Universitatea Bucureti

Facultatea de Teologie Ortodox

Catedra de Teologie Biblic

TEOLOGIE BIBLIC A VECHIULUI TESTAMENT

Satana (, )
- semnificaii vechi i noutestamentare -

Vintila Ionu Radu

An II P, Gr. 12

Pentru nceput trebuie s definim concret termenul de care ne vom ocupa in lucrarea
de fata. Asadar : Satana, in ebr. , in greaca , desemneaza adversarul ( I Sam 29,
4), mai ales pe acela care joaca la tribunal rolul acuzatorului ( Ps.109, 6 ; 20, 29 ; cf.38,
21 ). Doar in Zah.3 ;Iov 1-2 satana apare drept un acuzator supranatural, iar I Cron.21, 1
este singurul text din VT unde satan devine un nume propriu, folosit fara articol, pentru
dusmanul suprafiresc al lui Israel.
Radacina ebraica pentru fiecare dintre numele de satan deriva ca sens primar
ca opozitie, impotrivire . Este utilizat in Vechiul Testament ca impotrivindu-se
drumului omului in Numeri 22, 22, 32 ; impotrivindu-se respectarii legii (Ps.109, 6)1.
In Vechiul Testament satan apare ca o figura demonica distinctica, opusa lui
Dumnezeu si responsabil pentru tot raul.
Numele este utilizat in 3 pasaje cu referire la o fiinta supraumana, dar in fiecare caz
este un simplu apelativ, nu un nume propriu, fiind rolul pe care fiinta in cauza il joaca in
situatii particulare.
a) In prologul cartii lui Iov (1-2), membrul unui serviciu divin care lezase
integritatea unui om credincios din U si primise permisiunea de a fi supus unui
test este descris drept satan .
Acolo numele nu insemna mai mult decat cineva ale carui acte sunt acuzatoare sau
persecutare in numele cuiva, de cate ori are ocazia .
Acest aspect nu este implicat in denumirea sau rolul sau, de fiecare data el este in
mod firesc raul.
Mai mult, pentru fiecare fiinta potrivnica lui Dumnezeu si rivala, el este
subordonatul sau si poate actiona numai cu acordul sau si potrivit cu gandurile sale.
b) In (Zaharia 3, 1-2) fiinta cereasca care schimba conditia lui Joshua ben Jozadak,
inalt preot in timpul exilului babilonic, este numita satan ( in Septuaginta )
Acolo, din nou, diavolul este mai mult implicat decat acuzat, rolul acestui satan este
acela ca face parte din viziunea profetica despre tribunalul divin.
c) In (I Cr. 21, 1) satan il provoaca pe David in sanul unei discutii. In ciuda faptului
ca acolo termenul este utilizat fara articol, el nu este un nume propriu, ci un
simplu nume satan , denumind spiritul in acest caz virtula ca personificare a
slabiciunii umane2.
Cartea lui (Enoch 40, 7) abordeaza in mod similar pe satan la plural.
In literatura dintre cele doua Testamente si la Tannaiti, satana este numele entitatii
care personifica puterile raului. Desi cuvantul satan nu apare la Qumran decat in cateva
contexte, pe cand Belial sau Beliar joaca acolo un rol de seama, satana apare drept
capetenia ingerilor razvratiti in apocrifele Vechiului Testament. De asemenea termenul
este folosit in Talmud, in cartile traditionale evreiesti si mai tarziu in literatura
Mandeeana.
Noul Testament oglindeste aceeasi conceptie fundamentala despre satan, care se
infatiseaza drept adversarul lui Iisus inca de la ispitirea din pustie ( Mc.1, 3 ; Mt. 4, 10 ),
1

Danielle FOUILLOUX, Anne LANGLOIS, Alice le MOIGNE, Dictionar cultural al Bibliei, ed. a II a
revizuita, trad. din limba franceza de Ana Vancu, stilizare de Diana Simionescu, Bucuresti 2003, p.120.
2
Transpunere romaneasca de Dan SLUSANSCHI, Dictionar enciclopedic al Bibliei , ed. Humanitas,
Bucuresti, p.285.

dar simpla invocare a Numelui lui Iisus este indeajuns pentru a-l face sa se prabuseasca
( Lc.10, 17-18). Cuvantul satana este rareori folosit in Noul Testament drept un nume
propriu si fara articol (Mc.3, 23 ; Lc.22, 3 ; 2 Cor.12, 7). De altfel, Evanghelistii par sa
prefere alti termeni, socotiti mai potriviti si echivalenti : Cel rau (Mt.13,19), diavolul
(Lc.8, 12). Singurul pasaj din cea de a patra Evanghelie in care gasim cuvantul satana
este (In.13, 27). Aceste cuvinte, ca si vrajmasul (Lc.10, 19) sau sarpele din vechime
(Ap.12, 9) sunt defapt sinonime si desemneaza personificarea fortelor raului, in seama
carora sunt puse chiar si bolile (Lc.13, 16 ; 1 Cor. 5, 5 ; 2 Cor.12, 7), dar care se opune
mai cu seama lucrarii lui Iisus si a invataceilor sai ( cf.Lc.22, 31). De aceea, evreii, care
nu recunosc misiunea mantuitoare a lui Iisus, sunt numiti si sinagoga lui satan. (Ap. 2,
9 ; 3, 9 ; cf.In,8, 44).
Satana sau diavolul se mai numeste Beelzebul, domnul demonilor, si Beliar (Veliar),
stapanitorul acestei lumi.
Satana a fost identificat cu : sarpele din capitolul 3 al Facerii (Int.2, 24) care a
impins-o pe Eva la neascultare ; cu un inger acuzator public sau demon, supus lui
Dumnezeu, care ia chipul calomniatorului (in greaca diabolos, cel ce dezbina ),
dusman al oamenilor (1 Cr.21, 1 ; Iv. 1, 6 ; Zah. 3, 1-2) ; cu imparatul acestei lumi
caruia i se impotriveste Iisus, de la ispitirea din pustie (Mt.4, 2-11) pana la moartea pe
cruce ; cu vrajmasul care seamana neghina in tarina agricultorului (Mt.13, 39) sau care
smulge din inima omului samanta cuvantului lui Dumnezeu ; cu leul infometat care ii
pandeste fara incetare pe credinciosi (1 Petru 5, 8), cu balaurul cel mare, cu balaurul cel
mare, cu inselatorul a toata lumea (Ap.12, 9).
Ca sa insele satana se preface si in inger de lumina , si are slujitorii lui, care iau
chip de slujitori ai dreptatii (II Cor.11, 15). Acesti slujitori vicleni sunt acei hristosi
mincinosi. Apostoli mincinosi, prooroci mincinosi, invatatori mincinosi si frati mincinosi
(Mt.7, 15, 22 ; 24, 24 ; II Cor.11, 13, 26 ; II Petru 2, 1), calauziti de duhurile cele
inselatoare si de invataturile demonilor (I Tim. 4, 1 ; cf. I Ioan 4, 1-3).
Se spune ca venirea potrivnicului sau a lui Antihrist va fi prin lucrarea lui satan,
insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinose (II Tes.2, 9). Se
vorbeste si de tronul lui satan (Apoc.2, 9, 13), de adancurile satanei (2, 24), de
satana inselatorul (amagitorul) (12, 9). Dar, desi dezlegat in inchisoare pentru o vreme
(20, 7), satana va fi biruit in final de Mielul-Hristos si aruncat in ieserul de foc si
pucioasa pe veci, cu fiara si proorocul mincinos (Apoc.20, 10-14 ; 19, 20)3.
Vechiul Testament vorbeste foarte rar despre satana, in vreme ce acesta (la singular
sau la plural : demoni ) apare adesea in textul Noului Testament, deoarece Hristos
anticipeaza sfarsitul timpurilor si Judecata de Apoi. Satana ramane o faptura subordonata,
o creatura, un adversar al oamenilor care, desi insesizabil si invizibil, nu are nicio putere
inaintea lui Dumnezeu (nu exista dualismul Dumnezeu bun Dumnezeu rau).
Originea lui Satana ramane o enigma : cercetatorii au plasat-o in mitologia
babiloniana, dar Scriptura nu lamureste acest aspect. Cum era imposibil sa nu se puna
problema originii raului si, deopotriva, sa se imagineze un zeu al arului, s-a conturat
ideea ca satana a fost creat ca o fiinta buna, care si-a intors fata de la Dumnezeu (Origen,
185-254 ; Sfantul Augustin, 354 -430). S-a crezut chiar ca el a fost unul dintre principalii
ingeri, denumit mai tarziu Lucifer. Caderea lui satana a fost pusa mai ales pe seama
3

Preot. Dr. Ioan MIRCEA, Dictionar al Noului Testament, ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane, Bucuresti 1995, p.456.

infatuarii, a orgolilui sau, i-au fost atribuite cuvintele pe care Isaia i le imprumuta trufasei
Babilon Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui
puternic...Asemenea cu Cel Preainalt voi fi (Is. 14, 13-14)4.
Conform concordantei biblice tematice termenul diavol se gaseste in sfanta
scriptura de 67 de ori astfel :
Diavolul :
1. este :
mandru : Is.14, 12-14; Mt.4, 9 ; Lc.4, 6-7 ; I Tim,3, 6
crud: Luca 8, 21; 9, 39-42; I Petru 5, 8.
ucigator : Is.14, 12-20; Ioan 8, 44.
rau: Lc.8, 12; Filipeni 6, 16.
rautacios: Iov 1, 9; 2, 4.
viclean: Facere3, 1; II Cor.11, 3;2, 11.
inselator: II Cor.11, 14; Filipeni 6, 11.
mincinos: Ioan 8, 44; Facere 3, 4, 5.
peternic: Ies.14, 6, 12, 16; Filipeni 2, 2; 6, 12.
voieste sa i se inchine lui : Mt.4, 9, Luca 4, 7.
2.

a gresit inaintea lui Dumnezeu: II Petru 2, 4; I Ioan 3, 8.

este capul ingerilor cazuti: Ap.12, 7-9.

a fost azvarlit din cer cu ingerii lui: Is.14, 12 Luca 10, 18; Ap.
12, 8-9.
este stapanitorul lumii acesteis: Ioan 12, 31 ;16, 11.
este stapanirea imparatiei mortii: Evrei 2, 14.
este pricinuitorul caderii noastre: Facere 3, 1-6 ;13, 24 ; II
Cor.11, 3.
este pricinuitorul ispitei noastre: Mt.4, 1 ; I Cor.7, 5 ; II Cor.11,
3 ; I Tes.3, 5.
se impotriveste lucrurilor lui Dumnezeu: Zah.3, 1 ; Marcu 3,
11 ; I Tes,2, 18 ; Iuda 9 ; Apoc.12, 7.
impiedica propovaduirea Evangheliei: Matei 13, 19-39 ; Luca 8,
12 ; II Cor.4, 4.
inseala lumea : Apoc.12, 9 ; 20, 3.
face minuni false: II Tes.2, 9 ; Apoc.16, 14.
poate sa ia chip de inger luminos: II Cor.11, 14.
strica scripturile: Mt.4, 6; Luca 4, 10, 11; Ps. 90, 11-12
fura cuvantul lui Dumnezeu din inima oamenilor: Mt.13, 19;
Marcu 4, 5' Luca 8, 22.
este prisma lepadarii de credinta: II Tes.2, 9; I Tim.4, 1.

Danielle FOUILLOUX, Anne LANGLOIS, Alice le MOIGNE, op.cit.252.

intristeaza oamenii cu nenorociri:I Regi 16, 14; Mt.15, 22;

Marcu 1, 26; 5, 2-5; 9, 17-26; Luca 13, 11-16; I Cor.5, 3; II Cor.12,
7; Apoc.12, 12; Is.14, 12; 16, 20;
a ispitit pe Hristos: Mt.4, 1-1; 16, 22; Marcu 1, 13;8, 33; Luca 4,
2-13;
asteapta pieirea: Mt.8, 29; Marcu 1, 24; Apoc.12, 12.

Date fiind cele de mai sus, pentru o mai buna intelegere si aprofundare a acestui
subiect, ne vom axa pe doua dintre acestea care ridica mai multe probleme acestei
tematici: Levitic cap. XVI si Zaharia III, 1-5.
1. Levitic cap. XVI : in acest capitol intalnim termenul de Azazel la
versetele:
Vers. 8: Aaron s arunce sori pentru cei doi api: un sor pentru
Domnul, i un sor pentru Azazel.

de doua ori in versetul 10: Iar apul care a ieit la sori pentru
Azazel, s fie pus viu naintea Domnului, ca s slujeasc pentru fac
erea ispirii, i s i se dea drumul n pustie pentru Azazel.

in versetul 26: Cel ce va izgoni apul pentru Azazel, s-i spele

hainele, i s-i scalde trupul n ap; dup aceea, s intre iar n
tabr.
Nicaieri in alt loc in cartile canonice ale Vechiului Testament nu se mai intalneste
acest termen5. Faptul acesta ingreuiaza si mai mult lamurirea intelesului, in care termenul
Azazel este intrebuintat de Moise in acest loc. In Septuaginta termenul este inteles ast
fel: de 2 ori cel ce a fost facut (ales) pentru a fi alungat ; iar in alte doua dati pentru
binecuvantare si pentru iertare ; iar Vulgata traduce prin cel trimis(emissarius).
Intelegerea numelui Azazel insa, apare si pentru vremea traducerii Vechiului Tes
tament, ca si pentru mintile traducatorilor, destul de neclara , incurcata chiar, caci nu
reprezinta o conceptie nici unitara, nici temeinica.
De aceea este nevoie sa se cerceteze intelegerea numelui Azazel in conceptia
diferitelor epoci si diferitilor interpretatori ai Sfintei Scripturi din istoricul exegezei
bibice.
Astfel, multi dintre Parintii bisericesti ( Barnaba , Tertulian, Chiril al Alexandriei,
Teodoret de Cyr, Augustin etc.) identifica pe tapul pentru Azazel cu Iisus Hristos.
O parere cu totul singuratica are Origen care intelege prin Azazel un demon, fara
insa , a-l socoti asemenea cu Dumnezeu intrucat nu i se aduce niciun cult in acest pasaj .
Intre aceste doua conceptii pentru epoca patristica s-ar inscrie parerea lui Bruno As
teris care intelege prin cei doi tapi: unul reprezentand pe Iisus Hristos, iar altul pe An
tihrist
Interpretarile ce s-au dat acestui nume au fost numeroase. Astfel, cea dintai parere
intelegea pentru Azazel insusi tapul ales pentru Azazel ; o a doua parere sustine in
legatura cu precedenta ca Azazel ar fi un termen abstract, derivate de la verbul ebraic
5

Se mai intalneste - in cartile necanonice- in cartea apocrifa a lui Enoch (VIII, 1; XIII, 1; XV, 9), care e
scrisa dupa incheierea canonului cartilor Vechiului testament, in veac.II d.Hr. adica la 14 secole dupa
scrierea Leviticului.

a indeparta ceea c ear insemna cel ales pentru indepartare, fiind o forma pilpal, deci
desemnand tot tapul sau mai degraba indepartarea lui ; a treia parere se intemeiaza
pe faptul ca intr-un loc anumit, in pustiu era trimis tapul si intelege astfel prin Azazel
un nume propriu, fie al unui munte vecin cu Muntele Sinai , fie al prapastiei de care am
inteste Misna; cea de-a patra parere, care a strans in jurul ei pe cei mai multi, explica
termenul Azazel dandu-i sensul de fiinta si anume de fiinta vie opusa lui Yahve.
Yahve fiind Dumnezeul binelui, iertarii inseamna ca cel ce este in parallelism adversativ
cu el, trebuie sa fie opusul lui, adica o fiinta capabila numai de rau, de pacat, deci un de
mon.
Dupa aceasta interpretare, Azazel este o persoana cu acest enigmatic nume, care
locuia in desert. El indeamna la rau pe oameni care pacatuiesc fata de Dumnezeu. Este
deci un demon. Pentru a putea fi deplin iertati de Dumnezeu si a se putea impaca cu El
trebuiau trimise pacatele comise la cel ce le-a dat nastere. De aceea , era necesar sa fie
trimis tapul iesit la sorti pentru Azazel le demonul din desert pentru a-i aduce inapoi
pacatele ce fusesera iertate de Dumnezeu. Deci, tapul iesit la sorti pentru Azazel este un
animal incarcat cu toate pacatele poporului pe care le scotea departe de la fata Domnului
inapoindu-le celui ce le influentase, lui Azazel demonul rau din desert.6
2. Zaharia 3,1-5:
1
El (ngerul) mi -a artat pe marele preot Iosua, stnd n picioare naintea
ngerului Domnului, i pe Satana stnd la dreapta lui, ca s -l prasc.2 Dom
nul a zis Satanei: ,,Domnul s te mustre, Satano! Domnul s te mustre, El care
a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tciune scos din foc?`` 3 Dar Iosua era
mbrcat cu haine murdare, i totu sttea n picioare naintea ngerului. iar
ngerul, lund cuvntul, a zis celor ce erau naintea Lui: ,,Desbrcai -l de
hainele murdare de pe el!``
In viziunea aceasta se infatiseaza un personaj misterios al carui rol este sa se im
potriveasca restaurarii preotiei mozaice de dupa robia babilonica.
Cine este acest personaj numit Satana si ce reprezinta el in cadrul viziunii si, prin
viziune in conceptia religioasa a profetului Zaharia si a vremii lui?
Numele este satan sub forma unui substantiv. Insemnarea numelui satan este insa
legata de verbul semit nu numai ebraic de la care s-a format substantivul. Insemnarea
veche a acestui verb pare a fi fost : a uri, de unde apoi a fi potrivnic cuiva, a dus
mani, a se impotrivi.
De aici numele satan ca substantiv comun desemneaza pe cel ce uraste, dusman
este, acuza pe cineva. Cand insa devine determinat prin articol, desemneaza pe cineva
cunoscut ca dusman si acuzator permanent al cuiva.
Profetul Zaharia insa, intrebuinteaza numele satan nu in forma comuna care ar de
semna pe oricine. Ci intotdeauna este intrebuintat in forma determinate, articulate ca un
substantiv propriu, un nume specific, o numire care desemneaza un anumit personaj in
viziune, personaj ce pare de mai inainte cunoscut.

Ion V.GEORGESCU, Demonologia Vechiului Testament, Azazel, ed.Institutul de Arte Grafice

Speranta,Bucuresti, 1934, p.8-12.

Satana este infatisat ca persoana reala , iar lucrarea lui este sa se impotriveasca in re
alizarea binelui , fata de marele preot Iosua. In aceasta impotrivire se poarta cu indaratni
cie, fata de realizatorul binelui Dumnezeu la voia caruia insa se opune7.
Intelesul unanim al diferitilor cercetatori este acela al atribuirii numelui de satan
ingerului cazut.
Pentru a avea o perspective mai ampla si mai profunda asupra acestui aspect vom in
cerca sa facem o prezentare a acestei temtici si in cadrul altorl traditii si religii:

Religii tribale: nu gandeau in termeni absoluti despre bine sir au. Anumite
figure din reprezentarile cosmice primitive aveau roluri demonice in mod
special. Polinezienii, germanicii, indienii americani credeau in spirite demon
ice ale mortii, care erau pazitorii unui Teritoriu al mortii unde se salasluiau.
Hinduism: ambivalenta originii figurilor demonice in Hinduism este cunos
cuta. Cateva nume pentru spirite demonice: ASURA, VARUNA, RAK
SASAS, RAVANA, DURGA fiecare creatura demonica avea puterile sale
demonice ca o intruchipare a raului.
Budhism: e in conjuctie cu hinduismul. Cea mai cunoscuta figura este
MARA demonul nu il poate infrunta pe Budha, nu putem vorbi de un dual
ism.
China si Japonia: demonologia nu este inclusa in anumite sisteme metafiz
ice si cosmologice. Putem vorbi de spirite ale locurilor si muntilor, de fan
tome sau de spirite rele ale catastrofelor.
Islam: satan este personificarea raului, un inger rau care intra in conflict cu
divinitatea. Este adesea identificat cu JINN.
Egipt: in conceptia religioasa egipteana exista credinta in demoni. Ba ceva
mai mult ei cred intr-un demon rau Set - Typhon atotputernicul razbunator
si distrugator.8
Siri babilonieni: cele mai multe informatii le avem de la preotul babiloni
an sec III. Berossos: pamantul era locuit la inceput de, in parte, de fiinte
demonice supra-umane oameni cu doua aripi sau cu 4 aripi si cu doua
capete, sau un corp si cu doua capet, sau cu un corp si doua capete, unul mas
culine si celalalt feminine; sau cu doua organe sexuale, unul feminine si unul
masculine; apoi oameni cu picioare de capra si coarne, altiicu picioarede cal,
ori cu parti posterioare de cal si partile anterioare de oameni, adica centauri.

In incheierea putem afirma ca termenul satan a reprezentat dintodeauna o preocu

pare din partea tuturor popoarelor inca din antichitate, iar acest duh care este din afara
acestei lumi dupa cum ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur si despre care avem nu
meroase dovezi in Sfanta Scriptura si nu numai, a fost bine intiparit in constiintele oame
nilor reprezentand o realitate vie.
7

Ion V.GEORGESCU, Demonologia Vechiului Testament, Satan in profetia lui Zaharia, ed.Tipografia
cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1938, p.38-41.
8
Keith CRIM, Dictionary of Living Religions, Nashville, p.213-215.