Didactica EFS

Educatie fizica,antrenament sportiv

si sport
Motto:
Copilul rde: nelepciunea i iubirea mea e jocul
Tnrul cnt: nelepciunea i jocul meu e iubirea
Btrnul tace: iubirea i jocul meu e nelepciunea Lucian Blaga
Educaia fizic este n primul rnd activitatea care valorific sistematic ansamblul formelor
de practicare a exerciiilor fizice n scopul mririi n principal a potenialului biologic al omului n
concordan cu cerinele sale i exigenele societii. Angajeaz elevii ntr-un proces dinamic de
dezvoltare a capacitilor de aciune, proces care contribuie la formarea contiinei de sine, la
afirmarea eului i exprimarea personalitii.n educaia fizic important este ctigul pe care l are
elevul n planul personalitii sale , al echilibrului acestuia. Omul modern nelege necesitatea
formrii deprinderilor motrice pentru rezolvarea diverselor situaii la locul su de munc sau n
viaa cotidian.Viaa demonstreaz c prin practicarea educaiei fizice organizate raional ,ncepnd
cu cea mai fraged vrst se cristalizeaz calitile de suplee , agerime,abilitate, rapiditate,
spontaneitate , iscusin.Educaia fizic educ curajul, ambiia, emulaia, atenia distributiv,
hotrrea, fermitatea , disciplina, calmul , sentimentul de ocrotire al individului de ctre colectiv,
precum i multiple trsturi de voin i de caracter. Ocupandu-ne cu educatia fizica, noi ne insusim
deprinderile de miscare necesare in viata de toate zilele si in munca. Se dezvolta abilitatea,
rapiditatea si forta miscarilor corpului nostru. Se perfectioneaza dirijarea miscarilor de catre
sistemul nervos central. Ocupandu-ne cu exercitiile fizice, se formeaza permanent noi si noi reflexe
conditionate, care se fixeaza. Organismul dobandeste capacitatea de a se adapta tot mai bine la
munci fizice mai grele si mai complexe. Datorita acestui lucru noi putem efectua miscarile tot mai
usor, deci organismul nostru se antreneaza. In urma antrenamentului se imbunatatesc activitatea si
structura tuturor organelor corpului si a sistemului nervos central. La oamenii antrenati, sistemul
nervos se adapteaza mai usor la miscari noi si la conditii noi de activitate a aparatului locomotor.
In urma exercitiilor fizice se intensifica procesele de excitatie si inhibitie din scoarta cerebrala si
creste intensitatea contractiei musculare. In legatura cu aceasta se modifica structura fibrelor
musculare: ele devin mai groase si astfel volumul muschilor creste. Ocupandu-ne sistematic cu
exercitiile fizice de forta, ridicarea greutatilor, putem in 6-8 luni sa ne marim mult volumul si forta
muschilor. Aceasta se intampla deoarece nutritia muschilor activi se imbunatateste simtitor. In
muschii aflati in repaus, cea mai mare parte din capilarele sanguine care iriga fibrele musculare,
sunt inchise pentru curentul sanguin si sangele nu circula prin ele. In timpul activitatii, in urma
contractiei muschiului se deschid toate capilarele si de aceea afluxul de sange in muschi creste de
peste 30 de ori. Sub influenta antrenamentului se modifica si compozitia chimica a muschiului. In
muschi creste cantitatea de glicogen si fosfagen, care in timpul contractiei fibrelor musculare se
descompun si elibereaza mai multa energie. Antrenamentul se reflecta favorabil nu numai asupra
muschilor. Se intareste intreg aparatul locomotor-oasele, ligamentele, tendoanele, devin mai
solide.
Practicarea sistematica a exercitiilor fizice are o influenta vizibila asupra formei exterioare a
corpului, dezvoltarea sa proportionala in copilarie si adolescenta, iar la adulti si indivizii in varsta
permite mentinerea indelungata a frumusetii si infatisarea zvelta. Modul de viata sedentar, fara
miscare, imbatraneste omul inainte de vreme. El devine morocanos, abdomenul atarna in jos,
infatisarea se schimba evident. Tinuta poate fi corectata prin exercitii fizice, care intaresc
musculatura(mai ales muschii trunchiului). Pentru aceasta este bine sa se faca exercitii de
gimnastica si sa se inoate; cel mai bine stilul bras. La o tinuta corecta contribuie exercitiile regulate
Cursant Stoica Ionut

Didactica EFS
care sa intereseze numeroase grupe musculare. Prin exercitiile fizice alese special pot fi inlaturate
deformatiile ale coloanei vertebrale in stadiul incipient de dezvoltare, poate fi intarita musculatura
abdomenului, intarita si restabilita bolta piciorului. Aplicarea exercitiilor fizice pentru corectarea
unor defecte de constitutie a corpului trebuie facuta sub controlul medicului specialist. Se imbunatateste
activitatea inimii.
Omul antrenat devine mai rezistent, el poate efectua miscari mai intense si indeplini o munca musculara
grea timp indelungat. Aceasta depinde in mare masura de faptul ca aparatele sale: circulator, respirator,
excretor, lucreaza mai bine. Muschii care lucreaza intens au nevoie de o cantitate mai mare de oxigen si
substante nutritive. Aceasta se realizeaza datorita faptului ca afluxul de sange in muschi e mai mare, iar
viteza de circulatie a sangelui in capilare creste. Cand ne gasim in repaus, inima expulzeaza in aorta circa
5 litri de sange/minut. In timpul unui efort intens, frecventa pulsului creste de la 60-70 la 120-200
batai/minut, iar cantitatea sangelui expulzat de inima creste pana la 40 liri. La oamenii antrenati, inima
se adapteaza mai usor la conditii noi de lucru, iar dupa terminarea exercitiilor fizice revine mai rapid la o
activitate normala. Respiratia devine mai profunda. In repaus, omul executa aproximativ 16 miscari
respiratorii/minut. La fiecare inspiratie in plamani ajung circa 500 cm3 de aer. In timpul efortului fizic,
datorita cresterii necesitatii in oxigen a muschilor, respiratia devine mai profunda. Cantitatea de aer care
trece prin plamani timp de 1 minut, creste de la 8 litri in repaus pana la 100-140 litri in cazul alergarii,
inotului. Cu cat trece mai mult aer prin plamani, cu atat primeste organismul mai mult oxigen. La oamenii
antrenati, in cazul muncii fizice, ''datoria de oxigen''(diferenta dintre nevoia in oxigen si consumul real al
acestuia), nu se formeaza rapid, ei isi mobilizeaza mai bine posibilitatile de adaptare a respiratiei si
circulatiei.
La oamenii antrenati compozitia sangelui se imbunatateste si cresc fortele de aparare ale organismului.
Numarul hematiilor(globulele rosii) creste de la 4500000 mm3 pana la 6000000, la cei antrenati. Hematiile
sunt transportatorii de oxigen, iar prin cresterea numarului lor sangele poate sa primeasca mai mult oxigen in
plamani si sa transporte mai mult oxigen in tesuturi in special la muschi. La oamenii antrenati creste si
numarul limfocitelor(globulele albe). Ele produc substante care neutralizeaza diverse toxine patrunse in
organism sau formate acolo. Cresterea numarului de limfocite in urma exercitiilor fizice, are ca scop si
cresterea fortelor de aparare ale organismului fata de infectii. Oamenii care practica sistematic exercitiile
fizice si sportul, se imbolnavesc mai rar, iar daca se imbolnavesc, atunci in majoritatea cazurilor, suporta mai
usor bolile. La oamenii antrenati continutul de glucoza din sange devine mai stabil. In urma unei
activitati musculare indelungate si grele, cantitatea de glucoza din sange scade. La oamenii antrenati aceasta
scadere nu este atat de mare, ca la cei neantrenati. La cei antrenati, activitatea rinichilor se adapteaza mai
bine la conditiile schimbate si produsele de metabolism, formate in mare cantitate in timpul efortului fizic
intens, se indeparteaza la timp din organism.
Educatia fizica si sportul au o influenta favorabila nu numai asupra musculaturii ci si asupra celorlalte
organe, imbunatatindu-le activitatea. Pentru a fi un om sanatos, puternic, rezistent si armonios dezvoltat,
trebuie sa te ocupi permanent si sistematic cu diferite tipuri de exercitii fizice si sport.
Literatura de specialitate consemneaza si alte aptitudini specifice si calitati fizice de baza, cum ar fi: forta,
rezistenta, viteza si indemanarea, care sunt abilitati percepute si ca abilitati motrice si parti componente de
natura psihomotorie care faciliteaza adaptarea actiunilor motrice la conditiile variabile de solicitare a
organismului.
Forta. Desemneaza gradul de solicitare si nivelul de angajare a musculaturii in activitatea fizica. Din
punct de vedere energetic aceasta calitate se manifesta prin puterea organismului de a invinge o rezistenta
interioara sau exterioara ce implica un anumit efort voluntar.
Rezistenta. Este calitatea fizica de baza care confera organismului capacitatea de a raspunde
solicitarilor ce i se adreseaza facand jonctiunea intre adaptare si solicitare. Din punct de vedere energetic
rezistenta se evidentiaza prin numarul repetarilor posibile la un singur exercitiu sau prin timpul limita de
mentinere a unor pozitii. Rezistenta este acea calitate care contribuie la mentinerea capacitatii de efort in
timpul unor activitati indelungate si care asigura un randament ridicat actiunilor motrice pe tot parcursul
derularii lor, stimuland refacerea mai rapida a organismului in urma efortului depus.
Viteza. Se manifesta prin rapiditatea cu care se executa o actiune motrica, singulara si prin frecventa
miscarilor dintr-o structura motrica mai complexa.

Cursant Stoica Ionut

Didactica EFS
Indemanarea (supletea, iscusinta sau coordonarea motrica). Se exprima prin nivelul coordonarii
motricitatii in functie de schimbarile ce intervin in procesul desfasurarii activitatii. Datorita acestei calitati
organismul poate reactiona prompt si eficient prin antrenarea si coordonarea musculaturii, in conditiile unor
schimbari continue ce intervin.
Toate aceste calitati sunt prezente intr-o pondere variabila in orice activitate fizica, diferentiindu-se
din punct de vedere fizic si psihologic de la o varsta la alta. Din perspectiva ontogenetica viteza si
indemanarea se incheie la baieti in jurul varstei de 13 14 ani, in timp ce forta si rezistenta se dezvolta intens
intre 7 17 ani. La fete viteza si indemanarea cunosc o maxima dezvoltare la 12 13 ani, iar forta si
rezistenta se evidentiaza la 14 15 ani.
Strategia dezvoltarii acestor calitati si a altor componente psihosomatice ale personalitatii include un
ansamblu de metode, mijloace si modalitati de realizare, un rol deosebit revenindu-i educatiei fizice.
Metodele si mijloacele educatiei fizice
Potrivit categoriilor de scopuri pe care le-am formulat, educatia fizica si sportiva dispune de un
sistem de metode si mijloace de actiune. Anume:
a.

exercitiul fizic de o mare diversitate;

b.

o mare varietate de mijloace asociate, generale si specifice unor ramuri sportive.

Exercitiul fizic spre deosebire de alte variabile de exercitiu este actiunea corporala efectuata
potrivit unor norme de executie in vederea dezvoltarii deprinderilor si calitatilor motrice de baza ale
organismului si consta in repetarea operatiilor unei actiuni care cuprinde: reluarea constienta, potrivit unui
scop, a operatiunii sau activitatii motrice,reluarea selectiva a nivelului de realizare a deprinderii motrice
insistand asupra dificultatilor existente, a partilor mai slab invatate;efectuarea actiunilor motrice intr-un lant
de conditii schimbate, cum ar fi:
a.

reprezentarea clara de catre elevi a scopului pentru care efectueaza exercitiul fizic;

b.

formularea in termeni precisi a ceea ce trebuie executat;

c.

cunoasterea de catre elevi a performantei fiecarui exercitiu executat;

d.
e.

interesul elevului pentru a stapani deprinderea pe care o exerseaza si placerea de a o

exersa;
aptitudinea speciala pentru deprinderea motrica exersata.

In esenta, un exercitiu fizic consta in repetarea sistematica a unei miscari in vederea formarii de
priceperi si deprinderi motorii, precum si a dezvoltarii unor calitati motrice diferentiate de la un exercitiu la
altul.
Normele efectuarii exercitiului fizic sunt:selectia si gradarea exercitiilor fizice; precizia miscarilor
motrice;
Din punct de vedere al structurii exercitiului fizic identificam urmatoarele componente:

miscarea motrica de forta, viteza, rezistenta, indemanare scopul urmarit,efortul fizic si psihic solicitat in
relatie cu ritmul general al actului motric,tehnica de executie (de invatare a miscarilor motrice),rezultatul
obtinut in urma executarii exercitiului.

Cursant Stoica Ionut

Didactica EFS
Sub incidenta acestei intelegeri a exercitiului fizic, deosebim doua metode generale ale educatiei
fizice si sportive: gimnastica si jocul sportiv, ambele sub diferite variabile si o istorie a lor in cultura si
civilizatia umanitatii.
Gimnastica
Are in sistemele europene de educatie fizica si sportiva o veche existenta si un prestigiu meritat. De
exemplu, sistemul suedez de gimnastica, datorat lui Ling Henrik (1776 - 1839) cu lucrarea Fundamentele
generale ale gimnasticii, deosebeste: gimnastica militara cu exercitiile de tir, scrima, miscari de
aplicatie,gimnastica medicala ortopedica cu miscari de reactivare, gimnastica estetica sub forma de dansuri si
miscari de tinuta si gratie, gimnastica pedagogica cu exercitii gimnastice propriu-zise, sportive si jocuri,
necesare dezvoltarii normale a organismului.
I. Gimnastica dupa structura si finalitatea ei si alte ramuri ale gimnasticii: gimnastica elementara,
gimnastica de performanta si gimnastica ajutatoare.
Prima ramura a gimnasticii urmareste formarea calitatilor indispensabile practicarii jocului si a
sportului, precum si a deprinderilor motrice, cea de a doua consta dintr-un sistem de exercitii acrobatice si
artistice cu diferite obiecte si pe fondul unui acompaniament muzical, exercitii la aparate in general, iar
gimnastica ajutatoare consta dintr-un sistem de exercitii prin care se urmareste formarea deprinderilor
necesare practicarii unui sport gen sportiv.
Gimnastica este o variabila de exercitiu fizic si in opinia altor autori se desprind mai multe specii ale
acestui gen si forma sportiva:
a. gimnastica igienica si ajutatoare, necesara dezvoltarii organismului, cu efecte asupra sistemului
nervos, asupra circulatiei sangelui si asupra aparatului respirator si a celui digestiv;
b. gimnastica sportiva si de performanta necesara afirmarii aptitudinilor si talentelor sportive.
Aceste genuri de gimnastica inregistreaza o seama de mutatii explicative referitoare la continutul si
tehnica exercitiului fizic, cat si la aspiratia agentului ei spre perfectiune si performanta motrica.
Se evidentiaza tentatia spre diverse modele de pregatire a gimnastului, orientate spre gasirea unor
solutii si aplicarea lor in practica, de evitare, inlaturare, corectare rapida a dificultatilor si greselilor in
invatarea motrica, mai ales prin intermediul transferurilor gresite a cunostintelor teoretice si practica, adica
prin intermediul interferentelor.
In acest sens, sunt avute in vedere perioadele optime de formare a deprinderilor motrice (varsta
copilariei fiind optima instruirii sportive), gradul dificultatii invatarii motrice (mare, mediu, mic) si cauzele
greselilor de invatare motrica (greseli mari; mijlocii sau mici pe grupe de miscari pe aparate, sarituri si
acrobatie, greseli tehnice de executie, de tinuta si greseli combinate).
Jocul sportiv
Jocurile sportive sunt exercitii complexe iar ca principala functie a acestora se desprinde cea
formativ-educativa.
Jocul
sportiv motric
implica
actiunile
ce
vizeaza
ca
obiective
indemanarea,abilitatea,coordonarea miscarilor,agilitatea cu mingea si intretinerea si corectarea capacitatilor
motrice ale individului.
Jocurile sportive de miscare vizeaza: dirijarea si dezvoltarea capacitatilor motrice, formarea si
dezvoltarea vointei si invingerea unor obstacole-greutati,educarea prezentei de spirit, istetimea,
indemanarea,viteza de reactie,corectitudinea,initiativa,spiritul de grup, forta si rezistenta fizica si psihica.
In acelasi timp prin intermediul jocurilor se urmareste dezvoltarea si perfectionarea deprinderilor
motrice de baza,dezvoltarea calitatilor motrice de viteza si sensibilitatea motrica a simtului ritmului

Cursant Stoica Ionut

Didactica EFS
si echilibrului, a orientarii spatiale, a perceptiei spatiale, a spiritului de observatie, a unor trasaturi
caracteriale si aptitudinale.
Jocul sportiv dezvolta spiritul competitiv, vointa de a castiga si dorinta de performanta.
Pe langa tipologia jocurilor prezentate se mai desprind jocurile sportive cu reguli de miscare. jocurile
pentru dezvoltarea deprinderilor motrice de baza, jocurile pentru perfectionarea deprinderilor motrice
specifice ramurilor sportive unde fiecare dintre ele se supune unor reguli de joc si
comportament;jocurile pentru dezvoltarea functiilor unor procese psihice (atentia, imaginatia,
gandirea, memoria etc.),jocurile cu balonul, inotul, tragerile cu arcul, pescuitul etc. in activitatile
sportive scolare si extrascolare (de competitie, campionate, cupe etc.).
Pentru ca jocurile sportive sa devina sport si activitate sportiva, mai ales de performanta se impune o
anumita semnificatie educativa pedagogica. In acest context jocul sportiv are un rol deosebit in dezvoltarea
psihicului si a personalitatii in general.
Prin functia formativa, educativa psihomotrica si psihosociala raspunde unor cerinte si obiective
majore ale procesului educational.
Mijloacele asociate
Acestea sunt de doua feluri:
a) generale - factori naturali de calire a organismului (apa, aerul, soarele) si factori igienici (igiena
personala, alimentatia, odihna, efortul de munca);
b) specifice - aparatura de specialitate, sportiva si medicala.
Lectia de educatie fizica si sportiv
Forma organizatorica didactica de baza prin care se realizeaza educatia fizica o reprezinta lectia de
educatie fizica desfasurata cu toata clasa in conformitate cu programa de invatamant si cu orarul clasei
respective. In legatura cu aceasta lectie se pune in primul rand problema structurii ei intrucat aceasta difera
de structura obisnuita a celorlalte lectii de la celelalte discipline. Teoria educatiei fizice a indicat urmatoarea
structura tip pentru astfel de lectii: partea pregatitoare in care are loc organizarea colectivului de elevi,
crearea unui tonus potrivit si pregatirea organismului pentru efort; partea fundamentala in care se realizeaza
temele lectiei si se indeplinesc obiectivele formulate, in mod deosebit dezvoltarea calitatilor motrice,partea
de incheiere rezervata reducerii excitabilitatii neuromusculare si a revenirii indicilor marilor functiuni la
parametrii initiali cu aprecierile si recomandarile ce se impun.
Organizarea lectiei de educatie fizica implica mai multe verigi care constau in:
a.

organizarea colectivului cu care se lucreaza;

b. pregatirea organismului pentru efort;

c.

influentarea dezvoltarii armonioase;

d. insusirea, fixarea, perfectionarea priceperilor si deprinderilor de miscare sau dezvoltarea

calitatilor motrice;
e.

verificarea si aprecierea gradului de pregatire a executantilor;

f.scaderea intensitatii efortului;

Cursant Stoica Ionut

Didactica EFS
g. concluzii;
h. indicatii pentru munca independenta a celor cu care se lucreaza (Siclovan I., 1979).
De data mai recenta P. Fidler evidentiaza urmatoarea structura a lectiei de educatie fizica, compusa din 8
verigi care pot fi prezentate in totalitate in fiecare lectie sau in mod selectiv. Astfel distingem verigi care fac
parte din structura oricarei lectii si care pot sa lipseasca. Din prima categorie fac parte verigile care creeaza
premisele bunei desfasurari a continutului de baza, veriga in care se realizeaza temele lectiei iar ultimele
doua verigi sunt destinate revenirii organismului si aprecierilor si recomandarilor.
In formularea autorului amintit verigile lectiei de educatie fizica sunt:
1.

organizarea colectivului de elevi;

2.

pregatirea organismului pentru efort;

3.

influentarea selectiva a aparatului locomotor;

4.

dezvoltarea calitatilor motrice, viteza si indemanarea;

5.

realizarea temelor lectiei;

6.

dezvoltarea calitatilor motrice, forta si rezistenta;

7.

revenirea indicilor marilor functiuni la nivelul obisnuit;

8.

concluzii, aprecieri, recomandari.

Pe baza acestei structuri generale lectia de educatie fizica cunoaste si ea anumite tipuri: lectia pentru
insusirea materialului nou (lectia de invatare); lectia de repetare, perfectionare si consolidare a materialului
insusit (lectia de antrenament);lectia de verificare a cunostintelor, abilitatilor si deprinderilor motrice
dobandite, precum si a gradului pregatirii fizice (lectia de autocontrol), lectia de tip mixt (lectia de invatare
antrenament).In cadrul acestor forme de organizare sunt utilizate anumite metode didactice specifice fiind:
explicatia, demonstratia si exercitiul in functie de specificul activitatii respective.
Lectia de antrenament sportiv
Este o activitate organizata din punct de vedere biologic, tehnic si psihologic care consta in aplicarea
unei diversitati de exercitii fizice, acte si operatii incluse in cadrul acestora.
Aceasta variabila de lectie priveste pregatirea fizica si indrumarea sportivului cu individualitatea sa
distincta sau a echipei, in vederea unui comportament abil si eficient intr-o competitie sportiva de un anumit
fel.
Un antrenament presupune anumite conditii materiale si tehnice, un volum de munca, efort fizic
intens si refacerea capacitatii de efort a organismului (Baroga L., 1980). Maniera de concepere a
antrenamentului sportiv, adecvat ramurii sportive avute in vedere, este dependenta de competenta
profesionala a antrenorului.
Intr-un antrenament distingem obiectul actiunii motrice: sportivul si echipa in relatie cu o varietate
de exercitii fizice,scopurile asumate spre a fi realizate, principalul scop fiind obtinerea unui succes sportiv, a
unui record in cadrul unui concurs sportiv, stadiul de plecare in pregatire.

Cursant Stoica Ionut

Didactica EFS
Potrivit acestor elemente constituente ale lectiei de antrenament sportiv se tinde catre o anumita
procedura metodica in vederea dezvoltarii unor calitati motrice (rezistenta fizica in special): aceea de
solicitare multipla a efortului sportivului, cu stabilirea exacta a intensitatii si duratei sale.
Forme de organizare ale activitatii sportive se realizeaza si in afara cadrului scolii ca activitate de
educatie fizica si sport independenta prin intermediul: cluburilor de elevi, taberelor de vara si diversele
competitii sportive.
Principiile didactice ale educatiei fizice
Lectia de educatie fizica, precum si lectia de antrenament sportiv, pe langa obiectivele,
continutul
si strategiile didactice presupun si respectarea unor principii didactice. Vom analiza numai cateva din acestea
care au o mai stransa legatura cu domeniul educatiei fizice:
1.

Principiul respectarii particularitatilor anatomo-fiziologice ale scolarilor. Acest principiu indica

necesitatea ca activitatea de educatie fizica sa se desfasoare in conformitate cu cerintele specifice
ale diferitelor varste, cat si cu particularitatile individuale ale elevilor.

2.

Principiul continuitatii si sistematizarii. Impune in folosirea si desfasurarea activitatii fizice un

mers gradat, pentru activitatea lor sa progreseze in conformitate cu gradul dezvoltarii lor
generale si a potentialului fizic de care dispun (de la usor la greu, de la acte simple la acte mai
complexe).

3.

Principiul multilateralitatii. Este principiul care formuleaza ca cerinta fundamentala realizarea

unei educatii fizice complexe in afara unei specializari inguste si a unui antrenament fizic
multilateral, fapt ce ar dauna dezvoltarii fizice, precum si altor obiective ale acestei discipline.

Profesionalizarea in domeniul subsistemelor educatiei fizice si sportive

Gradul de institutionalizare a orelor si lectiilor de educatie fizica este regasit in anumite structuri
educationale adecvate obiectivelor acestei discipline si activitati. In acest sens dispunem de institutii
adecvate, cum ar fi:
academiile (Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport in tara noastra este principala
institutie care realizeaza profesionalizarea in sistemul educatiei fizice si sportive, cu invatamant
de lunga durata si invatamant de scurta durata, ambele forme cuprinzand specializari ale
educatiei fizice),colegiile,scolile de antrenori,cluburile sportive si cursurile de specializare.
Ele privesc diferite categorii de specialisti in educatia fizica si sportiva: profesor, antrenor, arbitru,
sportiv, cercetator, psiholog, medic, administrator si manager sportiv.
In privinta educatiei fizice si sportive scolare, pregatirea profesorului vizeaza o instruire specifica, orientata
spre cunoasterea psihologiei varstelor, a caracteristicilor dezvoltarii fizice si bioritmice a elevilor si
asimilarea metodologiei acestei actiuni pedagogice. In aceasta instruire, accentul se pune pe asimilarea
competentelor profesionale din punct de vedere teoretic si aplicativ, concretizate intr-o diversitate de
capacitati si competente ce impun:
-

cunoasterea dimensiunilor dezvoltarii umane (biologica, psihologica si spirituala);

cunoasterea mecanismului motric;

abilitatea de comunica cu elevii si de a construi lectia de educatie fizica si sport;

- abilitatea de a masura si evalua corect comportamentul motric si sportiv al elevilor;

Cursant Stoica Ionut

Didactica EFS
- capacitatea de a stimula elevii pentru activitatile sportive scolare sau extrascolare si a le orienta
aptitudinile pentru diferite ramuri sportive.
In contextul identificarii si dezvoltarii aptitudinilor sportive ale elevilor, problemele antrenorului sportiv se
refera la selectia sportivului de performanta, urmata de elaborarea si realizarea unui proces fizic, intelectual
si moral de pregatire adecvata.

Jocurile de micare constituie un mijloc important prin care se realizeaz o parte important din sarcinile ce
revin educaiei fizice. Ele dezvolt la elevi pe lng bagajul mare de deprinderi motrice elementare , simul
colectivitii, al inventivitii i mai ales al cunoaterii . Prin aplicarea judicioas a jocurilor exist
posibilitatea de a contribui n mare msur la realizarea uneia din sarcinile educaiei i anume : de a forma
din copil o fiin care s convieuiasc n armonie cu colegii si, care s se comporte corect i civilizat .n
cadrul jocurilor de micare , pe lng nsuirea i perfecionarea nenumratelor deprinderi motrice de baz ,
elevul este nevoit s le aplice n situaiile mereu schimbtoare din teren, iar prezena elementului de ntrecere
n majoritatea cazurilor presupune eforturi pentru realizarea cu succes a aciunilor, ceea ce permite att
dezvoltarea calitilor motrice ct i a calitilor morale i a voinei.
Educaia fizic fiind un proces
pedagogic ,nvtorului i se creaz posibilitatea de a rezolva aceast problem complex ,angajnd
deopotriv , experiena , tactul , miestria proprie ct i iniiativa , independena i responsabilitatea
elevilor.Este cunoscut c noiunile , trsturile caracteriale ,deprinderile i atitudinile morale se formeaz
ntr-un lung proces educativ .nvtorului i revine sarcina s urmreasc atent comportamentul elevilor,
manifestrile acestora n cadrul activitii i s intervin cu tact pentru soluionarea unor conflicte sau
manifestri necorespunztoare.
Datorit influenei multilaterale asupra ntregii personaliti a copilului jocurile de micare constituie
unul dintre mjloacele de baz ale educaiei fizice. n cadrul activitii de educaie fizic , jocul de micare i
aduce contribuia la realizarea urmtoarelor sarcini:
-formarea i consolidarea deprinderilor motrice de baz
-dezvoltarea calitilor motrice necesare n via
-formarea unor cunotine utile, prin lrgirea sferei reprezentrilor despre lume
-dezvoltarea spiritului de colectivitate i a calitilor morale i de via
Prin particularitile sale specifice, jocul de micare se deosebete de celelalte mijloace ale
educaiei fizice datorit faptului c favorizeaz formarea i consolidarea simultan a deprinderilor motrice de
baz (mers , alergare, sritur, aruncare i prindere), dezvoltarea calitilor motrice (vitez ,rezisten , for
i ndemnare)., precum i a nsuirilor i deprinderilor moral-volitive. Caracteristic jocurilor de micare este
ntrecerea , element ce sporete interesul elevilor pentru activitate ,le mobilizeaz forele i i stimuleaz.
Jocul de micare poate fi folosit n toate momentele leciei , contribuind la realizarea obiectivului
propus.Mai poate fi folosit i n celelalte forme prin care educaia fizic este realizat n coal, n pauzele
organizate, n excursii sau plimbri.Pentru ca jocul de micare s contribuie la ndeplinirea sarcinilor
educaei fizice este necesar s fie ales cu discernmnt. Alegerea jocului se va face n funcie de:
-sarcinile de realizat
-locul jocului n lecie
-particularitile morfo-funcionale i psihice ale copiilor
-nivelul dezvoltrii i pregtirii fizice precum i starea de sntate
-condiiile materiale privind locul de desfurare i inventarul de materiale
-condiiile atmosferice
n cadrul organizrii jocurilor trebuie avut permanent n vedere faptul c interesul pentru joc exist
n sarcina noastr , a educatorilor, de a-l menine i de a da satisfacie copiilor.Interesul va fi meninut sau
dezvoltat prin crearea noului n joc , prin stabilirea unor cerine mereu crescnde , fiindc un joc care nu
prezint interes i nu-l solicit suplimentar pe elev este lipsit att de valoarea educativ ct i de efectele
biomotrice scontate.
n partea pregtitoare a leciei se folosesc jocuri pentru captarea ateniei, ridicarea strii emoionale
i jocuri pentru orientarea n spaiu.
Indicaii metodice:
-s nu necesite organizare care s duc la cheltuial mare de timp
-s fie simple, cu reguli puine, s nu necesite multe explicaii
-execuia s fie vioaie , s nu dureze mai mult de 2-3 minute

Cursant Stoica Ionut

Didactica EFS
Aceste jocuri au ca urmare o mai uoar i gradat angajare a organismului n efort.
n partea fundamental jocurile alese vor ajuta la ndeplinirea sarcinilor leciei care se rezolv n
aceast parte a leciei.
Indicaii metodice:
-se aleg jocuri care s formeze sau s ntreasc deprinderile motrice de baz, jocuri care s contribuie la
educarea sensibilitii (ritm , echilibru) i a calitilor motrice de baz (vitez, ndemnare, for)
-sarcinile se pot realiza numai prin joc sau parial prin joc
-timpul afectat jocului este variabil, 10-30 minute
n partea de ncheiere se folosesc jocuri cu caracter linititor care s restabileasc marile funciuni i
s capteze atenia.
Indicaii metodice:-nu trebuie s dureze mai mult de 1-2 minute, s fie simple i uor de realizat de
ctre elevi
Durata jocului este determinat de urmtorii factori:
- locul jocului - jocurile din partea pregtitoare i de ncheiere vor dura mai puin dect n partea
fundamental
-numrul participanilor- cu ct numrul participanilor este mai mic cu att durata jocului va fi mai mic.
-vrsta juctorilor-elevii de vrst colar mic s nu fie prea mult vreme inui ncordai
-ritmul de joc-cu ct este mai rapid cu att durata este mai mic (ntrecere n torent)
Practica a dovedit ct de mult nseamn pentru un elev de 7-8 ani ora de educaie fizic.Dac dup o
or de matematic presrat cu exerciii , probleme diverse i chiar probleme distractive elevii peau pragul
clasei discutnd pn la ieirea n curte i apoi uitnd de acestea, nu acelai lucru se poate spune despre o or
de educaie fizic. Jocurile i tafetele folosite n or , au fost discutate pn acas, iar n grupurile mai mari
de copii chiar practicate n timpul liber.Dup or li se putea citi pe fa entuziasmul,mulumirea pentru
reuit, legturile de prietenie i prefereniale.
Creterea eficienei educaiei fizice se poate realiza prin folosirea jocurilor de micare i a tafetelor
dac acestea sunt bine selecionate, organizate i conduse cu tact de ctre nvtor.Produc o nivelare a
diferenelor ntre elevii dotai fizic i motric i cei mai puin dotai i toi elevii pot contribui n egal msur
la succesul echipei, potenndu-i ncrederea n forele proprii.
La clasa unde s-au folosit jocurile de micare n toate momentele leciei, pe tot parcursul anului
colar, s-a observat un real progres n ceea ce privete creterea i dezvoltarea fizic a elevilor. Dei rolul
determinant al acestei creteri se pune de obicei pe seama factorilor interni, a condiiilor de via i de mediu,
acestea asociate cu practicarea jocurilor de micare i a tafetelor duc la ntrirea sntii i la dezvoltarea
corect i armonioas a organismului.
Prin joc se realizeaz mai uor sarcinile leciei, se asigur densitatea ei, crend bun dispoziie.
Activitile n care se folosesc jocurile de micare sunt atractive i ndrgite de copii, datorit caracterului
emoional pe care l d ntrecerea.
Jocurile de micare i aduc contribuia la formarea capacitilor organizatorice, de control i
autocontrol prin angrenarea elevilor la amenajarea traseelor, pentru a scurta momentul organizatoric, iar prin
folosirea unor ajutoare n desfurarea ntrecerilor sau chiar prin prezentarea celor necesare jocului li se las
libertatea de a crea jocul. Desfurarea sub form de concurs, cu mprirea pe echipe i determin s se
gndeasc atunci cnd acioneaz nu numai la propria persoan ci i la ceilali, la victoria propriei echipe
dezvoltndu-le astfel spiritul de colaborare. n joc se formeaz o serie de trsturi de caracter : respectul fa
de coechipieri i adversari, exigena, atitudinea corect fa de joc,combativitatea, iniiativa, sinceritatea,
cinstea i modestia. Ele nltur stri de apatie, momente de rutin, oboseal fizic sau nervoas, supraefort
fizic sau intelectual. n aceste situaii, folosirea lor a dus la reechilibrarea strilor emoionale, la relaxare,
optimizare, revitalizare i refacere a forelor fizice, intelectuale i morale.
Greutile ntmpinate de elevi n jocurile ce au n componena lor srituri de pe aparate sau peste
aparate le dezvolt voina, perseverena i atunci cnd aceste greuti sunt nvinse, ncrederea n forele
proprii. Multor elevi, care nu sunt agreai de colegi n jocurile desfurate n pauze, jocurile de micare le
redau ncrederea n forele proprii, i mobilizeaz, obligndu-i n acelai timp la o participare activ. Mai
mult,pe unii elevi care la venirea la coal sunt total izolai, jocurile de micare i ajut s stabileasc relaii
de prietenie.
Copiii sunt mugurii rii. S-i nvm de mici s iubeasc micarea n aer liber, s fie iui,
puternici i clii, sub soarele fierbinte al rii noastre. ( Aurelia Stoicescu)
Bibliografia
Epuran Valentina Jocuri de micare ,Bucureti , I.E.F.S. 1973

Cursant Stoica Ionut

Didactica EFS
Zapletal Milos Mica enciclopedie a jocurilor , Bucureti , Editura Sport Turism , 1980

Cursant Stoica Ionut