Paul Verlaine (n. 30 martie 1844 d. 8 ianuarie 1896) a fost un poet francez.

El
aparine curentului simbolist i este unul dintre cei mai citii dintre poeii francezi.
Este privit de simbolitii francezi ca ef al curentului. A dus o via de boem, de
poet blestemat, ce contrasteaz n planul creaiei cu aspiraia spre puritate i
candoare. Versurile de nceput (Poeme saturniene, 1866), cu reminiscene din
parnasieni i din Baudelaire, afirm tonul su inegalabil prin viziunea dramatic
asupra lumii, prin nclinaia ctre melancolie, prin cutarea armoniilor. Verlaine
cultiva o liric a sentimentelor intime, a variatelor stri sufleteti, ntr-o atmosfer
crepuscular i vag. Sunt versuri care se sustrag retoricii, de o armonie muzical
sugestiv, aa cum o demonstreaz volumele sale: Romane fr cuvinte (1874),
considerat cel mai valoros, nelepciune (1881), Odinioar i altdat (1885),
Iubire (1888), Elegii (1893) etc. El afirma c arta nseamn a fi absolut tu nsui
i formuleaz, n versurile celebre din Arta poetic (1855), notele caracteristice ale
esteticii simbolismului: Muzica nainte de toate; Sucete gtul elocinei;
Nuan, nicidecum culoare.