Sunteți pe pagina 1din 12

1

Universitatea Petre Andrei din Iasi


Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie

MODUL PROBAIUNE---ELEMENTE DE LEGISLAIE


N PROBAIUNE
TEMA: Tipuri de infractor

Profesor indrumator: Lect.univ.drd. Alina POPESCU

***
***
Referent: Viziteu Monica
Anul 3.

Iasi,2012

2
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie

Cercetarea complex a fenomenului infracional, sub toate aspectele sale, deschide largi
perspective explicaiei tiinifice a mecanismelor i factorilor cu rol favorizant, permind o
fundamentare realist amsurilor generale i speciale orientate ctre prevenirea i combaterea
manifestrilor antisociale.Factorii externi nu acioneaz direct, nemijlocit i univoc asupra
individului, ci prin filtrul particularitilor sale individuale, particulariti ale cror rdcini se
afl n mic msur n elementele nnscute ale personalitii i n cea mai mare msur n
antecedentele sale, n istoria personal. Toate acestea i determin un anumit tip de
comportament disfuncional, un anumit mod de a aciona i reaciona n spaiul psihologic, n
modul de a rezolva situaiile conflictuale care apar mereu n acest spaiu.Infractorul se prezint
ca o personalitate deformat ceea ce i permite comiterea unor aciuni atipice cu caracter
antisocial sau disocial.Infractorul apare ca un individ cu o insuficient maturizare social, cu
deficiene de integrare social,care intr n conflict cu cerinele sistemului valorico-normativ i
cultural al societii n care triete. Pe aceast baz se ncearc s fie puse n eviden att
personalitatea infractorului, ct i mecanismele interne(mobiluri, motivaii, scopuri) care
declaneaz trecerea la actul infracional ca atare (Banciu, 1992).
In criminologia contemporana (Oancea, 1998) predomina inca tipologia lui E. Seelig (1956) si
tipologia lui J. Pinatel (1963).
.1. Infractorul agresiv (violent)
Un tip de criminal, despre care s-a scris i se scrie mult, este criminalul agresiv, autor de crime
violente, brutale i cu consecine individuale i sociale multiple (de exemplu, omoruri simple ori
calificate, lovituri cauzatoare de moarte,vtmri corporale simple sau grave, etc.).
Se consider acte de violen i agresiunile cu caracter moral care, lovind n demnitatea omului,
lovesc i moralul i contiina profund a lui (de exemplu unele calomnii grave, unele violene
morale continue, care mping victima la sinucidere).
Pentru cunoaterea tipului agresiv, trebuie fcut legtura cu sistemul de instincte ale omului, al
trebuinelor i impulsurilor acestuia
Ali psihologi numesc acest instinct sau impuls instinctul de combatere, care intervine cnd apare
o piedic, o opziie n calea satisfacerii trebuinelor proprii (foame, sete etc.) i prin acest instinct
pericolul este combtut, respins. n cazul comiterii de infraciuni,instinctul combaterii este folosit
n mod exagerat, n forme ce conduc la acte criminale i nu mai poate fi stpnit de om.
Cnd acest tip este i de o constituie puternic,atletic, atunci agresivitatea se manifest i prin
aplicarea de mijloace fizice (arme,bastoane, cuite, topoare etc.). Mai mult dect att,
agresivitatea, ca stare de durat la acest tip de criminal, de cele mai multe ori, este asociat cu
abuzul de alcool, care ridic starea emotiv, i de ostilitate, slbete puterea de stpnire de sine
i uureaz trecerea la comiterea de acte agresive, violente, vtmri corporale etc.Criminalul
agresiv se poate manifesta i ntr-o form subit, spontan, aprut
ntr-o situaie neprevzut, devenind o reacie izolat, dar el se poate manifesta i

Iasi,2012

3
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie
ntr-o form cronic, sistematic i frecvent. Acetia sunt cunoscui n grupul lor
social (cartier, sat) ca oameni violeni, certrei, btui.
.2. Infractorul achizitiv
n dreptul penal, un loc important l deine criminalul, mai exact, criminalii care comit crime
contra proprietii, contra bunurilor, valorilor materiale etc.n tiina dreptului penal i n practica
judiciar penal, ca i n criminologie,autorii acestor crime (infraciuni), criminalii respectivi, au
fost numii dup crima svrit i anume: hoi (pentru furt), tlhari (pentru tlhrie), arlatani
(pentru nelciune), delapidatori (delapidare), falsificatori (pentru fals), mituitori, traficani
de influen, speculani etc. (pentru acte de corupie). n criminologie i n psihologia criminal,
unii dintre aceti criminali au i denumiri mai detaliate, precum ho de buzunare, ho de bijuterii,
hoi din hoteluri etc. Despre unii dintre acetea, n criminologie, s-au fcut studii interesante i
meritorii, de exemplu, despre tipul hoului.
Toi autorii acestor crime au cteva trsturi comune i anume: 1) comit nclcri n ce privete
bunurile, valorile materiale; 2) aciunile constau n luarea, nsuirea, folosirea acestora; 3) toate
se fac n scop de ctig, de nsuire. Trstura comun i principal la acest tip de criminal este
tendina de a lua, de a aduna, de a-i nsui bunuri de tot felul, de aceea el se numete criminalul
achizitiv,care achiziioneaz, adun bunuri n scop personal, n scop de ctig, n scop de
ntreinere, de mbogire etc.Tendina de a acumula bunuri este una biologic important i este
caracteristic animalelor (care adun alimente) i oamenilor (care adun provizii,bani etc
n acest caz putem vorbi de tipul criminalului achizitiv, ca tip comun, ca gen, i de tipuri de
tlhar, ho, arlatan, falsificator, mituitor i alte subtipuri ca specii de criminali achizitivi.
.3. Infractorul caracterial
n criminologia contemporan, alturi de criminalul agresiv, nervos se citeaz i se menioneaz
criminalul caracterial. n psihologie i n criminologie, prin caracter se nelege o anumit
structur a afectivitii, o anumit structur a tendinelor de natur afectiv, care dirijeaz
reaciile i activitile individului n condiiile mediului. Este vorba deci de organizarea, de
aezarea vieii psihice afective, a diferitelor tendine, impulsuri, sentimente. Atunci cnd
discutm despre criminalii caracteriali, ne referim, n primul rnd, la caracterul psihologic i apoi
la caracterul moral; n al doilea rnd, n acest caz ne intereseaz acei criminali care prezint
structuri i tulburri ale vieii afective i active, pe scurt, tulburri ale caracterului, de aceea se
numesc criminali caracteriali.Exemple de structuri dificile de caracter (sau instabilitate
caracterial) sunt cele exprimate n comportrile omului ncpnat, ale omului plin de
agresivitate, ale omului stpnit de anumite temeri (angoas) ori de anumite pasiuni, pe care nu
le poate stpni. n aceste cazuri, o prim caracteristic const n faptul c o anumit tendin sau
impulsiune afectiv de exemplu, agresivitatea, dorina sexual etc. se dezvolt n mod
pronunat i domin ntreag fiin a omului, iar voina i controlul de sine nu le pot stpni i
stvili. O a doua caracteristic const n faptul c este vorba de o tulburare parial a psihicului
persoanei (o tendin, un element afectiv) i nu ntreaga fiin psihic, cum este n cazul unei

Iasi,2012

4
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie
psihoze schizofrenie; o a treia caracteristic este aceea c, din punct de vedere mintal, al
contiinei, omul i d seama de ceea ce face, este lucid i este responsabil. Prin aceste trsturi,
infractorul caracterial se deosebete de criminalul bolnav mintal (paranoic ori schizofrenic). O
alt caracteristic const n faptul c tulburarea caracterial plaseaz persoana respectiv n seria
de treceri de la omul normal sntos psihic la omul anormal, dar nu bolnav psihic.
Cercetrile efectuate n aceast materie arat c tulburrile de caracter au o contribuie real n
producerea crimelor. J. Pinatel prezint date care dovedesc c printre criminali se gsesc muli
criminali caracteriali. Astfel, dup unii, criminalii caracteriali sunt ntr-un procent de 37%, iar
dup alii (Huyer), procentul este de 40%. Dup felul infraciunilor svrite de acetia, se arat
c 34% sunt infraciuni de omor, 9,6% infraciuni sexuale, 38% infraciuni de furt calificat, 40%
infraciuni de furt simplu, 7,4% infraciuni de incendiu.
Tot n acest sens, C. Burt constat c 60% dintre delincvenii examinai prezint o dezvoltare
excesiv ori deficitar a diferitelor tendine afectivactive, hiperdezvoltarea fiind mai frecvent
dect hipodezvoltarea, iar la 12% dintre acetia dezvoltarea excesiv a acestor tendine pare a fi
singura cauz a comiterii de infraciuni. n literatura de specialitate criminalii caracteriali sunt de
mai multe feluri: a) criminali psihopatici care, la rndul lor, sunt: tipul orgolios (paranoic),
caracterizat prin orgoliu, vanitate, trufie, ncredere oarb n sine, desconsiderare a altor oameni,
revendicativ, suspicios i care intr n conflict cu ali oameni; comite acte de violen etc.; tipul
pervers, nemilos, lipsit de afectivitate i care intr n conflict cu alte persoane; comite acte
infracionale de cruzime; tipul nervos (hiperemotiv), caracterizat prin excitabilitate, iritabilitate
excesiv i greu de adaptat social; comite acte de conflict (certuri, calomnii etc.); tipul oscilant,
agitat i schimbtor (cicloid), caracterizat prin mult micare, de la agitaie la stri depresive; n
societate nu inspir ncredere i comite acte de violen ori neglijen tipul schizoid
(introvertit), retras i pasiv (comite acte de impruden); b) criminali psihonevrotici care, la
rndul lor, sunt de mai multe feluri i anume: tipul psihasteric, caracterizat prin stri de ndoial,
team, inaciune, omisiuni penale; tipul neuractic, cunoscut ca om sensibil la oboseal, dureri
corporale, insomnie, ipohondru; tipul isteric bolnvicios, care e cuprins de crize nervoase etc.
.4. Infractorul sexual
Acest infractor se caracterizeaza prin: impulsivitate, brutalitate, violenta, indiferenta afectiva,
autocontrol scazut, impuls sexual puternic, devieri ale instinctului sexual, perversitate, afectarea
simtului moral, sadism sau masochism etc.
La acest tip de infractor se produce o regresie comportamentala, evidentiata prin dezinhibitia
unor modalitati primare in satisfacerea unor impulsuri imediate. Persistenta impulsurilor sexuale
si imposibilitatea depasirii lor, pot determina comportamente delictuale. Infractiunile comise sunt
cele cu tematica sexuala: viol, incest, pedofilie sau chiar omor.
La sadic satisfacerea impulsului sexual, are loc numai daca il face pe partenerul sau sexual sa
sufere fizic (batut, chinuit, torturat etc.) si moral (sfidat, batjocorit, umilit etc.). Uneori, isi poate
consuma actul sexual numai prin omorarea partenerului, cand acesta se afla in agonie. In schimb,

Iasi,2012

5
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie
masochistul isi satisface impulsul sexual numai daca el insusi este chinuit, torturat (biciuit, ranit,
insangerat etc.) sau, la instigarea lui, un altul aplica unui tert aceeasi procedura. Trecerea la act
nu poate fi blocata sau amanata, deoarece infractorul sexual nu are un sistem etic interiorizat. El
nu anticipeaza consecintele si nici nu atribuie faptelor sale o semnificatie negativa. Actul
infractional se desfasoara in conditiile dictate de impulsul sexual puternic, la sfarsitul caruia
infractorul se simte eliberat organic si psihic.

.5. Infractorul ocazional


Infractorul ocazional comite o fapta penala datorita unor incitatii exterioare, a unor ocazii
speciale. Se pune problema daca la acest tip de infractor, factorii externi sunt decisivi ( ocazia il
face pe individ infractor) sau factorii interni, personali (ocazia descopera infractorul din individ).
Majoritatea criminologilor si a psihologilor criminalisti sustin ca factorii externi sunt
predominanti, dar exista si o contributie a factorilor interni. Astfel, sunt situatii, imprejurari
exceptionale care pot determina la infractiune si pe o persoana care, in alte imprejurari nu ar
comite o asemenea fapta. O caracteristica a infractorului ocazional este faptul ca el nu
recidiveaza.
Infractorul ocazional se caracterizeaza prin: sugestibilitate, sensibilitate, impresionabilitate,
autocontrol psihocomportamental scazut, luarea rapida a deciziilor etc.
In functie de contextul situational si genul infractiunilor, acest tip de infractor este de mai multe
feluri: a). infractorul ocazional comun care, sub presiunea unor trebuinte imediate si prezenta
unor circumstante defavorabile, comite furturi din magazine, incalca ordinea publica sau, pentru
obtinerea unor beneficii ilegale, savarseste activitati frauduloase; b). infractorul care savarseste
fapte penale sub presiunea unor stari emotive puternice (manie, furie, ura, jignire etc.), pe care nu
le poate stapani; c). infractorul care sub influenta unor conditii personale critice si defavorabile
(situatie materiala precara, criza financiara momentana etc.), poate comite o infractiune; d).
infractorul care comite un delict din imprudenta, din neprevedere (automobilistul care incalca
regulile de circulatie).

.6. Infractorul profesional


Infractorul profesional sau de cariera este format si socializat in directia comiterii infractiunii.
Unica lui sursa de existenta o constituie infractiunea. Refuzul muncii cinstite si legale apare ca o

Iasi,2012

6
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie
trasatura esentiala a acestui tip de infractor. Obiectul principal al activitatilor sale infractionale il
constituie castigurile financiare, neimplicandu-se in infractiuni cu violenta, in afara de cazul in
care violenta este specialitatea sa (talharia). De obicei debuteaza in calitate de copil delincvent,
provenind dintr-un mediu social disfunctional.
In cadrul acestei specialitati infractionale se intalnesc doua categorii: a). infractorul profesional
pasiv, care nu desfasoara o activitate sociala utila, castigandu-si existenta din savarsirea unor
infractiuni, din practicarea unor activitati parazitare (cersetoria, vagabondajul, prostitutia,
jocurile de noroc etc.).
Infractorul profesional pasiv se caracterizeaza prin: nivel scazut atat al inteligentei, cat si a
pregatirii scolare, capacitate redusa de rezolvare a dificultatilor zilnice, structura caracteriala
labila, sugestibilitate, tendinta de supunere, motivatie scazuta, autocontrol comportamental
oscilant etc. b). infractorul profesional activ, dinamic si organizat, isi castiga existenta din
infractiuni mai complexe (furt din buzunare, fals si uz de fals, proxenetism etc.).
Infractorul profesional activ isi formeaza deprinderi si abilitati tehnice de inalt specialist, este
capabil sa-si planifice activitatile, sa-si aleaga victimele si sa-si indeplineasca planul de comitere
a infractiunii in asa fel incat sa evite depistarea ei. El planifica actiunea infractionala mult mai
amplu decat o face infractorul obisnuit. De cele mai multe ori comite infractiuni actionand in
mod organizat si in banda (furturi prin spargere din locuinte, magazine, hoteluri, banci, case de
bani, furturi de autovehicule, contrabanda, escrocherii etc.). Se caracterizeaza printr-un nivel de
inteligenta mediu sau chiar ridicat, este insensibil, indiferent afectiv, lipsit de simpatie si
compasiune, este impulsiv, egocentric, tupeist, pervers, razbunator, are un autocontrol general
scazut, manifesta intoleranta la frustrare si nu poate realiza afectul asteptarii etc.
La infractorul profesional afectul atinge o forma pasionala pronuntata, iar actiunea este profund
dirijata de ratiune. Infractorul se deosebeste de ceilalti oameni, nu printr-o functionare deosebita
a proceselor sale psihice, ci prin faptul ca actiunile lui au un continut antisocial. Aptitudinile lui
specifice, elaborate in urma unei practici indelungate, care il situeaza in unele privinte deasupra
omului normal, obisnuit, nu-i determina actiunea infractionala fara un mediu favorabil,
reprezentat de conditiile socio-economice.

.7. Infractorul recidivist


Infractorul recidivist comite infractiunea in mod repetat, din obisnuinta. Dupa comiterea unei
infractiuni, fiind descoperit si pedepsit, comite din nou alte infractiuni. Acesta se caracterizeaza

Iasi,2012

7
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie
prin: imaturitate intelectuala, impulsivitate, agresivitate, egocentrism, scepticism, tendinta de
opozitie, indiferena afectiva etc.
Infractorii recidivisti au tendinta de a percepe realitatea intr-un mod neobisnuit si deformat,
avand impresia ca nimeni nu le ofera ajutor si ca in viata totul se petrece conform legilor baftei
sau "ghinionului". Acestora le este caracteristica prezenta unor manifestari de indecizie si
incertitudine interioara, dificultate de autoreprezentare, tendinta de a-si ascunde propria
personalitate.
Succesul obtinut de infractor la prima infractiune, actioneaza drept stimul pentru alte situatii
infractionale asemanatoare. Accepta greu dezaprobarea, cata vreme aprobarea il stimuleaza
pozitiv. Un indiciu deosebit de relevant al periculozitatii persoanei infractorului il constituie
atitudinea sa din trecut fata de exigentele legii penale. De aceea, individualizind pedeapsa,
instanta nu poate face abstractie de lipsa sau de existenta unor antecedente penale, chiar daca a
intervenit amnistia, gratierea sau chiar reabilitarea.

8. Infractorul ideologic
Infractorul ideologic sau politic, nu se confunda cu infractorul de drept comun. Infractorul
ideologic este persoana care, avand anumite idei si convingeri politice, economice, stiintifice sau
religioase, comite, datorita acestor idei, fapte care aduc atingere legilor penale existente intr-un
anumit stat, motiv pentru care este considerat adversar si implicit este sanctionat. De regula,
infractorul ideologic este un militant pentru reforme si schimbari sociale, economice, stiintifice
etc. El nu este determinat in faptele sale de scopuri personale, ci de dorinta de a face bine altora,
de a inlatura suferinte sau nedreptati. Istoria a demonstrat ca multi militanti politici, considerati
la un moment dat ca infractori, si pedepsiti pentru aceasta, ulterior ideile lor au triumfat, iar
acestia au fost considerati eroi. Nu se considera infractori politici, persoanele care comit acte de
terorism.
.9. Infractorul debil mintal
Dup cum o demonstreaz tiina psihologiei, nivelul de dezvoltare al inteligenei, al judecii, pe
scurt, al capacitii mintale este de trei feluri: nivelul normal, nivelul subnormal i nivelul peste
normal sau superior. n linii mari sa stabilit c n populaia general, 50% sunt cu o inteligen
normal, 25% cu o inteligen slab, debil i 25% cu o inteligen superioar. tiina
psihologic i criminologic au mai demonstrat c procentul debililor mintali este ridicat printre
infractori, de aceea n criminologie a aprut noiunea de tipul criminalului debil mintal.
Debilitatea mintal este de mai multe feluri sau grade: debilitatea grav, care cuprinde debilii
mintali cu gradul cel mai sczut de inteligen (idioii i imbecilii); cu un coeficient de

Iasi,2012

8
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie
inteligen de pn la 50, adic egal cu nivelul de inteligen al unui copil cu vrsta de 10 ani;
debilitatea mintal uoar (mrginiii i submediocrii), care au un coeficient de inteligen de
pn la 90, aflai n vecintatea inteligenei normale, egal cu nivelul de inteligen al unui copil
de pn la 12-13 ani. Potrivit numeroaselor date statistice, se dovedete c ntre criminali se
ntlnete un procent mai mare de debili mintali dect ntre necriminali. Huyer d un
102 procent de 15,9% cu nivel mintal de 10-11 ani, un procent de 32% cu nivel mintal ntre 1113 ani, pe cnd ntre nedelincveni aceste procente sunt de 7,3% i respectiv de 29,1%. Procentul
mai mare se ntlnete n grupa celor normali (32,4%), de aceea s-a pus ntrebarea dac este
vorba de o debilitate mintal sau de o inteligen mediocr sau normal mediocr. Alte date,
privind delincvenii aduli, dovedesc i ele c debilul mintal este mai frecvent ntlnit printre
delincveni. De exemplu, Coly (Frana n 1950) susinea c la un numr de peste 1200
delincveni, un procent de 25% l alctuiesc debilii mintali; Vervaeck (Belgia) la un numr de
1000 delincveni gsete c 31,7% sunt debili mintali. n SUA, procentul este de 25%. Tot
Vervaeck a examinat recidivitii i a constatat c: 3,3% au inteligen superioar, 32,3%
inteligen medie, 47,3% inteligen defectuoas (debil). S-a fcut o comparaie i ntre nivelul
de inteligen i natura infraciunilor comise. Astfel, debilii mintali comit multe incendii (29%);
furtul simplu (14,9%),furtul calificat (12,9%).Pentru nelegerea infracionalitii debililor
mintali trebuie s se in seama i de alte aspecte ale personalitii lor. Astfel, ntr-o cercetare mai
veche, efectuat n Belgia (Vermeylen 1922), se arat c sunt mai multe feluri de debili mintali,
n funcie de caracter (emotiv, instabil), de stpnire de sine (ponderat, msurat), de felul
activitii (tip activ, dinamic) etc. S-a constatat c instabilul, dinamicul ajunge mai uor la situaii
de conflict i comite infraciuni.O trstur specific a debilului const n faptul c el nu poate
ine cont de ali oameni i de reaciile acestora. El nu nelege c alii pot gndi mai bine, c pot
reaciona mai prompt, motiv pentru care acesta nu se poate adapta. Infractorul debil, odat prins
asupra infraciunii, neag realitatea, neputndu-i da seama c alii tiu i neleg mai mult. El
judec lumea dup nivelul lui de nelegere a lucrurilor. O alt caracteristic a debilului mintal
este lipsa capacitii de prevedere asupra urmrilor svririi crimei, fapt ce izvorte din lipsa la
acesta a noiunii de durat n timp a faptei, noiune care la el este restrns, deoarece el are un
orizont temporal restrns i nu prevede exact consecinele mai ndeprtate ale faptelor sale,
bunoar judecata i condamnarea.Vzut mai n de-aproape, el are, n bun msur, o gndire
infantil, concret; se descurc cu greu n activitatea sa i are nevoie de sprijin; viaa lui afectiv
de asemenea, este restrns, limitat. Pentru c este redus ca via mintal, la el predomin
achiziia de cunotine, dar nu prelucrarea i elaborarea de soluii proprii n diferitele situaii
noi i complicate ale viaii. Este egocentric, vede totul prin prisma proprie, dar nu se poate
transpune n situaia altuia i nu poate gndi n situaia altuia. Apoi, nu este contient de sine, nui d seama de limitele restrnse ale judecii sale. Atenia, memoria, reprezentarea sunt srace,
limitate; nu are control de sine, este credul i sugestibil. Din aceast cauz nu se poate adapta
uor la viaa social. De regul, la aceste deficiene mintale se mai adaug i deficienele
caracteriale instabilitate emotiv i slaba stpnire de sine, de aceea, el devine mai uor un
infractor.

Iasi,2012

9
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie
.10. Infractorul alienat
Criminologia si psihologia judiciara moderna abordeaza studiul personalitatii infractorului
alienat in procesul depersonalizarii sale, studiind multilateral cauzele si conditiile ce se manifesta
in circumstantele atat de ordin obiectiv, cat si subiectiv.Infractorul alienat se caracterizeaza
printr-o dizarmonie structurala a personalitatii, care afecteaza functiile cognitive, afective,
motivationale, volitive si terminand cu actiunile, activitatea si conduita sociala. Acesta are o
gandire haotica, stapanita de idei fixe, de tendinte si actiuni straine de realitatea in care traieste.
Este stapanit de frica sau manie pronuntata, de emotii si stari afective puternice, explozive,
necontrolate.
Sub raport social, acesta pierde legatura cu familia, prietenii, profesia, ajungand la un pronuntat
proces de instrainare si insingurare. Infractorul alienat comite fapte brutale, crude, fara motiv,
atacand prin surprindere, pe neasteptate, din senin (omor deosebit de grav, distrugere prin
incendiere etc.),. Infractorul alienat nu are control de sine si nici constiinta starii sale, ceea ce il
face iresponsabil si implicit nu raspunde penal (Oancea, 1998).
In functie de boala de care sufera, infractorul alienat se poate clasifica in: infractorul
schizofrenic, paranoic, maniaco-depresiv, epileptic, alcoolic sau toxicoman, traumatizat fizic sau
psihic, senil. La acestia se mai adauga o alta categorie, si anume infractorul alienat datorita unor
cauze organice, imbolnaviri grave care afecteaza in special, sistemul nervos central (Margineanu,
1999).
Fenomenul delincvent include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea,
descoperirea, inregistrarea si judecarea delictelor, dupa cum urmeaza (Banciu, 1992):
1).Delincventa (criminalitatea) reala, denumita si cifra neagra a criminalitatii. Ea cuprinde
totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate, indiferent daca ele
au fost descoperite si inregistrate de institutiile penale. Criminalitatea reprezinta adevarata
dimensine a ilicitului penal, insa estimarea ei este aproape imposibila, datorita impedimentelor
de natura tehnico-criminalistice, operationale si statistice;
2).Delincventa (criminalitatea) descoperita, care cuprinde faptele savarsite in realitate si care au
fost depistate si identificate de catre serviciile specializate. De regula, cifra delincventei
descoperite este inferioara celei reale, deoarece nu toate delictele sunt descoperite si nu toti
delincventii sunt identificati; unele delicte nu sunt reclamate, altele, nu sunt inregistrate, altele
sunt retractate chiar de catre victima etc.;
3).Delincventa (criminalitatea) judecata, reprezinta acea parte din delincventa descoperita si

Iasi,2012

10
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie
inregistrata de unitatile de politie care este judecata si sanctionata de instantele penale. Volumul
ei este mult diminuat, intrucat nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate. Astfel unele
delicte sunt gratiate si amnistiate, altele nu mai sunt sanctionate datorita implinirii termenelor
legate de prescriptie, decesul delincvntului etc.
Concluzii.
Este uor de admis c o tipologie a infractorilor, de inspiraie biologic, nu-i aa?, adic
grupndu-i n ncrengturi, specii i subspecii, ar fi pe ct de greu de ntocmit pe att de
util. Dac admitem c exist un infractor agresiv sau violent, un infractor achizitiv, un infractor
sexual, un infractor ocazional, un infractor profesional, un infractor recidivist i un infractor
ideologic, toate acestea mai mult sau mai puin bine delimitate figura infractorului caracterial.
O observaie ar fi aceea c toi infractorii, fr excepie, au probleme de caracter. Astfel,
infractorul violent are probleme legate de agresivitate, infractorul achizitiv are tendina
aproprierii bunurilor care nu-i aparin, infractorul sexual sufer de indiferen afectiv i de
impuls sexual puternic, pe fond de devieri ale instinctului sexual, infractorul ocazional este
intens sugestibil, infractorul profesional refuz munca cinstit.
ns exist argumente i n favoarea unei specificiti a infractorului caracterial. Nu este n mod
obligatoriu violent, dar poate fi. Nu e un achizitiv i cu certitudine nu e un sexual. ns i poate
aduga, ocazional, aceste caracteristici. Pare s semene cel mai mult cu infractorul ocazional, dat
fiind c faptele penale par s fie prilejuite de unele incitaii exterioare, unele ocazii speciale.
Orict de paradoxal va suna, infractorul caracterial este un... caracter. ns unul negativ. E o
colecie aproape teologic de defecte: orgoliu, vanitate, trufie, ambiii, individualism, tendine de
dominaie, ncredere excesiv n sine, suspiciune. De aici pn la instabilitate comportamental,
inadaptare social, desconsiderarea celorlali i lipsa emoiilor nu mai e dect un ceas.
Buchetul acesta de defecte poate conduce virtual oriunde: infraciunea de furt, de nelciune, de
abuz de ncredere, de distrugere prin incendiere, de omor sau de viol. Totui, nu e fundamental
nici ho, nici escroc, nici distrugtor, nici criminal, nici violator. E un inadaptat. ns, spre
deosebire de inadaptatul frumos i nobil al romanticilor, prea sus pentru lumea noastr,
criminalul caracterial e mic i ranchiunos, mult sub standardele nguste ale societii. Este
versatil, fiind deschis aproape tuturor infraciunilor, ns e prizonierul lipsei sale de educaie, n
forma cunoscut sub numele de cei 7 ani de acas. Aceast lacun pedagogic este, credem,
aproape imposibil de complinit dup depirea termenului firesc.
ncercnd s rspundem la ntrebarea dac exist sau nu un infractor caracterial, optm pentru
rspunsul pozitiv. i credem c avem un criteriu suficient de fiabil pentru izolarea acestuia de

Iasi,2012

11
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie
restul infractorilor. Astfel, dac cei mai muli i premediteaz faptele, avnd imaginea mai mult
sau mai puin exact a consecinelor aciunilor lor, tipul caracterial este prizonierul propriilor tare
morale, i are tot timpul senzaia c a rspuns unei provocri venite din afar, rmnnd n ciuda
rezultatului produs complet inocent. Practic, trstura cea mai important, care face diferena
dintre un om prost crescut i un infractor caracterial este absena rezistenei la frustrare. Nefiind
capabil s-i digere eecurile, lanul celorlalte defecte de caracter iese la iveal i explodeaz
necontrolat, relevnd o fa greu de bnuit a celui care poate trece altfel drept un om mplinit, cu
succese profesionale, sociale i familial

BIBLIOGRAFIE :

****Tipul infractorului caracterial (referat)

joi, 4 februarie 2010

Iasi,2012

12
Universitatea Petre Andrei din Iasi
Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie
http://studentladrept.blogspot.com/2010/02/tipul-infractoruluicaracterial-referat.html

****Tipuri de infractori
http://www.scribd.com/doc/61026781/TIPURI-DE-INFRACTORI

*** *Conf. univ. dr.Octavian PopConf. univ., dr.Gheorgehe Neagu


CRIMINOLOGIE GENERAL
Chiinu 2005

http://www.scribd.com/doc/79964703/13/Infractorul-debil-mintal

**** Personalitatea infractorului i sentina penal


http://lorylex.wordpress.com/2009/06/04/personalitateainfractorului-si-sentinta-penala/

Iasi,2012