Se reaminteşte că participaţiile masice mcam , mx, respectiv entalpia i4*am se

pot determina cu relaţiile prezentate anterior.

Se pot obţine performanţe mai bune, dacă se înlocuieşte injecţia de apă cu
apă oxigenată.

5.3. Motorul turboreactor cu prelevare de aer

şi ardere în fluxul prelevat

5.3.1. Studiul general al prelevării aerului

Prelevarea de aer din fluxul fluidului de lucru a unui motor turboreactor,

practicată pentru a efectua alimentarea cabinei cu aer comprimat sau pentru
a mări eficacitatea organelor de hipersustentaţie, prin ejectarea unui curent
de aer pe suprafaţa acestora nu depăşeşte (1-2)% din debitul total de aer
pentru a nu influenţa defavorabil performanţele turboreactorului.
Există situaţii în care este necesar un debit de aer mai mare, chiar în dauna
performanţelor. O asemenea situaţie este aceea în care turboreactorul este
utilizat ca sursă de aer în instalaţiile terestre, de încercat reţele de palete,
camere de ardere, etc.
În acest caz, performanţele motorului au o importanţă secundară în
comparaţie cu parametrii termodinamici ai fluidului prelevat.
Este, deci, necesară o analiză detaliată a principalelor modificări în
funcţionarea motorului turboreactor cauzate de prelevarea unei cantităţi de
aer din fluidul de lucru. Totodată, se au în vedere schimbările

211
termodinamice suferite de masa de aer prelevat care, în situaţia de faţă,
devin primordiale, determinante în funcţionarea instalaţiilor adiacente, chiar
în condiţiile în care se prelevează o anumită cantitate de aer. Temperatura
maximă a gazelor de ardere, la intrarea în turbină, T3* , se va menţine
constantă, ea neputând fi depăşită.
În acelaşi timp, la orice turaţie a grupului turbocompresor, aerul primeşte
aproximativ acelaşi lucru mecanic de comprimare, în cazul motorului cu
prelevare faţă de cazul motorului fără prelevare.
Se poate considera, în primă aproximaţie, că şi excesul de aer α=ct., deci nu
există modificări calitative ale fluidului de lucru. Ca urmare, natura gazelor
de ardere este independentă de cantitatea de aer prelevat. În realitate, însă,
se remarcă o uşoară scădere a excesului de aer. Astfel, dacă se notează prin:
- M
a , debitul de aer traversat de motor, în condiţiile în care nu se
face prelevarea de aer;
- M
x , debitul de aer prelevat;

- M
g , debitul de gaze de ardere care traversează turbina, în cazul

motorului fără prelevare,

există posibilitatea determinării excesului de aer α, al motorului cu
prelevare de aer, în funcţie de cantitatea relativă de aer prelevat
mx = M
x / M
a .

Pentru aceasta, se aplică ecuaţia conservării energiei în camera de ardere a

motorului, în cele două situaţii, pe baza schemei de principiu prezentată în
figura nr. 5.22. Astfel pentru

212
 Fig. 5.22
a) motorul fără prelevare de aer
M
a ⋅ i2* + M
c ⋅ Pci ⋅ ξ ca = M
g ⋅ i3* ; ( 5.159 )
b) motorul cu prelevare de aer
M
a ⋅ i2* (1 − mx ) + M
c ⋅ Pci ⋅ ξ ca = ( M
g − M
x ) ⋅ i3* . ( 5.160 )
În funcţie de excesul de aer, ecuaţiile devin, în situaţia în care
M
c / M
a = 1 / α ⋅ min L , următoarele:

Pci ⋅ ξ ca  1  *
i2* + = 1 +  ⋅ i3 ( 5.161 )
α ⋅ min L  α ⋅ min L 
şi
Pci ⋅ ξ ca   *
(1 − mx )i2* + =  1 − mx +
1
 ⋅ i3 ( 5.162 )
α ⋅ min L  α ⋅ min L 
deoarece
M
g − M
x = M
a ⋅ (mg − mx ) ,

adică
 1 
M
g − M
x = M
a ⋅  1 + − mx  .
 α ⋅ min L 

213
Prin urmare, din ecuaţia ( 5.161 ) rezultă, neglijând aportul de combustibil,
în raport cu 1, mc<<1,
Pci ⋅ ξ ca
≈ i3* − i2* . ( 5.163 )
min L
Înlocuind în ecuaţia ( 5.162 ) se obţine
' i3* − m x ⋅ i2*
i3* = ( 5.164 )
1 − mx
Pe de altă parte, ecuaţia ( 5.162 ) se poate exprima direct, în funcţie de
excesul de aer α’, astfel
Pci ⋅ ξ ca
i2* + = i3* . ( 5.165 )
α '⋅ min L
Ţinând seama de relaţia ( 5.164 ), ecuaţia ( 5.165 ) conduce la
1 i3* − i2* min L
= ⋅
α ' 1 − m x Pci ⋅ ξ ca
sau, în condiţiile relaţiei ( 5.164 ),
α=α.(1-mx). ( 5.166 )
Rezultă, că prelevarea de aer conduce la modificarea excesului de aer α’ în
sensul scăderii acestuia, în comparaţie cu excesul de aer al motorului fără
prelevare, α.
În condiţiile în care excesul de aer scade, iar temperatura maximă rămâne
constantă, rezultă o uşoară creştere a entalpiei maxime i3* a gazelor de
ardere, conform relaţiei
' mx
i3* = i3* + ⋅ (i3* − i2* ) ( 5.167 )
1 − mx

214
Cu toate acestea, prin prelevare de aer, se realizează o scădere rapidă a
parametrilor termodinamici şi cinematici ai gazelor de ardere, la ieşirea din
motor, ca urmare a scăderii rapide a tracţiunii motorului.
Astfel, având în vedere că turbina trebuie să antreneze, în ambele cazuri
compresorul, rezultă egalitatea puterilor

 PC = PT
 ( 5.168 )
 PC = PT
'

sau
PT = PT'

unde s-a notat prin Pc puterea consumată de compresor, iar cu PT şi PT' ,

puterea furnizată de turbină, în situaţiile fără şi cu prelevare de aer.
Ţinând seama că, în general, puterea turbinei este produsul dintre lucrul
mecanic specific şi debitul de fluid care o traversează, atunci

M
g ⋅ lT* = ( M
g − M
x ) ⋅ lT* ,
'

din care, lucrul mecanic al turbinei, în cazul prelevării de aer, este

' 1
lT* = lT* ⋅ .
mx ( 5.169 )
1−
mg
'
Ţinând seama că 1>mx>0, respectiv 1-mx/mg <1, rezultă lT* > lT* .
Prin urmare, prelevarea de aer modifică presiunea gazelor de ardere la
ieşirea din turbină, p4* , în sensul micşorării acesteia, cu toate consecinţele
care decurg de aici.

215
5.3.1.1. Influenţa prelevării de aer asupra presiunii aerului
după compresor
În general, căderea de presiune în turbină este supracritică şi, prin urmare,
viteza fluidului, la ieşirea din reţeaua fixă de palete a turbinei, este cel puţin
viteza sunetului.
Aşa cum rezultă din relaţia ( 5.169 ), prelevarea necesită mărirea
căderii entalpice în turbină, din care cauză, căderea critică de presiune în
reţeaua fixă de palete, va fi menţinută la toate regimurile.
În acest caz, debitul de gaze de ardere care traversează turbina
este dat de relaţia
p3'* ⋅ σ *pf
M
g = a ⋅ ⋅ A3' sin α 3' ( 5.170 )
*
T 3

în cazul motorului fără prelevare de aer.

În cazul prelevării de aer, relaţia devine
'
p3* ⋅ σ *pf
M
g − M
x = a ⋅ ⋅ A3' sin α 3' ( 5.171 )
*
T 3

Împărţind relaţiile, se obţine

'  m 
p3* = p3* ⋅  1 − x , ( 5.172 )
 m 
 g 
'
adică p3* < p3* .
Ca urmare, prin prelevare de aer se micşorează presiunea totală la intrare în
turbină p3* .

În condiţiile în care pierderea de presiune totală în camera de ardere σ ca*

este practic constantă, rezultă o scădere a presiunii de refulare a aerului din
216
compresor p2* . În consecinţă, se realizează o scădere a gradului de

comprimare a aerului în compresor π c* . Variaţia acestuia, în funcţie de mx,

poate fi exprimată analitic prin expresia

'  mx 
π c* = π c*  1 −  ( 5.173 )
 mg 
 
sau grafic, ca în figura nr. 5.23.

Fig. 5.23
Se poate constata că gradul, de comprimare scade liniar cu cantitatea de aer
prelevată din fluidul de lucru. Rezultă, totodată, că şi presiunea aerului
refulat de compresor scade liniar cu mx, după legea următoare

'  m 
p 2* = p 2*  1 − x . ( 5.174 )
 m 
 g 
Relaţia ( 5.173 ) permite determinarea variaţiei gradului de comprimare, în
funcţie de turaţia motorului.
Astfel, la regim nominal

217
 '  mx 
π cn* = π cn*  1 − 
 mg 
 
iar, la o altă turaţie n = nn ⋅ n ,
k
  k −1   k −1
= 1 + n ⋅ π cn − 1 .
2  *' k
'
π c* ( 5.175 )
  
 
Aceste relaţii permit stabilirea valorilor concrete ale presiunii de refulare a
aerului, în condiţii de prelevare, şi la orice regim de funcţionare al
motorului.

5.3.1.2. Studiul prelevării de aer asupra forţei de tracţiune

Valoarea maximă a debitului de aer care poate fi prelevat din faţa camerei
de ardere rezultă din condiţia de anulare a forţei de tracţiune a motorului la
punct fix, adică
F0 = 0. ( 5.176 )
În cazul destinderii complete, în general
F = ( M
g − M
x ) ⋅ C5' − M
a ⋅V ( 5.177 )
iar, în condiţiile funcţionării la punct fix
F0 = ( M
g − M
x ) ⋅ C5' = M
g ⋅ (1 − m x )C5' . ( 5.178 )

Viteza de evacuare a gazelor din motor, în condiţiile prelevării de aer, C5' ,

devine

  k ' −1
 
 
 *   p0  k '  lT* 
C5 = φar ⋅ 2 ⋅ i3 ⋅ 1 − *'
'
−
 p   η* 
( 5.179 )
   3  T 
   
în care
218
  *' mx
( )
i3 = i3 + 1 − m ⋅ i3 − i2 ≈ i3
* * * *

 x
 *
 p3 = p3 (1 − m x )
' *
( 5.180 )
 ' *
lT* = lT
 1 − mx

Ţinând seama de relaţiile aproximative ( 5.180 ) se obţine, pentru forţa de
tracţiune, expresia

  k ' −1
 
 *   lT* 
F0 = M
g ϕ ar (1 − m x )
k'
2 i3 1 −  * * *
1
  −
  σ daσ caπ c (1 − m x )   ηT* (1 − m x )  ( 5.181 )
  
   

În figura nr. 5.24 se prezintă variaţia forţei de tracţiune a turboreactorului, în

funcţie de cantitatea de aer prelevată, pentru funcţionarea la punct fix, la
diferite turaţii.

Fig. 5.24

219
Debitul maxim de aer prelevat este limitat de condiţia F = 0, de unde se
obţine

π c* ⋅ (1 − m xmax ) =
1 1
⋅
σ ⋅ σ ca*
* k'
da
 lT*  k ' −1 ( 5.182 )
1 − * *
( 
 i3 ⋅ηT ⋅ 1 − m xmax )
în care
k
  k k−1   k −1
π c* ≈ 1 + n 2 ⋅  π * cn − 1 ( 5.183 )
  
  

5.3.1.3. Determinarea legii de variaţie a suprafeţei de ieşire

din motor
Legea de variaţie a suprafeţei A5, se obţine din legea continuităţii aplicată
secţiunilor A3' , de ieşire din reţeaua de palete fixe a turbinei şi A5. Prin
secţiunea A5 trebuie să treacă acelaşi debit de gaze arse
M
g = A5 ⋅ C5 ⋅ ρ 5 , ( 5.184 )

unde densitatea gazelor de ardere ρ5 este

ρ0
ρ5 = . ( 5.185 )
R'⋅T5
Viteza de evacuare a gazelor de ardere C5 devine
C5 = φar.C5 id ( 5.186 )
unde viteza de evacuare, în condiţii ideale, este

220
   k ' −1
 
*   
p0 k '  lT* 
= 2 ⋅ i3 ⋅ 1 −  *  −
  p4   ηT* 
C5id . ( 5.187 )
  
   
Pe de altă parte, debitul de gaze care traversează turbina este dat de relaţia
p3* ⋅ σ *pf
M
g = a g ⋅ ⋅ A3' sin α 3' . ( 5.188 )
*
T 3

Egalând expresiile ( 5.184 ) şi ( 5.188 ) rezultă

p3* ⋅ σ *pf p0
ag ⋅ ⋅ A3' sin α 3' = A5 ⋅ ⋅ C5
T3* R' T5

sau
1 k ' −1
A3 '  p3*  k ' σ pf *
1 p  k' lT*
⋅   ⋅ a g ⋅ sin α 3' ⋅ ⋅ R'⋅ = 1 −  0*  − ,
A5  p0  φ ar 2⋅cp
'
 p3  ηT* ⋅ i3*
'

deoarece
k ' −1
T5  p0  k'
= 
T3'  p3* 

Rezultă, notând constanta prin c, unde

R'⋅ sin α 3'
c= ⋅ ag
2 ⋅ c 'p

aria A5 de forma:

[ ]
1
c ⋅ σ da
*
⋅ σ ca
*
⋅ π c* ⋅ (1 − m x ) k '
A5 = A3' ⋅
k ' −1
( 5.189 )
 1  k' l*
1−  *  − * * T
 σ da ⋅ σ ca ⋅ π c ⋅ (1 − m x )  ηT ⋅ i3 ⋅ (1 − m x )
* *

pentru regimuri subcritice de funcţionare ale motorului.

221
În situaţia regimurilor supracritice şi critice de funcţionare rezultă
1
A5 = A3' ⋅ k ' +1
.
 l *
 2⋅( k ' −1) ( 5.190 )
1 − − * *
T

 ηT ⋅ i3 ⋅ (1 − m x ) 
Reprezentând grafic variaţia raportului secţiunilor A5/A3’, pentru un
turboreactor, în funcţie de turaţie şi de cantitatea de aer prelevată, se obţine
imaginea din figura nr. 5.25.

Fig. 5.25

Din relaţiile ( 5.189 ) şi ( 5.190 ) se desprinde faptul că, indiferent de

regimul de funcţionare al motorului, A5 >A3’, ceea ce implică un sistem de
evacuare divergent.
Mărimea ariei maxime A5 depinde de cantitatea de aer prelevat. Calculând
forţa de tracţiune ce se poate obţine cu aerul prelevat, încălzit la diverse
temperaturi într-o cameră separată de ardere, se pot trage concluziile:

222
 - în cazul prelevării, scăderea rapidă a performanţelor motorului este
produsă de micşorarea gradului de comprimare cât şi de creşterea lucrului
mecanic al turbinei;
- variaţia debitului de aer prelevat implică modificarea
corespunzătoare a secţiunii de ieşire a ajutajului de reacţie, mărimea ei
constituind o limită a debitului prelevat;
- determinarea exactă a parametrilor aerului prelevat presupune
cunoaşterea caracteristicii universale a compresorului utilizat;
- prelevarea de aer constituie o posibilitate reală de obţinere a unui
debit important de aer, la presiuni ridicate, care permite realizarea cu
mijloace reduse a unor instalaţii experimentale ca bancuri pentru studiul
curgerii prin reţele, a arderii;
- prelevarea de aer, în cazul arderii combustibilului în fluxul
prelevat, poate constitui o măsură eficientă a forţei de tracţiune a
turboreactorului, în anumite condiţii.

223