Ion Vinea - Revedere

- Ma dor n mine drumurile napoi.

- Esti palida, ochii tai sunt mai mari.

- Te-am asteptat, fiindca te-am gonit.

- Am fugit sa gasesc o departare mai adevarata.
Peste tot locul e deopotriva de departe si de aproape de tine.

- Mai sunt n sufletul tau aceeasi?

n ce ntuneric am ratacit...
- Am smuls mpleteala cntecului nostru care
s-a pierdut ca firele unui izvor dezbinat de stnci.

- Tu care ai stins celelalte povesti

te-am urmarit cu visul n orase mari cu steaua ta deasupra.
- Am vrut sa-mi creasca numele ca o veste catre tine.

- Te-am vrut frumos ca un catarg care se-ndeparteaza

si te-am lasat sa pleci.
- Te-am regasit ca o rugaciune din copilarie, dar gndurile
mele nu mai cred.

Declin - Ion Vinea

O triste ntrzie n mine

cum zbovete toamna pe cmp,
nici un srut nu-mi trece prin suflet,
nici o zpad n-a descins pe pmnt.

Cntecul trist, cntecul cel mai trist

vine cu clopotul din asfinit,
l auzi n glasul sterp al vrbiilor
i rspunde din umilina talngilor.

E toata viaa care doare aa,

zi cu zi pe ntinderea stepelor
ntre arborii neajuni la cer,
ntre apele ce-i urmeaz albia,
ntre turmele ce-i pasc soarta pe cmp
i ntre frunzele care se dau n vnt.

1915

Celei venite - Ion Vinea

S-mi fie minile tale ultimele

ce atern inimii
zpada linitii dinti
ca peste un mormnt nou de toamn.

s fie ochii ti soarele sumbru

al lumii somnului
spre care-mi nvie sufletul.

s-mi fie glasul tu adierea

deprtatelor mri n cari s-au stins clopotele
grele ale rugciunilor.

s-mi fie pletele tale

salcia de sear
n care mai tremur
uitatele oapte.

s-mi fie sufletul tu srut

pe reci pleoape
i lacrima ta
cugetul limpede
al clipei din urm.

s fie iubirea trzie

valul care ne leagn
n venicie.

1925

Mustrri - Ion Vinea

De ce te-ai dus cnd tii c-n or

oapta destinului pndete,
cnd tii c orice pas ne rtcete,
din pietre c ne poticnesc ispitele,
c uneltete vntul mpotriv-ne,
i stelele, fntnile i arborii
menesc a ru,
c pretutindeni nencetat ivitele
rscruci ne taie cile
c erpii mpletitele,
i-n orice loc se-abin blestemele.
De ce-ai rupt lanul trupurilor noastre
lsndu-le doar gndul drept verig,
de taina lor cum de nu i-a fost fric,
de ce-ai crezut, de ce-ai lsat
leagnul somnului s ne legene

pe fiecare cu alt vis,

cum de-ai ngduit ursitelor rgazul
s ne rpun desprti
i suflului de ghea-al veniciei
s treac peste jurmntul nostru
ca iureul unei vrjmae oti
peste-un hotar deschis ?

Vaier - Ion Vinea

S nu gsesc n mine nici un strigt

care strbate dincolo la tine,
s fie piatra piatr i tcerea
o mare nemicat de suspine,
s fie-adevrat c venicia
s-a i statornicit ntre noi doi
iar dezndejdea-i rupe melodia
ca vntul fugrit prin pomii goi,
c nu se afl drumuri napoi ?

1930

ntlnire

Minile tale sunt albe i cinstite

i ochii ti sunt de la Dumnezeu,
cum i-i nchipuir clugrii, albatri.
Semeni cu floarea-soarelui cnd e ostenit.

Dc vrei vom merge lung pe chei

de-a lungul apelor supuse sorii lor,
vei ti atunci c tu eti cea chemat
i ai s-mi fii ca steaua preacurat
cnd toate rnile m dor.

1915

Lanuri

Nu pot pleca, nu pot rmne,

Povestea e ca o trzie toamn.
Trist e sursul care s-a milostivit
oapta destinului s-o cumineasc.

Noi ducem visul nostru ca pe-un mort

Ascuns de flori i nevegheat de nimeni,
Pe care-am vrea s-l tim doar adormit,

i nu aprindem nici lumini

i nu ne-ncumetm s-l plngem.

Invocaie

Unde eti, palid iubit

ca din poemele de altdat,
ce alte visuri m-au purtat prin lume,
cine m cheam, cine m rtcete
mereu de lng somnul tu departe?

Glasul tu doar n gnd mi rsun

pe crrile mele pierdute,
chipul n trecut i leagn
candela lui nocturn,
i m afund n singurtate
ca-ntr-o pdure vrjit.

Dezleag destinul amar

cu minile tale de rug,
adun-mi paii pribegi
sub ochii ti dinti
cari descnt, cari viseaz,
c n ei e toat povestea,
potecile, umbra i amgirea.

A cazut cerul din ochii tai Grigore Vieru

A cazut cerul din ochii tai

Si s-a farmitat.
A cazut de pe fata ta soarele
Si-a nghetat.
ncremenit e vntul cel racoros
Fara harnicele tale mini.
Cautndu-te pe tine,
S-au tainuit izvoarele-n tarni.
Ca un pom dobort
nsusi graiul
Parca se aude caznd.
Doamne, att de singur,
Att de singur
N-am fost nicicnd!

Grigore Vieru - Formular

-Numele si prenumele?
-Eu.

-Anul de nastere?
-Cel mai tnar an
cnd se iubeau

parintii mei.

-Originea?
-As si seman
Dealul acela din prelungirea codrilor.
Stiu toate doinele.

-Profesiunea?
-Ostenesc n ocna cuvintelor.

-Parintii?
-Am numai mama.

-Numele mamei?
-Mama.

-Ocupatia ei?
-Asteapta.

-Ai fost supus

Judecatii vreodata?
-Am stat niste ani nchis
n sine.

-Rubedenii peste hotare ai?

-Da. Pe tata. ngropat.

n pamnt strain. Anul 1945.

Grigore Vieru - Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici mcar nu te ursc
Cum te blestem unii, vreau s zic.
La fel cum lumina prsc.

Dar ce-ai face tu i cum ai tri

De-ai avea mam i-ar muri?!
Ce-ai face tu i cum ar fi
De-ai avea copii i-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic.

Eu nici mcar nu te ursc.
vei fi mare tu, eu voi fi mic.
Dar numai prin propria-mi via triesc.

Nu fric. nu teamMil de tine mi-i.

C n-ai avut niciodat mam.
C n-ai avut niciodat copii.

Grigore Vieru - Nu, nu mi-e totuna

Nu, nu mi-e totuna,

Daca vii, daca nu
Eu strig soarele, luna,
Dar voiesc sa vii tu.

Nu, nu mi-e totuna,

De-i mult dor, de nu-i mult
Eu vorbesc cu furtuna
Dar pe soare-l ascult.

Nu, nu mi-e totuna,

Daca esti sau nu esti.
n tacerea mea una
Ara sapte nadejdi.

Grigore Vieru - Singuratate

Afara ploua ca si toamna si-i urt,

Ma uit pe geam ca dupa tine, si att.

n mine toate amintirile te-asteapta,

De-aceea mi-i privirea stranie si dreapta.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plngnd,

n mine nu mai este nici un gnd.

Vreau sa traiesc si-mi cad din mna cartile;

Ma mpresoara chipul tau din toate partile.

Mna ce mi-a-mprastiat parul si gndurile

mi amesteca pe carte toate rndurile.

Ramn uitandu-ma pe geam ca dupa tine,

Si tot astept pe cineva si nu mai vine.

Marin Sorescu - Am vazut lumina

Am zarit lumina pe pamant

Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat

Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Marin Sorescu - Capriciu

n fiecare seara
Strng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
si le citesc versuri.
Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Daca stii cum sa le asezi.
De aceea
Eu ma emotionez,
si timp de cteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.
ntlnirile noastre

Sunt de obicei sobre,

Fara entuziasme
De prisos.
n orice caz,
nseamna ca fiecare
Ne-am facut datoria,
si putem merge
Mai departe.

Marin Sorescu - Ceva ca rugciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma

M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

Marin Sorescu - Boala

Doctore, simt ceva mortal

Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer

Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente

Am urat si am iubit, am invatat sa citesc

Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore

Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.

Marin Sorescu - n cimitir

n cimitir doar desteptarea

Este mai grea. ncolo...trai!
Prieteni vin si-ti uda floarea
Crescnd pe gura ta de rai.

E-o desfatare geometria

De cruci. Si toate au un nume.
Si e perfecta simetria:
Suslume; joso alta lume.

Mai buna care-o fi? Fiori

Te trec n clipele mai rele:

Da, cel mai bine e cnd mori

Si n nici una dintre ele.

Antiprimavara
Ce daca vine primavara
Atta iarna e n noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii napoi
In noi e loc numai de iarna
Vom ngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.
Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si lnga mine nu esti tu
Ninsori mai grave dect moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.
Si ninge pna la prasele
Ninsoarea-mi intra-n n trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce mbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti nflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.
Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost

Poti sa pleci suntem reci

Iarna ni-i pe veci.

Adrian Paunescu - Chemare pentru tarani

A venit si vremea furtunoasa

Sa ne dam naturii napoi,
Hai tarani, ntoarceti-va-acasa
Ca e-dor pamntului de voi.

Si luati si fabricile-n sate,

Fiti si muncitori, dar si tarani,
Prea sunt urbe suprapopulate,
Prea sunt balarii pe bolovani.

Rar cte-o exotica gaina

Si vreun porc n vre-un sarman cotet
Casa voastra nsasi vi-i straina,
Doar att, un buletin aveti.

Si samnta vostra cade-n piua

Locului bizar, vulgar,
De trei ori pe zi dati buna ziua
Si n rest traiti ntr-un ghetar.

Hai tarani, ntoarceti-va-acasa,

Casa-i totusi lucul cel mai sfnt,
Dupa atta fuga friguroasa,
Puneti iarasi mna pe pamnt.

nfloriti-l brusc, cu cereale,

Puneti pomi, dati gresii pe cutit,
Faceti case, cresteti animale,
Si va asezati pe vesnicit.

Si cnd vara o veni deplina,

Cu dolveci, cu pepeni si tntari,
Noaptea, sub o luna de lumina
Ridicati un foc de balegar.

Si chemati cu vorba voastra groasa

Pe poet sa cnte lnga foc.
Oameni buni bine-ati venit acasa
Hai si puneti patria la loc.