LEGEA UNIVERSULUI

Adevărata învăţătură pe care le-am făcut-o conoscută oamenilor de la

Adam şi pînă astăzi, lege transmisă prin sute de înţelepţi şi prooroci, a avut
întotdeauna ca scop crearea unei societăţi perfecte, bazată pe dragoste şi pe
respect reciproc, lipsită de boli şi de dureri, lipsită de ură şi de rău şi plină de
fericire; unde fiecare individ să se simptă iubit, iar munca sa să fie preţuită! În
afară de practicarea politeizmului, Legea Universală este în exclusivitate de
natură etică! Accentul în ea este pus pe religia inimii şi pe credinţa într-un
Dumnezeu unic – Yehowah; pe însemnătatea moralei sociale şi a dreptăţii.
- Ea prevede binele vostru, nu al Meu, şi fericirea voastră, nu
satisfacerea unui egoism personal al Meu, după cum vă gîndiţi voi. Lumea, luată
aşa cum este ea, este o adunătură de fiinţe josnice, egoiste, care sunt superioare
animalelor numai prin faptul că egoismul vostru este mai bine gîndit. Prin
Invăţătura Mea vreau să vă smulg din mlaştina deşertăciunii în care vă aflaţi, să
fac din voi oameni, să fac din voi locuitori ai Universului.
- Aveţi în faţă două perspective, mai multe nu există. Sau alegeţi calea
pe care v-o propun Eu şi deveniţi oameni, sau alegeţi soarta dobitoacelor şi trăiţi
ca nişte dobitoace fără să ştiţi pe ce lume vă aflaţi. Nu vă înşelaţi singuri pe voi în
privinţa aceasta. Nu vindeţi libertatea şi fericirea vieţii acesteia pe cioburi şi
mărgele de sticlă, iar viaţa veşnică pe iluzii şi închipuiri deşarte. Ambele vin de la
Mine şi nimeni nu le poate primi decît de la Mine.
Nimeni nu poate deveni fericit fără voia Mea. Bogăţia, puterea, slava şi
altele de genul lor sunt lucruri deşarte, ele nu aduc cu adevărat fericirea. Fericirea
este o comoară ce se dobîndeşte numai pe cale spirituală. Oricît v-aţi înşela
voi în privinţa ei, ea ţine în primul rînd de bogăţia intelectuală a individului,
nu de starea lui materială! Singurul lucru pe care-l aduc bogăţia şi puterea este
urîtul: - golul sufletesc pe care nu-l puteţi umple cu nimic. Oricît n-ar încerca
bogaţii şi mai marii pămîntului să scape de urît, prin petreceri, prin băuturi
alcoolice, prin droguri si prin perversităti sexuale, el îi urmăreşte ca o umbră pînă
în mormînt. Lipsa Mea din sufletul lor şi este explicaţia urîtului şi a pustietăţii
sufleteşti.
- Cine este înţelept? - Cel care ştie să înveţe de la toată lumea!
- Cine este puternic? -Cel care se învinge pe sine însuşi!
- Cine este bogat? - Cel ce se mulţumeşte cu ceea ce are!
- Şi cine merită să fie preţuit? - Cel ce-i preţuieşte pe alţii.
Fi-ţi dar înţelepţi!. Cercetaţi toate lucrurile şi discerneţi ce este bun
pentru voi! Stăpîniţi-vă sentimentele, fi-ţi oameni şi purtaţi-vă cuviincios cu
toate crearurile din lume!
Nu există zece adevăruri. Adevărul este numai unul. Nu există mai
multe învăţături venite de la Mine, decît cea pe care o aveţi în faţă. Învăţătura
Mea a fost întotdeauna aceeaşi şi Legile Mele sunt veşnic aceleaşi.
 Interesele josnice şi goana după onoruri şi profit mîrşav sunt cele ce au
adus la dispersarea Invăţăturii Mele în zeci de alte învăţături, din care nici una nu
se mai aseamănă cu cea originală. Lucrurile despre care vă vorbesc în cartea de
faţă au fost făcute cunoscute şi lui Adam, şi lui Moses, şi profeţilor, şi lui
Yehoshua, şi lui Mahomed. Aceleaşi lucruri le-au cunoscut cu toţii, dar la ce
dispersare de idei s-a ajuns? – Şi aceasta datorită nebăgării de seamă a
continuatorilor lor fideli, datorită mîrşăveniei continuatorilor lacomi de putere şi
de cîştig nemeritat şi datorită prostiei celor ce i-au urmat!

Nu am nevoie de nici un fel de religie; de nici un fel de tradiţie; de nici

un fel de jertfă şi de nici un fel de ritual! Cine practică toate aceste lucruri - spre
osînda lor le practică. Am nevoie de o inimă curată, dornică mereu de fapte
bune, iubitoare de oameni şi iubutoare de adevăr! Am nevoie de o minte lucidă
care să ştie mereu ce face, care să nu facă nimic numai pentru că aşa este
părerea altora, o minte care să-şi stăpînească toate instinctele, să înfrîneze toate
poftele, să abată paşii omului de la cărarea celor răi şi mîinile lui de la mîhnirea
aproapelui său. Am nevoie de oameni, nu de animale cu chip de oameni!
Care este totuşi învăţătura Mea, învăţătură pe care au cunoscut-o Adam,
Enoh, Yehoshua şi Mohamed şi pe care vreau să o cunoaşteţi şi voi?
Tot ceea ce derivă din cele două Legi Universale, fără adausuri şi
ambalaje comerciale de tot felul, şi este Invăţătura Mea !
Prima Lege Universală, despre care v-am vorbit şi la începutul cărţii, cea
care ridică cele mai multe nemulţumiri din partea voastră, este Legea ce se referă
la credinţa în Mine:
Eu sunt Yehowah, Dumnezeul, Creatorul şi purtătorul vostru de grijă.
Să nu aveţi alţi dumnezei în afară de Mine, nici din rîndul oamenilor, nici din
rîndul îngerilor, nici din rîndul animalelor, nici din rîndul meseriilor şi pasiunilor
ce le aveţi, şi nici vre-un alt lucru de natură materială sau ideală! Să nu vă
închinaţi înaintea lor şi să nu le slujiţi, căci Eu, Yehowah Dumnezeu, sunt un
Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea
şi al patrulea neam al celor ce Ma urăsc, şi Mă îndur pînă la al miilea neam de
cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. Să nu luaţi în deşert numele Meu, căci
Eu nu voi lăsa nepedepsiţi pe cei ce vor lua în deşert numele Meu.
Aceasta este Legea pe care mulţi dintre voi n-o pot accepta, n-o pot
înţelege şi nici nu vor să o înţeleagă. De ce această obligativitate de a avea numai
un singur Dumnezeu, şi anume pe Mine? - De ce n-aţi putea voi să vă făuriţi
singuri destinul vostru şi să credeţi în ce vreţi? -De ce?
Ca să vă fie mai uşor să înţelegeţi răspunsul la toate aceste întrebări, îl
voi face mai aproape de stilul caracteristic vouă, exemplificîndu-vă pe voi înşivă.
Fiecare dintre voi posedă cîte ceva. Mai bogaţi sau mai săraci, dar cu toţii sunteţi
proprietari. Unul stăpîneşte o casă, altul o maşină; Unul o vacă, altul un căţel sau o
pisică, iar altul toate aceste lucruri luate împreună. Care este atitudinea voastră
faţă de lucrurile pe care le stăpîniţi? Vă este greu să răspundeţi? V-o spun Eu.
Indiferent ce stăpîniţi, un obiect sau o fiinţă, atitudinea voastră faţă de lucrurile pe
care le stăpîniţi este aceeaşi: pretindeţi de la ele o supunere oarbă, fără nici un fel
de comentarii sau discuţii. În cazul cînd stăpîniţi obiecte pe care singuri le-aţi
creat, pretenţia voastră poate fi înţeleasă, dar în cazul bietelor dobitoace nu vă
prea înţeleg. Nu le-aţi creat, de hrănit nu vă obligă nimeni să le hrăniţi, lăsaţi-le
libere şi o să vedeţi că n-au să moară de foame, şi totuşi vă comportaţi cu ele ca
nişte tirani. Pentru o bucăţică de pîine, un biet căţel nu ştie toată viaţa lui ce
înseamnă libertate, iar pentru o mînă de păpuşoi, un biet cal munceşte şi ia bătaie
ca pentru o lume întreagă!
-Care este atitudinea voastră faţă de un animal ce nu se comportă conform
capriciilor voastre? – Vă aduceţi aminte?
– Dacă astfel vă purtaţi voi cu nişte biete fiinţe, care nu vă sunt datorate cu
nimic şi pe care le întreţineţi din surplusul vostru, şi întotdeauna cu un motiv bine
întemeiat, pentru carne, pentru blană, pentru pază, sau pentru distracţie, care aţi
vrea să fie atitudinea Celui ce va creat şi vă întreţine, faţă de voi? – Căci cine
dintre voi ştie cum se transformă ţărîna în produsele pe care le consumaţi? – Ştie
cineva? – Nu!
– Sau, care aţi vrea să fie îndatoririle voastre faţă de acea persoană? –
Atitudine indiferentă? – Oare nu este aceasta trăsătura pe care o urîţi voi cel mai
mult la persoanele şi la animalele pe care le iubiţi? – Sau poate vă place cînd
cîinele vostru ascultă mai mult de glasul vecinului vostru decît de voi?
Ce-ar fi să vă gîndiţi un pic şi la atitudinea voastră ca părinţi faţă de
copiii voştri, şi de pretenţiile ce le puneţi în faţa lor? Şi cînd te gîndeşti că nici
aceştia nu vă aparţin în întregime. Ei sunt un rezultat al unei plăceri, al unui act
inconştient, în care voi vă gîndiţi mai mult la plăcerea personală decît la viitorul
copil, iar uneori copilul nu este binevenit deloc, ba chiar nimicit înainte de a se
naşte. Sunteţi stăpînii lor numai datorită grijii pe care le-o purtaţi, şi totuşi cereţi o
supunere totală din partea lor. De ce?
De aceea pretind şi Eu ca să aveţi şi voi faţă de Mine o atitudine
corespunzătoare meritului şi importanţei pe care o am Eu în viaţa voastră,
începînd de la faptul că sînt răspunzător de apariţia voastră, a fiecăruia în parte,
continuînd cu faptul că în fiecare noapte am grijă să primiţi energia cuvenită
susţinerii vieţii voastre, am grijă să primiţi toate elementele necesare organismului
vostru prin punerea la dispoziţia voastră a unui întreg asortiment de produse
alimentare, unul mai gustos ca altul, şi, în fine, Eu am grijă ca cei ce mă iubesc să
ducă o viaţă liniştită, plăcută şi fericită. Oare toate aceste lucruri nu sînt destule
pentru a Mă bucura şi Eu de dragostea şi respectul vostru? Oare bucata de pîine pe
care o daţi voi căţelului vostru este mai de preţ? Ce-ar fi dacă într-o noapte Eu aş
refuza să-Mi mai revărs energia asupra voastră? Cui o să-i slujiţi voi atunci? sau
de la cine o veţi cere şi la cine o să căutaţi dreptate?
 A doua Lege Universală, “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi!” ţine exclusiv de bunăstarea şi fericirea voastră şi este în întregime de
natură etică.
Pe plan filosofic această lege pare a fi mai rezonabilă decît prima, dar pe
plan material ea rămîne la fel de nerealizabilă. Cît timp evenimentele se
desfăşoară la nivelul vorbelor, majoritatea dintre voi s-ar vrea puşi la dreapta Mea,
pentru felul în care respectaţi această lege, dar imediat ce se trece la fapte,
deveniţi mai răi decît lupii unii pentru alţii.
Nu există nimic mai detestabil pe lume decît să pretinzi a face un lucru,
cînd în realitate faci exact opusul acelui lucru.
Ce poate fi mai urît decît să susţii că iubeşti, cînd în realitate urăşti; să susţii
că-i vrei cuiva binele, cînd în realitate nu ştii cum să distrugi acea persoană; să
propagi un slogan despre înflorirea neamului şi, în numele acelui slogan, să
distrugi tot neamul?
Care este deosebirea dintre Iudaism, Creştinism, Mahomedanism,
Protestanism, Fascism şi Comunism? În afară de deosebirile de natură filosofică a
acestor religii, nu există vre-o altă deosebire între ele! Pe plan material toate s-au
înfăţişat în acelaşi fel şi toate au folosit ca sursă de propagare şi de răspîndire
aceleaşi metode clasice!
– Sunt oare omorul, tortura, prigoana, şantajul, etc, folosite în numele lui
Isus, diferite de cele folosite în numele partidului, naţiei, rasei, clasei sau a
altceva? --Nu avem oare în ambele cazuri de a face cu acelaşi omor, cu acelaşi
şantaj şi cu aceeaşi tortură?

Vă place foarte mult să jucaţi teatru, să fiţi văzuţi, şi să fiţi plăcuţi. Fiecare
dintre voi se vede în sinea sa o personalitate mare, pe care încearcă tot timpul să o
imite şi să o exteriorizeze, mai ales cînd merge vorba despre un domeniu unanim
recunoscut, despre onoruri şi despre favoruri.
Aşa se întîmplă şi pe plan religios. Credinţa a devenit diferită de viaţa
personală. Ea a devenit ceva de zile mari, ceva de ochii lumii, ceva tradiţional.
Voi nu vă mai daţi seama că viaţa şi credinţa trebuie să fie două lucruri
nedespărţite unul de altul. Credinţa poate fi manifestată numai în viaţa de toate
zilele, dar nu la oră stabilită şi într-un loc stabilit, iar Legile Mele trebuie
respectate la tot pasul, nu numai duminica, în biserici şi în casele de rugăciuni.
Ce înseamnă pentru voi viaţa din bisericile voastre? Ce scop au toate
ritualurile pe care le practicaţi voi acolo? Şi pentru cine sunt ele practicate?
Nu observaţi voi oare nici o asemănare între obiceiurile şi ritualurile pe
care le practicaţi voi şi cele practicate de bisericile păgîne şi satanice? Nu v-aţi
întrebat voi oare nici odată de ce lucrurile pe care le faceţi voi se aseamănă atît de
mult cu cele ce le fac ei? - Sunt Eu oare la fel ca idolii lor? – Am Eu oare nevoie
de ritualurile de care au nevoie ei? S-au poate voi Mă puneţi pe aceeaşi treaptă cu
Azazel? Poate credeţi că am ajuns în mintea voastră şi la slăbiciunile voastre? Sau
poate credeţi că am ajuns în mintea nebunilor?
Dacă voi ştiţi ce se petrece în bisericile voastre şi în comunităţile voastre
religioase, şi dacă vă puteţi explica toate lucrurile, datinile şi obiceiurile ce se
petrec acolo, Eu nu! Nu pot să-mi dau seama cum au ajuns ele să fie considerate
ca un mod de cinstire al Meu şi ca o parte a credinţei în Mine.
Mai bine aţi numi toate lucrurile după numele lor! Dacă vă place să
jucaţi teatru, spuneţi-o deschis! Făceţi-vă cu toţii actori. Stabiliţi zile şi locuri
anumite şi distraţi-vă după cum vă este voia! Luaţi chipuri de sfinţi şi de mucenici
şi ţineţi cuvîntări lungi şi înflăcărate, cîntaţi, dansaţi şi jucaţi-vă de-a “v-aţi
ascunselea” şi de-a “telefonul stricat”, orice, numai să fie făcut de dragul
distracţiei şi să n-aibă nimic de a face cu modul de cinstire al Meu, cu învăţătura
Mea şi cu Legile Mele.
Dacă credeţi - credeţi! Dacă nu - nu! Este mai bine să numiţi
lucrurile aşa cum sînt ele, decît să vă înşelaţi singuri pe voi. Credinţa în Mine
nu poate fi separată de viaţa de toate zilele. Indiferent că lucraţi, mîncaţi,
dormiţi sau vă distraţi, Legile Mele trebuie să vă fie permanent ghidul
vostru în viaţă.
- După cum un tată poartă în inima sa dragostea pentru fiul său, indiferent
unde s-ar afla, sau unde s-ar afla fiul său, şi după cum un fiu conştiincios îşi
iubeşte şi stimează tatăl, indiferent de distanţa care-i desparte, la fel şi cei ce Mă
iubesc şi Mă stimează: - Mă iubesc şi Mă stimează în inima lor, nu de ochii lumii.
Căci cine Mă cinsteşte pentru a fi apreciat de lume, va primi răsplata pe care o
merită - aprecierea lumii, dar cu Mine aşa fel de oameni nu au nimic. Ei sînt
departe de Mine.
Cunosc toate faptele oamenilor, toate vorbele şi toate gîndurile lor! –
Nu există gînd care să poată fi ascuns de Mine! – Deaceea, de ce n-aţi încerca voi,
pe baza gîndurilor voastre, să comunicaţi cu Mine? – Este oare o rugăciune spusă
într-un loc special, în biserică, moscheie sau sinagogă mai de preţ decît una spusă
acasă în gîndul vostru? – Oare la locul în care este spusă rugăciunea Mă uit Eu,
sau la sinceritatea ei şi la modul în care este spusă?
- Dacă greşiţi faţă de Mine, de la cine ar trebui să vă cereţi iertare? De la
pastori? Sau de la popi? Pot ei oare să decidă în locul Meu? Pot ei oare să vă
ierte alte păcate decît cele comise faţă de ei înşişi?
După cum un om nu poate să decidă în locul unui alt om, fără să ştirbească
din drepturile şi personalitatea aceluia, la fel nu poate nimeni să decidă în locul
Meu, sau să vorbească în numele Meu, fără să-i fi dat Eu voie. Vina nu este a
preoţilor, pentru că vă iartă păcatele pe care nu au dreptul să le ierte. Vina este a
voastră, pentru că aşteptaţi iertare de la cine nu trebuie. Nu ei sunt vinoveţi de
faptul că vă mint; ei singuri sînt robii ideilor lor minciunoase; Voi sînteţi vinoveţi,
pentru că vă lăsaţi păcăliţi, şi încă cu o mimică de sfinţenie şi cu bucurie pe suflet
că o faceţi!
 Vreau o relaţie Tată - Fiu cu fiecare dintre voi în parte. O relaţie
sinceră, bazată pe dragoste şi stimă reciprocă. Relaţie în care meritele ambelor
părţi să fie luate în consideraţie, atît meritele voastre, cît şi ale Mele. Care tată
aşteaptă jertfe sau plecăciuni din partea fiului său? N-are oare el mai degrabă
nevoie de ascultare, de stimă şi de dragoste din partea fiului său, decît de jertfe?
Eu datoria Mea de Tată o respect şi Mi-o fac.

Cum ar trebui să puneţi în practică Legea iubirii aproapelui, dat fiind faptul
că de înţelegerea acestei Legi depinde calitatea vieţii voastre?
Fericirea nu ţine atît de bogăţiile de care dispuneţi, cît de relaţia pe
care o aveţi cu oamenii ce vă înconjoară. Puteţi avea bogăţii nemăsurate, dar
dacă nu aveţi nici un prieten, nu veţi înţelege nimic din viaţă. Construcţia voastră
presupune întotdeauna o relaţie cu alte persoane. Absenţa acestora duce la
dereglări fizice şi mentale, care vă pot cauza moartea pînă la urmă. De ce n-aţi
încerca, în loc să agonisiţi averi şi bogăţii nemăsurate, să vă faceţi cît mai
mulţi prieteni şi, dacă e posibil, să fiţi prieten cu toată lumea?
Nu fac toate bogăţiile pămîntului cît face un prieten adevărat, care te
înţelege întotdeauna, ştie să-ţi spună o vorbă bună şi este gata să te ajute mereu.
Dar nu toţi pot înţelege lucrul acesta şi nu toţi ştiu să-l preţuiască la timp. Pentru a
înţelege acest lucru este nevoie de pricepere şi de înţelepciune, dar nu toţi le au.
Legea banului este diametral opusă Legii prieteniei. Banul presupune
parteneri, victime şi jertfe, - dar el nu admite prieteni! Banul presupune egoism,
lăcomie şi viclenie, - dar el nu are nimic în comun cu jertfirea de sine, cu dărnicia
şi cu bunătatea. Pentru a avea bani trebuie să-i tratezi pe toţi oamenii ca pe nişte
posibile surse de venit, din care prin orice mijloc se pot extrage profituri, dar
pentru a avea prieteni trebuie să-i tratezipe toţi oamenii ca pe tine însuţi!
A doua Lege a Universului presupune jertfirea legii banului! Banul a
fost conceput ca un mijloc de înţelegere între oameni, pentru uşurarea vieţii lor şi
pentru prevenirea nedreptăţirii lor. El a fost creat pentru oameni, ca să slujească
oamenilor; nu oamenii au fost creaţi pentru bani şi pentru slujirea lor!
Omul este mai presus decît banii şi deaceea trebuie preţuit mai mult
decît ei! Nu folosiţi oamenii pentru a cîştiga cît mai mulţi bani; folosiţi-vă mai
bine de bani pentru a vă face cît mai mulţi prieteni!
Legea Universului nu propagă sărăcia! Cine este harnic şi munceşte - nu are
decît să se bucure de rodul muncii sale, şi cine ştie să-şi folosească priceperea
pentru îmbunătăţirea condiţiilor sale de viaţă - nu are decît să o facă! Mă bucur să
vă văd fericiţi! Bucuria voastră este bucuria Mea, dar această bucurie nu trebuie să
se bazeze pe necazul altuia şi pe durerea altor oameni!
Bucuraţi-vă de viaţă, bucuraţi-vă de rodul mîinilor voastre, căci pentru
bucurie v-am făcut, nu pentru necaz, dar luaţi seama ca fericirea voastră să nu
fie bazată pe nenorocirea altora. Nu strîngeţi bogăţii prin înşelăciune şi prin
asuprire căci n-o să vă folosească la nimic! După cum nu se bucură prostul de
paiele ce şi le aprinde pe cap, tot aşa nu se va bucura nici hoţul de bunurile furate!
Nici el, şi nici copiii lui nu vor avea viaţă tihnită. Voi avea Eu grijă ca ei să
plătească cu vîrf şi îndesat pentru lacrimile ce le-au provocat!
Nimeni din cei ce strîng averi de pe spinarea altora nu se vor bucura de
ele! Toate bogăţiile lor vor ajunge a nimănui, vor fi risipite în zădar şi vor fi
aruncate în vînt. Nu se va alege nimic nici din familia lor! Eu nu sunt numai un
Dumnezeu al Dragostei, după cum Mă consideraţi voi, ci sunt Dumnezeul
Dreptăţii în primul rînd. Toţi cei ce Mă confundă cu dragostea şi cu iubirea fără
seamăn, - greşesc amarnic.
Nu iubesc nimic mai mult decît dreptatea şi nu-mi place nimic mai mult
ca adevărul. Nu se va vărsa o singură lacrimă nevinovată pe întreaga suprafaţă a
Pămîntului, fără ca Eu să-i trag la răspundere pe cei ce s-au făcut vinoveţi de ea.
Prinde-ţi la minte şi înţelepţiţi-vă. Uitaţi-vă la viaţa bogaţilor - sunt ei
oare fericiţi? Citiţi istoria,- ce s-a făcut cu toţi cei ce şi-au făurit bogăţii prin
necazul altora? Ce se face cu bogăţia proştilor? - Şi ce se face cu viaţa lor?
Odată cu creşterea bogăţiilor creşte şi numărul cheltuielelor. Un
nesăbuit o să jefuiască o mie de oameni, o să-i aducă la mizerie şi la sapă de lemn,
ca apoi să cheltuiască banii cîştigaţi pentru întreţinerea unui cîine sau a unei pisici
de rasă, plătind cu suferinţa a o mie de oameni pentru indiferenţa unui animal; sau
îi va cheltui pentru întreţinerea a o sută de paznici de corp, de servitori şi de
mîngîietori, care nu sunt altceva decît o gaură la sacul lui cu bani. Dar cea mai
mare prostie a voastră este să alergaţi pînă vă pierdeţi sănătatea în goană după
bani, ca apoi să-i daţi pe toţi pînă la ultimul pentru întreţinerea medicilor. N-ar fi
oare mai înţelept să vă păstraţi sănătatea de la început, atîta timp cît o aveţi, decît
să o distrugeţi şi apoi să n-o mai puteţi întoarce niciodată? – Şi nu e mai bine oare
să trăiţi liniştiţi, mulţămindu-vă cu necesarul, decît să tremuraţi de frică într-un lux
nesăbuit?
Ce poate fi mai scump ca pacea şi bunăvoinţa între oameni? Numai
locuind în bunăînţelegere cu toţi oamenii vă puteţi într-adevăr bucura de
rodul muncii voastre.
Nu-i mai bine oare să construiţi o casă şi să locuiţi în ea, decît să o
construiţi ca să o dărîme alţii, iar voi să umblaţi pe drumuri? Nu-i mai bine oare să
creşteţi fii şi fiice ca să-i vedeţi fericiţi, decît să-i creşteţi ca să-i vedeţi omorîţi de
alţii?
Aţi progresat în toate domeniile vieţii voastre, în ştiinţă, în artă, în
tehnică şi în arta militară, dar în domeniul în care trebuia să progresaţi cel mai
mult n-aţi progresat deloc! Aţi forţat minţile şi mîinile voastre să creeze posibilul
şi imposibilul, cu folos şi în zădar, dar care trebuie să fie atitudinea voastră unul
faţă de altul nu v-aţi gîndit deloc!
În scopul înbunătăţirii relaţiei dintre voi trebuie să lucreze toate
minţile voastre şi toţi învăţaţii voştrii, şi nu numai apoi în alte domenii!
 Respectarea Legii cu privire la iubirea aproapelui nu poate fi despărţită
de Legea iubirii faţă de Mine. Nu poate nimeni să Mă iubească pe Mine şi să
urască pe mama şi pe tatăl său; sau, cum poate cineva zice că Mă iubeşte pe Mine,
pe care nu Mă vede şi să urască pe aproapele său care se află în preajma sa?
Relaţia dintre oameni trebuie să fie construită după principiile:” - Ce
ţie nu-ţi place - altuia nu-i face!” sau, “-Ce-aţi vrea să vă facă oamenii vouă,
aceea făceţi-le şi voi lor!”
Desconsiderarea acestor învăţături simple, dar pline de tîlc, nu poate
duce nicăieri în altă parte decît la eşecul tuturor încercărilor de a construi o
societata bazată pe stimă şi pe respect reciproc.
Nu-l judecaţi pe aproapele vostru înainte de a vă pune în locul lui! - Cel
care-l face pe altul de ruşine în public procedează ca şi cum l-ar ucide.
Nu dispreţuiţi pe nimeni, căci nu există om care să nu aibă un rost pe lume.
Să vă judecaţi aproapele cu toată îngăduinţa! Onoarea lui să vă fie tot atît
de scumpă ca şi onoarea voastră!
Sfărîmaţi lanţurile nedreptăţii, deznodaţi legăturile robiei; da-ţi drumul
celor asupriţi şi rupeţi orice fel de jug! Împărţiţi pîinea voastră cu cel flămînd,
hainele voastre cu cei goi şi adăpostiţi în casa voastră pe nenorociţii fără
adăpost! Aceasta este adevărata respectare a poruncilor Mele; şi aceasta este
adevărata credinţă în Mine!
Fiţi însă vigilenţi! Dragostea faţă de aproapele vostru nu trebuie să
devină un prilej de tolerare a răului pentru voi. Răul nu se încuviinţează şi nici nu
se tolerează. Răul se previne şi se distruge!
Dacă cineva poate face un bine şi nu-l face - păcătuieşte! Însă dacă el
poate să preîntîmpine o faptă rea şi n-o face, -păcătuieşte şi mai mult!
Dreptatea nu poate fi despărţită de iubirea aproapelui, ea este o parte
integrantă a acesteia. Nu e nevoie să-i urîţi pe cei ce fac răul. Urîţi faptele lor şi,
dacă e posibil, preîntîmpinaţi-le!
Un om pornit să facă rău nu mai este om! El este fiară. Dacă el nu vrea
să admită nici o corectare, nu vrea să se oprească din calea sa şi nu vrea să se
abată de la rău, trebuie tratat ca o fiară, fără ură, cu sînge rece, pentru a împedica
orice vărsare de sînge şi lacrimi nevinovate!
Un om pornit să facă rău se aseamănă cu un bou care are obiceiul de a
împunge, sau cu un cîine turbat. Dacă nu se găseşte cineva care să-l oprească la
timp, mult necaz poate aduce!
- Nu fiţi laşi, dînd vina pe legea Mea, pe Legea iubirii aproapelui, că nu vă
permite să vă opuneţi răului. Primul viciu pe care-l urăsc Eu la voi oamenii este
laşitatea, frica oarbă şi teama pentru propria voastră piele. Un om fricos nu este un
om de încredere. El nu poate crede cu adevărat în Mine şi nu respectă Legile
Mele; el este uşor influenţabil şi manipulat de către alţii şi poate aduce, prin
aceasta, mult necaz apropiaţilor săi, şi nu stă cu gîndul în altă parte decît la
propria-i piele.
 Nu există faptă mai mare pe lumea această şi în întreg Universul,
decît să rişti propria viaţă pentru viaţa aproapelui tău! Adevărat vă spun, o
să fie mult mai uşor în ziua de judecată pentru cei ce au murit păgîni, dar
care şi-au riscat viaţa pentru prietenii lor, decît pentru cei ce se socot sfinţi,
dar care se tem să mişte un deget pentru binele aproapelui lor!
Sunt Dumnezeul Dreptăţii, de aceea băgaţi de seamă şi faceţi totul cu
dreptate. Dragostea şi Dreptatea merg pas în pas, ele nu trebuie despărţite una
de alta. Nu exageraţi în nici una din ele, şi nu îndepliniţi numai una, lăsînd-o pe
cealaltă nefăcută.
Faceţi dreptate cu dragoste şi iubiţi cu dreptate. Nu consideraţi un om
vinovat nevinovat şi nu osîndiţi pe nimeni fără vină! Dacă cineva se căieşte de
răuil ce la făcut - iertaţi-l. Dar dacă el continuă să facă rău şi nu se căieşte de el
- acţionaţi după dreptate. Răul nu trebuie tolerat!