Studiu pedologic pentru evaluarea

generala a resurselor de sol din

Podisul Dobrogei de Nord

Podisul Dobrogei de Nord se afla in

partea de sud-est a tarii, si se diferentiaza
de celelalte subunitati ale podisului
dobrogean prin complexitatea reliefului si
marea diversitate a alcatuirii geologice.
Are ca limite
V, N Lunca Dunariii,
E - Unirea, Zebil Enisala JurilovcaCeamurlia
S- aliniamentul Peceneaga-Camena

Relieful prin gradul de fragmentare,

altitudine si
expozitie la care se asociaza adesea anumite
roci-marme de soluri joaca un rol important in
repartitia solurilor.
Inselbergurile cu solurile lor cu caracter scheletic
dar adesea mult mai evoluate decat cele din jur
contribuie la mozaicarea invelisului de sol.
Sub raport geologic in Podisul Dobrogei de
Nord sunt 4 compartimente structurale alcatuite
din roci cristaline, roci magmatice, roci
sedimentare paleozoice si mezozoice.

Vegetatia, fauna si microorganismele

Actioneaza asupra solurilor prin cantitatea
si calitatea materiei organice depuse anual la
suprafata sau in interiorul solului, prin modul de
transformare al acestuia si prin modul de
distributie spatiala a resturilor organice.
Timpul
Formarea si evolutia solului sunt
conditionate de timp si de durata procesului de
solificare in locul respectiv, cunoscut si sub
numele de varsta absoluta a solului.
Varsta absoluta a solului depinde de
varsta teritoriului respectiv astfel in Dobrogea
de Nord intalnim solurile cu cea mai mare varsta
absoluta.

Clima

Situarea geografica a regiunii intr-o zona de

tranzitie de la climatul continental al Europei
estice la climatul temperat premediteraneean al
Peninsulei Balcanice , conditioneaza o serie de
trasaturi specifice ale solurilor Dobrogei , soluri ce
apartin faciesului pedogeografic danubiano-pontic.
Apa freatica si stagnanta
Are un rol important in cazul solurilor cu drenaj
natural deficitar si care sunt supraumezite.
Influenta apei freatice se evidentiaza acolo unde
stratele acvifere sunt la mica adancime formandu-se
soluri freatic- hidromorfe solurile fiind specifice
teritoriilor slab fragmentate si cu drenaj deficient.
Influenta apei de stagnare este data prin acumularea
sa, temporar in exces in sol datorita unui drenaj
extern slab.

In Podisul Dobrogei de Nord solurile se

caracterizeaza printr-o gama foarte variata.
Solurile sunt reprezentate de urmatoarele clase:
molisoluri, argiluvisoluri, soluri hidromorfe,
soluri halomorfe si soluri neevoluate, trunchiate
sau desfundate.
Din partea molisolurilor fac parte
solurile balane, cernoziomurile
carbonatice, cernoziomurile cambice,
cernoziomurile vermice.

Soluri Balane
Localizate in Campia
Ceamurliei, estul depresiunii Nalbant,
areale mai restranse in Glacisul
Macinului si in depresiunile Greci,
Cerna si Luncavia.
Sunt formate pe loess si pe depozite
leossoide, culoarea lor este bruna in
orizontul superior si devine brun
galbuie spre straturile inferioare.
La marginea de nord si vest a Lacului
Razim se afla o fasie continua de
soluri balane freatic umede. Tot in
aceste locuri gasim si soluri balane
nisipoase cu fertilitate foarte redusa.

Cernoziomurile carbonatice
Raspandite in Dealurile Somovei si
Mahmudiei, precum si in depresunile Greci,
Nalbant si Horia.
Au ca roca mama loessul si depozitele loessoide
cu textura lutoasa sau luto-nisipoasa.
Culoare cenusie inchisa si mai rar neagra.
Sunt foarte favorabile pentru culturile agricole.

Cernoziomurile vermice
Sunt situate in regiunile joase din Podisul
Babadag, in depresiunea Atmagea, Camena,
Slava Rusa si Campia Ceamurliei. Sunt bogate in
humus si contin peste 50% argila, prezentand o

Cernoziomuri
cambice
Se intalnesc
in Dealurilor Tulcei, Podisului
Niculitelului, Podisului Babadagului. Culoarea este
brun cenusie inchisa, textura lor este lutoasa sau
luto-argiloasa si structura grauntoasa.
.

Renzinele
Se intalnesc in Dealurile Tulcei si in Podisul
Babadagului. . Au un continut ridicat de humus, o
culoare cenusie si o structura grauntoasa si poliedrica.

Din clasa argiluvisolurilor apar solurile brune luvice.

Aceste ocupa suprafete restranse pe culmile cele
mai inalte ale Muntilor Macinului si ale podisurilor
Niculitel si Babadag acoperite cu paduri de foioase.
Materialul parental este format din depozite loessoide.
Culoarea lor este brun cenusie in orizontul superior si
o nuanta roscata in adancime.
Se caracterizeaza printr-un potential slab de fertilitate.

Clasa solurilor hidromorfe se formeaza

sub influenta unui exces de umiditate de lunga
durata, prezinta o culoare ce variaza de la negru
la brun foarte inchis.
Structura variaza de la grauntoasa la poliedrica.
Solurile contin un mare procent de argila fina.
Clasa solurilor halomorfe
include soloneturile, au un areal foarte
restrans langa localitatea Sarinafus si
langa comuna Ceamurlia de Jos.
Culoarea difera de la cenusie la brun
inchisa. Structura este lamelara catre
suprafata si columnara spre adancime.

Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau

desfundate este reprezentata de Regoosoluri,
litosoluri, soluri aluviale si protosoluri aluviale.
Regosolurile sunt alcatuite din loess, o culoare
brun-cenusie si contin un proces redus de humus.
Litosolurile ocupa versantii inclinati constituiti din
roci compacte. Pe suprafata lor cresc plante
ierbacee si tufarisuri
Soluri aluviale si protosoluri aluviale apar in
luncile mai dezvoltate ale raurilor principale ce
strabat
Podisul Dobrogei de Nord.
Regosoluri
Protosol aluvial
Litosoluri

Interventia antropica
Agricultura reprezinta 51% din suprafata
podisului. Terenurile arabile ocupa 77% iar
terenurile cultivate cu livezi si vii circa 4,5, padurile
reprezentand 13% din suprafata.
In Podisul Dobrogei apar perioade lung de seceta
care repercuteaza negativ asupra culturilor
agricole. Pentru a inlatura aceste dificultati s-a
trecut la amenajarea unor terenuri pentru irigat in
Tulcea.

BIBLIOGRAFIE
Grigore Posea ,Dan Balteanu
(2005) ,Geografia Romaniei, volumul V
,Campia Romana, Dunarea, Podisul
Dobrogei,Litoralul Romanesc al Marii
Negre si Platforma Continentala, Editura
Academiei Romane
N. Florea, I. Munteanu, C. Rapaport,
C. Chitu , M. Opris ( 1968 ), Geografia
solurilor Romaniei , Editura Stiintifica,
Bucuresti