PROGRAMUL NATIONAL DE DEZVOLTARE A COMPETENTELOR

DE EVALUARE ALE CADRELOR DIDACTICE

DeCeE

PORTOFOLIU
PENTRU
EVALUARE FINALA

Cursant: DANIELA IRINA BARSAN

Profesor matematica
Scoala cu cls I-VIII AVRAM IANCU
BAIA-MARE MARAMURES

2008

Neconcordanta intre programa scolara si manuale

Programele scolare au traversat in ultimii ani o perioada de schimbari complexe ,

lucru care s-a repercutat si asupra manualelor scolare, uneori existand si
neconcordante intre acestea.
De exemplu in programa pentru clasa aV-a ,in cadrul unitatii de invatare Numere
naturale, este prevazut continutul Compararea,aproximarea si ordonareanumerelor
naturale , iar in manualul Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2004, este omisa
aproximare.
Un alt exemplu ar fi continutul Divizibilitate. In programa se cere doar
divizibilitatea cu 10 ,5 ,2 ,iar in manual mai apare divizibilitatea cu 3 , 4 , 9 , 25 .
Tot in afara programei sunt : Descompunerea numerelor naturale in produs de
factori primi ,Cel mai mare divizor comun ,Cel mai mic multiplu comun.
O cercetare amanuntita aprogramei si a manualelor scolare ar releva si alte
neconcordante dar , avand in vedere faptul ca profesorul se ghideaza in primul rand
dupa programa , precum si faptul ca aceste neconcordante constau in general innnnn
plusuri aduse de manuale , consider ca aceste aspecte nu afecteaza procesul instructiveducativ al elevilor.

TEST DE EVALUARE
MATRICEA DE SPECIFICATIE
NIVELURI
TAXONOMI
CE
CONTINUTU
RI
NUMERE
INTREGI

CUNOASTER
E

NUMERE
RATIONALE

6%

TRIUNGHIU
L

8%

TOTAL

20
%

6%

1
ite
m
1
ite
m
2
ite
m
4
ite
m

5
pc
t
5
pc
t
8
pc
t
18
pc
t

APLICARE

9%
9%
12
%
30
%

1
ite
m
2
ite
m
3
ite
m
6
ite
m

8
pc
t
8
pc
t
12
pc
t
28
pc
t

REZOLVARE
DE
PROBLEME
9%
9%
12
%
50
%

3
ite
m
3
ite
m
6
ite
m
12
ite
m

13
pc
t
13
pc
t
18
pc
t
44
pc
t

TOTAL
(%)

30%
30%
40%
100
%

22 90
item pc
i
t

Am atribuit celor 3 domenii (cunoastere, aplicare, rezolvare de probleme)

ponderile 20%, 30%, respectiv, 50%, iar celor 3 continuturi (numere intregi, numere
rationale, triunghiul) ponderile 20%, 30%, 50%
Ponderile din celulele matricei au fost calculate inmultind ponderile de pe
fiecare linie cu ponderile de pe fiecare coloana
20% x 30% = 6%
De multe ori se obisnuieste ca in locul ponderii sa fie trecut numarul de itemi
ai testului (22 itemi.) Numarul de itemi 12% x 22 = 2i
In matrice am figurat si punctajul crespunzator itemilor din fiecare celula:
6% x 90 = 5 puncte
Se acorda 10 puncte din oficiu

Test de evaluare
Clasa a VII-a
Toate subiectele sunt obligatorii
Timpul efectiv de lucru este 50 min
Se acorda 10 puncte din oficiu
Partea I (completati pe lucrare rezultatul)
5p 1. Rezultatul calculului 4-14*2 este
4p 2.Completati pe lucrare, desenul
Din figura cu o mediana.
5p 3.Sub forma zecimala,numarul 7/4 este egal cu
4p 4. In triunghiul ABC echilateral punctul Meste mijlocul lui BC. Masura unghiului
BAM
este
Partea a II-a (pe lucrare scrieti litera corespunzatoare rezultatului corect)
8p 5. Solutia in Z a a ecuatiei 2x +3 = 1 este :
A) 2
B) 1 C) -1 D) -2
4p 6. A 7-a zecimala a numarului 5, (2704) este :
A) 0
B) 7 C) 4 D) 2
4p 7. In triunghiul isoscel ABC, [AB] [AC], m(B) = 54. Atunci m(A) este egal cu:
A) 54
B) 36
C) 126
D) 72
4 p 8. Rezultatul calculului 3/4 - 0.5 este:
A) 1/4
B) 1/2
C) 1
D) 4/6
4p 9. Daca triunghiul ABC si triunghiul BCD sunt echilaterale, atunci m(ABD) este:
A) 60
B) 90
C) 120
D) 180
Partea a III-a (pe lucrare scrieti rezolvarea completa)
10. Fie fractiile 1/9, 1/12, 1/3
4p
a) ordonati crescator
5p
b) aduceti la acelasi numitor
4p
c) calculati 1/3 + 1/9 1/12
11. Efectuati
4p
a) 5 3 x (-4) =
5p
b) 2-7 + (2-) 3-=
4p
c) -5 + (-5 + 3 2 ) =
12. Fie triunghiul ABC cu m(A) = 90, m(C) = 30 si BC = 10 cm
3p
a)Construiti simetricul B a lui B fata de A.
3p
b) Stabiliti natura triunghiului BBC.
3p
c)Aflati perimetrul triunghiului BBC.
3p
d)Daca M este mijlocul luiBC, aflati perimetrul triunghiului ABM.
3p
e) Aflati m(AMC).
3p
f)Daca AD este perpendiculara pe BC, aflati m(DAM).

BAREM DE EVALUARE

Partea I
Se puncteaza doar rezultatul, astfel:pentru fiecare raspuns se acorda fie
punctajul maxim prevazut in dreptul fiecarei cerinte ,fie 0 puncte
Nu se acorda punctaje intermediare
1. (5p)
2.completare desen...(4p)
3. (5p)
4. (4p)
Partea a II-a
Se puncteaza doar rezultatul, astfel:pentru fiecare raspuns se acorda fie
punctajul maxim prevazut in dreptul fiecarei cerinte ,fie 0 puncte
Nu se acorda punctaje intermediare
Nr. item
Rezultate

5
C

6
A

7
D

8
A

9
C

Partea a III-a
Penrtru orice solutie corecta, chiar daca este diferita de cea din barem, se
acorda punctajul maxim corespunzator.
Nu se acorda fractiuni de punct, dar se pot acorda punctaje intermediare
pentru rezolvari partiale, in limitele punctajului indicat in barem
10. a) ordonare ..(4p)
b) NC = 36 (2p)
amplificare 1/3 (1p)
amplificare 1/9 (1p)
amplificare 1/12 .(1p)
c) 1/3 + 1/9 = 4/9 .(2p)
rezultat final: ..(2p

11. a) -3 x (-4) = 12 (2p)

Finalizare 17 (2p)
b) 3 = 3- .(1p)
5- = 2-7 ...(1p)
5 = 5-( 1p)
-(-2) = 2 ...(1p)
Finalizare .(1p)
c) -5 = -25 ..(1p)
(-5 + 3 2) = -4 ..(1p)
(-4) = 16 .(1p)
Finalizare .(1p)
12. a) constructie .(3p)
b) justificare tr. Echilateral (3p)
c) perimetru tr. BBC ..(3p)
d) AM mediana corespunzatoare ipotenuzei ..(1p)
justificare tr. ABM echilateral .(1p)
perimetru ..(1p)
e) m(AMC) .(3p)
f) AD inaltime in tr. ABM echilateral, AD bis .(2p)
m(DAM) = 30 .(1p)

Elemente de deontologie a evaluarii in contextul cresterii actului

educational
Evaluarea este o etapa importanta in procesul instructiv-educativ, asigurand in
acelasi timp si un control permanent asupra calitatii actului de predare-invatare si o
mai buna adaptare a metodelor didactice in functie de gradul de receptivitate al
copiilorde dificultatea continuturilor si de particularitatile specialitatii predate.
Evaluarea este actul didactic care asigura evidentierea calitativa si cantitativa
a cunostintelor dobandite de elevi si nivelul performantelor acestora .Totodata ea
realizeaza si o ierarhizare a elevilor , in functie de care acestia se pot inscrie la liceu
sau scoli profesionale .
Actiunea de cercetare a actului de evaluare a dus la aparitia si dezvoltarea
unei stiinte a evaluarii denumita docimologie ( termenul provine din limba greaca,
dokime=proba, cantarire). Docimologia dupa Vasile Pavelescu este stiinta examinarii
sau stiinta care se ocupa cu studiul examenelor, concursurilor si notarii, a formelor
procedeelor si mijloacelor care asigura aprecierea justa si obiectiva a cunostintelor
celor examinati.
Evaluarea implica trei componente: controlul sau verificarea cunostintelor,
aprecierea sau estimarea nivelului de performanta si notarea.
Evaluarea are mai multe forme: evaluarea initiala prin care se
diagnosticheaza nivelul de pregatire la inceputul unui an sau ciclu de studii si care are
un barem minimal; evaluarea curenta (de progres) si care are ca obiectiv pregatirea
continua pentru realizarea feed-back-ului; evaluarea periodica (intermediara) prin care
se verifica gradul derestructurare al materiei si evaluarea finala sau sumativa prin care
se vverifica capacitatea de sinteza si cunoasterea intregii materii de studiu.
In functie de procedeele folosite, evaluarea poate fi orala sau scrisa, poate
avea forma unor examene practice sau poate fi efectuata pe baza unor lucrari realizate
in mod independent de elevi (portofolii, caiete pentru munca suplimentara).
Dintre aceste tipuri de evaluare cea mai des folosita la matematica este
evaluarea scrisa deoarece in cazul evalurii orale examinarea elevului este incompleta.
Un alt dezavantaj al evaluarii orale la matematica este lipsa unui barem unitar.
In ultimii ani s-a implementat si un sistem de evaluare electronic pe baza
unor programe de evaluare. Acest mod de evaluare are ca avantaj o diferentiere mai

obiectiva iar ca dezavantaj evaluarea superficiala a cunostintelor (nu se verifica

algoritmul de rezolvare ci se evidentiaza doar rezultatul).
O etapa importanta in evaluare este notarea. Aceasta se face prin cifre,
calificative sau litere(Marea Britanie). La noi se foloseste notarea prin calificative la
ciclul primar si prin cifre la restul formelor de invatamant. O polemica a luat nastere
pornind de la trecerea, dupa clasa a 4-a de sistemul de calificative la note propriu-zise,
foarte multi elevi si parinti neavand o perceptie corecta asupra notelor si asupra
gradului in care acestea reflecta realitatea.
In ultimii ani a existat o tendinta generala de a incadra elevii intr-un curs
superior de studii nu pe baza unor evaluari periodice (teze unice) si ca urmare a
rezultatelor scolare obtinute pe parcursul unui ciclu de studii lucru care a dus la o
ierarhizare nu intotdeauna obiectiva a elevilor si, in ciuda aparentelor factorul de strs
nu se reduce, elevii de clasa aVII-a si aVIII-a dand 10 teze echivalentul a 10 examene.
Printre avantajele acestei formule remarcam insa o mai buna ritmicitate in evaluare,
lucru ce duce la o responsabilizare mai mare a elvilor si la o implicare mai mare a
profesorilor.
Nivelul de pregatire al elevilor nu poate fi cunoscut printr-o singura proba si
un singur procedeu si numai o examinare repetata duce spre o justa cunoastere
apreciere si notare a copilului. Cum in conditii de examen acest lucru nu e posibil ,
sistemul actual de examinare prin asa-numitele teze unice se dovedeste mai profitabil
din punctul de vedere al complexitatii.
In practica didactica se imbina examinarea frontala cu procedee de ascultare
individuala. In cadrul stiintelor exacte, cum este si matematica alterneaza conversatia
frontala, pentru verificarea partii vteoretice, cu rezolvarea la tabla, in mod individual,
a unor probleme sau exercitii aplicative.
Eficienta actului de evaluare depinde si de modul in care profesorul stie sa
formuleze intrebarile in asa fel incat sa evite repovestirea lectiei si sa oblige elevul
la o selectie a materialului, la gguparea informatiilor si prezentarea lor intr-o forma
mai personala. Este vorba de intrebari care solicita effort de gindire din partea
elevilor, acestiatrebuie sa efectueze comparatii si clasificari, sa dezvaluie raporturi
cauzale sa aduca argumentari, motivari intemeiate, sa formuleze explicatiisi sa faca
generalizari. Se va pune accent pe creativitate si pe aportul gandirii si nu pe simplul
efort al memoriei.

Precizia si eficienta evaluarii sunt strans legate de formularea obiectivelor si de

desfasurarea demersurilor de instruire. In aceste conditii probele de evaluare trebuie
selectate si elaborate in stransa legatura cu obiectivele (cadru, de referinta si
opeationale )si, mai ales in functie de gradul de complexitate al obiectivului (asimilare
de cunostinte, aplicatie, sinteza, evaluare), precum si in functie de rezultatele asteptate
ale instruirii (cunostinte , deprinderi sau capacitati intelectuale, priceperi si deprinderi
practice, comportament).
In procesul de evaluare care este un act de culegere de informatie profesorul
detine o informatie anterioara despre elev, o parere care-l incadreaza in categoria
scolarilor buni, mediocrii sau slabi. In timpul examinarii sau a corectarii lucrarilor
scrise evaluatorul culege si alte informatii, iar nota finala cumuleaza ambele categorii
de informatii. Caracteristicele notarii corecte sunt, conform lui Ioan Bontas
(Pedagogie Editura All 1996) obiectivitatea, validitatea (nota acordata sa corespunda
treptei ierarhice din sistemul de notare) si fidelitatea (nota acordata sa se pastreze si la
un alt examinator).
Criteriile notarii exigente si obiective sunt aprecierea calitatii si cantitatii
cunostintelor (prin compaaratie cu programa scolara), luarea in considerare a
greselilor in functie de gravitatea acestora, luarea in considerare a evolutiei per
ansamblu a elevului.
Exista si situatii care conduc la o notare subiectiva cade exemplu fenomenul
halo (iradiere), constand in acordarea unei note mari gratie performantei elevului la
alte discipline sau acordarea unei note mai mici pe acelasi motiv. Un alt fenomen este
cel de contrast : o lucrare slaba dupa o lucrare buna e corectata mai exigent dar si
invers o lucrare buna dupa o lucrare slaba este supraapreciata. Fenomenul oedipian
se refera la anticiparea notei in functie de evolutia precedenta a elevului. Stabilirea
nivelului mediu al clasei ca punct de referinta in evaluare denatureaza conceptia
docimologica si duce la subiectivitate.
De pregatirea examinatorilor se ocupa o ramura a docimologiei, dokimastika.
Profesorii pot sa se afle intr-una din urmatoarele ipostaze: examinatori investiti
datorita functiei didactice (dokimastes) dar fara sa dovedeasca calitati docimologice si
examinatori investiti datorita functiei didactice dar care se dovedesc apti pentru
examinare (dokimastikos) si care au experienta in domeniu dovedind calitati de
specialist, pedagog, psiholog, deontolog. In functie de gradul de exigenta examinatorii

pot fi: foarte exigenti, normali exigenti (in notele acordate apare asanumita curba a lui
Gauss) si examinatorii indulgenti.
In functie de atitudine pot fi examinatori amorfi, indiferenti care ignora
trairile examinatilor, neimplicandu-se afectiv; examinatori egocentrici, autoritaristi
care vor sa domine si sa se faca respectati creand in permanenta o stare tensionata;
examinatori de tip uman, optimisti, care se implica in actul examinarii incurajand prin
aceasta elevul.
Dar poate cel mai important obiectiv al evaluarii este sa formeze in randul
elevilor structurile de baza ce vor permite ulterior autoevaluarea acestora. Acest
deziderat se realizeaza cand elevii sunt constientizati de cantitatea si calitatea
cunostintelor lor, de nivelul performantelor obtinute, de capacitatile intelectuale si
profesionale dovedite la evaluare. Evaluarea trebuie sa fie insotita de fenomenul de
feedback care sa asigure corectiile ulterioare. Obiectivitatea, validitatea si intelegerea
corectitudinii la acordarea notelor dezvolta capacitatea de autoevaluare, de autoreglaj.
Aprecierea facuta de profesor si interiorizata prin explicatii acoperitoare de
catre elev-remarca Vasile Pavelescu- devine autoapreciere. Importanta acesteia creste
prin efectele asupra efortului elevului. Nota profesorului are functia de control, iar
controlul admis si interiorizat de elev, devine autocontrol.

Bibliografie

Lisievici,P.Evaluarea in invatamant, teorie, practica, instrumente. Bucuresti :

Aramis , 2002
Bontas I. Pedagogie Bucuresti, Editura ALL
Ionescu M.si Radu I. Didactica moderna ,Cluj Napoca, Editura Dacia, 1995
Pavelescu, V. Principii de docimologie. Introducere in stiinta examinarii.,
Bucuresti E.D.P. 1968