8.4.

4 Apropierea de tinta (masura spatiului)

Al patrulea pas in elaborarea codului de proiectare il reprezinta selectarea unui
parametru pentru cuantificarea atingerii de catre cod a obiectivului. De exemplu, fie T
valoarea dorita pentru indicele de fiabilitate pentru o anumita verificare de siguranta si fie
valoarea efectiva obtinuta prin utilizarea codului. Diferenta T- e variabila si poate avea
valori pozitive sau negative. Criteriul atingerii de catre cod a obiectivului poate fi reprezentat
de minimizarea valorii asteptate a ( T-)2 pe spatiul exigentei. Pot fi alese si alte criterii. Daca
obiectivul elaboratorului codului este acela de a penaliza abaterile mari de la obiectiv, aunci
poate fi luat in considerare (T-)p, cu p>2. Deoarece subdimensionarea este mai periculoasa
decat supradimensionarea, o functie asimetrica care sa penalizeze subdimensionarea este de
preferat. Aceasta functie specifica poarta numele in general de parametru si este descrisa ca
M(T-).
O alta cale de a formula parametrul este in termeni de cost. Neglijand costurile de
intretinere si demolare, costul total al unei structuri la o singura stare limita se poate exprima
astfel:

CT costul total
CI costul initial
CF costul de cedare
PF probabilitatea de cedare
Costul initial CI poate fi estimat cu destula precizie, cel putin in apropierea indicelui de
fiabilitate T prin:

unde a si b sunt constante si este indicele de fiabilitate. Se noteaza ca CI creste odata cu ;

acest lucru este rezonabil deoarece costurile initiale cu materialele si executia preconizate
corespunzatoare unei structuri mai sigure vor fi mai mari. Probabilitatea de cedare PF poate in
general sa se aproximeze prin:

in care c si d sunt constante. Aceasta este o functie de descrescatoare, dupa cum se astepta,
deoarece probabilitatea de cedare ar trebui sa scada odata cu cresterea indicelui de fiabilitate.
Presupunand ca valoarea riscului (de ex., costul cedarii CF) este independenta de indicele de
fiabilitate , costul total se da ca:

Formula 8.5 reprezinta suma dintre o functie de crescatoare si o functie de descrescatoare.

Figura 8.3 ilustreaza cum costul total variaza cu valoarea lui . Proiectarea optima corespunde
valorii lui care minimizeaza costul total. Asimetria curbei din grafic indica diferenta dintre
consecintele supradimensionarii si subdimensionarii asupra costului total.
Pentru a formula parametrul in temenii costurilor, trebuie sa formulam un fel de
functie de penalitate care depinde de cat de departe este -ul efectiv de indicele de fiabilitate
tinta (optim) T. Putem defini modificarea de cost total, CT, ca CT (CT la T). La T optim,
prima derivata a lui CT este egala cu zero; aceasta ofera o expresie care coreleaza c si CF cu
ceilalti parametri ai problemei. Combinand acest rezultat cu definitia lui CT de mai sus, si in
urma unor manipulari algebrice si dupa normalizare, ajungem la (Lind si Davenport, 1972):

Deoarece acest CT normalizat depinde de ( - T) si este egal cu zero pentru = T, poate fi

utilizat ca un parametru pentru pentru ca ne furnizeaza o masura a aproprierii.
Data fiind o functie de parametrul , variatia masurii aproprierii pe spatiul datelor
poate fi considerata formuland o masura medie ponderata a aproprierii T, cum ar fi:

unde M( ) este functia de si Df( ) este functia de exigenta care descrie frecventa incidentei
valorilor de .

FIGURA 8.3 Costul total CT versus indicele de fiabilitate

Parametrul potrivit depinde de modul in care este utilizata structura si de diferenta
dintre consecintele supra si subdimensionarii (Lind si Davenport, 1972). Comitetul de
elaborare al unui cod trebuie sa cunoasca modul probabil in care codul urmeaza sa fie utilizat.
Daca fiabilitatea tinta nu poate fi atinsa exact si daca valoarea parametrului variaza, atunci

datele structurale cu incidenta cea mai ridicata trebuie cunoscute astfel incat sa ne putem
apropia cat mai mult posibil de fiabilitatea tinta pentru aceste date. Rezultatul final al
calibrarii nu este foarte sensibil la detaliile variatiei functiei de exigenta si, prin urmare,
estimari brute bazate pe esantionari din proiecte anterioare, ar fi in mod normal suficiente in
practica. In general, importanta functiei de exigenta descreste pe masura ce distanta pana la
tinta scade.
In concluzie, criteriul optimului (definit in termenii apropierii indicelui de fiabilitate
efectiv de cel tinta) poate fi privit ca minimizarea unei medii ponderate a apropierii peste toate
verificarile de siguranta. Cu toate acestea, un comitet de elaborare al unui cod poate alege sa
inlocuiasca acest criteriu cu alt criteriu sau sa-i adauge restrictii. In orice caz, fara un criteriu
al apropierii, s-ar putea sa nu se poata determina ce cod dintr-o serie de coduri este superior, si
s-ar putea sa nu fie posibila realizarea unei selectii rationale a parametrilor finali ai codului
sau a formatului de cod.

8.4.5 FORMATUL DE COD

Al cincilea pas in elaborarea unui cod de proiectare este selectarea unei secvente de formate
de cod de proba, aranjate in ordine crescatoare a complexitatii. Chiar si cel mai simplu
obiectiv posibil nu poate fi atins exact de catre un cod de Nivel I in afara cazului in care
nivelul de complexitate ar fi practic inacceptabil. Este deci necesar sa restrangem cautarea la
un set de formate care conduc la proceduri de proiectare suficient de simple. Fiecare format,
in general, include o solutie optima care se apropie cel mai mult de obiectiv. Din punctul de
vedere al criteriilor de apropiere cea mai buna solutie este cea mai simpla care totodata
indeplineste criteriul.
Este convenabila utilizarea notiunii unui format de cod asociat unui cod sau unei retea
de coduri. In afara unor constante fizice sau matematice bine definite (cum ar fi densitatea
apei sau a altor materiale), constantele numerice continute de un cod pot fi considerate
variabile. Pe masura ce aceste variabile (parametri) iau alte valori diferite, un set nou de
coduri diferite este generat. Acest set este denumit formatul de cod al codului; codul efectiv
adoptat pentru utilizare reprezinta una dintre multele iteratii ale aceluiasi format de cod.
Fiecare iteratie este caracterizata de setul sau particular de valori ale parametrilor,
corespunzatoare unui punct din spatiul parametrilor pentru formatul de cod.
Un format de cod poate fi simplu sau complex. De exemplu, poate fi prescris un set fix
de valori caracteristice si un simplu tabel de coeficienti partiali de siguranta constanti
corespunzatori. Alternativ, coeficienti partiali de siguranta mai complicati pot fi catalogati ca
functii de context ( ex.: coeficienti de incarcare diferiti pentru structuri de otel si lemn
dependenti de tipul riscului) sau pot fi prescrisi implicit prin expresii matematice. Pe masura
ce formatul devine mai complex este, in general posibil sa se obtina modele mai apropiate de
realitate. O definire precisa a scopului codului este necesara. Un set de coeficienti de
incarcare care sunt potriviti pentru o aplicatie (ex.: proiectarea structurilor de otel) nu ar fi, in
general, suficient de precisi pentru alta solutie structurala ( cum ar fi proiectarea structurilor
de beton armat).

Un format de cod frecvent utilizat se bazeaza pe metoda coeficientilor partiali de

siguranta pentru incarcari si rezistente, mentionata anterior. In codurile bazate pe aceasta
metoda formula generala de calcul se exprima:
Rezistenta caracteristica afectata de coeficient incarcarea normata totala afectata de
coeficienti; (8.8a)

sau
unde Qni este valoarea normata (de proiectare) a incarcarii i, i este coeficientul aplicat
incarcarii i, Rn este valoarea caracteristica (de proiectare) a rezistentei sau capacitatea
portanta, si este coeficientul aplicat rezistentei.
Un exemplu de relatie intre incarcarea normata (de proiectare), incarcarea medie, si
incarcarea afectata de coeficienti este prezentat in figura 8.4. In unele redactari moderne ale
codurilor de proiectare, incarcarea afectata de coeficienti a fost luata astfel incat zona hasurata
din figura este aceeasi pentru toate incarcarile considerate ( ex.: incarcarea din greutate
proprie si incarcarea utila). Un exemplu similar care arata relatia dintre rezistenta
caracteristica, rezistenta medie, si rezistenta afectata de coeficient este prezentat in figura 8.5.
Valoarea efectiva a coeficientului aplicat rezistentei este determinata prin calibrare cu
obiectivul de a obtine = T.

FIGURA 8.4 Relatii intre incarcarea normata, medie si cea afectata de coeficienti

FIGURA 8.5 Relatii intre rezistenta caracteristica, medie si cea afectata de coeficienti

8.5 CALIBRAREA COEFICIENTILOR PARTIALI DE SIGURANTA PENTRU

UN COD DE NIVEL I
Dupa cum s-a notat in sectiunea precedenta, un posibil format pentru codurile de Nivel
I este cel bazat pe metoda coeficientilor partiali de siguranta prezentat prin formulele 8.1 si
8.8b. Formulele de calcul care urmaresc acest format contin coeficientii partiali de siguranta
si , care trebuie calibrati in functie de indicele de fiabilitate tinta adoptat de cod. Aceasta
sectiune descrie rationamentul din spatele acestor coeficienti si prezinta o tehnica pentru
determinarea valorilor lor.
Pentru a intelege acesti coeficienti, este necesara modificarea rationamentului din
spatele celor doua algoritmuri prezentate in Capitolul 5. Aceste algoritmuri sunt utilizate la
determinarea lui , data fiind o functie de stare limita (sau functie de performanta), media si
variatia (sau abaterea standard sau coeficientul de variatie) pentru fiecare din variabilele
aleatoare utilizate in functia de stare limita. Algoritmurile sunt bazate pe gasirea unui punct de
proiectare {z*} in variabile aleatoare reduse, care este apoi utilizat la calculul bazat pe
interpretatia distantei celei mai scurte propusa de Hasofer si Lind (1974). La determinarea
coeficientilor partiali de siguranta problema este inversata. O tinta este specificata, si este
apoi necesar sa se determine valorile medii ale rezistentei si incarcarilor necesare atingerii
tintei. In contextul algoritmilor, aceasta inseamna ca trebuie sa gasim punctul de proiectare
{z*} corespunzator tintei .
Pentru a pune problema proiectarii in acest context, presupunem ca punctul de
proiectare {z*} (in coordonate reduse) corespunzator unei tinte este cunoscut. Pentru a
obtine punctul de proiectare corespunzator {x*} in coordonate originale, relatia

este utilizata pentru fiecare variabila. Deoarece punctul de proiectare {x*} trebuie sa se
gaseasca pe limita de cedare, functia de stare limita trebuie sa satisfaca: