Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
22 Ifrim
22 Ifrim
Mircea Tomus, Cinsprezece poeti, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1968, pag. 116
Idem, pag. 117
3
Nicolae Manolescu, Lecturi infidele, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1966, pag. 64
4
Studiul lui Negoitescu delimiteaz clar sferele de influent sub care se afla, n special n perioada incipient, creatia
bacovian: Bolintineanu, Macedonski, Eminescu Scriitori romni moderni, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1966,
pag. 137-153
5
Idem, pag. 138
6
A. E. Baconsky, Bacovia n Steaua nr. 1/1956, pag. 83
2
159
160
disjunctiv, de excludere reciproc, deoarece, asa cum afirm Ion Caraion, dezgustul de viat,
saturrile produse de excesul durerii, de incompletitudini si inadaptri multiple, dorul de moarte, ca
si reechilibrarea prin repaos si neant par a descinde n poezia bacovian din aceea a lui Eminescu.
Dar morbiditatea e a lui Bacovia, nencetata zvrcolire - a lui Bacovia, excitabilitatea si suspiciunea,
dezamgitoarele spectacole de regresiune, frica de moarte si jeluirea agasant toate acestea sunt
ale lui Bacovia.11 Definindu-se, prin contrast, ca negatie a constiintei titanice, eul liric bacovian
rmne un Hyperion nsingurat, cu aripile arse n tragica alternativ dintre real si ideal. Acceptnd
ideea dezvoltat de Matei Clinescu, conform creia Luceafrul eminescian ar fi ultimul avatar al
eroului titanic, eul bacovian nu mai pare a adera la viziunea fastuozittii hyperionice: Eroul
eminescian are suferinta rece a transcendentului, dar secretul eului bacovian, tinnd de ordinea
existential si social, este acela al absurdului iar patosul su dramatic reprezint o suferint a
contingentului.12 Viziunea bacovian presupune astfel o mutatie calitativ de accent, de la
dimensiunea gnoseologic, la aceea ontologic: este o rsturnare valoric intuit de Matei
Clinescu, o radicalizare spre anulare a modelului: Ceea ce este caracteristic lui Bacovia este
dorinta de anonimat. Omul singular, ntr-un univers al cumplitei monotonii si al abrutizrii (cum
este acel al lui Bacovia), si suport singularitatea cu umilint, ca pe un destin implacabil, lipsit ns
de orice mretie.13
n acest context, se poate afirma c poeziei bacoviene i este specific ruptura de imaginarul
eminescian al oniricului, al iluziei, al misterului transcendent. Ce l separ pe Bacovia de viziunea
eminescian st n faptul c n textul su nu se ntrevede redemptiunea nici n viat, nici n moarte,
lipsind magicul spatiu compensatoriu, indiferent c el s-ar numi trecut sau univers oniric, cosmos,
istorie ori eros. Nici una din principalele fete ale fiintei nu reprezint pentru poet un remediu: fiinta
cosmic e materia plngnd, fiinta istoric se nftiseaz ca imens ntindere goal, fiinta erotic
rateaz relatia cu cellalt. Lumea lui Bacovia se arat epuizat de vise, nchis n grota
contingentului. Poezia lui Eminescu reflect eternul codrului, Blaga evidentiaz vesniciile ncrustate
n spiritualitatea satului, n actele creative, aceste experiente lirice plecnd de la iluzia, dac nu a
permanentei omului, mcar a unor forme ale lumii, n care fiinta se integreaz ca parte a unui
cosmos familial. Pentru Bacovia, toate aceste tentative sunt utopii, cci iluzionarea e deviatie de la
real si ignorare a vaietului tragic sub care se percepe absolutul. Numirea absolutului constituie cheia
poeziei eminesciene, exprimndu-se n ideea misterului primordial, a gnoseologiei asumate de
fiint. n schimb, absolutul n viziunea bacovian se nchide n ideea de mineralizare, prin
asimilarea metafizicului cu neantulafirm implacabil V.Fanache.14
Asumarea incompatibilittii structurale ntre poetica eminescian si cea bacovian duce
implicit la de-constructia specificittii eminesciene din erotica lui Bacovia, la distrugerea aparentei
continuitti vizionar-formale revendicat de unii critici. Asa cum apropierea lui Bacovia de
Eminescu nu s-ar acredita dect n virtutea unor circumstante pe care n fapt vpaia lirismului le
consum, fr o adres la substanta liric profund nnoit sub o conjunctur a unicittii, 15 tot asa
erotica scap de sub umbra tutelar eminescian, pozitionndu-se distinct sub incidenta angoasei si
a spleen-ului. n acest sens, dihotomia celor dou modele erotice este subliniat transant si de
Nicolae Manolescu, care constat c la Eminescu, iubirea este o expresie fireasc a instinctului,
fr mari complicri, si de aceea, sntoas. Bacovia, care trece zadarnic pe sub ferestre sau bate n
geamul stins, e un amant morbid. 16 Structura antiromantic bacovian comunic sub-textual un
mesaj erotic thanatic, n care domin perspectivele cderii si ale descompunerii organice, nct
11
Ion Caraion, Bacovia. Sfrsitul continuu., Bucuresti, Ed. Cartea Romneasc, 1977, pag.129
Matei Clinescu, Titanul si geniul n opera lui Eminescu, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1966, pag. 69
13
Idem, Aspecte literare, Bucuresti, Ed. pentru literatur, 1965, pag. 8-9
14
vezi studiul lui V.Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantic, Cluj, Ed. Dacia, 1994
15
Gheorghe Grigurcu, Bacovia, un antisentimental, Bucuresti, Ed. Albatros, 1974, pag. 162
16
Nicolae Manolescu, op. cit., pag. 63-64
12
161
poemele mortii erotice (Amurg, Decembre, Nevroz, Melancolie, Trudit, Plumb de toamn, Vals
de toamn) transcriu, la nivelul discursului, imaginea unui eros monologic, fracturat de absenta
celuilalt. Androginitatea primordial nu mai reprezint rezultatul cutrii erotice a cuplului, care se
subordoneaz obsesiv unei recurente si monotone dialectici a cderii.
Lectura paralel a textelor erotice ale celor doi poeti a permis constatarea incompatibilittii
de viziune, afirmat uneori deosebit de transant: Alexandru Paleologu nu distinge nici o afinitate
ntre Eminescu si geniul afazic al lui Bacovia, cu obsesiile si nuantele lui insidioase, involuntare 17
iar Ion Caraion e la fel de categoric atunci cnd afirm c Bacovia denunt de la un punct ncolo
poezia eminescian.18 Acest exercitiu al lecturilor paralele demonstreaz c apropierea lui Bacovia
de Eminescu, provocat de aparente nseltoare, permite evidentierea ntr-un mod mai eficient a
ceea ce reprezint distanta dintre cei doi la nivelul structurilor de adncime, potentnd
inconfundabilul bacovian. Labirintul poetic bacovian nu asimileaz structurile eminesciene, ci chiar
se desolidarizeaz de ele, perfectionndu-si o dialectic a cunoasterii prin negativitate n care
statutul erosului depersonalizat devine imanent a gndirii poetice.
Pornind de la ideea eului feminin mineralizat si a discontinuittii cuplului, erotica bacovian
poate fi re-analizat cu consecinte surprinztoare pentru contextul modernist al creatiei. Se poate
observa, n primul rnd, c demersul poetic modernist propune o viziune amplificant a erosului
devenit subiect liric autonom, n timp ce erotica bacovian mizeaz pe instantele anulrii acestuia.
Subiectivitatea erotic este anihilat prin chiar ipostazele punerii sale n spatiu (acvaticul, aerialul,
caloricul sau chtonicul care neantizeaz). Dac apelm la esafodajul teoretic utilizat de Hugo
Friedrich n analiza discursului poetic modernist (si centrat n special pe constatarea unei rupturi
ntre eul poetului modernist si eul exprimat n poezia sa, numit depersonalizare19), atunci putem
surprinde notele esentiale ale clivajului existent ntre erosul ca reprezentare n lirica modern si
erosul bacovian, ceea ce transeaz implicit si o irevocabil distantare fat de modelul erotic
eminescian. Cel de-al doilea termen al dichotomiei analizate de Friedrich, eul poetic, (ce devine n
analiza noastr, prin transfer, eul feminin bacovian) este diminuat la Bacovia pn la disparitie,
pn la impersonalitatea eului mineral: acesta nu mai reprezint o manifestare explicit de
subiectivitate, ci , de multe ori, i este manipulat doar absenta, ceea ce aminteste de conceptia lui
Dinu Flmnd, care vorbeste despre Bacovia ca despre un prim heterocentrist n poezie. n
discursul erotic bacovian apare trecerea de la reprezentarea antropocentric a eului spre un
heterocentrism de factur modern, dizolvant.20 Depersonalizarea este, asadar, radicalizat pn la
substituirea relatiei dintre eul feminin din lirica modern si eul feminin bacovian cu cea dintre eul
feminin real si un eu mineralizat, neutru, aproape absent. Angoasa thanatic, sinistrul, claustrarea,
nu mai presupun implicarea n trirea erotic (desi ele sunt trecute la nivelul versului prin filtrul
gramatical al relatiei cu persoana a doua): ele nu mai sunt extensiuni trite ale relatiei erotice,
ceea ce ar implica o actualizare a subiectului, ci doar nregistrate ca atare, conform dezideratului
monologic al eroticii.
n aceste conditii, analiznd n continuare imaginarul erotic bacovian prin prisma teoriei lui
Hugo Friedrich, discursul ndrgostit bacovian se abate n mai toate valentele sale de la structura
liricii moderne. Teoreticianul modernittii observase c exist n poezia modern un tip special de
raportare la idealitate, definit prin formula idealittii goale, unde telul nltrii nu e numai
ndeprtat, ci e si gol, este o idealitate fr continut. 21 Erotica bacovian radicalizeaz si aceast
17
Alexandru Paleologu, Simtul practic, Bucuresti, Ed. Cartea Romneasc, 1974, pag. 63
Ion Caraion, op. cit., pag. 455
19
Remarca lui Hugo Friedrich este foarte important deoarece cuvntul liric nu se mai naste din acea unitate a poeziei
cu persoana empiric la care aspiraser romanticii. (Structurile liricii moderne, Bucuresti, Editura pentru literatur
universal, 1969, pag. 33)
20
Dinu Flmnd, Introducere n opera lui G. Bacovia, Bucuresti, Ed. Minerva, 1979, pag. 26
21
Hugo Friedrich, op. cit., pag. 46
18
162
dimensiune, deoarece, odat cu disolutia omogenittii ideatice a cuplului, este anihilat / devalorizat
si locul su transcendent idealitatea erotic se transform n non-idealitate. Acutizarea
depersonalizrii conduce deci, n cadrul discursului erotic bacovian, la o succesiv acutizare a lipsei
de esent a idealittii erotice. Poetul nu mai individualizeaz transcenderea ntr-un eros idealizat, ci
procedeaz regresiv, eludnd orice functie de diferentiere: Carbonizat, amorul fumega. (Negru)
Spatiul interior erotic este amorf, claustrant, redus la un numitor comun funebru: peste tot E miros
de cadavre, iubito. (Cuptor) Materia inert completeaz o aceeasi ipostaz dominant a
mineralizrii erosului: Ascult cum greu, din adncuri / Pmntul la dnsul ne cheam
(Melancolie) Toate acestea anuleaz ecuatia idealittii goale, substituind-o cu cea a imersiunii
progresive n chtonicul thanatic conotat erotic, care nu mai permite nici o relatie cu recuperarea
totalittii cuplului genezic: Sunt ctiva morti n oras, iubito / Si-ncet, cadavrele se descompun.
(Cuptor) n felul su specific, relund ideea obsedant, Bacovia si construieste propria dialectic a
cderii erotice n statismul materiei.
Se ntelege c, n acelasi fel, se poate demonstra cum poezia erotic a lui Bacovia depseste
toate constantele erotice din lirica modern. Tipul special de depersonalizare a erosului pe care lam descris anterior conduce la neutralizarea formelor poetice ale unui eros alienat. Dac valorificm
ideea Esteticii urtului, inaugurat - dup Hugo Friedrich - de ctre Baudelaire prin perceperea
urtului ca noua << frumusete >>, si o definim n termenii unui eros mortifer ce apartine de
aceast estetic, dar incluznd insolit valente ale frumusetii, se observ c retorica iubirii capt
la Bacovia o nuant aparte, care i modific fundamental sensul: fat de un eu feminin impersonal,
urtul erotic este nregistrat neutral, conform dezideratelor moderniste ale descompunerii si
deformriierotice, ca date pre-existente ontologic. Din aceast perspectiv, erotica bacovian
poate fi definit n termeni de neutralizare a constantelor erotice din poezia modern. Efectele
specifice de actualizare ale unei asemenea mutatii devin din ce n ce mai evidente: erosul bacovian
este perceptibil ca expresie acutizat a unei experiente erotice radicalizate n sens thanatic.
Comentnd imaginarul erotic bacovian, exegetii s-a concentrat doar asupra primelor volume,
considerndu-le pe ultimele drept rezultatul direct al unei scderi de intensitate creatoare. Astfel
Vladimir Streinu22 vorbeste despre istovirea lirismului bacovian, ca si Mihail Petroveanu23 care
constat la Bacovia ultimelor volume un complex al epuizrii. Cel mai radical n opinie este
Gheorghe Grigurcu24: Spre deosebire de un Rimbaud, care a prsit poezia, Bacovia s-a lsat
prsit de aceasta. Constiint torturant, atingnd un apogeu, a trecut n reversul su. O blnd
obnubilare a scrupulului artistic, o inofensiv manie a scrisului versificat l-au mpins pe marele poet
ctre o trdare de sine, ca nssi tcerea neantului de care era n rstimpuri constient. ncercnd s
reabiliteze poezia trzie, Dinu Flmnd25, desi i constat materialismul primitiv, i recunoaste un
farmec straniu, produs de un experiment al cutrii novatoare.
n raport cu aceste perspective critice, considerm c evolutia poeziei erotice bacoviene st
sub incidenta asumrii fidele a substantei erotice la nivelul expresiei. Versurile consacrate
sentimentului ajung s structureze un flux poetic discontinuu, fragmentat pn la pulverizare, prin
care disolutia erotic echivaleaz cu disolutia poeziei nssi: Amorul, hidos ca un satir, / Copil
degenerat- / nvinetit, transfigurat / Ieri, a murit n delir. (Proz) Privit astfel, erotica bacovian
mpinge reprezentarea erosului din lirica modern pn la efectul-limit, amplificnd o paradigm
poetic a rupturii: ruptur fat de contextul imaginarului erotic modernist si, n acelasi timp, o
implicit detasare fat de autoritatea modelului erotic eminescian. Diferenta de specific a
imaginarului erotic bacovian const, astfel, n particularizarea a cel putin trei dimensiuni:
22
Vladimir Streinu, Pagini de critic literar, vol. I, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1968, pag.40
Mihail Petroveanu, op.cit., pag. 72
24
Gheorghe Grigurcu, op.cit., pag. 202
25
Dinu Flmnd, op.cit., pag.80
23
163
164