OCHII: indic teama de viitor, frica de a vedea nainte i faptul c ntr-o experien precedent

individul nu a dorit s vad nici s-i ajute pe apropiaii si.

Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor cmpului la nivelul capului, determinate de
sentimentul de ur, precum i de nemulumirea de sine i frica de a vedea nainte. O principal cauz
este agresivitatea al crui motiv este gelozia. Cu ct un om are un caracter mai rigid cu att mai
ascuns, mai profund ptrunde agresivitatea n subcontient i devine mai periculoas. Dac la invidie
se adaug distreul, dac n caracter avem vanitate i cruzime se produce un program de
autodistrugere care se manifest cu ruperea retinei sau orbire, sau un grav traumatism cranian.
Vederea slab este determinat de ura mpotriva unei femei sau brbat. Purificarea se face prin
spovedanie i rugciune. Ataarea de relaii i idealuri distruge vederea. Glaucomul este cauzat de
subiecte de neiertare restante de mult timp. Atunci cnd iubeti lumea mai mult dect pe Dumnezeu
i pierzi vederea. Muli la btrnee i pierd vederea pentru c se leag prea mult de aceast lume.

Atunci cand ma gandesc la viitor, imi este teama de tot: teama de a ma imbolnavi, de a imbatrani
urat, teama ca sotul meu si-ar putea pierde slujba Faptul ca am doi copii ar fi trebuit sa ma ajute
sa intrevad viitorul cu entuziasm, dar nu se intampla asta! Pentru ca simt chiar mai multa neliniste
pentru ei: imi este teama ca nu se vor putea dezvolta armonios pe o planeta in care, la ordinea zilei,
sunt tulburarile climatice, instabilitatea economica, razboaiele ideologice.
Precum C., 43 de ani, sunt numerosi cei care vad viitorul sub semnul fricii. Nu este nimic mai
normal: chiar si pentru cei mai prevazatori, viitorul ramane o enigma.
El face trimitere la marea necunoscuta, moartea, despre care nimeni nu poate spune cand si cum
ne va lovi. Referitor la acest aspect, frica de viitor este universala si arhaica, proprie conditiei
umane.
Intram in contact, totusi, cu ceea ce nu cunoastem si asta devine o sursa de fantezie: Frica este
mai mare cu cat este mai indepartata; daca ne apropiem, ea se diminueaza, scria filosoful Alain, o
dovada a faptului ca exact imaginatia este cea care ne provoaca teama. Si ca, din contra, invatand
sa o privim de aproape si sa identificam cauzele temerilor noastre cele mai profunde, atunci acestea
pot disparea.
La aceste cauze atemporale se adauga factori contemporani. In opinia filosofului Michela Marzano,
traim intr-o societate in care teama detine un loc fruntas.
Marturie pentru acest lucru stau cresterea nivelului nostru de stres si bolile asociate acestuia,
consumul de anxiolitice, printre cele mai crescute din lume. In opinia psihologului si psihanalistului
Dominique Miller, asta tine de conflictul foarte actual, dintre hiperexigenta noastra de fericire si
asocierea tuturor valorilor simbolice, morale si ideale, care ar trebui sa ne ajute sa avansam pe
acest drum, si ceva rau.
Aceste valori sunt reperele pe care tatii, in sens larg (tatii de familie, sefii de stat, conducatorii), se
presupune ca le intruchipeaza si ni le transmit. Or, acestia, ei insisi, sunt orbiti de singura achizitie a
bucuriei lor: a avea bani, putere, o viata amoroasa si sexuala infloritoare, continua psihanalistul.

Nemaiputand avea incredere in stalpii idealurilor si ai moralitatii, care sustin societatea,

fiecare dintre noi trebuie sa devina propriul ghid in viata. Si pe aceasta cale, evident, simtim
un sentiment de nesiguranta, intrucat nimic nu este de-a gata, nici garantat, intrucat nicio
alegere nu este validata de autoritatea care face legea, afirma Dominique Miller.
In mod paradoxal, traim, cel putin in Occident, in cadrul unor societati care nu au fost nicicand atat
de sigure, atat pe planul sanatatii, cat si pe cel al igienei si al sigurantei, remarca Michela Marzano.
De ce avem atunci atata teama in legatura cu viitorul?
Deoarece, cu cat situatia obiectiva se amelioreaza, cu atat credem ca putem si trebuie sa controlam
totul, raspunde psihologul. De unde, si starea noastra de angoasa, care creste de indata ce ne
confruntam cu ceva ce nu putem stapani. Acel ceva este viitorul, dar, mai precis (si este ceea ce
ne indica si sondajul pe care l-am realizat), e viitorul fericirii copiilor nostri, al sanatatii noastre, al
starii mediului inconjurator Atat de multe elemente pentru care suntem, mereu, mai
responsabilizati, chiar culpabilizati.
FRICA NUMARUL 1: ACEEA CA NU CUMVA COPIII NOSTRI SA FIE NEFERICITI
Societatea actuala insista enorm asupra importantei de a ne ocupa cat mai bine de copiii nostri,
constata Michela Marzano. Aceasta presiune este sporita de faptul ca a avea un copil este, de
acum inainte, pus pe seama singurei dorinte a adultilor: este un copil daca vreau eu, cand vreau
eu. De unde, si o responsabilitate crescuta in ceea ce ii priveste. Si excesiva, in opinia filosofului,
intrucat nu putem controla fericirea altora.
Psihanalistul si terapeutul francez Serge Hefez explica aceasta teama prin faptul ca familia se
axeaza astazi pe sentimente, pe faptul de a fi bine impreuna. In acest raport in oglinda, copiii au
devenit barometrul de fericire al parintilor.
Daca, din intamplare, copilul este ezitant in alegerea studiilor pe care vrea sa le urmeze, parintii sai
se simt imediat amenintati. De fapt, spunand ca le este teama de viitorul copiilor lor, adultii nu
fac altceva decat sa isi exprime propriile angoase cu referire la propriul lor viitor.
FRICA NUMARUL 2: BOALA
Printre angoasele cele mai pregnante se numara cea a bolii. O temere universala si atemporala. In
opinia lui Thierry Jansen, medic si psihoterapeut, ne este teama, pentru ca ne este teama de
moarte.
Dar ceea ce este specific culturii noastre occidentale contemporane, este o vointa hedonista, o
dorinta de a scapa de suferinta, o tendinta spre anestezie, o preocupare de a gasi mijloacele de a
ne zapaci, pentru a ne uita vulnerabilitatea.

Aceasta cautare a placerii pare cu atat mai usor de depasit, cu cat inovatiile tehnologice ne permit
adesea sa raspundem la ele. In aceste conditii, boala reprezinta o tulburare cu atat mai
inspaimantatoare si inspaimantata.
O alta explicatie, avansata de regretatul neuropsihiatru David Srvan-Schreiber: Boala ne sperie
pentru ca avem impresia ca nu o putem controla. Or, eu ma lupt tocmai pentru a face lumea
sa inteleaga faptul ca este un fals sentiment de neputinta: putem face multe pentru a preveni
boala si pentru a lupta contra ei, pentru a avea grija de noi, de alimentatia noastra, de
planeta, de resursele ei.
FRICA NUMARUL 3: DEGRADAREA MEDIULUI INCONJURATOR
Daca starea mediului inconjurator figureaza printre fricile noastre majore, acest lucru este dovada
faptului ca suntem constienti cu privire la tulburarile ecologice care ne afecteaza direct, confirma
Maud Fontenoy, navigatoare solitara.
Astazi, fiecare dintre noi intelege faptul ca a vorbi despre protejarea mediului inconjurator nu
inseamna doar a vorbi despre protejarea balenelor, ci despre propria noastra existenta si, mai ales,
despre cea a copiilor nostri.
Ceea ce ar explica faptul ca aceasta frica apare in mintea noastra incepand de la 25-30 de ani,
varsta la care incepem sa ne fondam propria familie si sa ne ingrijoram mai mult pentru copiii nostri
decat pentru noi insine.
Or, atunci cand aflam ca bolile respiratorii s-au inmultit la copii, ca pestele pe care il mancam este
indopat cu pesticide, cu policlorobifenil si cu metale grele, intelegem ca aceasta chestiune a
mediului inconjurator are legatura cu cea a sanatatii si a devenirii de fiinte umane, ne alerteaza
Maud Fontenoy. Cele mai mari frici ale noastre sunt interdependente.
FRICA NUMARUL 3 BIS: SOMAJUL
Faptul ca frica de somaj se instaleaza in gandul tinerilor, nu mai este o surpriza, este deja o
realitate!, afirma Michela Marzano. Tinerii sunt, intr-adevar, primii afectati de cresterea ratei
somajului. Ceea ce poate surprinde; in schimb, este un realism din partea unui tineret pe care ni-l
imaginam ca fiind hranit cu idealuri si visuri.
Pentru filosoful Michela Marzano, criza exista pentru numeroase persoane: Ea a actionat
precum o violenta intoarcere a realului: discursul voluntar care domina pana atunci (este
suficient sa vrei, pentru ca sa poti) a fost brutal sufocat de dificultatile economice. Asta ne
obliga sa privim realitatea in fata.
Dar, departe de a ne paraliza, aceste temeri trebuie traite precum niste emotii vitale esentiale: Desi
am cunoscut frica in provocarile mele maritime, stiu ca este utila, pentru ca ne determina sa fim mai

rigurosi, mai disciplinati, mai perseverenti, afirma Maud Fontenoy. Ea ne invita sa actionam in
prezent, asupra propriei persoane, si cu ceilalti, pentru a ne crea un viitor mai viabil, mai fiabil deci,
mai putin ingrijorator.