Copyright http://www.oricereferat.

com/
Enigma Otiliei
George Calinescu
,,Enigma Otiliei a aparut in anul 1938 si este al II-lea roman al
lui George Calinescu dupa ,,Cartea nuntii. ,,Enigma Otiliei este un
roman obiectiv, iar din punctul de vedere al continutului, faptele sunt
prezentate cronologic, naratiunea fiind astfel una liniara. Naratorul este
omniscient si omniprezent. Prin temetica, ,,Enigma Otiliei este un
roman citadin, iar prin tehnica narativa poate fi considerat si un roman
modern. Titlul initial al romanului a fost ,,Parintii Otiliei, cel care a
propus schimbarea fiind editorul. Noul titlu, ,,Enigma Otiliei,
evidentiaza povestea de dragoste in care Otilia ramane pentru Felix o
enigma. Scriitorul insusi spunea despre titlu: ,,Nu Otilia are o enigma, ci
Felix crede ca are. Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmataica va
fi in veci fata care il respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune.
Tema romanului este viata burgheziei bucurestene de la inceputul
secolului al XX-lea. Actiunea incepe in iulie 1909, cand tanarul Felix
Sima, fiul unui madic militar din Iasi, vine la Bucuresti, la unchiul sau,
ca sa urmeze medicina. In urma mortii ambilor parinti, Costache
Giurgiuveanu devenise tutorele sau. In casa unchiului sau, Felix o
cunoaste pe Otilia, il cunoaste pe Leonida Pascalopol, prieten cu Mos
Costache si protector al Otiliei si pe membrii clanului Tulea: Aglae, sora
lui Mos Costache, Simion si Aurica. Felix devine un observator direct al
intamplarilor din cele doua familii. Invitati la Pascalopol, Felix si Otilia
Petrec o perioada la mosia acestuia. Indragostit de Otilia, Felix ii cere ca
dovada de iubire sa nu-l mai vada pe Pascalopol, situatie care duce la o
cearta intre cei doi. Situatia Otiliei era nesigura. Desi ii folosea averea,
Costache Giurgiuveanu ezita sa o adopte si, de frica Aglaei, nu-i face
nici testament. Aceasta pandea orice miscare a batranului, fiind
convinsa ca averea lui ii revine de drept. Romanul de buteaza instil
balzacian, cu precizarea timpului si a actiunii. Venirea lui Felix in
strada Antin, in casa lui Costache Giurgiuveanu, este simetrica cu
finalul in care Felix revine in acelasi loc si isi reaminteste cuvintele cu
care fusese intampinat: ,,Aici nu sta nimeni. Descrierea in amanunt a
locuintei si prezentarea personajului principal prin portrete care vor fi
dezvoltate pe parcurs, evidentiaza in mod realist legatura dintre individ
si mediu. Subiectul romanului evolueaza pe doua planuri: pe de-o parte
viata lui Felix si iubirea lui pentru Otilia si pe de alta parte, existenta
familiilor Giurgiuveanu si Tulea. Incipitul balzacian creaza impresia de

autenticitate, dar in acelasi timp anticipeaza doua laitmotive: problema

paternitatii si mostenirea. George Calinescu a optat pentru un realist de
tip balzacian, naratorul fiind clasic. Relatarea se face la persoana a IIIa. Prezenta autorului este evidenta din primele randuri, cand ii
realizeaza lui Felix un portret fizic si cand da detalii arhitectonice. Felix
este un personaj narator. El percepe evenimentele si semnificatia
acestora. Cititorul patrunde in universul romanului odata cu
personajul. Reprezentand tipul zgarcitului, Costache Giurgiuveanu este
comparabil cu Hagi Tudose, personajul lui Delavrancea. Portretul
fizic, ,,capul atins de o calvitie totala, fata aproape spana, buzele
intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, indica varsta si
decreptitudinea personajului. Pe de-o parte iubirea pentru Otilia si pe
de alta parte teama de Aglae, il fac pe Mos Costache sa fie ezitant.
Preocupat de soarte Otiliei, batranul vrea sa depuna bani la banca
pentru a-i construi acesteia o casa. Atacul de aploplexie ii impiedica
realizarea intentiilor. Celelalte personaje il apreciaza diferit pe Mos
Costache: Aglaie si Stanica il supravegheaza atent pentru a pune mana
pe avere; Otilia il considera un om bun, dar cam avar; Pascalopol il
priveste cu intelegere si prietenie, iar Felix este contrariat de
comportamentul sau. Mos Costache traieste drama omului singur si
neajutorat care, vazand ca ramane fara bani, nu mai vrea sa traiasca.
Otilia este un personaj realizat prin tehnica oglinzilor paralele.
Felix o vede ,,adorabila, atragatoare, culta, talentata, o fata superioara.
Pascalopol crede despre Otilia ca este ,,o mare strengarita, cu un
temperament de artista. Mos Costache o numeste ,,fetita si o soarbe
din ochi. Stanica o elogiaza: ,,Desteapta fata. Stiu ca se descurca in
viata. Iar Aglae o considera o ,,stricata. Portretul ei fizic sugereaza
tineretea si distinctia: ,,optsprezece-nouasprezece ani, fata maslinie, cu
nasul mic si ochii foarte albastrii. Eroina acumuleaza o serie de
trasaturi contradictorii. Este copilaroasa si matura, expansiva si
interiorizata, rationala si impulsiva. Comportamentul ei este derutant
atat pentru Felix, tanarul in formare, cat si pentru Pascalopol. Fire
complexa, plina de neprevazut, libera in atitudini si capricioasa, ea are o
influenta magica asupra celorlalti. Are puterea de a se autoanaliza,
gasindu-se mediocra si este constienta de relativitatea frumusetii: ,,Noi
nu traim decat cinci-sase ani. Pe urma am sa capat cearcane la ochi si
zbarcituri pe obraz. Otilia oscileaza intre Felix si Pascalopol, ei
reprezentand doua ipostaze ale masculinitatii, optand in cele din urma
pentru mosier care ii putea asigura o existenta linistita. Intre Otilia, pe
care Felix o vede la inceput plina de farmec si femeia din fotografia de

la final, este viata unei eroine moderne: ,,O doamna foarte picanta, gen
actrita intretinuta, dar care nu mai era Otilia, nu mai era fata
nebunatica. Un aer de platitudine feminina, stingea totul.
Felix este tipul intelectualului in formare. Portretul lui fizic este
prezentat in prima pagina a romanului: ,,Un tanar de vreo optsprezece
ani, cu fata juvenila, prelunga, aproape feminina, cu o culoare maslinie
a obrazului si o taietura elinica a nasului. Fire rationala, cu un spirit
de observatie foarte dezvoltat, Felix este cel care observa si analizeaza,
perspectiva lui fiind cea dominanta. Intelegand ca studiul pentru el este
unica sansa, el merge la universitate , publica articole in reviste de
specialitate si ajunge un medic apreciat si profesor universitar. Simpatia
lui pentru Otilia devine in timp dragoste, iar purtarea contradictorie a
fetei, familiaritatea ei fata de Pascalopol, plecarea lor surprinzatoare la
Paris sunt manifestari care il surprind si il fac sa devina banuitor si
gelos. Otilia revine si prietenia lor se reia. Dupa moarte lui Mos
Costache, ea se casatoreste cu mosierul, iar in sufletul lui Felix ramane
amintirea unei iubire romantice si enigmatice. Autorul foloseste tehnici
artistice diferite care apartin clasicismului (prin arta scenica si tipurile
de personaje), romantismului (prin lirismul iubirii dintre Felix si Otilia)
sau realismului (prin prezentarea detaliata a strazii, a arhitecturii
caselor si prin prezentarea veridica a societatii humulestene de la
inceputul secolului al XX-lea).
Scriitorul are capacitatea de a plasticiza detaliul, de a evidentia
semnificativul si de a folosi un limbaj neologic.
Copyright http://www.oricereferat.com/