.

BIOMECANICA CA INTERDISCIPLINA
1.1 INTRODUCERE Biomecanica miscarii umane poate fi definita ca interdisciplina care descrie, analizeaza si evalueaza miscarea umana. Miscarile fizice implicate sunt de o mare diversitate: mersul handicapatilor, ridicarea unei greutati de catre un muncitor sau performantele unui atlet. Principiile fizice si biologice care se aplica sunt aceleasi in toate cazurile, ceea ce se schimba este doar specificul miscarii si nivelul de detaliu care se cere in privinta performantelor fiecarei miscari. Lista specialistilor interesati in aspectele miscarii umane este lunga: ortopezi, chirurgi antrenori de atletism, ingineri din domeniul recuperarii functionale, terapeuti, kineziologi, specialisti in ortezare si protezare, psihiatrii, proiectanti de echipament sportiv. La nivel fundamental numele dat stiintei care se ocupa de problematica diversa a miscarii umane este cel de KI !"I#L#$I!. %ceasta disciplina , in plina evolutie combina aspecte ale fiziologiei, ale invatarii motorii, ale fiziologiei e&ercitiilor fizice precum si multe cunostiintede biomecanica. BI#M!'% I'%, ca dezvoltare a stiintelor vietii si a celor fizice, este construita pe corpul cunostiintelor de baza ale fizicii, chimiei, matematicii, fiziologiei si anatomiei. !a poate fi definita ca stiinta care studiaza caracteristicile raspunsului in timp si spatiu ale materialelor biologice, solide, lichide si visco(elastice , si ale corpului uman in ansamblu cind sunt supuse actiunii unor sisteme de fortele interne si e&terne. 'u alte cuvinte ea aplica legile mecanice la studiul sistemelor biologice, umane si animale. 1.2. ISTORICUL CERETARILOR PRIVIND LOCOMOTIA UMANA 'ercetarile privind producerea locomotiei umane dateaza din antichitate. %ristotel a aplicat analiza geometrica a actiunii mecanice a muschilor atit la nivel unor parti ale corpului cit si la nivelul intregului corp. Leonardo )a *inci a descris in desenele sale anatomice mecanica sori+inului, a urcarii, coboririi, ridicarii din pozitia sezind , precum si realizarea sariturii. ,unctiile fiziologice au fost analizate matematic de $alileo $allilei-./01(.0123 si de 4illiam 5arve6 -./78(.0/73, care s(a remarcat prin eforturile sale de pionerat privind definirea circulatiei sanguine, fiind creditat ca parintele biomecanicii fluidelor. %lfonso Borelli -.098(.07:3 a e&plorat cantitativ forta dezvoltata de muschi si a definit oasele drept pirghii actionate si controlate de muschi. !l este considerat fondatorul biomecanicii solidelor.'ontributii remarcabile le(au adus si e;ton-.01<(.7<73, Bernoulli-.799(.78<3, Poiseuille-.7::(.80:3, =homas >oung-.772(.8<:3, !uler-?.80<3. Incercarile de studiere si e&plicare a functiilor si structurilor fiziologice din punct de vedere al legilor fizicii si ingineriei au fost realizate la inceput de medici, fizicieni si de specialisti din domeniu medical. I prezent cercetarile de acest gen cad cu precadere in sarcina specialistilor din domeniul ingineriei biomedicale sau bioingineriei. #biectivele cercetarilor din domeniul biomecanicii sunt in general bidirectionate. In primul rind biomecanica urmareste intelegerea aspectelor fundamentale ale functiilor fiziologice, scopul fiind medical. In al doilea rind ea cauta sa elucideze aceste functii in scopul aplicarii rezultatelor in domenii nemedicale. 'orespunzator primei situatii au fost si continua sa fie realizate si dezvoltate tehnici sofisticate de monitorizare a functiilor fiziologice, datele acumulate sunt prelucrate si sunt prezentate

<

teorii care sa e&plice aceste date, scopul fiind diagnosticarea @ motorului umanA, pentru a gasi cauzele functionarii ineficiente a acestuia , ca urmare a imbolnavirii- patologie3, imbatrinirii, uzurii prin oboseala sau distrugerii prin accident-medicina de urgenta3. Munca nu se opreste aici pentru ca ea furnizeaza baza necesara dezvoltarii tehnologiilor de tratare si mentinere- terapie3 a organismului uman afectat de boala, analiza biomecanica fiind diri+ata in directia imbunatatirii sistemului de ingri+ire a sanatatii. Be realizeaza astfel o imbunatatire a stilului de viata prin fiziologia e&ercitiului fizic si biomecanicii sportului, creste abilitatea de a @reparaA si recupera parti ale organismului uman, se dezvolta tehnologii de sustinere a organelor cu functionare defectoasa, deci se creaza conditii de creare de orteze sau de inlocuire a acestor segmente prin elemente de protezare. 1.3 EVOLUTIA TEHNICILOR SI ECHIPAMENTELOR DE INREGISTRARE A MISCARII Interesul sporit fata de studiul miscarii umane a impus punerea la punct si dezvoltarea unor tehnici de inregistrare si in paralel s(au creat echipamente pentru inregistrarea acesteia. %cestea au permis analiza miscarii din punct de vedere calitativ - aspectul miscarii3 sau cantitativ -viteze,acceleratii, forte3 contribuind considerabil la intelegerea mecanismelor fundamentale ce stau la baza miscarii umane. Primele realizari in domeniul inregistrarii miscarii umane ii apartin fotografului englez !d;ard C.Mu6bridge-.829(.:913 care prin utilizarea unui set de pina la 20 de camere sincronizate a fost capabil sa detecteze secvente de imagini egal distantate in timp corespunzatoare locomotiei umane sau animale, anticipind astfel camerele de filmat-fig..,< 3

,ig. < # contributie remarcabila au adus(o si !. C. Mare6 si C. )emen6 care au elaborat metoda cronofotografiei ce consta in rotirea, cu viteza constanta, in fata unui obiectiv fotografic a unui obturator constind dintr(un disc mat prevazut cu fante plasate la distante egale.Prin utilizarea acestor proceduri stroboscopice el a obtinut primele diagrame @stickA -sub forma de bete3 ale miscarii.-fig.2,1 3.

,ig.2

,ig.1 Metoda cronofotografiei s(a dezvoltat, ulterior, in doua directii. Prima urmarea masurarea masurarea e&acta a miscarilor. La inceput, fotografia era realizata pe fond negru, omul aflat in miscare fiind imbracat intr(un costum de catifea neagra , pe care, prin aplicarea unor benzi stralucitoare, erau marcate a&ele si principalele puncte ale partilor componente ale corpului. Mai tirziu, benzile au fost inlocuite cu becuri incandescente punctiforme, plasate corespunzator cu a&ele articulatiilor. # metoda similara au folosit si *.Braunne si #.,isher, dar, in locul benzilor stralucitoare ei au aplicat becuri cu gaz luminiscent. =oate aceste perfectionari au permis imbunatatirea preciziei de masurare a miscarilor. Dlterior, cronofotografia a fost dezvoltata considerabil de .%.Bernstein, care a elaborat metoda ciclogrammetriei. 'u a+utorul obturatorului, pe placa se obtineau traiectoriile punctiforme ale beculetelor acestea constituind asa numita ciclograma. In functie de coordonatele punctelor, pe ciclograma se puteau calcula deplasarea lor, vitezele si acceleratiile, iar in functie de masa si acceleratia elementelor, se calculau fortele aplicate. *. Braunne si #. ,isher au studiat, de asemenea, masele si momentele de inertie ale partilor corpului uman, cinematica articulatiilor precum si conditiile de realizarea actiunilor musculare. !i au incercat sa foloseasca coordonatele spatiale, obtinute prin fotografiere, pentrurezolvarea ecuatiilor de miscare pentru segmentele si ansamblul corpului uman. )esi stabilirea coordonatelor se realiza foarte e&act, slaba frecventa de fotografiere si insuficienta metodelor matematice nu au permis atunci rezolvarea problemei. .%. Bernstein a obtinut, printr(o simplificare considerabila a metodei de determinare a eforturilor - a negli+at determinarea cu e&actitate a momentelor de inertie3, date importante privind caracterul @discret @ si interactiunile comple&e ale miscarilor. %ceste cercetari au stat la baza elaborarii teoriei biomecanicii. 'ea de a doua directie ded ezvoltare a cronofotografiei a urmarit reproducerea miscarilor pe ecran. %ceasta a condus la aparitia cinematografiei, precursoarea cinematografului contemporan. La inceput Mare6 a folosit @fotopuscaA-fig. 2 3, in care .< placi se schimbau

succesiv cu rapiditate. Benzile negative de hirtie, mai tirziu de celuloid, s(au dovedit mai practice. Pentru aplicarea lor, s(a recur la un obturatorE cind discul @inchideA complet obiectivul, banda inainteaza cu un cadru.. )atorita filmarii cu frecventa inalta -filmare rapida3, proiectind pe ecran cu frecventa normala, se poate obtine o imagine incetinita. ,ilmarea rapida permitea studierea miscarii, nu insa si masurarea ei. 'ineciclografia, o metoda mai putin eficienta, datorita impreciziei rezultatelor masuratorii, prezenta insa unele avanta+e in comparatie cu ciclografia, intrucit oferea posibilitatea filmarii in conditii de concurs, subiectul nefiind obligat sa poarte un echipament greoi. Metodele de analiza a miscarii umane au evoluat considerabil in ultimele decenii, utilizarea calculatorului aducind o contributie remarcabila, sistemele e&istente in prezent permitind nu numai inregistrarea miscarilor ci si prelucrarea datelor si interpretarea acestora realizindu Fse ceea ce se numeste in termeni de specialitate, analiza si evaluarea miscarii. 1.4 MASURARE, DESCRIERE, ANALIZA SI EVALUARE %bordarea stiintifica din domeniul biomecanicii a fost caracterizata de o mare cantitate de confuzie, unele descrieri ale miscarii umane fiind trecute drept evaluari in timp ce altele implicind doar masuratori au fost prezentate in mod fals drept analize. Be impune deci de a clarifica si intelege acesti termeni. #rice evaluare cantitativa a miscarii umane trebuie precedata de o faza de masurare si descriere, si daca este necesar un diagnostic mai semnificativ se realizeaza si o analiza biomecanica. In cazul evaluarii handicapatilor locomotori, relatiile e&istente intre etapele mai sus mentionate pot fi reprezentate conform fig./

,ig /

=oate nivelele de evaluare implica fiinta umana si sunt bazate pe observarea vizuala a pacientului sau subiectului, pe datele inregistrate sau pe o analiza biomecanica ce rezulta. ivelul de evaluare primar utilizeaza observatia directa care plaseaza o sarcina enorma chiar si celor mai e&perimentati specialisti. =oate masuratorile sunt subiective si sunt aproape imposibil de comparat cu cele obtinute anterior. #bservatorii sunt apoi confruntati cu sarcina

de a descrie ceea ce au vazut, de a monitoriza modificarile de a analiza informatiile si de a determina- diagnostica3 cauzele. In cazul efectuarii masuratorilor in timpul miscarii pacientului atunci informatia poate fi prezentata intr(o maniera convenabila pentru descrierea miscarii din punct de vedere cantitativ. Barcina observatorului este simplificata in acest caz considerabil. !l poate acum sa cuantifice modificarile, sa desfasoare analize simple si sa incerce sa a+unga la un diagnostic obiectiv. La cel mai inalt nivel de evaluare observatorul poate realiza analize biomecanice e&trem de semnificative in diagnosticarea cauzei e&acte a problemei, poate compara aceste analize cu cele ale indivizilor normali si sa monitorizeze modificarile lor detaliate, in timp. =ehnicile de masurare si analiza utilizate intr(un eveniment atletic ar putea fi identice cu tehnicile utilizate in evaluarea mersului amputatilor. !valuarea optimizarii energeticii atletilor este ,totusi, destul de diferita de evaluarea stabilitatii amputatilor. %tletii sunt analizati pentru modificari detaliate dar minore care vor imbunatati performantele lor prin citeva procente. %mputatii sunt analizati pentru progrese ma+ore care sa le asigure controlul stabilitatii mersului, dar nu pentru diferente fine si de detaliu. Mersul acestora va putea fi considerat satisfacator chiar daca nu se realizeaza la capacitatea ma&ima.

1.5 MASURAREA, DESCRIEREA SI MONITORIZAREA

,unctiile de mesurare si descriere sunt dificil de separat. Be are in vedere ca un dispozitiv de masurare dat poate furniza datele intr(un numar diferit de moduri. La rindul ei un acelasi tip de descriere poate proveni de la dispozitive de masurare diferite. Primele studii biomecanice aveau drept unic scop descrierea unei miscari date, evaluarile ce erau furnizate rezultind doar din inspectarea vizuala a datelor. )escrierea datelor poate lua forme multiple: curbe, obtinute pe sisteme de inregistrare cu penitaE grafice ale coordonatelor corpuluiE diagrame @stickA sau masuratori simple de iesire cum ar fi viteza mersului, sarcina ridicata sau inaltimea unei sarituri. # camera de filmat este prin ea insasi un dispozitiv de masurare, graficele rezultate constituind descrierea evenimentului in timp si spatiu - fig. 03. 'oordonatele reperelor anatomice pot fi e&trase si reprezentate grafic la intervale de timp regulate. Geprezentarile grafice, in timp, ale uneia sau mai multor coordonate sunt utile in descrierea modificarilor detaliate a unui reper particular. !le pot de asemenea avidentia ochiului antrenat modificarii in viteza si acceleratii. # descriere riguroasa in planul de miscare este diagrama @stickA in care fiecare segment corporal este reprezentat printr(o linie dreapta sau @batA.

Prin unirea acestora se obtine orientarea spatiala a tuturor segmentelor in orice moment de timp. Gepetarea %cestei inregistrari la intervale regulate da o descriere pictoriala si anatomica a dinamicii miscarii. In acest caz traiectriile, vitezele si acceleratiile pot fi vizualizate. *olumul de date necesar realizarii unei reprezentari complete este deosebit de mare necesitind pentru prelucrare utilizarea sistemelor computerizate. )atele privind coordonatele pot fi utilizate direct pentru orice analiza directa: reactiuni, modificari de energie, eficienta, etc. Invers, o evaluare poate fi facuta ocazional direct pe baza descrierii. Dn observator antrenat poate analiza vizual diagrama @stickA si sa e&traga informatia utila care va da unele informatii privind antrenamentul sau terapia. =ermenul de @monitorizareA necesita a fi introdus in con+unctie cu cel de descriere. % monitoriza inseamna a nota modificarile in timp. )eci un fizioteraput va monitoriza progresul - sau lipsa lui3 pentru fiecare persoana handicapata supusa terapiei. =erapeutul va fi capabil sa monitorizeze orice progres doar prin masuratori sigure si precise si prin aceasta sa faca observatii asupra corectitudinii terapiei aplicate. 'eea ce monitorizarea nu ofera este daca un progres a avut sau nu locE ea da doar informatii privind modificarea. Monitorizarea in sine nu ofera informatii privind cauzele aparitiei acestora. )eci nu se pot trage concluzii cu privire la eficacitatea unui tratament sau a unui antrenament. Be impune in acest scop realizarea unei analize detaliate a datelor privind miscarea inregistrata.

1.6 ANALIZA
Bistemul de masurare produce date care nu sunt potrivite analizei. %ceasta presupune o prelucrare a datelor pentru a elimina orice zgomot sau artefacte posibile. %naliza poate fi definita ca orice operatie matematica care este efectuata aupra unui sistem de date pentru a le prezenta intr(o alta forma sau pentru a combina datele de la mai multe surse in vederea producerii unor variabile care nu sunt direct masurabile. )in datele analizate se pot e&trage informatii deosebit de utile pentru etapa de evaluare. # analiza biomecanica comple&a ar putea implica un model constituit din segmente articulate pentru care, cu date kinematice, kinetice si antropometrice corespunzatoare se poate desfasura o analiza care sa produca o multime de curbe semnificative reprezentind variatia in timp a unor parametrii importanti - fig 73. Miscarea ce se inregistreaza prin observatie directa sau cu echipamente corespunzatoare poate fi descrisa printr(un numar mare de variabile kinematice: deplasari, unghiuri in articulatii, viteze si acceleratii. Pornind de la un model riguros al corpului uman, din punct de vedere al datelor antropometrice, se poate dezvolta cu un grad mare de precizie un asa numit model cu segmente articulate. Pe baza acestui model si al datelor cinematice se pot prezice fortele si momentele musculare care au cauzat miscarea observata. # astefel de tehnica de analiza poarta denumirea de problema inversa, pentru ca permite stabilirea informatiilor de intrare in sistemul analizat pe baza celor de iesire. !a este e&trem de utila pentru ca permite estimarea, in cazul analizei miscarii umane, a reactiunilor din articulatii precum si a momentelor dezvoltate de muschi, parametrii ce nu pot fi masurati direct. %celeasi informatii ar putea fi obtinute in conditiile e&istentei un model matematic pentru

,ig.7 muschi, pentru care se cunosc informatii privind activitatea electrica -!M$3, lungimea muschiului, viteza de lucru si aria sa transversala.

1.7 EVALUAREA SI INTERPRETAREA

Bcopul oricarei evaluari este de a face o apreciere cu privire la miscarea fizica analizata. Punctele de vedere pot fi foarte diferite: un antrenor isi poate pune problema aprecierii calitatii programului de antrenament aplicat prin evaluarea energeticii miscarii studiate si compararea ei cu rezultate anterioareE un chirurg va incerca sa aprecieze rezultatele interventiei chirurgicale e&ecutate, urmarind de e&emplu, momentele dezvoltate de muchii genunchiuluiE iar un cercetator isi poate dori sa interpreteze modificarile motorii ce rezulta prin aplicarea unei anumite perturbatii si prin aceasta sa verifice sau sa nege diferite teorii ale controlului neural. Indiferent de obiectivul urmarit evaluarea poate sau nu sa ofere raspunsuri in functie de calitatea si cantitatea de informatiilor continute in analiza. )eciziile pot fi pozitive, in sensul, de e&emplu, a continuarii programului de antrenament, sau a aprecierii drept corecte a interventiei chirurgicale aplicate, sau negative cind informatiile, conduc la anularea, uneori in mod incorect a planului adoptat initial. Dnele evaluari biomecanice, implica, mai de graba o cercetare a descrierii insasi a miscarii observate decit a versiunii analizate a ei. In mod obisnuit, sunt e&aminate curbele fortelor de

.9

reactiune ale solului, obtinute cu o platforma de forta. %cest echipament mecanic produce un semnal electric care este propotional cu greutatea corpului ce actioneaza pe ea.

fig.8 %stfel de reprezentari sunt curbele din fig.8. Dn observator antrenat poate detecta modificarile ce sunt un rezultat al unui mers patologic si poate trage concluzii asupra progresului sau involutiei pacientului dar nu va fi capabil sa aprecieze cauza acestor modificari. In cel mai bun caz aceasta abordare este speculativa si produce putina informatie cu privire la cauza profunda a formei curbelor observate.

1.8 BIOMECANICA SI RELATIA SA CU FIZIOLOGIA SI ANATOMIA

,iind o disciplina relativ noua in domeniul cercetarii este important a se identifica interactiunea ei cu alte stiinte ce studiaza miscarea si anume cu fiziologia neurala si cea a e&ercitiunlui. # astfel de interactiune este prezentata mai +os - fig.:3. Bistemul neuromuscular actioneaza ca un sistem de control al eliberarii energiei metabolice in scopul generarii unor patern(uri controlate de tensiune musculara in prezenta structurilor pasive - ligamente, suprafete articulare si sistem scheletal3. %cesti muschi actioneaza la articulatii pentru a crea momente ale fortelor care cauzeaza miscarea sau se opun miscarii, rezultatul fiind o generare sau o absorbtie de energie. %cest nivel biomecanic este cel care permite evidentierea scopului net si final al sistemului nervos central. )in punct de vedere neurologic in unitatea motorie se poate vedea convergenta mai multor semnale e&citatorii si inhibitorii, acest a&on primind denumirea de @ cale finala comunaA. La acest nivel miroscopic este totusi imposibil a se identifica in totalitate intentia sistemului nervos central. In fiecare muschi se poate observa un al doilea nivel de convergenta prin insumarea tuturor fortelor unitatilor motorii printr(un proces numit @recrutareA. La nivel articular se poate vedea al treilea nivel de convergenta unde momentul fortei este o insumare algebrica a tuturor produselor dintre tensiunile muschilor agonisti si antagonisti si lungimea bratelor de

..

actiune ale acestor forte. )in acest punct de vedere momentul fortei poate fi descris drept @ cale

,ig.: mecanica comunaA pentru ca el reflecta insumarea algebrica a tuturor fortelor controlate de sistemul nervos central. 'ind se cerceteaza un membru in ansamblu sau intregul corp se pot vedea corelatii intre variatiile de momente si se poate observa un nivel mai inalt al controlului e&ercitat de sistemul nervos central. In consecinta, indiferent de scopul in care se face analiza biomecanica - diagnosticare sau evaluare a performantelor sportive3 aceasta impune cu necesitate si analiza si evaluarea semnalului de iesire net, atit al sistemului neural cit si a celui metabolic, precum si identificarea oricaror constringeri ale sistemului anatomic. %stfel, daca performanta este diminuata din cauza unor probleme metabolice -oboseala, de e&mplu3 acest lucru va putea fi observat in fortele, momentele si puterile mecanice. In mod similar, daca sistemul neural este deficient o gama de variabile biomecanice si electromiografice vor permite diagnosticarea variatiilor anormale si vor a+uta medicul chirurg sau terapeut in gasirea celor mai bune solutii privind managementul pacientului.

1.

CONCLUZII

)in punct de vedere al studiului miscarii umane biomecanica poate fi definita ca mecanica si biofizica sistemului musculo(scheletal. In analiza performantelor oricarei abilitati de miscare se are in vedere si rolul sistemului nervos central, variabila analizata cu precadere fiind semnalul electric generat de muschi

.<

-!M$3 precum si relatia sa cu mecanica musculara.*ariabilele care sunt utilizate in descrierea si analiza oricarei miscari evidentiaza urmatoarele domenii de studiu in biomecanica: !INEMATICA F studiaza miscarea independent de fortele care au cauzat acea miscare. In categoria variabilelor kinematice sunt incluse deplasarile liniare si unghiulare, vitezele liniare si unghiulare, acceleratiile liniare siunghiulare. Informatiile privind deplasarea sunt preluate de la orice reper anatomic: centrele de greutate ale segmentelor corporale, centrele de rotatie ale articulatiilor, e&tremitatile segmentelor membrului analizat sau proeminente anatomice. Bistemul de referinta spatial in care se studiaza miscarea poate fi relativ sau absolut. Dn sistem relativ impune ca toate coordonatele sa fie raportate relativ la un sistem de coordonate anatomice care se modifica de la segment la segment. Dn sistem absolut este cel in care coordonatele sunt raportate la un sistem de referinta spatial e&tern. !INETICA F studiaza miscarea functie de fortele interne si e&terne, care au cauzat respectiva miscare. ,ortele interne provin din activitatea muschilor, ligamenteleor sau din frecarile e&istente la nivelul muschilor si articulatiilor. ,ortele e&terne provin din actiunea solului sau din alte sarcini e&terne generate de surse active - forte e&ercitatede un atacant, de e&emplu3 sau de surse pasive - vint, apa, etc.3 %nalizele kinetice sunt e&trem de variate ele incuzind determinarea unor variabile precum: - momentele fortelor ce traverseaza o articulatieE - puterea mecanica generata sau absorbita de acesti muschiE - variatiile energeticii corporale ce rezulta din aceste flu&uri de putere, etc. Importanta analizelor kinetice este deosebita pentru ca ele ofera posibilitatea derminarii cauzelor miscarilor ce se studiaza precum si o oarecare intelegere a mecanismelor implicate si a strategiilor de miscare si de comensare ale sistemului neural. )ezvoltarea in continuare a biomecanicii este determinata de analizele kinetice ce se efectueaza, informatia astfel obtinuta permitind efectuarea de evaluari si interpretari foarte precise. ANTROPOMETRIA F studiaza dimensiunile si caracteristicile corpului si segmentelor corporale umane. )ezvoltarea modelelor biomecanice este conditionata de e&istenta unor date precum : masele segmentelor, localizarea centrelor de masa, lungimile segmentelor, centrelke de rotatie ale articulatiilor, unghiul de actiune a muschilor, masa si sectiunea transversala a muschilor, momente de inertie, etc. 'alitatea rezultatelor obtinute pe baza unui model biomecanic este strict conditionata de precizia datelor antropometrice utilizate. BIOMECANICA MUSCHILOR SI ARTICULATIILOR F se constituie drept un corp de cunostiinte distinct in raport cu cele prezentate anterior. Btudiile din acest domeniu permite obtinerea unor informatii pretioase, deosebit de importante, cu privire la: - caracteristicile pasive ale muschilor - masa, elasticitate, viscozitate3E - caracteristicile articulatiilorE - avanta+ele muschilor biarticulariE - diferentele in activitatea musculara din timpul lungirii si scurtariiE - influenta recrutarii neurale asupra tensiunii musculareE - calculul centrelor de rotatie ale articulatiilor, etc. !valuarea finala a multor miscari nu poate ignora influenta caracteristicilor active si pasive ale muschilor si nici nu poate ignora rolul pasiv al suprafetelor articulare in stabilizarea articulatiilor si limitarea gamelor de miscare. ELECTROMIOGRAFIA F ofera informatii cu privire la raportul e&istent intre controlul neural si mecanica musculara.

.2

Bemnalul electromiografic este semnalul primar, de intrare, in sistemul muscular. !l permite determinarea muchiului sau muschilor ce sunt responsabili de generarea unui anumit moment muscular indicind de asemenea si prezenta sau nu a unei activitati antagoniste. Prin !M$ se poate evidentia modul de recrutare a diferitelor tipuri de fibre musculare si se permite analiza starilor de oboseala la nivel muscular. Informatiile obtinute, privind relatia e&istenta intre semnalul !M$ si tensiunea musculara generata, au permis dezvoltarea unor modele biomecanice ale muschilor. SINTEZA MISCARII UMANE F reprezinta reversul solutiei inverse de studiu utilizata in ma+oritatea studiilor de biomecanica. !a impune e&istenta unui model biomecanic similar celui utilizat in analiza inversa, care serveste de aceasta data la estimarea caracteristicilor de miscare in conditiile impunerii anumitor valori pentru variabilele interne sau e&terne. 'orectitudinea modelului utilizat influenteaza direct rezultatele sintezei care poate fi utilizata, de e&emplu pentru evaluarea unor tehnici chirurgicale, evitindu(se astfel efectele neplacute ale aplicarii unor solutii chirurgicale neadecvate. )ezvoltarea de modele biomecanice valide este limitata, in prezent, de imposibilitatea cuprinderii pe modele a structurii si functionalitatii comple&e a aparatului locomotor uman. #bservatii: cursul este si in format Po;er PointHHHHHHH