Meterul

Meter valah, azi nume de fntn,

Crescut din lutul ce l-ai plmdit
n sprinten zidire cu trei turle
i ce dantelat de granit,
Din cntece pierdute pn astzi
i din puterea visului vnjos
Ai nchegat, cu palme btucite,
Minunea de la Arge mai n jos.
Un om brbos inea o floare alb
n aspre palme, mngind-o blnd...
Czut n iarb i secat de vlag,
O doin trist ngna n gnd.
Priveai. i-un dor tulburtor te-ncinse
Lui s-i nchini nemaivzut altar,
S stea pe plaiul aspru, precum floarea
n palme btucite de plugar.
Visai s vezi sub bolile rotunde
i-n fumul plpit de lumnri,
Pe lemnul zugrvit cu lut i soare
Chipul plmailor acestei ri.
nfrigurat de-un singur gnd, smulgndu-i
Ca zdrene vii prerile de ru,
Tu i-ai strivit sub talpa mnstirii
Inima ta, tot ce-ai avut al tu.
Dar i-ai simit-o renscnd cu larm
n dangtul de clopot, presimit
Al veacurilor multe, viitoare,
Tu, prometeu romn, purtnd alt mit
Cnd ridicat pe cea mai-nalt turl,
Cu glas profetic, domnului despot,
De-ai s mai poi cldi la fel minune,
I-ai dat rspunsul rzvrtit: - Mai pot!
Orbind cu pirozeaua de pe cum,
i ndreptnd hangerul de la gt,
Domnul intea profilul pietrei, fraged,
Cu ochi pizmuitor i mohort.

El jinduia numai a lui s fie

Tot ce-ai putut, pltind din tine, da.
Ca piatra de pe frunte s-i luceasc
Rugul unic suit pe jertfa ta.
Cnd schelele curmate se surpar
Preai att de nenvins sub nori,
nct cu slabe aripi de indril
Ai fi putut spre alte zri s zbori.
Dar dragostea pmntului i-a rii
Te-a prvlit pe cmpul fumuriu,
Ca s neti n veci de veci, fntn,
De jertf i de cntec pururi viu.
S-a destrmat sub piatr-n mnstire
Cel ce demult a poruncit ca domn,
Fntna curge-n brazde i-n ulcioare,
Fr odihn,
fr uitare,
fr somn.