comisariatul provincial, care avea atribuŃiuni
fiscale, Revizoratul de cărŃi penbtru cenzură, DirecŃia de edile, Congresul
medicinal şi Tabla justiŃiară, ca instanŃă de apel.
În anul 1790, Dieta a legiferat din nou statutul autonom al Transilvaniei în care s-a
precizat că, la urcarea pe tron, marele principe trebuie să recunoască expres printr-un rescript
imperial drepturile Transilvaniei, aşa cum au fost ele formulate prin Diploma leopoldină.
În perioada de referinŃă, Dieta Transilvaniei a continuat să funcŃioneze, dar au fost
perioade în care lucrările acesteia nu au mai fost convocate decenii de-a rândul de către
principe, întrucât, pe de o parte, Dieta se opunea imixtiunii principelui în treburile
Transilvaniei, iar, pe de altă parte, Dieta refuza în mod sistematic să promoveze acele
diplome imperiale care veneau în sprijinul iobagilor şi naŃiunii române.
Trebuie totuşi menŃionate hotărârile Dietei din perioada 1790-1794, în care s-a
subliniat că Transilvania este un stat de sine stătător, distinct de Ungaria, şi că habsburgii
nu au dreptul să ia nici o măsură prin care să vizeze unirea Transilvaniei cu Ungaria.
Organizarea fiscală a păstrat unele elemente ale sistemului anterior, dar a
introdus şi unele elemente noi.
Cele mai semnificative reforme în domeniu au fost realizate de către Iosif al II-lea, care:
- a trecut bunurile bisericii în administrarea statului;

139
- a încercat să îi supună pe nobili la plata impozitului;
- a făcut distincŃie între obligaŃiile faŃă de nobili şi obligaŃiile faŃă de stat;
- a impus un impozit pe avere şi unul pe persoană, diferit de la o categorie
socială la alta.
În ceea ce priveşte organizarea armatei, în perioada pe care o analizăm, în
Transilvania se aflau:
- trupe imperiale, aflate sub comanda unui general austriac;
- trupe locale, conduse de către un comandant general.
În această epocă au fost create regimentele de graniŃă, formate din români şi
secui. Armata românească de graniŃă era formată din două regimente, cu reşedinŃa
la Orlat şi la Năsăud. Teritoriile pe care se aflau aceste regimente constituiau
districte militare de graniŃă, în care se aplica o legislaŃie specială, nu numai pe plan
militar, ci şi pe plan civil, bucurându-se de o largă autonomie.
În ceea ce priveşte organizarea bisericii, habsburgii au folosit din plin propaganda
religioasă pentru a-şi consolida dominaŃia în Transilvania.
La începutul acestei perioade s-a înfăptuit unirea unei părŃi a bisericii
ortodoxe cu biserica catolică. IniŃiativa a aparŃinut împăratului Leopold, întrucât
prin reforma religioasă marea majoritate a catolicilor din Transilvania au devenit
reformaŃi. În acelaşi timp, în Austria predominau catolicii, încât împăratul Leopold
îşi vedea slăbită poziŃia ideologică în Transilvania.
Românii din Transilvania, care constituiau majoritatea populaŃiei,
vedeau în biserica ortodoxă, în tradiŃiile lor religioase, puternice arme de
apărare a identităŃii naŃionale. De aceea, profitând de situaŃia deosebit de grea
în care se aflau românii, inclusiv preoŃii lor, împăratul le-a propus să treacă la
catolicism sub forma indirectă a “unirii” bisericii ortodoxe cu Roma. În
vederea atingerii acestui scop, s-a promis românilor că biserica unită va fi
recunoscută de către stat şi că preoŃii uniŃi se vor bucura de avantajele
catolicilor. FaŃă de aceste promisiuni, o parte din clericii români, în frunte cu
episcopii Teofil şi Atanasie Anghel, au hotărât, după mai multe întruniri, în
octombrie 1698, unirea cu Roma.

140
Ca urmare, împăratul Leopold a emis, în anul 1701, o diplomă prin care li se
recunoştea românilor uniŃi cu catolicii toate avantajele promise. Dar această
diplomă imperială a fost respinsă de către Dieta Transilvaniei, încât situaŃia uniŃilor
nu s-a schimbat cu nimic.
În ciuda atitudinii potrivnice a Dietei, de dispreŃ, manifestată faŃă de români,
fruntaşii bisericii unite, între care se remarcă figura de mare patriot a lui Ioan
Inochentie Micu Klein, au luptat fără preget pentru recunoaşterea drepturilor
promise şi, în primul rând, pentru recunoaşterea oficială a naŃiunii române.
Este important de subliniat faptul că unirea bisericii ortodoxe cu Roma nu a
fost aceptată de marea majoritate a preoŃilor şi credincioşilor români, motiv pentru
care au fost supuşi unei prigoane sistematice. Aşa se explică faptul că până la 1761
ortodocşii nu au avut un episcop. Abia în acest an s-a admis alegerea unui episcop,
dar nu român, ci sârb – Sava Brancovici. Abia în anul 1809 a fost ales ca episcop al
bisericii ortodoxe din Transilvania românul Vasile Moga.
SecŃiunea a IV-a. Organizarea de stat a Transilvaniei în perioada 1848-1867
După revoluŃia de la 1848, Austria a introdus în Transilvania un regim
politic neoabsolutist, care s-a dovedit a fi neviabil, în condiŃiile accentuării
frământărilor interne generate de asuprirea socială şi naŃională. Pentru reorganizarea
imperiului, într-o formă care să îi asigure supravieŃuirea, împăratul a convocat la
Viena, la începutul anului 1860, Senatul imperial, în componenŃa căruia intrau
reprezentanŃi ai tuturor naŃionalităŃilor, inclusiv ai românilor. Pe baza propunerilor
făcute de aceştia, împăratul Austriei a dat la 20 octombrie 1860 Diploma imperială
pentru reglementarea raporturilor de drept public în Monarhie.
Acest act constituŃional recunoştea tuturor naŃiunilor din imperiu dreptul de
a-şi păstra individualitatea istorică şi politică, printr-o organizare administrativă
proprie, prin păstrarea legilor şi a aşezămintelor proprii.
Prin forma de organizare care s-a realizat, ca şi prin semnificaŃia legilor
adoptate, perioada cuprinsă între anii 1861 şi 1867 a fost numită perioada
liberalismului. În această perioadă, prima Dietă cu majoritate românească – Dieta
de la Sibiu – a fost primul for politic în care s-au adoptat legi de egală îndreptăŃire,
141
pătrunse de spirit democratic, în netă opoziŃie cu hotărârile discriminatorii ale
dietelor anterioare, dominate de naŃiunile privilegiate.
Înfăptuirea organizării de stat a Transilvaniei pe noile baze constituŃionale şi,
în special alegerile pentru Dietă, au prilejuit o serie de dispute şi confruntări, în
cadrul cărora s-au conturat două poziŃii diametral opuse:
- reprezentanŃii naŃiunii române promovau principii democratice, întemeiate
pe egalitatea naŃionalităŃilor şi pe reprezenmtarea proporŃională;
- în timp ce reprezentanŃii ungurilor se cramponau de regimul discriminatoriu
impus de nobilime, regim ale cărui caractere sunt exprimate în două acte simbolice: Unio
trium nationum din 1437 şi hotărârea de unire a Transilvaniei cu Ungaria din 1848.
La începutul anului 1861 s-a întrunit ConferinŃa naŃională a românilor de la
Sibiu, unde s-au cerut:
- anularea tuturor legilor care prejudiciau naŃiunea română;
- egalitatea politică a naŃiunii române cu celelalte naŃiuni;
- recunoaşterea limbii române ca limbă oficială;
- Dietă democratică;
- congres naŃional.
Totodată, s-a hotărât de a nu permite nobilimii maghiare să înfăptuiască o
restauraŃie a situaŃiei de la 1848, când aceasta a cerut unirea Transilvaniei cu Ungaria.
Ca urmare a eforturilor depuse de către reprezentanŃii românilor, s-a elaborat
un nou regulament electoral, care a stabilit în mai mare măsură principiul
reprezentării proporŃionale, ceea ce a dus la schimbarea structurii sociale şi
naŃionale a organului legiuitor.
Dieta Transilvaniei, aleasă în iunie-iulie 1863 pe baza noului regulament
electoral, şi-a deschis lucrările la Sibiu, la 15 iulie 1863, fiind prima Dietă cu
majoritate românească, fapt ce a constituit în epocă un mare eveniment politic.
Dintre hotărârile menŃionate de acest for legislativ menŃionăm:
- recunoaşterea autonomiei Principatului Transilvaniei;
- dreptul Dietei de a legifera;

142
- nulitatea legii din 1848 prin care se hotăra unirea Transilvaniei cu Ungaria;
- egalitatea limbilor română, maghiară şi germană în viaŃa publică (Legea
din 29 septembrie 1863);
- anularea Diplomei leopoldine;
- adoptarea unei noi diplome care să garanteze autonomia Transilvaniei.
SecŃiunea a V-a. Transilvania în perioada dualismului austro-ungar
Regimul dualist a constituit formula politică prin care cercurile conducătoare
din Austria şi Ungaria şi-au promovat interesele prin asuprirea naŃională a
popoarelor cuprinse în hotarele imperiului.
Instaurarea regimului dualist a însemnat pentru Transilvania începutul unei
perioade de cumplită oprimare, căci prin integrarea sa forŃată în cadrul statului
ungar, şi-a pierdut identitatea politică proprie, de care se bucura, iar naŃiunii
române majoritare i s-au negat toate drepturile.
Instaurarea dualismului şi încorporarea Transilvaniei de către Ungaria au
fost pregătite printr-o serie de acte care s-au succedat între 1865 şi 1867.
Astfel, în septembrie 1865 Dieta de la Sibiu a fost desfiinŃată, iar în
luna noiembrie a aceluiaşi an a fost convocată o nouă Dietă la Cluj, aleasă pe
baza unei legi feudale din anul 1771, profund defavorabilă românilor.
Constituită în aceste condiŃii, noua Dietă, având o majoritate maghiară, a
votat, în decembrie 1866, anexarea Transilvaniei la Ungaria, în ciuda
protestelor vehemente ale românilor.
Prin Legea din 5 decembrie 1868 Dieta maghiară a hotărât anularea tuturor
instituŃiilor autonome ale Transilvaniei şi încorporarea sa la Ungaria.
Dualismul austro-ungar a fost oficial creat prin acordul între Austria şi
Ungaria din februarie 1867 şi în urma încoronării lui Franz Iosef I al Austriei ca
rege al Ungariei în iunie 1867. Această uniune personală era completată cu
elemente de uniune reală, constând în existenŃa unor ministere comune: Ministerul
de Externe, Ministerul de Război şi Ministerul de FinanŃe. În acelaşi timp, două
delegaŃii, desemnate de către Dieta maghiară şi de Parlamentul din Viena, se

143
întruneau în cele două capitale, în mod alternativ, pentru a examina diferitele
aspecte ale activităŃii celor două corpuri legiuitoare.
Odată cu încorporarea în cadrul regatului ungar, Transilvania nu mai avea
organe proprii de conducere, deoarece Dieta şi guvernul au fost desfiinŃate.
Transilvania avea numai dreptul de a-şi trimite reprezentanŃii în Parlamentul de la
Pesta. Transilvania a fost încorporată Ungariei până la 1 decembrie 1918, când
Marea Adunare NaŃională de la Alba-Iulia a hotărât “Unirea românilor din
Transilvania, Banat şi łara Ungurească şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii
cu România”.

144
Capitolul II. Dreptul în Transilvania în perioada secolul X-1918

SecŃiunea I. Dreptul în Transilvania în perioada voievodatului


ApariŃia şi evoluŃia dreptului în Transilvania prezintă un anumit specific.
Acest specific s-a datorat, pe de o parte, interesului regelui Ungariei de a impune
decretele sale şi în Transilvania, iar, pe de altă parte, opoziŃiei factorilor locali faŃă
de aplicarea decretelor regale în Transilvania, care se bucura de o largă autonomie.
În aceste condiŃii specifice, în Transilvania au luat naştere două rânduieli
juridice distincte. Pe de o parte s-a format un drept scris, impus de către cele trei
naŃiuni privilegiate, iar, pe de altă parte, populaŃia românească majoritară avea un
sistem de drept propriu, cuprins în Legea Ńării. Aşa se explică faptul că în
Transilvania s-au aplicat puŃine decrete regale, iar acestea au ocupat un loc
secundar în sistemul de drept al Transilvaniei.
MenŃionăm în acest sens:
- Decretul regelui Andrei al II-lea din anul 1222 cu privire la privilegiile nobilimii;
- Decretul lui Carol Robert referitor la organizarea financiară;
- Decretul lui Ludovic I din anul 1351 privind organizarea armatei şi
obligaŃiile iobagilor.
Unii regi ai Ungariei au iniŃiat şi codificări ale dreptului scris şi nescris:
- în anul 1486, din ordinul lui Matei Corvin, s-a elaborat o primă codificare
sub denumirea de Decretum maius;
- în anul 1517, din ordinul regelui Vladislaw al III-lea, a fost întocmită o
colecŃie de drept, intitulată Codul Verböczi. Acest cod a fost promulgat oficial abia
în anul 1691 prin Diploma leopoldină. În acest cod sunt cuprinse dispoziŃii cu
privire la privilegiile nobililor, obligaŃiile iobagilor, procedura de judecată, statutul
oraşelor libere şi dreptul aplicat în provinciile dependente de Ungaria. În acest cod
se precizează că Transilvania are un sistem juridic propriu. Întrucât acest cod a fost
împărŃit în trei părŃi, a fost numit şi Decretum tripartitum.
Nobilimea celor trei naŃiuni privilegiate – ungurii, saşii şi secuii – au
încercat să impună în Transilvania un sistem de drept discriminatoriu, întemeiat pe
145
Unio trium nationum, în virtutea căruia românii erau excluşi de la viaŃa politică şi
erau declaraŃi “duşmanul răzvrătitor din Ńară”.
Românii din Transilvania şi-au apărat şi promovat vechiurile obiceiuri şi
tradiŃii juridice. Între revendicările formulate de românii din Transilvania a fost şi
cea referitoare la recunoaşterea şi codificarea vechilor obiceiuri juridice româneşti.
Această revendicare a fost satisfăcută în anul 1508, când au fost redactate Statutele
łării Făgăraşului în limba latină. Ele cuprindeau obiceiurile juridice româneşti
într-o formă fidelă, dar concentrată, considerându-se că sunt cunoscute foarte bine
de populaŃia românească, din generaŃie în generaŃie.
De altfel, în cuprinsul Statutelor łării Făgăraşului se arată în mod expres că
ele au fost elaborate la propunerea românilor şi că normele cuprinse în această
codificare sunt vechi obiceiuri româneşti.
Statutele łării Făgăraşului cuprind norme de drept civil, de drept penal şi de
procedură. Terminologia şi conŃinutul acestora sunt similare cu cele din łara
Românească şi din Moldova, ceea ce ilustrează unitatea de conŃinut a obiceiului juridic
românesc aplicat de toŃi românii din toate cele trei Ńări, în ciuda vicisitudinilor istorice.
Numeroase dispoziŃii reglementează relaŃiile de familie: căsătoria, divorŃul,
regimul bunurilor dotale.
La încheierea căsătoriei era necesar consimŃământul părinŃilor. Zestrea
viitoarei soŃii trebuia să fie constituită de către părinŃi, iar în lipsa acestora de
către fraŃi. Căsătoria puteau fi desfăcută prin divorŃ şi prin repudiere. Dacă
desfacerea căsătoriei se făcea din vina soŃiei, bunurile dotale rămâneau în
stăpânirea soŃului.
De asemenea, se consacră sistemul răspunderii colective în materie penală.
Reglementările sunt identice cu cele din łara Românească şi în domeniul
succesoral, precum şi în domeniul penal.
SecŃiunea a II-a. Dreptul în Transilvania în perioada principatului dependent
de Imperiul Otoman (1541-1683)
Legile adoptate de Dieta Transilvaniei în secolele XVI şi XVII cu privire la
organizarea de stat, procedura de judecată, organizarea bisericii, dreptul civil şi dreptul
penal au fost sistematizate în secolul al XVII-lea în colecŃii, denumite Approbatae
146
constitutiones – cuprindea legile adoptate între 1541 şi 1653 – şi Compilatae
constitutiones – cuprindea legile adoptate între 1653 şi 1669. Ambele colecŃii au fost
reunite într-o lucrare denumită Approbatae et compilatae constitutiones.
Mihai Viteazul, după înfăptuirea unirii celor trei Ńări române, a adoptat unele
măsuri legislative la cererea Ńăranilor români, prin care a consacrat anumite
dispoziŃii ale obiceiului românesc. Astfel, la propunerea lui Mihai Viteazul, Dieta
din iulie 1600, a recunoscut drepturile românilor de a-şi paşte vitele în hotarele
satelor săseşti şi ungureşti, potrivit vechilor obiceiuri. De asemenea, preoŃii români
au fost scutiŃi de obligaŃiile în muncă.
Normele de drept ale oraşelor săseşti au fost codificate în Statutele
municipale săseşti, care au fost adoptate în adunările saşilor din anii 1570 şi 1580
şi aprobate de principele Transilvaniei în anul 1583. Aceste statute cuprind norme
de drept civil, penal şi procesual.
Alte culegeri de drept au fost Statutele Odorheiului şi Statutele Zarandului,
ca urmare a autonomiei locale de care se bucurau aceste unităŃi administrative.
SecŃiunea a III-a. Dreptul în Transilvania în perioada principatului
dependent de Austria (1683-1848)
După anul 1683, dezvoltarea economică şi socială în Transilvania au impus
reglementări juridice noi. Dar, în acelaşi timp, au continuat să se aplice şi vechile
reglementări. Aşa se face că dreptul în Transilvania după anul 1683 este extrem de
eterogen şi lipsit de unitate.
De aceea, se constată şi după anul 1683 existenŃa a două rânduieli juridice:
- obiceiul juridic, creat şi aplicat de populaŃia majoritară românească;
- un drept suprapus, creat prin hotărâri ale CurŃii de la Viena şi a Dietei Transilvaniei.
Ca urmare a legilor privind organizarea judecătorească şi desfăşurarea
proceselor, impuse de monarhia habsburgică şi de Dieta Transilvaniei, obiceiul
juridic românesc nu s-a mai putut aplica în practica tuturor instanŃelor, ci numai în
aceea a instanŃelor inferioare. În acest fel, aplicarea oficială a obiceiului juridic
românesc s-a limitat la procesele de mai mică importanŃă, judecate potrivit
procedurii orale.

147
Aplicat sistematic în comunităŃile săteşti, obiceiul juridic românesc nu şi-a
pierdut importanŃa de odinioară, fiind în acelaşi timp şi un factor de păstrare a
valorilor tradiŃionale şi a modului de viaŃă românesc.
În districtele militare de graniŃă s-a aplicat o legislaŃie specială, atât în
domeniul militar, cât şi în domeniul civil, precum şi obiceiul juridic local.
Pentru grănicerii români, deosebit de importantă este Patenta din 1764,
completată cu un regulament de organizare a regimentelor româneşti. Aceste acte
constituiau fundamentul libertăŃii personale şi a autonomiei de organizare socială a
unei însemnate părŃi a românilor din Transilvania.
O altă categorie de norme juridice este formată din dispoziŃiile pe care
monarhia habsburgică le-a dat cu privire la organizarea de stat a Transilvaniei sau la
raporturile dintre nobili şi Ńărani. Aceste dispoziŃii sunt cuprinse în diplome,
patente, rescripte şi ordonanŃe.
Actele normative emise de către Dieta Transilvaniei erau supuse
confirmării împăratului.
În anul 1847, sub presiunea maselor Ńărăneşti şi la cererea CurŃii
imperiale, Dieta a fost convocată să se pronunŃe asupra unui proiect de
împroprietărire a Ńăranilor. Dar hotărârea adoptată de Dietă prevedea, contrar
aşteptărilor Ńăranilor, că întregul pământ aparŃinera nobililor, iar dreptul de
folosinŃă al Ńăranilor asupra oricărui teren urma a fi dobândit numai pe baza
contractului încheiat cu nobilii.
Nobilimea, ale cărei privilegii au fost recunoscute prin Diploma leopoldină, a
căutat să-şi apere şi să-şi consolideze poziŃiile, în ciuda încercărilor împăratului
Iosif al II-lea de a le diminua. Între actele care fixau statutul juridic al nobililor
sunt de menŃionat diplomele date de Maria Tereza în anii 1746, 1747 şi 1767 prin
care se recunoştea nobililor români uniŃi dreptul de a ocupa funcŃii publice.
Dezvoltarea economică şi a comerŃului a dus la consolidarea poziŃiilor
burgheziei în ciuda ostilităŃilor şi dispreŃului nobililor.

148
Categoria socială a Ńăranilor liberi a devenit mai numeroasă şi mai puternică,
odată cu organizarea regimentelor de graniŃă. Grănicerii aveau dreptul de a poseda
pământ şi alte bunuri imobile în districtele de graniŃă, aveau acces la folosinŃa
pădurilor şi păşunilor şi primeau o anumită remuneraŃie.
În acest fel, a sporit numărul Ńăranilor liberi români şi s-a creat cadrul
necesar afirmării lor în armată, în administraŃie şi în învăŃământ.
SituaŃia Ńăranilor iobagi a fost unul dintre motivele de tensiune dintre
habsburgi şi nobilimea din Transilvania. Pentru atenuarea conflictelor sociale,
habsburgii au preconizat anumite reforme şi concesii faŃă de Ńărani iobagi. Astfel,
Maria Tereza, printr-o patentă din anul 1769, a reglementat în amănunt drepturile
şi obligaŃiile iobagilor faŃă de nobili. Iosif al II-lea, prin patentele din anii 1783,
1785 şi 1790 a desfiinŃat dependenŃa personală a Ńăranilor.
Prin aceste patente, Ńăranii, care până atunci s-au aflat în stare de iobăgie, au dobândit:
- dreptul de proprietate;
- dreptul de a se muta de pe un domeniu pe altul;
- libertatea de a se căsători;
- dreptul de a învăŃa;
- dreptul de a exercita arte şi meserii.
Totodată, nobilii nu mai aveau dreptul de a-i muta cu forŃa pe Ńărani de pe o
moşie pe alta sau de a le pretinde plăŃi suplimentare.
În relaŃiile de familie remarcăm reforma lui Iosif al II-lea, care a permis căsătoria
Ńăranilor chiar fără consimŃământul nobilului pe a cărui moşie se aflau. Căsătoria pe
teritoriul regimentelor de graniŃă era condiŃionată de obŃinerea unei autorizaŃii.
Tot pe teritoriul regimentelor grănicereşti a fost introdus sistemul
comunităŃii domestice care consta din crearea de familii mari, cuprinzătoare,
formate din părinŃi, copii, gineri, nurori, nepoŃi, care se aflau sub autoritatea unui
pater familias.
Regulile privitoare la rudenie erau comune cu cele din łara Românească şi
din Moldova, ca o expresie a unităŃii dreptului în cele trei Ńări române.

149
Regimul bunurilor era reglementat prin vechile izvoare. Reformele în
privinŃa raporturilor dintre nobili şi Ńărani nu au modificat sistemul de stăpânire a
bunurilor imobiliare.
Reguli speciale reglementau regimul bunurilor aflate în stăpânirea Ńăranilor
din regimentele grănicereşti:
- pământul putea fi posedat şi folosit cu condiŃia îndeplinirii obligaŃiilor militare;
- grănicerii aveau numai posesia asupra lotului de pământ, proprietatea
aparŃinând monarhului;
- pământul putea fi transmis moştenitorilor numai pe linie masculină şi
numai cu condiŃia preluării obligaŃiilor militare.
De remarcat este faptul că în Transilvania a existat o evidenŃă funciară urbană
încă din secolul al XV-lea şi o evidenŃă funciară rurală din secolul al XVII-lea.
Din secolul al XVIII-lea au fost introduse cărŃile funciare grănicereşti, care
cuprindeau elemente de identificare a terenului, şi anume:
- numărul curent;
- numele posesorului terenului;
- felul terenului şi mărimea sa;
- terenurile învecinate şi stăpânii acestora.
În materia obligaŃiilor, dezvoltarea relaŃiilor capitaliste au produs o serie de
modificări. Astfel, în timpul Mariei Tereza, s-a introdus în Transilvania legislaŃia
comercială, precum şi cea privind falimentul şi bancruta frauduloasă (faliment
însoŃit de nereguli financiare făcute în dauna creditorului).
De asemenea, în fizionomia contractelor, îndeosebi a celui de vânzare, de
arendare, de închiriere şi de împrumut, au intervenit importante modificări
Adoptarea Codului civil austriac din 1811 a exercitat o puternică influenŃă
asupra dreptului obligaŃional, cu toate că acel cod s-a aplicat efectiv în Transilvania
numai după 1848.
DispoziŃii specifice reglementau relaŃiile din districtele grănicereşti.
Astfel:
- bunurile mobile nu puteau fi vândute în afara districtului, fără aprobarea
organelor militare superioare;
150
- vânzarea pământului (a sesiilor) era interzisă;
- zălogirea pământului era permisă numai faŃă de un alt grănicer şi numai cu
aprobarea comandantului;
- s-a interzis ofiŃerilor să ia în arendă pământuri aparŃinând grănicerilor;
- grănicerii săraci puteau primi împrumuturi pe termen scurt cu o dobândă de 6 %;
- grănicerii loviŃi de calamităŃi puteau primi împrumuturi fără dobândă;
- la încheierea contractelor de către grăniceri, ca de exemplu cele de împrumut
şi de locaŃiune, autorităŃile militare exercitau un drept de supraveghere în scopul
prevenirii abuzurilor.
În materie succesorală se remarcă patenta lui Iosif al II-lea din anul 1785,
prin care iobagii au dobândit dreptul de a dispune de bunurile lor prin testament.
Reglementări speciale existau şi în privinŃa succesiunii în districtele de graniŃă.
Astfel:
- grănicerii puteau dispune prin testament numai de bunuri imobile;
- pământul revenea primului născut bărbat;
- în lipsa descendenŃilor, pământul revenea rudei celei mai apropiate de sex
masculin, cu condiŃia ca aceasta să figureze în sânul familiei;
- femeile puteau veni la moştenirea pământului numai în lipsa unui
moştenitor de sex masculin.
În domeniul dreptului penal, în Transilvania, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea
şi începutul secolului al XIX-lea, au apărut mai multe legi şi coduri penale.
Dintre acestea, menŃionăm:
- Decretul Mariei Tereza din anul 1776;
- Codul penal al lui Iosif al II-lea (Iosefina);
- Codul penal austriac din anul 1803.
Sunt incriminate noi fapte, precum bancruta frauduloasă sau dezertarea militarilor.
În materia pedepselor, se constată nuanŃarea acestora sub aspectul încadrării.
SecŃiunea a IV-a. Dreptul Transilvaniei în perioada 1848-1918
Legile adoptate după 1867 şi aprobate în Transilvania au urmărit
maghiarizarea forŃată şi deznaŃionalizarea românilor în vederea omogenităŃii
Ungariei mari.
151
Astfel, Legea din 1868 care consacra încorporarea Transilvaniei la Ungaria
şi legea, din acelaşi an, cu privire la statutul naŃionalităŃilor, au creat cadrul juridic
de înnăbuşire a oricăror încercări ale românilor de a se manifesta ca o entitate
naŃională de sine stătătoare.
Legea cu privire la statutul naŃionalităŃilor din 1868 prevedea că în Ungaria
există o singură naŃiune, cea maghiară, care era declarată unică şi indivizibilă. Era
socotită în afara vieŃii politice orice persoană sau grupare etnică ce nu recunoştea
că aparŃine naŃiunii maghiare. Pe această cale s-a urmărit desnaŃionalizarea tuturor
popoarelor subjugate. Toate acŃiunile prin care se cereau drepturi pentru
naŃionalităŃi erau calificate atentat împotriva statului.
Printr-o serie de legi cu privire la oraganizarea învăŃământului din perioada
1868-1893 limba maghiară a fost introdusă în toate şcolile, iar programul de
învăŃământ era stabilit de către Ministerul InstrucŃiunii.
Aceste măsuri au fost însoŃite de interzicerea sau supravegherea
poliŃienească a întrunirilor româneşti, de interzicerea importului de cărŃi sau reviste
din România, de cenzurarea tuturor manualelor.
Legea presei din 1872 a introdus procedura potrivit căreia câte un exemplar
din fiecare publicaŃie trebuia depus la tribunal şi la procuratură, precum şi la
Ministerul de Interne.
Importul sau vânzarea unor publicaŃii prin care se aprecia că statul maghiar a
fost lezat erau pedepsite cu amendă şi privaŃiuni de libertate
SecŃiunea a V-a. Lupta românilor din Transilvania împotriva
dualismului austro-ungar
Lupta românilor faŃă de încorporarea la Ungaria a Transilvaniei şi faŃă de
regimul discriminatoriu la care au fost supuşi a îmbrăcat forme variate şi s-a
bucurat de puternice ecouri de simpatie şi solidaritate atât în România, cât şi pe
plan internaŃional. Astfel, la numai câteva zile după ce Dieta de la Cluj a hotărât
încorporarea Transilvaniei la Ungaria (31 decembrie 1866), G. BariŃiu şi I. RaŃiu
au întocmit un memoriu semnat de 1493 intelectuali şi de reprezentanŃi ai altor
categorii sociale, care a fost înaintat împăratului pentru a se respinge încorporarea

152
Transilvaniei. Memoriul a fost larg răspândit în Transilvania şi la Viena, astfel încât s-a
declanşat prigoana împotriva semnatarilor lui.
La 3 mai 1868, cu prilejul aniversării a 20 de ani de la revoluŃia de la 1848, a
fost organizată o mare adunare populară de protest la Blaj. Miile de reprezentanŃi
ai românilor, având mandate din partea adunărilor provinciale, au adoptat
Pronunciamentul de la Blaj, care era un protest colectiv prin care se afirmau
drepturile românilor şi se cerea respectarea acestora.
În anul 1881 s-a întrunit ConferinŃa NaŃională a românilor din Banat şi
Transilvania la Sibiu, pentru unificarea partidelor politice şi a liniei tactice. Cu acea
ocazie s-a constituit Partidul NaŃional al Românilor din Transilvania, Banat şi Ungaria.
Programul acestui partid prevedea:
- autonomia Transilvaniei;
- introducerea limbii române în administraŃie şi justiŃie;
- alegerea funcŃionarilor publici din rândul românilor;
- lupta împotriva oprimării naŃionale;
- modificarea Legii naŃionalităŃilor;
- democratizarea sistemului electoral.
Totodată, ConferinŃa i-a încredinŃat preşedintelui partidului, VicenŃiu Babeş,
mandatul de a întocmi un memoriu destinat împăratului şi opiniei publice
internaŃionale în care să se prezinte prigoana desfăşurată de către Ungaria
împotriva românilor din Transilvania în scopul desnaŃionalizării lor. Memoriul,
publicat în anul 1882 în limbile română, maghiară, germană şi franceză, a fost
reprodus de către aproape întreaga presă românească şi de către numeroase ziare
străine, reprezentând un adevărat act de acuzare al poporului român împotriva
asupririi sale.
La conferinŃa naŃională a partidului din 1887 s-a hotărât elaborarea unui
Memorandum. Redactat de către Iuliu Coroianu şi definitivat în anul 1892,
memorandumul a fost semnat de către preşedintele partidului, Ion RaŃiu, ca şi de către
fruntaşii politici: G. Pop de Băseşti, E. Brote, V. Lucaciu, S. Albini şi I. Coroianu.
Memorandumul a fost redactat în limbile română, maghiară, germană, italiană şi
franceză şi popularizat în Transilvania, în România, precum şi în întreaga Europă.
153
Protestul şi revendicările românilor au fost întemeiate pe dreptul istoric, pe
ponderea numerică, pe argumente de ordin etnic şi geografic, pe contribuŃia adusă de
populaŃia românească majoritară la viaŃa economică şi socială a Transilvaniei. Totodată,
au fost supuse unui amplu rechizitoriu dispoziŃiile discriminatorii vizând desfiinŃarea
naŃiunii române, din legea electorală, legea naŃionalităŃilor, legile şcolare, legile agrare şi
legea presei.
Răspunsul Guvernului Ungariei a fost prigoana organizată împotriva
fruntaşilor politici români, care a îmbrăcat forma unor acŃiuni penale, sub motivul
că aceştia au atentat împotriva statului maghiar.
Procesul memorandiştilor, desfăşurat la Cluj în mai 1894, a dat românilor
prilejul să îşi afirme unitatea şi încrederea în cauza naŃională.
Lupta românilor din Transilvania, susŃinută de către toate categoriile sociale,
având ca principal Ńel afirmarea fiinŃei şi unităŃii naŃionale, a dus în final la
realizarea Unirii Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918.

Întrebări şi teste

 Care au fost factorii de conducere ai Transilvaniei în perioada voievodatului?


 În perioada voievodatului Transilvania era împărŃită în:
a) districte româneşti;
b) comitate ungureşti;
c) judeŃe;
d) scaune secuieşti;
e) scaune săseşti.
 Ce atribuŃii exercita principele Transilvaniei în perioada principatului
aflat în dependenŃă faŃă de Imperiul Otoman?
 DependenŃa Transilvaniei faŃă de Imperiul Habsburgic a fost consfinŃită prin:
a) Pragmatica sancŃiune din 1722;
b) Diploma leopoldină din 1691;
c) Hotărârea Dietei convocată la Făgăraş în anul 1688:

154
 ArătaŃi actele care s-au succedat între 1865 şi 1867 prin care au fost
pregătite instaurarea dualismului austro-ungar şi încorporarea Transilvaniei de
către Ungaria.
 Care au fost primele codificări iniŃiate în Transilvania?
 TrataŃi Statutele łării Făgăraşului (apariŃie, conŃinut).
 Ce drepturi au dobândit Ńăranii aflaŃi în stare de iobăgie prin patentele lui
Iosif al II-lea din anii 1783, 1785 şi 1790?
 MenŃionaŃi principalele dispoziŃii specifice care reglementau relaŃiile din
districtele grănicereşti.
 MenŃionaŃi principalele acŃiuni care au marcat lupta românilor din
Transilvania împotriva dualismului austro-ungar.

155
TITLULV
STATUL ŞI DREPTUL ROMÂNESC ÎN PERIOADA 1918-1938

Capitolul I. Făurirea statului naŃional unitar român

Sfârşitul primului război mondial a dus la împlinirea năzuinŃei de veacuri a


poporului român, şi anume unitatea politică pe întregul său spaŃiu de dezvoltare istorică.
Statul naŃional unitar român a fost făurit în cadrul unui proces revoluŃionar,
prin lupta eroică a întregii naŃiuni, din vechea Românie, din Transilvania şi din
Banat, din Basarabia şi Bucovina.
Adunările legislative şi guvernele provizorii constituite de către reprezentanŃii
poporului, care au exercitat atribuŃiuni de conducere politico-administrativă în perioada
de tranziŃie către formarea unui aparat de stat unic, s-au bucurat de concursul întregii
populaŃii în asigurarea ordinii publice şi a bunei desfăşurări a vieŃii social-economice.
Hotărârile de unire a celor trei străvechi provincii româneşti au fost
promulgate ulterior prin decrete regale:
- la 27 noiembrie pentru Basarabia;
- la 18 decembrie pentru Bucovina;
- la 24 decembrie pentru Transilvania.
Sistemul tratatelor de la Versailles a consfinŃit unirea întregii naŃiuni
române într-un singur stat unitar şi independent, a dat recunoaştere internaŃională
operei înfăptuite de către poporul român.

156
Capitolul II. EvoluŃia dreptului

SecŃiunea I. Unificarea legislativă


În perioada 1918-1938 problema fundamentală care s-a pus pe planul
reglementării juridice a fost aceea a unificării legislative, pentru a se realiza
acordul necesar dintre unitatea politică şi cea juridică.
Procesul unificării a fost de lungă durată, în unele domenii prelungindu-se
până în preajma celui de al doilea război mondial.
Statul român a realizat unificarea legislativă prin două metode:
- prima metodă a constat în extinderea aplicării unor legi din vechea
Românie pe cuprinsul întregii Ńări;
- cea de a doua metoda s-a înfăptuit prin elaborarea unor noi acte normative,
unice, prin care s-au înlăturat reglementările paralele anterioare.
În procesul unificării legislative, metoda extinderii a fost folosită îndeosebi
în domeniile dreptului constituŃional şi al dreptului penal.
Reglementarea paralelă s-a menŃinut mai multă vreme în dreptul civil şi în
unele ramuri ale dreptului procesual.
Totodată, au fost adoptate numeroase legi speciale unice în toate ramurile dreptului.
Prin îmbinarea celor două metode a fost creat sistemul de drept al României.
SecŃiunea a II-a. Dreptul constituŃional
În materia dreptului constituŃional a rămas în vigoare ConstituŃia din 1866
până în anul 1923, când a fost adoptată o nouă ConstituŃie. Aceasta a fost
promulgată la 28 martie şi publicată la 29 martie 1923.
În procesul de elaborare a noii constituŃii s-a pornit de la textele ConstituŃiei
din 1866, dintre care aproximativ 60% au fost preluate. De aceea, în doctrina
juridică s-a afirmat că, în realitate, ConstituŃia din 1923 este doar o modificare a
celei din 1866.
ConsfinŃind făurirea statului naŃional unitar român, ConstituŃia prevedea că “România
este un stat naŃional, unitar şi indivizibil” şi că “teritoriul României este inalienabil”.

157
ConstituŃia a consfinŃit regimul parlamentar democratic, a recunoscut drepturile
şi libertăŃile cetăŃeneşti şi a consacrat principiul separaŃiei puterilor în stat.
Potrivit ConstituŃiei, activitatea legislativă urma a fi exercitată de către rege
şi ReprezentanŃa naŃională (formată din Senat şi Camera DeputaŃilor), cea
executivă de către rege şi Guvern, iar cea judiciară de către instanŃele judecătoreşti.
IniŃiativa legislativă aparŃinea fie regelui, fie uneia dintre cele două adunări
ale ReprezentanŃei naŃionale. După aprobarea de către majoritatea membrilor
ambelor adunări, legile urmau a fi sancŃionate de către rege.
ConstituŃia din 1923 a introdus controlul constituŃionalităŃii legilor, exercitat
de către Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, care avea dreptul să declare inaplicabile
legile contrare ConstituŃiei, dar numai cu privire la cazul judecat.
De asemenea, a fost introdus şi principiul controlului legalităŃii actelor
administrative, potrivit căruia instanŃele judecătoreşti puteau cenzura actele
emanate de la administraŃia de stat şi puteau obliga statul la plata unor despăgubiri
către persoanele particulare.
Prin Legea electorală din martie 1926 s-a reglementat, pe larg, dreptul de a alege
şi de a fi ales, desfăşurarea alegerilor, structura Adunării DeputaŃilor şi a Senatului.
În perioada 1927-1930 a funcŃionat, conform prevederilor constituŃionale,
instituŃia regenŃei. Instituirea regenŃei a fost determinată de renunŃarea lui
Carol, fiul cel mare al regelui Ferdinand, la prerogativele de moştenitor al
tronului. În ianuarie 1926 Corpurile legiuitoare au ratificat actul renunŃării,
proclamându-l moştenitor pe Mihai, fiul lui Carol. Totodată, a fost creată o
regenŃă, formată din trei persoane, care urma a-şi exercita prerogativele, în
eventualitatea în care Mihai ar fi ajuns rege înaintea majoratului. RegenŃa a
început să îşi exercite atribuŃiile din iunie 1927, ca urmare a morŃii regelui
Ferdinand. În anul 1930 Carol a revenit în Ńară şi s-a proclamat rege
(restauraŃia), astfel încât regenŃa şi-a încetat activitatea.
SecŃiunea a III-a. Dreptul administrativ
În perioada de referinŃă au fost adoptate noi legi de organizare administrativă
atât pe plan central, cât şi pe plan local.
158
MenŃionăm în acest sens Legea pentru organizarea ministerelor din 2 august
1929, prin care s-a creat cadrul general de organizare al ministerelor într-un sistem
unitar. Potrivit acestei legi, regele desemna persoana care urma să formeze
Guvernul, îi numea şi îi revoca pe miniştri. Legea mai prevedea înfiinŃarea
Directoratelor ministeriale locale, în număr de şapte, pentru fiecare minister, ca
centre de administraŃie şi inspecŃie locală.
La 14 iunie 1925 a fost adoptată Legea pentru unificarea administrativă, prin
care s-a stabilit un sistem unitar de organizare teritorială a statului naŃional şi s-a
prevăzut constituirea organelor locale eligibile. Conform legii, teritoriul României
se împărŃea din punct de vedere administrativ, în judeŃe şi comune. Comunele erau
de două feluri: rurale şi urbane. Comunele rurale se puteau forma din unul sau mai
multe sate, în funcŃie de numărul locuitorilor pe care îl aveau. Comunele urbane
erau centre de populaŃie recunoscute ca atare prin lege; la rândul lor, ele se
împărŃeau în comune reşedinŃă de judeŃ şi comune nereşedinŃă de judeŃ. Unele
comune urbane reşedinŃă de judeŃ, de mai mare importanŃă, puteau fi declarate prin
lege ca municipii.
JudeŃele erau împărŃite în plăşi, iar comunele urbane în sectoare.
AdministraŃia judeŃului se afla sub conducerea perfectului, numit prin decret
regal, la propunerea Ministerului de Interne.
În fruntea administraŃiei comunale se afla primarul, care executa hotărârile
Consiliului local şi ale DelegaŃiei permanente comunale. Primarul era ales de către
Consiliul comunal.
Conducerea plăşii era exercitată de către un pretor, numit prin decizie ministerială.
La nivelul comunelor şi judeŃelor funcŃionau consilii şi delegaŃii permanente,
competente să decidă potrivit legii.
Prin Legea pentru organizarea administraŃiei locale din 3 august 1929 s-au adus
o serie de modificări sistemului organizării administrative. Această lege prevedea că
toate comunele, urbane sau rurale, puteau fi împărŃite în sectoare şi că se bucurau de
personalitate juridică atât judeŃele şi comunele, cât şi sectoarele comunale.

159
Satele care făceau parte dintr-o comună rurală eru considerate ca fiind
sectoare ale acesteia şi aveau conducere proprie.
În perioada de referinŃă, au fost adoptate o serie de legi privind crearea:
- Consiliului Legislativ;
- Consiliului Superior Administrativ;
- Casei Pensiilor;
- Camerelor Agricole;
- Camerelor de Muncă;
- precum şi reorganizarea Camerelor de ComerŃ şi Industrie.
De asemenea, a fost adoptat Statutul funcŃionarilor publici.
SecŃiunea a IV-a. Dreptul civil
În domeniul dreptului civil a rămas în vigoare codul adoptat în anul 1864, dar
s-au aplicat şi unele legi speciale, a căror adoptare a fost impusă de transformările
economico-sociale.
Unificarea legislaŃiei civile s-a realizat în mod treptat şi diferenŃiat de la o
provincie la alta. Astfel, dacă la sfârşitul deceniului al treilea, în vechea Românie şi
în Basarabia se aplicau aceleaşi norme de drept civil, în Transilvania au continuat
să se aplice unele norme specifice până în timpul celui de al doilea război mondial.
În anumite domenii ale dreptului civil au intervenit noi reglementări şi au fost
introduse noi principii. Astfel, în materia proprietăŃii, dacă potrivit concepŃiei clasice,
exprimată în art. 480 din Codul civil, dreptul de proprietate are un caracter absolut,
ConstituŃia din 1923 şi legislaŃia civilă specială au consacrat concepŃia proprietăŃii ca
funcŃie socială. Pe această cale s-a creat baza juridică în vederea exproprierii pentru cauză
de utilitate naŃională. Prin ConstituŃia din 1923 a fost reformulat conceptul de “utilitate
publică”, dându-i-se o accepŃiune mult mai largă faŃă de cea consacrată prin ConstituŃia
din 1866. Pe această bază au fost adoptate o serie de măsuri în vederea limitării dreptului
de proprietate absolută. Aceste măsuri au fost necesare, întrucât, potrivit concepŃiei
romane clasice, preluată de codurile civile burgheze, proprietarul unui teren avea drepturi
depline atât asupra subsolului, cât şi asupra spaŃiului aerian aflat asupra acelui teren.

160
ConstituŃia din 1923 a prevăzut, însă, că bogăŃiile subsolului trec în proprietatea statului,
ceea ce echivalează cu o naŃionalizare a subsolului. De asemenea, s-au adus îngrădiri cu
privire la dreptul asupra spaŃiului aerian, în interesul societăŃilor de navigaŃie aeriană.
Totodată, s-a procedat la naŃionalizarea unor întreprinderi de armament şi a
unor uzine metalurgice. În fapt, după naŃionalizare au fost trecute în folosinŃa unor
particulari, sub pretextul că particularii pot pune mai bine în valoare decât statul
bogăŃiile subsolului şi întreprinderile.
Cu privire la proprietatea funciară s-a adoptat o serie de legi pentru
înfăptuirea reformei agrare. Aceste legi au fost distincte pentru vechea Românie şi
pentru vechile provincii.
Reforma agrară, legiferată în anul 1921, a presupus două operaŃii distincte.
Prima operaŃie a fost aceea a trecerii terenurilor expropriate în proprietatea
statului, cu plata unor substanŃiale despăgubiri. PreŃul răscumpărării era egal cu
preŃul regional al arendei înmulŃit cu 40 în vechea Românie, şi cu 20 pentru restul
Ńării. Această primă operaŃie s-a putut efectua într-o perioadă scurtă de timp, cu atât
mai mult cu cât despăgubirile urmau a fi plătite de către stat.
Cea de a doua operaŃiune consta în vânzarea pământurilor de către stat Ńăranilor.
Această formulă juridică prin care s-a făcut împroprietărirea a avut menirea să
dea impresia că pământurile nu au trecut din proprietatea moşierilor în cea a Ńăranilor, ci
că au fost vândute de către stat. Legile de împroprietărire au prevăzut că pământurile
repartizate Ńăranilor nu puteau fi vândute sau ipotecate înainte de stingerea datoriilor
către stat.
Regimul juridic al proprietăŃii asupra subsolului a fost stabilit prin Legea
minelor din 3 iulie 1924. Această lege a reafirmat principiul constituŃional privind
proprietatea statului asupra bogăŃiilor subsolului, cu unele excepŃii. Astfel legea a
recunoscut drepturile câştigate asupra bogăŃiilor subsolului, cunoscute şi exploatate
în acel moment, ceea ce a constituit o importantă limită a reglementării. Aşa se
face că dispoziŃiile legii urmau a se aplica integral numai pentru concesionarea

161
terenurilor aflate în rezerva statului şi pentru terenurile persoanelor particulare care
nu puteau exploata subsolul pe teren propriu.
Regimul juridic al proprietăŃii statului a suferit o serie de modificări prin Legea pentru
exploatarea minelor din 29 martie 1929 şi prin Legea privitoare la comercializarea şi
controlul întreprinderilor economice ale statului din 6 iunie 1929. Prevederile acestor legi au
fost astfel formulate încât să favorizeze capitalul privat, inclusiv capitalul străin. Aşa, de
pildă, proporŃia participării capitalului privat nu era fixată, astfel încât acesta, în baza unei
participări simbolice, dobândea acces la exploatarea bunurilor statului.
În perioada de referinŃă, prevederile dreptului civil cu privire la condiŃia
juridică a persoanei au fost completate cu noi reglementări.
MenŃionăm în acest sens:
- Legea din 1928 cu privire la actele de stare civilă;
- Legea din 1929 asupra contractelor de muncă;
- Legea din 1932 cu privire la ridicarea incapacităŃii femeii măritate.
Prin aceste legi s-a atenuat inegalitatea dintre bărbat şi femeie în domeniul dreptului
civil. Astfel, s-a prevăzut că femeia nu mai trebuie să ceară consimŃământul soŃului în
vederea încheierii unei convenŃii de muncă şi că femeia are dreptul de a-şi încasa salariul şi
de a dispune de el, precum şi dreptul de a-şi înstrăina bunurile fără autorizaŃia soŃului.
În materia persoanelor juridice, au intervenit modificări impuse de
transformările din viaŃa social-economică. Astfel, prin Legea din 26 mai 1921 se
autoriza organizarea sindicatelor, cu condiŃia ca acestea să se preocupe numai de
problemele cu caracter strict profesional, economic, social şi cultural ale membrilor
lor. Se interzicea sindicatelor desfăşurarea oricărei activităŃi politice, ca şi dependenŃa
faŃă de vreun partid politic.
Prin Legea pentru persoanele juridice din 6 februarie 1924, vechiul sistem,
potrivit cu care personalitatea juridică se acorda prin lege, a fost înlocuit cu
sistemul acordării personalităŃii juridice pe baza unei proceduri speciale, care se
desfăşura în faŃa instanŃelor judecătoreşti.
Reglementările noi ce au intervenit în materia obligaŃiilor au dat statului
posibilitatea de a dirija raporturile dintre creditori şi debitori, mai ales în perioada
162
crizei economice. MenŃionăm în acest sens Legea din 20 august 1929 pentru libera
circulaŃie a bunurilor agricole (Legea Mihalache), prin care loturile provenite din
împroprietăriri puteau fi scoase la vânzare de către creditori.
Pentru soluŃionarea datoriilor agricole ale Ńăranilor, care au generat adânci
nemulŃumiri, statul a intervenit cu o serie de măsuri vizând reducerea datoriilor
Ńăranilor, prelungirea scadenŃelor pentru datoriile care mai rămâneau de plătit,
organizarea creditului agricol şi suspendarea executării silite asupra Ńăranilor.
Asemenea dispoziŃii cuprind Legea pentru asanarea datoriilor agricole din 19
aprilie 1933, Legea pentru reglementarea datoriilor agricole şi urbane din 14 aprilie
1932, precum şi Legea conversiunii datoriilor agricole din 7 aprilie 1934.
În perioada de referinŃă au intervenit modificări şi în fizionomia contractului de
vânzare-cumpărare. Potrivit codului civil, contractul de vânzare-cumpărare era translativ
de proprietate, fapt care, în condiŃiile crizei, genera serioase inconveniente pentru
capitalişti. Aceasta întrucât, în momentul falimentului, bunurile aflate în magazinele
comercianŃilor erau vândute la licitaŃie, iar suma rezultată era împărŃită în mod
proporŃional între creditorii falitului. În practica relaŃiilor comerciale, mărfurile erau
procurate periodic prin contractul de vânzare-cumpărare, iar plata urma a se face la
scadenŃele prevăzute: marii comercianŃi deveneau proprietari ai mărfurilor în momentul
primirii lor, chiar dacă preŃul nu era plătit. Iar dacă mărfurile rămâneau nevândute, în
condiŃiile generate de criza economică, comercianŃii cu amănuntul dădeau faliment, iar
creditorii le scoteau bunurile la vânzare pentru a se despăgubi. Urmarea era că
industriaşii şi angrosiştii nu-şi mai puteau valorifica drepturile de creanŃă născute din
contractele încheiate cu micii negustori, aşa încât dădeau şi ei faliment. Pentru a se evita
asemenea consecinŃe s-a recurs la vânzarea bunurilor fără transferul dreptului de
proprietate, dacă preŃul nu era plătit în momentul remiterii mărfurilor.
În domeniul relaŃiilor de muncă au fost adoptate, în acea perioadă, noi reglementări,
inclusiv de unificare legislativă. Au fost adoptate o serie de legi care cuprindeau dispoziŃii cu
privire la soluŃionarea conflictelor colective de muncă, la repausul duminical, la durata zilei
de muncă, ocrotirea minorilor şi a femeilor, la contractele de muncă, la jurisdicŃia muncii.
163
SecŃiunea a V-a. Dreptul penal
În domeniul dreptului penal a rămas în vigoare codul adoptat în anul 1864.
După făurirea statului naŃional unitar român s-a trecut la elaborarea unui nou
cod penal, care a fost adoptat, după îndelungate tergiversări, la 18 martie 1936 şi a
intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937.
Noul cod penal a fost sistematizat în trei părŃi:
- Cartea I – DispoziŃii generale;
- Cartea a II-a – DispoziŃii privitoare la crime şi delicte;
- Cartea a III-a – DispoziŃii privind contravenŃiile.
În perioada la care ne referim au fost adoptate şi o serie de legi penale
speciale care se refereau la apărarea liniştii şi creditului Ńării (1930), la reprimarea
concurenŃei neloiale (1932), la reprimarea unor infracŃiuni contra liniştii publice
(Legea Mârzescu - 1924), la apărarea regimului monarhic din România (1927), la
introducerea stării de asediu (1933) şi la apărarea ordinii (1934).
SecŃiunea a VI-a. Procedura civilă
În domeniul procedurii civile a continuat să se aplice codul adoptat în anul 1864.
Unificarea legislativă în această materie s-a realizat atât prin extinderea
unor dispoziŃii de procedură civilă din vechea Românie în noile provincii, cât şi
prin adoptarea unor noi legi. MenŃionăm în acest sens Legea din din 19 mai
1925, care viza unificarea unor dispoziŃii de procedură civilă şi comercială,
înlesnirea şi accelerarea judecăŃilor, precum şi competenŃa judecătorilor.
SecŃiunea a VII-a. Procedura penală
Şi în domeniul dreptului procesual penal a rămas în vigoare vechiul cod.
În anul 1935, la 19 martie, a fost adoptat un nou cod de procedură penală,
care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937.
Noul cod a preluat numeroase dispoziŃii din cel anterior, dar a prevăzut şi
unele reglementări noi.

164
***

În scopul creării unui cadru unitar pentru aplicarea dreptului a fost dată, la
25 ianuarie 1924, Legea pentru unificarea organizării judecătoreşti.
Conform dispoziŃiilor acestei legi, instanŃele judecătoreşti erau constituite într-
un sistem format din:
- judecătorii;
- tribunale;
- curŃi de apel;
- curŃi cu juri;
- Curtea de CasaŃie.
Judecătoriile erau rurale, urbane şi mixte.
În fiecare judeŃ funcŃiona un tribunal, compus din una sau mai multe secŃiuni.
CurŃile de apel, în număr de 14, erau compuse din una sau mai multe secŃiuni.
CurŃile cu juri judecau numai procese penale.
InstanŃa supremă era Curtea de CasaŃie.
În vederea unificării modului de compunere a corpului de avocaŃi s-a dat o
lege specială în anul 1923, modificată în anul 1925.

Întrebări şi teste

 Prin ce metode a realizat statul român unificarea legislativă după 1918?


 Potrivit ConstituŃiei din 1923, iniŃiativa legislativă aparŃinea:
a) regelui;
b) Guvernului;
c) ReprezentanŃei NaŃionale (formată din Senat şi Camera
DeputaŃilor);
d) Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.

165
 Conform Legii din 14 iulie 1925, teritoriul României se împărŃea, din
punct de vedere administrativ, în:
a) judeŃe;
b) plăşi;
c) oraşe;
d) comune;
e) sectoare;
f) sate.
 Ce modificări au fost aduse în materia proprietăŃii prin ConstituŃia din
1923 faŃă de ConstituŃia din 1866?
 Care au fost cele două operaŃii distincte presupuse de reforma agrară
legiferată în 1921?
 Ce prevăd Legile din 1928 (cu privire la actele de stare civilă), din 1929
(asupra contractelor de muncă) şi din 1932 (cu privire la ridicarea incapacităŃii
femeii măritate) prin care s-a atenuat inegalitatea dintre bărbat şi femeie în
domeniul dreptului civil?
 Legea din 26 mai 1921 interzice sindicatelor:
a) activităŃi politice;
b) activităŃi sociale şi culturale;
c) dependenŃa faŃă de vreun partid politic;
d) activităŃi economice.
 Care erau instanŃele judecătoreşti stabilite prin Legea din 25 ianuarie
1924 pentru unificarea organizării judecătoreşti?

166
Bibliografie

EMIL CERNEA, EMIL MOLCUł, “Istoria statului şi dreptului


românesc”, Editura Press Mihaela, Bucureşti, 2001;
C. HAMANGIU, “Codul general al României”, 38 vol., Bucureşti, 1907-1940;
ST. PASCU, VL. HANGA, “CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi
dreptului românesc”, 3 vol., Bucureşti, 1955-1963;
COLECTIV, coordonat de I. CETERCHI, “Istoria dreptului românesc”, 3 vol.,
Editura Academiei R. S. R., Bucureşti, 1980-1984;
A. RĂDULESCU, “Pagini din istoria dreptului românesc”, Bucureşti, 1970;
A. RĂDULESCU, “ViaŃa juridică şi administrativă a satelor”, Bucureşti, 1927;
A. RĂDULESCU, “Curs de istoria dreptului român”, Bucureşti, 1926;
I. PERETZ, “Curs de istoria dreptului român”, Bucureşti, 1926;
G. FOTINO, “Pagini din istoria dreptului românesc”, Bucureşti, 1940;
I. BALTARIU, “Tripticele din Transilvania”, Aiud, 1930;
D. FIROIU, “Istoria statului şi dreptului românesc”, Bucureşti, 1976;
LIVIU P. MARCU, “Istoria dreptului românesc”, Bucureşti, 1997;
GH. CRONł, “Pravila de la Govora din 1640”, Bucureşti, 1961;
*** - “Cartea românească de învăŃătură”, Bucureşti, 1961;
*** - “Îndreptarea legii”, Bucureşti, 1962;
*** - “Pravilniceasca condică”, Bucureşti, 1957;
*** - “Codul Calimah”, Bucureşti, 1958;
I. MURARU, “ConstituŃiile române”, Bucureşti, 1980;
N. BĂLCESCU, “Opere”, vol. I, Bucureşti, 1953;
C. DAICOVICIU şi COLECTIV, “Din istoria Transilvaniei”, Bucureşti, 1963;
C. GIURESCU, “ContribuŃii la studiul marilor dregători în secolele XIV-XV”,
Bucureşti, 1962;
N. IORGA, “Les origines et l’originalité du droit roumain”, 1935;
N. IORGA, “Istoria poporului românesc”, 1985;

167
ST. PASCU, “Voievodatul Transilvaniei”, Cluj-Napoca, 1971;
GH. PLATON, “Istoria modernă a României”, Bucureşti, 1985;
I. SCURTU, “ViaŃa politică din România 1918-1944”, Bucureşti, 1982;
I. SCURTU, “ViaŃa cotidiană a Românilor în perioada interbelică”, Editura
RAO, Bucureşti, 2001;
ALEXANDRU MADGEARU, “Românii în opera notarului anonim”,
FundaŃia Culturală Română, Cluj-Napoca, 2001;
TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, “Pe treptele slujirii
creştine”, Bucureşti, 2001;
GH. ZBUCHEA, “O istorie a românilor din peninsula balcanică. Secolul
XVIII-XX”, Bucureşti, 1999;
I. VARTA, “RevoluŃia de la 1848 în łările Române. Documente inedite din
arhivele ruseşti”, Editura ARC, Chişinău, 1998;
COLECTIV, coordonat de F. TUCĂ, “2000 de ani de stabilitate, creştinism
şi cultură în spaŃiul românesc. Repere cronologice sau picături din istoria
neamului”, Bucureşti, 2000;
MARIAN STROIA, “Românii, marile puteri şi sud-estul Europei” (1800-1830),
Bucureşti, 2002;
COLECTIV, coordonator B. MURGESCU, “Istoria României în texte”,
Bucureşti, 2001.

168