Fracturile olecranului

publicat pe 18 Ianuarie 2007

Recomanda | Tipareste |

Trimite prin Y!M | Fii prima care comenteaza!

Definitie
Fractura de olecran reprezinta pierderea continuitatii osoase la nivelul
olecranului, ca urmare a actiunii unui agent traumatic.
Anatomie si biomecanica
Olecranul reprezinta partea cea mai superioara a ulnei care prezinta mai multe
parti. Reprezinta partea superioara unui unghi drept, in dreptul unghiului gasindu-se fosa
olecareniana sau incizura trohleara a ulnei. Aceasta incizurra se articuleaza cu trohleea
humerala. Intre cele doua componente osoase se gaseste cartilaj. Un rol important in fracturile
de olecran il are si insertia muschiului triceps la nivelul olecraniului, important in tractiunile
acestuia in contractia muschiului.
Incidenta
Aceste fracturi sunt foarte frecvente, mai ales la barbatii tineri.
Anatomie patologica
Un rol impotant aprecierea gravitatii fracturii il are caracterul intra sau extraarticular. Deci
fracturile pot fi:
intraarticulare sau extraarticulare (fracturi parcelare, sunt rare).
De asemena pot fi fracturi deschise - caz in care se deschide si articulatia, si acestea sunt mai
grave datorita riscului de infectie.
O alta leziune importanta si care trebuie luata in considerare in cazul fracturilor de olecran
este lezarea nervului ulnar.
Etiopatogenie
Mecanismul de producere a fracturii e variat si pesupune: fractura prin mecanism direct prin
cadere pe cot,
mecanism indirect prin cadere pe mana, si uneori fracturi parcelare, prin smulgere.
Clasificare
Clasificarea Colton:
fracturi fara deplasare
fracturi cu deplasare
- A - extraarticulare prin avulsie
- B - cu traseu oblic sau transversal
- C - cominutive
- D - fracturi-luxatie
Simptomatologie
durere si impotenta functionala relativa
antebratul (semi)flectat, sprijinit de mana sanatoasa
deformarea regiunii
discontinuitate osoasa
extensia activa a cotului este ineficienta sau imposibila.
Explorare imagistica
Se fac radiografii din incidenta antero-posterioara si de profil, la care se adauga o tomografie
computerizata (pentru evaluarea fracturilor osteocartilaginoase).
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se pune pe durere in punct fix, ineficienta extensisiei cotului si
imagistica.

Diagnostic negativ presupune diagnostic diferential cu contuziile, entorsele cotului si luxatiile

cotului, si alte fracturi ale cotului.
Complicatii
Acestea sunt:
complicatii imediate:
- leziuni nervoase (nervul ulnar)
- deschiderea fracturii cu risc de infectie
- fractura sau luxatie asociata
complicatii tardive:
- calus vicios(formare de os in exces dispus haotic)
- pseudartroza cu deficit de extensie si eventual instabilitate
- artroza de cot posttraumatica
- calcifieri heterotope
osteoartrita septica
Tratament
Tratamentul conservativ este indicat in cazul deplasarilor mici (sub 2 mm), daca pacientul
refuza interventia sau daca este inoperabil. Acesta consta in imobilizare cu cotul in semiflexie
(110120) cu atela brahipalmara pentru 3-4 saptamani.
In majoritatea cazurilor este indicat tratamentul chirurgical, care permite o mobilizare precoce
a articulatiei. Metodele de osteosinteza folosite sunt:
hobanaj (tratament care transfera fortele de tractiune in forte de compresiune)
surub de compresie
placa cu suruburi
In conditiile unei cominutii importante se va efectua olecranectomie cu transferul tendonului
tricipital pe bontul olecranului. Daca treimea mijlocie a olecranului este cominutiva, se poate
face olecranectomie partiala Barford, care consta in rezectia segmentului mijlociu si fixarea
varfului olecranului la bontul olecranian.
Cotul posttraumatic - traumatismele cotului pot determina ca tip de leziuni: contuzii, plgi,
scalpuri, arsuri; entorse; luxaii; fracturi; leziuni de nervi si vase.
Aceste leziuni las o larg varietate de sechele, care pot fi sistematizate astfel:
a. Sechele mai ales de tip mecanic articular, determinnd limitarea, mai mult sau mai puin grav
a
miscrilor cotului prin: organizare colagenic ntre planurile de miscare si alunecare; retracii
musculotendocapsulare; fragment osos intraarticular; calus vicios; osteom periarticular. Exist
posibilitatea, desi mai rar, ca depunerile calcare s se produc n grosimea capsulei articulare,
blocnduse
miscarea: artrit posttraumatic si cicatrice retractil.
b. Mai puin frecvent, pot exista deviaii axiale (cubitus varus si cubitus valgus), retracii
ischemice ale flexorilor, cot balant.
c. Muschii efectori ai miscrii cotului pot rmne deficitari prin: atrofia de imobilizare; ruptura
tendinomuscular; miozitele calcare.
d. Paraliziile nervilor periferici ai membrelor superioare sunt destul de frecvente si trebuie cutate
ntotdeauna;
e. Ischemia structurilor antebraului, ce duce la retracia Volkman sau necroze;
n perioada de imobilizare a cotului programele kinetice de recuperare ncep prin utilizarea unor
mijloace fizioterapeutice si kinetoterapeutice avnd urmtoarele obiective si mijloace :
1.Meninerea troficitii esuturilor prin.: aplicarea undelor electromagnetice de nalt
frecven, a
fototerapiei , a luminii polarizate ( Bioptron), pentru grbirea consolodrii fracturii, cicatrizrii
plgilor,
pentru cresterea circulaiei si a resorbiei hematoamelor, la nceput n aplicaii zilnice, apoi de
dou, trei

ori pe sptmn; masajul minii si a antebraului; angiomat; posturarea antidecliv si gimnastica

Mberg
n scopul ndeprtrii edemului;
2. Meninerea mobilitii articulaiilor neafectate, att a celor distale, ct si a umrului prin
exerciii kinetice active n toate planurile.
Durata imobilizrii cotului este variabil n funcie de tipul lezional, cu ct aceasta este mai de
durat, cu att problemele de recuperare sunt mai anevoioase si greu de realizat.
Principalele obiective si mijloace dup imobilizare sunt: 1.Combaterea durerii reprezentnd la cot
un obiectiv primordial, deoarece cotul este o articulaie ce dezvolt foarte usor redori strnse,
muli
pacieni pierzndu-si mobilitatea mai ales dup degipsare. n aceast perioad, mijloacele de
combatere a
durerii sunt mai ales medicaia si terapia fizical antialgic; 2.Combaterea inflamaiei si a
tulburrilor
circulatorii foarte frecvente prin: repaus si postur articular relaxant; folosirea Terapii
Mastersului, a
balansrilor Polchen, a gimnasticii Mberg, a aplicaiilor de termoterapie reci(crioterapie), care
determin
o hiperemie activ, scade viteza de conducere pe nerv, scade activitatea receptorilor cutanai,
scade
spasmul muscular (compresa cu ap rece, compresa cu ghea, masajul cu ghea, de 2 3 ori
pe zi);
153
3.Recstigarea forei si mobilitii articulare simultane se realizeaz prin:tehnicile FNP (CR,
hold
relax, IR, ILO,RR,) miscri autopasive cu ajutorul scripeilor,Terapii Masters, acestea fiind de
altfel
singurele miscri pasive permise deoarece celelalte tipuri de mobilizri pasive pot determina mici
rupturi
ale esutului periarticular cu formare de hematoame si implicit cu depuneri calcare ducnd n
final la o
reducere drastic a mobilitii cotului putndu-se merge pn la anchiloz;
Se recomand cu prioritate miscri active, att n ap (hidrobalneokinetoterapia) ct si pe uscat,
exerciii de facilitare neuroproprioceptiv; cldur local (n momentul n care nu avem
inflamaie);
ultrasunet la nivelul tendonului si a jonciunii tendinomusculare; masajul pe inseria
tendoanelor efectuat
profund; terapia ocupaional la placa canadian etc.