8a fii chiar idiot ca sa ide cand mi-am dat seama, dar nu mi-a pasat, ju mi-a trecut prin cap sa scriu despre asa ceva, iotenia imi pare o tema neplacuta, mai ales itul e chiar cel care scrie. Poate ca idiot“ e un tea dur, dar prefer si iau de Ja tnceput taurul ne, chiar daca prietenii cred ca ¢ exagerat, in loc esc un altul, cum ar fi prost, narang sau retardat, ¢a mai apoi aceiasi prieteni sa-mi reprogeze ca am lat-o cotita. De fapt, nu e nimic grav, numai ca a fi te separa de tot gi chiar daca asta are partile ci bune, lent ca uncori intervine un fel de nostalgie, o dorinta | trece pe partea cealalt’, acolo unde prietenii si familia ucura de aceeasi inteligenta si intelegere si unde si te ci putin de ei pentru a simti ci nu e mare diferenta gi rotul merge benissimo. Partea trista ¢ ci totul merge ucind esti idiot, de exemplu, la teatru; ma duc la teatru 1 sotia si un pricten, ¢ un spectacol cu mimi cehi sau cu dansatoare thailandeze si e absolut sigur c4 imediat ce incepe spectacolul mie totul mi se pare minunat. Ma dis- ‘rez si ma emotionez monstruos, dialogurile, gesturile sau figurile de dans mé ating ca nigte viziuni supranaturale, aplaud p4na mi se um#la palmele si uneori mi se umezesc ochii, ori sunt aproape sd fac pe mine de ras, in orice caz, ma bucur ca traiesc si ci am avut norocul sa ajung in acea seara la teatru, sau la cinema, sau la 0 expozitie de tablouri, acolo unde oameni extraordinari fac sau dezvaluie lucruri 155niciodata imaginate pana atunci, inventand tA latiei si incalnirii, ceva ce indepirteazi mometi nu se intampli nimic altceva, decAt ceea ce se tot timpul. $i ma minunez gi sunt atat de multumit tned cand vine antractul ma ridic entuziasmat gi con aplaud pe actori si fi spun sotiei mele ci mimil ce minunati gi ca scena in care pescarul lanseaza cArlig vede avansind un peste fosforescent, la o inalrime | ecu totul si cu totul nemaivazuta. Si sotia mea sa sia aplaudat, dar brusc imi dau seama (iar acea clipi rand, ca o groapa bolborositoare gi jilava) cd amuzarm siaplauzele ci nu au fost ca ale mele, si mai mereue un prieten care de asemenea s-a distrat gi a aplaudat, d niciodata ca mine, si imi mai dau seama cd spune, fi de bun-simt si de inteligenta, ci spectacolul e frumos, actorii nu joacd rau, dar e evident ca ideile nu sunt nu gti cat de originale, 4 nu mai spunem de culorile costumelar care sunt mediocre si cA punerea in scend e destul de obi nuita gi altele si altele. Cand sotia mea sau prietenii me} spun asta — cu bundvointa, fara nicio agresivitate — avunel inteleg si eu cA sunt un idiot, si problema e ci uitam de ficcare data clipa in care ne-a minunat ceva trecdtor, astfel inca cdderea repetata in idiogenie ajunge si fie ca un dop care a stat ani de zile tn pivnira, insogind vinul din sticli, pana cand, dintr-o data — plaf! — e scos gi nu mai e altceva decat un dop. Mi-ar placea si apar dansatoarele thailan- deze sau mimii cehi, pentru cA mi s-au parut admirabili si m-au facut atat de fericit incdt cuvintele binevoitoare si inteligente ale soyiei mele sau ale prietenilor mei ma dor de Parca mi-ar intra pe sub unghii, desi inreleg perfect ci au dreptate sic spectacolul nu era chiar atat de bun cum mi 156s-a parut mie (in realitate mie nu mise Pparea nici raj bun, pur si simplu ma lasasem purtat de ce se ints ca un idiot ce sunt, si asta imi era indeajuns pentrit 2 sia umbla pe acolo pe unde-mi place s umblu de fh data cand pot - gi pot atat de rar). $i niciodata nu mi-ar trece prin cap si polemi sotia mea sau cu prietenii mei, pentru ca stiu cd au dre te si cd de fapt au facut foarte bine ca nu s-au lasat prit entuziasm, pentru ca placerile inteligentei si ale sensil tAgii trebuie sa ia nastere dintr-o judecata ponderata slits ales comparatista, bazata, aga cum spunea Epictet, pe e cunoscut deja pentru judecarea a ceea ce tocmai se cunoa te, cdci asta gi nu altceva inseamna cultura i echilibru, vreau deloc s& polemizez cu ei, cel mult ma indeparti cAziva pasi pentru a nu mai auzi si restul comparatiilor si argumentelor, si incerc s& revad ultimele imagini ¢ pestele fosforescent care plutise in mijlocul scenei, chiar daca acum amintirea lui e inevitabil modificati de criticile super-inteligente pe care tocmai le-am ascultat, si nu-mi ramane altceva de facut decAt si admit mediocritatea a ceea ce am vazut si ca m-am entuziasmat pentru ci accept orice lucru colorat si cu forme ceva mai deosebite. Imi dau iardsi seama ca sunt un idiot, cd pentru mine orice lucru e bun ca si ma bucure si sA ma scoata din tiparul viegii, si atunci amintirea a ceea ce m-a bucurat si mi-a placut in acea seard se tulbura si se intoarce impotriva mea, operele altor idioti care au pescuit sau au dansat Prost, cu costu- me si coregrafii mediocre, si ¢ aproape o consolare, dar o consolare sinistra, aceea cd suntem atat de multi idiogi care in acea noapte ne-am dat inrAlnire ca sA dansim, si pescuim si sa aplaudim. Dar gi mai rau ¢ ci dup3 doua zile deschid ziarul si citesc criticile despre spectacol si cle 158 Intotdeauna si sunt exprimate in aproape “Gui ceea ce au spus, atat de intelept si inte- prietenii mei. $i sunt sigur ci anu fi idiot cele mai importante lucruri din viaga unui , incetul cu incetul, uit, pentru ca partea fe e cA pana la urma uit, de pilda tocmai am {notand pe unul dintre lacurile din Bois de [era de o frumusete atat de spectaculoasa incat m-am lsat pe vine langi lac si am ramas aga timp, uitandu-ma la frumusetea ei, la bucuria n ochii ei, la undele delicate pe care le traseaza cu apele lacului si care se intind pana se pierd in . Entuziasmul meu nu izbucneste numai dato- ei, ¢ ceva ce se intrupeaza brusc in rata, pentru ca | poate fio frunza uscara balansandu-se pe marginea inci, sau o macara portocalie, uriasa si delicata, pe bastru al dup4-amiezii, sau mirosul dintr-un vagon fen, cand urci si te asteapta o cAlatorie lungs, in cate | se va succeda spectaculos, garile, sandvigul cu gunc’, ferupatoarele pentru lumina (unul alb si altul violet), qul conditionat, toate astea mi se par atat de frumoase atat de imposibile, incat faptul ca imi sunt la indemana na umple de un fel de salcie care cregte in interiorul meu, 0 ploaie verde plina de delicii ce nu ar trebui si se sfar- easca vreodata. Dar multi mi-au zis ca entuziasmul meu o dovada de imaturitate (vor s4 spuna ci sunt idiot, dar ‘si aleg vorbele) si ca nu se poate sa te entuziasmezi aga de mult pentru o panza de paianjen care strailuceste in soare, ca daca ajungi la asemenea excese pentru o panza de paianjen plina de rou’, atunci ce o sé faci in seara in care se va juca Regele Lear? Asta ma suprinde purin, penera ca in realitate, entuziasmul nu ¢ ceva ce se consuma cand esti 159idiot, se consuma cand esti inteligent si ai simrul si al caracterului istoric al lucrurilor, de aceea, eu fug dintr-un capat intr-altul prin Bois de Boulog si vad rata mai bine, asa ceva nu ma va opri ca & aceastA sear s& sar in sus de entuziasm daca imi pla cAnta Fischer Dieskau. Acum, dacd ma gandesc mai idiotenie trebuic s& fie asta: s4 poti s4 te entuziasme timpul pentru orice lucru care-ti place, fara ca un det peun perete sa fie umbrit de amintirea frescelor lui din Padova. Idiotenia trebuie sa fie un fel de pre inceput constante: acum imi place aceasta piatrag acum imi place L année derniére 4 Marienbad, placi tu, sobolanelule, acum imi place aceasta i locomotiva pufnind in Gare de Lyon, acum imi afis rupt si murdar. [mi place acum, imi place atate acum sunt eu, sunt din nou eu, idiotul perfect a lui care nu stie cé e idiot si se bucura pierdut im lui, pana cand prima fraza inteligenta il va face de idiotenic lui si il va face s caute nerabdate uncori acceptand de ce trebuie sa existe si idio alta raed, sau la un alt afis, bineinteles, si tot a