Teatrul National din Berlin este construit in 1801 de Karlll Gotthard
Langhans in Gedanmermarkt.Constructia de forma alungita era amplasata intre bisericile cu cupole simetrice din parohiile germana si franceza,asezate cumva mai in spate . Cladirea era aspru criticata de berlinezi ,ei find de parere ca aceasta cladire arata destul de stearsa in comaratie cu arhitectura cladirilor contemporane din oras.
Dupa aproape doua secole de la constructia teatrului,mai precis in
1817, cladirea teatrului a ars pana in temelii.Acest fapt a atras atentia numerosilor arhitecti.S-au depus numeroase proiecte pentru reconstituirea lui,insa Schinkel a fost cel care a castigat acest prestigios proiect.Nu doar schitele sale au fost foarte convingatoare,dar si conceptia sa a combinat latura proctica,frumosul si protectia in caz de incendiu intr-o solutie cat mai economica.Noul teatru urma sa devina "o opera de arta desavarsita din toate punctele
de vedere,care sa armonizeze perfect atat interiorul cat si exteriorul".O
asemenea tinta nu era deloc usor de atins,deoarece nu era vorba de o cladire noua.Coloanele si zidaria care nu fusesera mistuite de flacari trebuiau refolosite pentru a reduce costurile. La comanda regelui,trebuia sa se tina cont de creearea mai multor spatii pentru depozitare,dotari de restaurant,o sala de concert,una pentru banchete si o scena pentru repetitii.
Pentru a se conforma ,Schinkel a stiut cum sa se adapteze in proiectul
sau cu maiestrie dorinteleor regale ,chiar daca aceasta a insemnat reducerea dimensiunii salii de spectacol.El a intors cu 90 % sala de spectacol,pozitionata anterior pe latimea cladirii .In spatiul astfel eliberat din cadrul peretilor laterali ai fundatiei,el a putut include o sala de 2 etaje in partea nordica si celelalte sali comandate de rege in partea sudica.rezultatul a fost impartirea cladirii in 3 corpuri , ale caror pereti masivi au redus pericolul de incendiu.
Atat teatrul cat si scena au trebuit reduse semnificativ ca dimensiuni in
cadrul marginit de peretii existenti; scena insasi avea doar 12 m latime.Schinkel a incercat sa ofere o vedere buna si o acustica de calitate unui numar cat mai mare de spectatori din sala.Cele 3 balcoane erau sustinute de coloane de fier ,astfel incat sa nu obstructioneze vederea acolo unde acest lucru era cu putinta.Folosirea suprafetelor netede era evitata astfel.Dimensiunea mica a salii si decoratiile sculptate erau menite sa imbunatateasca acustica.
Sala de banchet din partea sudica era decorata cu coloane ionice si
sculpturi ornamentale pentru a oferi "aerul vesel "dupa cum spunea Schinkel.Tavanul pictat,busturile compozitorilor,precum si detaliile decorative ilustrau rolul salii-cel de sala de concert.
In partea exterioara ,scena si auditoriul aveau acelasi
acoperis,detasandu-se asadar de restul cladirii,care era organizata pe
niveluri,precum o piramida.Parterul si podiumul inaltau tetrul deasupra
nivelului arhitecturii din oras,facandu-l sa pare asezat pe un piedestal.Niste scari impunatoare duceau la porticuri cu coloane al tatrului,construit in fata auditoriului.Deoarece intrarea in cladire se facea prin podium,scarile din exterior,neacoperite,aveau doar rolul de a conferi tetrului demnitatea unui templu al artei iar Schienkel chiar asa isi dorea sa fie privita cladirea .Timpanul il infatiseaza pe Apollo intr-un car tras de grifoni.Sculpturile ,reliefurile si formele arhitecturale subliniaza originile teatrului in Grecia antica.
Drept conceptie arhitectonica de baza in proiectul pentru peretii
teatrului - un proiect, de altmiteri nu foarte comun in arhitectura clasica,in care fatada este articulata prin pilastrii- Schinkel a promovat motivul arhitectural al mormantului lui Trasyllos ( dirijorul corului din Grecia antica).Peretii exteriori nu pareau a fii simplii pereti cu deschizaturi pentru ferestre ; dimpotrica ,lasau impresia ca se dizolva in suporti de sustinere si in antablamentul masiv . Coloanele porticului , pe care autorul a trebuit sa le pastreze ,sunt singura exceptie din acest punct de vedere.
Teatrul national a fost distrus in timpul celui de-al doilea razboi
mondial.Cladirea a fost redeschisa ca sala de concerte abia in 1984.In timp ce constructia exterioara a fost in mare masura refacuta dupa original,Sala de concerte nu a mai fost reconstituita ,luandu-i locul astazi ,o copie mult mai mare a micii sali de concerte a lui Schienkel.Astazi doar partea exterioara a Teatrului National mai sta marturie ideiilor arhitecturale a lui Schinkel.Sala de concert,realizata pe doua etaje (distrusa in 1945) a fost reinlocuita la reconstructie de o sala relativ mica.
Cladirea Teatrului National realizat de Schienkel ,cu templul de la
intrare si treptele neacoperite ,domina si astazi Gedarmenmarkt .Distrusa in razboi,constructia nu mai functioneaza ca sala de teatru,ci ca sala de concerte.