Sunteți pe pagina 1din 5

Contractul de renta viagera- contractul de

intretinere
Comparatie sub aspectul caracterelor juridice si al conditiilor de
validitate

1. Renta viagera
Contractul de renta viagera e reglementat prin art. 2.242 si urmatoarele din
codul civil in vigoare din Octombrie 2011.
Renta viagera este un contract prin care o persoana, numita credirentier,
instraineaza, cu titlu gratuit sau oneros, un bun sau plateste o suma de bani unei
alte persoane, numita debirentier, care se obliga sa plateasca periodic o renta de
bani credirentierului pana la decesul acestuia. Se poate referi la un bun mobil,
imobil, o obligaie de orice fel.
Debirentierul (persoana care beneficiaza de
contractul de renta viagera) se obliga sa plateasca periodic o renta in bani
credirentierului pana la decesul acestuia sau unei terte persoane desemnate de
credirentier, caz in care acest contract imbraca forma unei stipulatii in favoarea
altuia. Contractul de renta viagera se poate incheia si pentru o alta persoana nu
neaparat intre partile care au incheiat contractul. Exemplu: A incheie cu B un
contract de renta viagera, prin care in schimbul apartamentului, pe care A il
instraineaza in favoarea lui B, B se obliga sa plateasca lui C o suma de bani,
periodic, pana la deces. Renta viagera se constituie pe durata vieii
credirentierului, daca partile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vietii
debirentierului sau a unei terte persoane determinate.
Caractere juridice:
Se infiinteaza, de regula, cu titlu oneros.Elementul aleatoriu consta in durata de
viata a credirentierului: daca va trai mult, el va fi in castig iar daca va trai putin
va fi in castig debirentierul.
Poate fi infiintat si cu titlu gratuit prin donatie intre vii sau prin testament, dar
nu mai are caracter aleatoriu, ci este o liberalitate, deoarece pentru credirentier

nu exista sanse de pierdere si pentru debirentier nu exista sanse de castig si se


poate cere reductiunea liberalitatii, conform dispozitiilor legale.
Are caracter consensual. Creditorul rentei instraineaza debitorului un bun mobil
sau imobil, ceea ce echivaleaza cu o vanzare iar renta platita periodic ar fi pretul
vanzarii; proprietatea bunului se transfera de la o persoana la alta prin simplul
acord de vointa al partilor (acest aspect determinand caracterul consensual al
rentei).
Este translativ de proprietate. Fara a fi necesara traditiunea bunului, transferul
dreptului de proprietate are loc in momentul acordului de vointa al partilor.
Renta viagera e un contract tipic aleatoriu cuantumul rentei depinde de cat
timp va trai credirentierul (evenimentul incert). In cazul in care renta a fost
constituita in favoarea unui tert, iar credirentierul a decedat inaintea acestuia
renta va continua in beneficiul mostenitorilor credirentierului pana la decesul
tertului. Daca renta e cu titlu gratuit nu este aleatorie deoarece un contract
pentru a fi aleatoriu trebuie sa prezinte acest caracter pentru ambele parti, in
ceea ce priveste prestatiile lor reciproce.
Este un contract cu executare succesiva, fiind o prestatie periodica despre care
nu se stie cand se termina.
Conditii de validitate:
Credirentierul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune, pentru ca renta viagera e
translativa de proprietate; pentru renta cu titlu gratuit persoana trebuie sa aiba
capacitatea de dispozitie ceruta pentru incheierea contractului de donatie sau a
unui testament.
Pentru consimtamant se cer intrunite conditiile de la contractul de vanzarecumparare.
Obiectul rentei viagere: un bun mobil sau un bun imobil care se afla in circuitul
civil.
Cauza trebuie sa fie una licita si morala.
Incetarea contractului are loc in primul rand - prin moartea persoanei in
favoarea careia s-a constituit renta. Implinirea termenului de prescriptie
extinctiva va duce la incetarea rentei viagere. In cazul rentei cu titlu oneros
contractul se va stinge prin reziliere, atunci cand deirentierul nu a oferit
garantiile promise la incheierea contractului.

Diferente intre contractul de intretinere si contractul de renta viagera.


Contractul de renta viagera nu trebuie confundat cu cel de intretinere deoarece
cele doua contracte nu sunt identice. La contractul de intretinere debitorul se
obliga sa asigure creditorului intretinerea pe viata (hrana, locuinta,
imbracaminte, medicamente etc) iar la renta viagera debirentierul plateste
periodic o suma. Pe scurt: la contractul de intretinere obligatia debiorului este de
a face iar la renta viagera obligatia este de a da. Renta se poate transmite altei
persoane, creanta de intretinere, nu. Renta poate fi urmarita de creditori.

2. Contractul de intretinere
Des intalnit, aparut in practica, dezvoltat de aceasta, de doctrina si
jurisprudenta, lipsit de norme care sa ii determine definitia si continutul,
contractul de intretinere ridica probleme pe de o parte datorita dificultatii cu care
este delimitat de contracte asemanatoare cum ar fi vanzarea-cumpararea, in
cazul in care bunul se instraineaza in schimbul unei sume de bani si a intretinerii,
sau donatia cu sarcini, pe de alta parte datorita necesitatii determinarii regulilor
aplicabile: cele ale contractului in general sau cele ale contractelor inrudite.
Raspunzand necesitatii existentei unui sistem unitar de reguli aplicate
contractului de intretinere, Noul Cod Civil redefineste aceasta notiune stabilind
criteriile care il delimiteaza de contractele similare si ii determina specificul atat
in ceea ce priveste conditiile de existenta, cat si in ceea ce priveste efectele.
In Noul Cod Civil, contractul de intretinere are o reglementare proprie in
Capitolul XVIII Contractul de intretinere, din Titlul IX Diferite contracte
speciale, Cartea a V-a Despre obligatii, art. 2254 2263.
Articolul 2254 din Noul Cod Civil reglementeaza notiunea contractului de
intretinere, astfel: (1) Prin contractul de intretinere o parte se obliga sa
efectueze in folosul celeilalte parti sau al unui anumit tert prestatiile necesare
intretinerii si ingrijirii pentru o anumita durata. (2) Daca prin contract nu s-a
prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia,
atunci intretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului
intretinerii.
Prin urmare, astfel cum era inteles pana in prezent in practica, contractul de
intretinere, era acel contract prin care o parte instraina un bun al sau, in
schimbul obligatiei asumate de catre dobanditor de a o intretine, fapt care in
principal presupune, efectuarea de catre debitorul obligatiei de intretinere a unor
prestatii in natura asigurarea intretinerii respectiv: asigurarea hranei,
medicamentelor, asistentei medicale etc. si chiar, in subsidiar, suportarea unor
costuri, eventuale, cu interventii medicale, asigurarea unei persoane care sa
insoteasca temporar, sau chiar permanent, dupa caz, creditorul intretinerii. In
Noul Cod civil, intinderea obligatiei de intretinere este prevazuta la art. 2257,
astfel: (1) Debitorul intretinerii datoreaza creditorului prestatii stabilite in mod
echitabil tinandu-se seama de valoarea capitalului si de conditia sociala
anterioara a creditorului. (2) Debitorul este obligat in special sa asigure
creditorului hrana, imbracaminte, incaltaminte, menaj, precum si folosinta unei
locuinte corespunzatoare. Intretinerea cuprinde, de asemenea, ingrijirile si
cheltuielile necesare in caz de boala.
In ceea ce priveste caracterele contractului de intretinere ar trebui mentionate
aspectele de noutate aduse de Noul Cod Civil.
Astfel, conform vechiului Cod civil, contractul de intretinere era un contract cu
titlu oneros, pentru ca o parte se obliga (instraineaza un bun) urmarind sa obtina
in schimb o contraprestatie, respectiv intretinerea pe timpul cat va trai,
intretinere constand in hrana, imbracaminte, ingrijiri medicale si invers: partea
care presteaza intretinerea se obliga la aceasta urmarind, in schimb, un
echivalent patrimonial constand in lucrul dobandit. Noul Cod civil ofera
posibilitatea incheierii contractului de intretinere (precum si a contractului de
renta viagera) si cu titlu gratuit art. 2243 Renta viagera poate fi constituita cu
titlu oneros, in schimbul unui capital de orice natura, sau cu titlu gratuit si este

supusa, sub rezerva dispozitiilor capitolului de fata, regulilor proprii ale actului
juridic de constituire.
In sistemul vechiului Cod Civil, aparea caracterul aleatoriu al contractului de
intretinere, provenind din faptul ca partile nu cunosteau exact sansele lor de
pierdere sau de castig la incheierea lui: o parte instraineaza un bun, astfel ca
atat ea, cat si cealalta parte stiau de la inceput doar intinderea prestatiilor la
care se obliga creditorul intretinerii; se mai stia ca cel ce presteaza intretinerea
va face acest lucru pe tot parcursul vietii creditorului. Insa, in Noul Cod Civil
acest aspect poate fi stabilit prin contract intretinerea poate fi stabilita pe tot
parcurul vietii creditotului, in cazul in care prin contract nu s-a prevazut durata
intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia (alin. 2, art. 2254
din noul Cod civil (2) Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori sa prevazut numai caracterul viager al acestuia, atunci intretinerea se datoreaza
pentru toata durata vietii creditorului intretinerii).
Conform vechiului Cod Civil, contractul de intretinere era in principiu, un
contract consensual, intrucat, pentru formarea lui valabila era suficient acordul
de vointa valabil exprimat al partilor; noul Cod civil modifica acest aspect,
dobandind caracter solemn, prin impunerea formei autentice sub sanctiunea
nulitatii absolute.
De asemenea, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, contractul de
intretinere devine un contract numit, ce are o reglemetare proprie in Capitolul al
XVIII-lea, capitol ce ii poarta numele.
In vechiul Codul Civil, conditiile esentiale ale contractului de intretinere erau
prevazute in dispozitiile art. 948: Conditiile esentiale pentru validitatea unei
conventii sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care
se obliga, un obiect determinat si o cauza licita. Forma, in regula generala, nu
era o conditie esentiala a contractului de intretinere. Trebuie insa precizat ca in
mod exceptional, atunci cand lucrul instrainat drept pret al intretinerii era un
imobil (un teren sau o locuinta ori o unitate individuala) se cerea atat autorizatia
prealabila de instrainare, cat si incheierea contractului de intretinere in forma
autentica.
In Noul Cod Civil nu se face distinctie intre forma contractului de intretinere
cand lucrul instrainat este un imobil si forma contractului de intretinere cand
lucrul instrainat este un bun mobil. Astfel, potrivit art. 2255 din noul Cod civil
Contractul de intretinere se incheie in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii
absolute. Forma autentica se impune datorita importantei actului data de
efectele produse fata de parti ducand la iesirea din patrimoniul crediorului a unor
bunuri de valoare mare si la grevarea patrimoniului debitorului pentru viitor cu o
obligatie ce poate depasi emolumentul cules. Pe langa conditia mai sus
mentionata, Noul Cod civil mai aduce un element de noutate cu privire la
conditiile de validitate. Astfel, apare o conditie suplimentara de validitate atat in
cazul contractului de intretinere, cat si in cazul contractului de renta viagera
acestea raman lipsite de efecte daca la data incheierii contractului creditorul
suferea de o boala din cauza careia a murit in 30 de zile de la acea data. Art.
2247 Nu produce, de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit
cu titlu oneros o renta pe durata vietii unei persoane care, la data incheierii
contractului, suferea de o boala din cauza careia a murit in interval de cel mult
30 de zile de la aceasta data.
Asemanari si deosebiri intre contractul de intretinere si cel de renta viagera

Contractul de intretinere se aseamana in anumite privinte cu cel de renta


viagera dar nu se confunda cu acesta. Contractul de renta viagera este definit ca
acel contract prin intermediul caruia o parte, numita debirentier, se obliga sa
efectueze in folosul unei anumite persoane, numita credirentier, prestatii
periodice, constand in sume de bani sau alte bunuri frugifere.[3]
Rezulta din aceasta definitie prima distinctie intre cele doua contracte,
referitoare la obiectul prestatiei debitorului, respectiv debirentierului. Daca in
cazul contractractului de intretinere se datoreaza o intretinere propriu-zisa
periodica, in cazul rentei viagere se datoreaza prestatii periodice ce constau de
regula in sume de bani dar si in alte bunuri frugifere. De aici deducem o a doua
distinctie intre aceste contracte, respectiv, prin renta viagera se naste o obligatie
de a da (de a constitui sau transmite un drept real), in timp ce in cazul intretinerii
se naste o obligatie de a face (de a presta efectiv intretinerea).
Alta deosebire ar fi posibilitatea urmaririi rentei viagere de catre creditori, fata
de intretinere care este insesizabila.
Renta viagera poate forma obiectul unei cesiuni, in timp ce intretinerea este o
creanta personala si netransmisibila.