A NEXA 2

O parte a unui proiect de design industrial ar putea fi

constituită din prelevarea de imagini fotografice, în scopurile
specifice designului de produs.
Se vor realiza fotografii care să preleveze cât mai multe
informaţii vizuale de la obiect. Se vor căuta acele poziţii relative

{obiect} − {aparat foto} − {surse de iluminare}

care conduc simultan la un minim de umbre şi reflecţii ale luminii pe

obiect sau pe suprafaţa platoului mesei rotative. În acest scop,
executantul va analiza vizual obiectul, sub un unghi cât mai apropiat
cu unghiul axei optice a obiectivului aparatului de fotografiat.

Etape principale:
1. Se aleg de către executant obiecte apte pentru a fi studiate
şi fotografiate pe una din cele două mese rotative.
Fiecare obiect va fi fotografiat într-un număr de poziţii
(minimum 2 poziţii), în aşa fel încât să fie posibilă
evidenţierea principalelor cote dimensionale liniare şi
unghiulare.
2. Înainte de introducerea filmului (în cazul aparatelor clasice)
şi montarea aparatului pe trepied, se analizează atent
aparatul, pentru a se afla toate posibilităţile tehnice ale
acestuia.
2.1. Se demontează (dacă este posibil) şi se curăţă (cu
mijloace tehnice corespunzătoare) obiectivul aparatului.
2.2. Se verifică posibilitatea montării inelelor
intermediare şi a filtrelor, inclusiv a celui de polarizare.
În cazul în care se va lucra cu inele intermediare, se
setează (dacă este cazul) poziţia Manual = M a butonului
de preselecţie a diafragmei (cea de-a doua poziţie este
Automat = A).
2.3. Se verifică dacă aparatul foto este funcţional pe
poziţia B de pe inelul (butonul) timpilor de expunere.
2.4. Se verifică dacă aparatul poate fi declanşat prin
intermediul cablului prelungitor de declanşare (cablu
declanşator), cu care se va lucra astfel încât să fie cât
mai puţin curbat (adică trebuie ţinut aproape întins).
3. Se aşează obiectul în centrul platoului mesei rotative şi se
face un studiu al poziţiei de aşezare. Funcţie de obiect, se

239
Inovare inginerească în design

alege o suprafaţă de aşezare pe platou, cu culoare şi textură

adecvată (hârtie colorată, carton etc). Se alege o poziţie
adecvată de aşezare, care să evidenţieze principalele cote,
verificându-se în final dacă obiectul se află exact în centrul
platoului.
4. Se montează pe trepied aparatul foto, după care se reglează
trepiedul corespunzător, având în vedere înălţimea
aparatului şi unghiul axei optice a obiectivului.
5. Se calculează, dacă este cazul, cota jocului de inele
intermediare (valoarea extensiei obiectivului), funcţie
de suprafaţa ocupată de imaginea obiectului pe formatul de
film utilizat.
5.1. Se montează obiectivul împreună cu jocul de inele
intermediare pe aparatul foto.
6. Se caută o variantă cât mai bună de iluminare, în raport cu
tematica proiectului.
7. Se alege (dacă este cazul) filtrul adecvat. Dacă nu se pot
înlătura suficient de mult reflexiile de lumină, se va monta
un filtru de polarizare. În acest caz, înainte de fiecare
fotografiere se roteşte inelul filtrului de polarizare până în
poziţia în care reflexiile sunt minime. În situaţia în care
reflexiile nu sunt înlăturate suficient şi/sau umbrele reduc
prea mult informaţii vizuale necesare, se reiau, într-o altă
variantă, toate reglajele şi calculele aferente, începând de la
punctul 3 inclusiv.
8. Se determină diafragma la care obiectivul realizează cea
mai bună rezoluţie optică (care nu este cea mai mică
închidere posibilă a diafragmei – indicată de indicele maxim
al diafragmei).
9. Se calculează expunerea:
9.1. Se măsoară expunerea pe obiect;
9.2. Se calculează factorul de expunere (valoarea cu
care se amplifică timpul de expunere) corespunzător
valorii extensiei obiectivului (dacă este cazul);
9.3. Se caută în tabele factorul de amplificare (valoarea
cu care se amplifică timpul de expunere) al filtrului
(dacă este cazul);
9.4. Se calculează timpul total de expunere.
10. Se efectuează clararea. Dacă se utilizează inele
intermediare, se vor folosi numai aparate foto tip „reflex”
şi, mai înainte de clarare, se reglează reperul inelului
distanţelor obiectivului pe ∞. În acest caz clararea se face
prin mici deplasări ale trepiedului în raport cu masa rotativă
specială sau prin deplasarea saniei mobile solidară cu
obiectivul. În situaţia în care partea cea mai apropiată,
respectiv cea mai îndepărtată a obiectului nu se văd clar
prin vizorul aparatului reflex, se diafragmează suplimentar
(se închide treptat diafragma, din jumătate în jumătate de

240
 Anexa 2

treaptă), până când întreg obiectul se află în zona de

claritate (profunzimea de câmp).
11. Se montează cablul declanşatorului şi se reglează releul de
timp (dacă este cazul) după valoarea calculată pentru timpul
total de expunere.
12. Se blochează platoul. Se notează poziţia platoului mesei
rotative pentru fotografia care se va executa. Se ridică
schiţa cotată a schemei de iluminare.
13. Se efectuează fotografia. Dacă nu se lucrează cu releul de
timp, într-o mână se ţine cronometrul (sau un ceas digital
care indică şi secundele) şi în cealaltă butonul
declanşatorului. La apariţia oricărei cifre terminate cu cifra
0 (zero) a secundelor afişajului se apasă butonul
declanşator. După expirarea timpului total de expunere, se
dă drumul butonului declanşator (atenţie: se dă drumul
butonului declanşator la apariţia pe cronometru a ultimei
cifre a secundelor coincizând cu ultima cifră a secundelor
timpului total de expunere). De exemplu, pentru
cronometrarea unui timp de 14 secunde, dacă se apasă pe
butonul declanşator, când pe secundele cronometrului
apare cifra 20, se dă drumul butonului când apare cifra 34
pe secundele cronometrului (20 + 14 = 34). Se deblochează
platoul.
14. Se roteşte platoul pentru o nouă fotografiere. Se reiau
procedurile de la punctele 7, 9, 10, 11, 12, 13.

În proiect se vor specifica, în mod obligatoriu, toate datele

privind:

 obiectivul;
 aparatul de fotografiat;
 schema şi puterea de iluminare;
 valorile de reglaj şi calcul necesare fiecărei fotografii.

De exemplu:
 Obiectiv marca HELIOS-44M, luminozitatea 2, distanţa
focală 58 mm, gama de indici de diafragme: 2 ; 2,8 ; 4
; 5,6 ; 8 ; 11 ; 16, gama de distanţe de la 0,55 m la ∞.
S-a lucrat cu indicele de diafragmă 8.
 Aparat de fotografiat marca ZENIT 12C, gama de indici
de timpi de expunere: 500 ; 250 ; 125 ; 60 ; 30-X ; B.
 Schema de iluminare: se va ridica de către executant o
schiţă cotată (dimensiunile liniare se vor da în metri iar
cele unghiulare în grade sexazecimale) din care să
rezulte (în 2 proiecţii: una orizontală şi una verticală, sau
într-o singură schiţă desenată în perspectivă) poziţia
relativă a „triadei” {obiect} − {aparat foto} − {surse
de iluminare}. Pe această schiţă se va trece şi tipul,

241
Inovare inginerească în design

puterea şi temperatura de culoare a surselor de lumină

folosite.
 Unghiul axei optice a obiectivului: α= 28 ,5 .
 Distanţa dintre centrul platoului şi obiectiv: p = 0,83 m (v.
planşa II).

Planşele foto vor fi constituite, fiecare, din câte un format A4,

pe care în partea superioară, va fi amplasată fotografia (v. fig. A2-1),
iar în partea inferioară vor fi trecute valorile de reglaj şi de calcul ale
aparaturii, care individualizează fiecare fotografie (la planşe vor fi
ataşate şi negativele fotografiilor). Un exemplu pentru partea
inferioară a unei planşe foto (fig. A2-1) este prezentat în continuare:

 Unghiul de rotire al platoului faţă de poziţia iniţială: 137°.

 Extensia obiectivului: 14 mm.
 Factorul de expunere: 3,2.
 Filtru de polarizare M49.
 Factorul de amplificare al timpului de expunere: 2,5.

Planşa cu cotări va fi constituită de către cea mai reuşită

fotografie a obiectului, având cotate pe ea cele mai importante
dimensiuni, măsurate în prealabil (v. fig. A2-1). Se recomandă
cotarea cu ajutorul unui soft specializat pentru desenat. În cazul
utilizării unui aparat de fotografiat digital, se pot face şi corecţii ale
imaginilor prelevate, dar tot cu ajutorul unui soft specializat pentru
prelucrare de imagine.
Se dă un exemplu de cotare, cu ajutorul programului Microsoft
Word 2000, a fotografiei unei piese tehnice, care în prealabil a fost
scanată.

PLANŞA FOTO 3

242
 Anexa 2

 Aparat de fotografiat marca ZENIT 12C.

 Obiectiv marca HELIOS-44M, luminozitatea 2, distanţa focală 58
mm.
 Unghiul de rotire al platoului faţă de poziţia iniţială: 137°.
 Extensia obiectivului: 14 mm.
 Indicele de diafragmă: 16
 Timp de expunere: 14 sec.
 Factorul de expunere: 3,2.
 Filtru de polarizare: M49.
 Factorul de amplificare al timpului de expunere: 2,5.
 Unghiul calculat al axei optice a obiectivului: α= 28 ,5 .
 Distanţa dintre centrul platoului şi obiectiv: p = 0,83 m.

Fig. A2-1. Exemplu de prelevare şi prelucrare de imagine a unui piese tehnice

243
Inovare inginerească în design

244