Povestea lui Harap-Alb

-caracterizarea protagonistului-

Ca in orice alt basm, Povestea lui Harap-Alb ilustreaza o alta lume decat
cea reala, personajele fiind imparati si imparati si crai , Sfanta Duminica, animale si
insecte fermecate, eroi cu trasaturi fabuloase alaturi de personaje realiste aduse de
Ion Creanga din Humulestiul sau, cea ce-I confera acestei creatii o originalitate
inconfundabila.
Caracterizarea personajelor intr-o opera epica in proza este mai complexa:
prin fapte,prin tinuta, prin limbaj, prin raportarea la alte personaje, prin
comportamentul de-a lungul unei perioade mai indelungate.
Perspectiva narativa este prezentata la persoana a III-a in mod obiectiv de
catre un narrator omniscient si omniprezent. Aceasta perspectiva este completata
insa si de comentarii subiective si digresiuni.
Protagonistul basmului cult, fatza de Fat-Frumos, nu este un model
exceptional. Trasaturile lui Harap-Alb tin de sfera umanului: milostenic, spirit de
lider, spirit de sacrificiu, capacitatea de a media conflictele, toleranta si
generozitate. El este un personaj pozitiv si intruchipeaza inaltele principia morale
cultivate de orice basm ca: adevarul, dreptatea, cinstea,prietenia, ospitalitatea,
curajul,vitejia, trasaturi ce reies indirect din intamplari, fapte, ganduri si propriile
vorbe si indirect din ceea ce spun alte personaje despre el.
Conflictul nu respecta schematismul conflict dintre bine si rau din basmele
populare. Personajul negativ, Spanul, are rolul de initiator al mezinului. El
intruchipeaza inteligenta, viclenia, fiind chiar si malefic. Totusi, acesta face parte
dintr-un complot,a unui scenariu initiatic pus la cale de toate personajele pentru a
ajuta la initierea Craisorului. Conflictul interior reprezinta o alta trasatura a
originalitatii lui Creanga. Astfel Craisorul este la inceput novice, scotand la iveala o
fire sensibila, caci plange in inima sa pentru ca fratii mai mari si-au dezamagit
tatal. De asemenea, se face ros ca gotca , aratand ca un anti-erou tipici. Pe de
alta parte, la un moment dat este coplesit de toate incercarile la care este supus
fiind gata chiar sa renunte.
Imbinarea planurilor real si fabulous este evidenta inca din incipit. Timpul
este vag, nedeterminat, iar evenimentele au valoare de simbol. Reperele spatiale
sunt vagi, desi apar elemente prin care se delimiteaza tarile: imparatia fratelui
Craiului care se afla la o margine a pamantului, iar a Craiului la cealalta margine.
Cele doua tinuturi indepartate marcheaza un univers comun pe care protagonistul
trebuie sa-l ia in stapanire, trecand printr-un spatiu al probelor: padurea labirint,
imparatia lui Verde imparat si a lui Ros imparat.
Intreaga poveste se invarte in jurul caracterului bildingus-roman, caci
protagonistul trece printr-o experienta de intiere, urmarindu-se evolutia sa. Feciorul

are rolul de a aduce lumina in sine, nu in lume ca in basmele populare si de a

parcurge traseul initiatic care presupune invatarea unor experiente, modelarea sa
morala si acumularea de virtuti care sa-I permita sa devina un imparat bun si
iscusit.
Semnificatia numelui reiese din scena in care Spalnul in pacaleste pe fiul
Craiului sa intre in fantana: Fiul Craiului, boboc in felul sau la trebi de aistea, se
potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-l trasneasca prin minte ce I se
poate intampla. Naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul, fiul Craiului isi
schimba identitatea. Din statutul de nepot al imparatului Verde in acela de sluga a
Spanului, numele lui devenind Harap-Alb, care este un oximoron, Harap-Alb
insemnand negru-alb, deoarece Harap inseamna negru/rob.
Faptele eroului raman si ele in limita umanului, probele care depasesc sfera
realului fiind trecute cu ajutorul celelalte personaje inzestrate cu puteri
supranaturale.
Cadrul in care se rataceste simbolizeaza lumea necunoscuta flacului, care
opreste pentru prima oara, netinand cont de sfatul tatalui sau de a se feri de omul
Span. Desi cuminte si ascultator de felul sau, nesocotirea acestei restrictii
declanseaza asupra flacaului un sir nesfarsit de intamplari neplacute si periculoase
care-I pun deseori viata in pericol. Lipsit de experienta boboc in felul sau la trebi de
aistea, mezinul devine sluga Spanului, isi schimba numele in Harap-Alb, dovedind
in acelasi timp loialitate si credinta fata de stapanuui sau, intrucat jurase pe palos,
isi respecta cuvantul dat, rod al unei solide educatii capatate in copilarie, de a fi
integru si depmn, capabil sa-si asume vinovatia, cu toate urmarile ce decurg din
faptul ca nu urmase sfatul tatalui.
Cinstit din fire, Harap-Albnu-l tradeaza niciodata pe Span, desi un stapan tiran
ca acesta ar fi meritat. De pilda, atunci cand se intoarce spre imparatie cu pielea si
capul ursului fabulous piatra cea mare din capul cerbului stralucea atat de tare
incat multi crai si imparati il rugara sa-i deie banaret cat o cere el, altul sa-I deie
fata si jumatate din imparatie, altul sa-I deie fata si imparatia intreaga, dar HarapAlb si-a urmat calea fara sa clipeasca, ducand bogatia intreaga stapanului. O
singura data a sovait voinicul , atunci cand , intragostindu-se de fata imparatului
Ros, mai nu-I venea sa o duca spanului.
Astfel, Harap-Alb, parcurge o perioada de formare a personalitatii, care, desi
inzestrat cu importante calitati, are slabiciuni omenesti, momente de tristete si
disperare, de satisfactie ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lor ca
oameni.