NUVELE

I. Slacici.

Nuvele.

www.dacoromanica.ro

IOAN SLAVICI

NUVEL

14,

VOLUMUL I.

LA aUCEA
DIN SAT. - GURA SATULUI. - BUDULEA
POPA TANDA.
TAICHII.

SCORIVION.

BOBCYCEL.

VECINIT I

BSI

II.

BUCURESTI

MINERVA, Institut de arte

grafice i editura, Bd. Academiei, 3 Edgar-Quinet 1.

1907

www.dacoromanica.ro

EDITURA LNSTITUTULTR DE ARTE GRAFICE aM INERVA).

REPRODUCEREA OPRITA

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

www.dacoromanica.ro

I,

iTifilMEM4n-;

'ffr"adiffirt

uvravvoiom

........i,,

MUM

4V1

DESEN ORIGINAL DE

.IRA'I`O.

POPA TANDA
NUVELX

erte -1 Dumnezeu pe dascalul Pintilie! Era can-

tarot vestit. i muratraile foarte ii plateau.

c--1 Mai ales data era cam rAgusit, le bea cu galbOnus de ou, si i se dregea organul, bleat
rasunau ferestije tend canta Mantueste Doamne
norodul tau ! Era dascal in Butucani, bun sat si
mare, oameni cu stare si cu socotealk, pomeni si
ospete de bogat. Eara copii n'avea dascalul Pintilie decat doi: o fate, pe care a maritat-o dupe
Petrea Tapului, si -pe Trandafir, parintele Trandafir, popa din Sgraceni.

Pe parintele Trandafir sad tina Dumnezeu! Este

om bun; a invktat multi, carte si canta mai frumos decat chiar si raposatul tatal sau, Dumnezeu

sa-1 ierte! si totdeauna -vorbeste drept si cumpanit

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

ca i cand ar citi din carte. Si harnic i grijitoiom este parintele Trandafir. Aduna din multe i
face din nimica ceva. Strange, drege i culege, ca
sa aiba pentru sine i pentru altii.
Mu lt s'a ostenit parintele Trandafir in tineretea
lui. Scolile cele mari nu se fac numai eac'aa,
mergand si venind. Omul sarac i mai are, i mai

rabda. Eara cu capul se .lucreaza, mai greu deck

cu saga i cu furca. Dar toate s'au facut i nici
n'au ramas lucru zadarnic. Trandafirica a ajuns
popa in satul tatane-san, in Butucani, bun sat i
mare, oameni cu stare i cu socoteala; dar la pomeni i la ospete parintele Trandafir nu mergeh
bucuros.

Minunat om ar fi parintele Trandafir, daca nu

l'ar strich un. lucru. Este cam greu la vorba, cam
aspru la judecata: prea de-a dreptul, prea verdefati. El nu mai sucete vorba, ci spune drept in
fata, dad,' i s'a pus ceva pe inima. Nu e bine sa
fie omul aa. Oamenii se prea supara, cand le luam
caciula din cap. Si e bine sa tram bine cu lumea.
Aceasta s'a vazut i cu aide parintele Trandafir.

Un om ca el nici doi ani n. a putut sa stea in

Butucani. Cand una, cand aka: data da cu vorba'n sateni, alta data'n protopop. k5i este tiut, ca
mai ales cu protopopul preotii trebue sa nu facie
multa vorba. Decat vorhele, la protopopi, darurile,
au mai mult inteles. Dar asta parintele Trandafir
nu voia s'o priceapa.
Nu-i vorba! drept aveh parintele Trandafir. Este

numai, ca dreptul e treaba celor mai mari in putere. Cei mai slabi trebue sa i-1 arate pe 'ncetul.
Furnica nu rastoarna muntele, dar it poate muth

din loc: incet insa, incet bucatica dupa buca-

tica. Poate ca tih i parintele ca este, aa, in lume ;

dar el avek legea lui. Ce-i drept i adevarat, nici

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

la dracul nu-i minciuna! Acesta era cuvantul lui;

cu acest cuvant i-a facut si calea din Butucani...
Adica nu tocmai el a facut'o, ci satenii. 0 vorbri
i Inca ceva, pentru mai bung, intelegere, la protopop, o cale la Episcopie si aici o vorba, buna
de la protopop : lucrurile se fac, numai data le
stim face. on mult, cu putin, parintele Trandafir
fu trimis de la Butucani la Saraceni
pentru
buna intelegere 'nitre credinciosi.

Pops 'n Saraceni! Cine tie ce vrea sa zica

pops 'n Saraceni! Dar asa-i trebue parintelui Tran-

dafir! Cine vrea. sa sara, peste groapa, arunce-si

mai 'nainte desagii peste, ea. Parintele Trandafir
n'avea insa decat o nevasta i doi copii: desagii

ii erau deerti. Pentru aceea ii era atat de greu

sA

sara din Butucani la Saraceni.

*

Pe Valea seaca este un sat, pe care oamenii

it numesc Saraceni. Un sat Saraceni pe o
-vale seaca: mai rau nu poate sa sune Imamnarea unui loc.

Valea-Seaca!

Vale, pentru-ca este un. loc Inchis intre munti,

-seaca, pentru-ca paraul ce i-a facut cale pe mijlocul Vali este sec aproape intregul an.

Eats cum sta valea:

In dreapta este un deal numit Rapoasa. In

stanga sunt alte trei dealuri numite Fata? Gropnita i Alunis.

Pe Rapoasa cresc stanci; pe Fata, sunt

holde; pe Gropnita este satul, iara pe Aluni

sunt mormintele satului intre aluni i mesteacani.

Asa 'n dreapta i aa 'n stanga; dar lucrul de

www.dacoromanica.ro

10

POPA TANDA

capetenie este toemai in fund. A,ici sunt man ii:

de aici vine ze vine.
Din.colo, peste Rapoasa, este Valea-Rapitii,
o vale mai adanca decat Valea-Sead i numita
aa pentru-ca printr'ansa curge Rgpita. Ra"pita
este suparacioasa, mai ales in Limp de primavarii,

iara paraul de pe Valea-Seaca este un crac al

Rgpitii. Primgvara, cand se topete neaua pe

munti, Rapita se supara, yang o parte din mania

ei in cracul de pe Valea-Seaca, i asta inceteaza

a mai fi seaca. In cate-va ceasuri Saracengnii

swat( numai prea bogati de apa. Asa o pat aproape

in fiecare an. Cared sarnanaturile din vale par mai
frumoase, Valea Seaca minte cu numele i spala

tot ce-i pica in cale.

Ar fi Inca bine, dad asta napadire ar tinea numai
scurta vreme. Apa ramane insti pe vale formand
multe locuri de adapost pentru neamul broscanesc.
Iara in locul granelor, pe langa bald, cresc rabite i se inbuibg
Este oare minune, dad in urma acestora Saracenenii s'au scut cu vremea cei mai lenei oameni !?

Este nebun acela, care seamana unde nu poate

secera, on unde nu tie, dad va putea, on nu sa
secere. Pe Fata locul este nisipos, graul crete
cat palma i papuoiul cat cotul; pe Rapoasa
nici murele nu se fac, iara in vale apa mananca
rodul. Uncle nu e nadejde de doband.a, lipsete
i indemnul de lucru. Cine lucreazg, vrea sa ca
tige, iara Saracenenii i-au fost scos gandul de
catig, pentru aceea nici nu se aflau indemnati
sa lucreze. Cat puteau, petreceau vremea intini
la racoare ; nu puteau, ii mancau zilele lucra-nd
prin alte sate Invecinate. Cand venei apoi iarna...
vai i amar!
Ear pine e deprins cu raul, la mai bine nici

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA.

11

nu gandeste ; Sa'racinenilor le pared ca, decal asa,

mai bine nici nu poate fi. Pestele 'n apa, pasarea -'n aer, cartita in pamant $i Sgracenenii

in saracie !

Saracenii ? Un sat cum Saracenii trebue sg fie.

Ici o casa, colo o casa... tot una cate una.., Gardurile cunt de prisos, fiind-ca n'au ce 'ngradi ;
ulita este satul intreg. Ar fi prost lucru un horn
la casa : fumul afla cale si prin acoperi. Nici
muruiala pe peretii de lemn n'are inteles, fiind-cg
tot cade cu vremea de pe dansii. Cate-va lemne
cladite la olalta, un acoperi din paie amestecate
cu fan, un cuptor de imala cu prispa batraneasca,
un pat alcatuit din patru tapi bgtuti in pgmant,
o use facuta din trei scanduri intepenite c'uri par
cruci si cu altul curmezis... lucru scurt, lucru bun.

Cui nu-i place, sg-si. Leg altul mai pe plat.

In varful satului, adica la eel mai inaltat loc,
este o alcatuialg, pe care Saracenenii o numesc
bisericg. Ce sa fie i asta? Este o gramada de
groi batrani, pusi unii peste altii in chip de

pereti. in vremile bgtrane, candva, nu se stie

cand, acest fel de pereti se aflau cu partea de
din sus privind tocmai spre ter; scum insa, nici
asta nu se tie de cand, ei se aflg in supusg. plecare spre acea parte, care avea. sa in locul unui
turn.
Asta
pentruca stgpii din fata, fiind

putreziti de cand a batut vantul eel mare,

s'au

plecat spre rabdatorul pamant tragand cu sine

intreaga alcatuiala. Asa a si ramas apoi, fiind
biserica, eel putin in Saraceni, un lucru de prisos.

,Pops? Se zice, ca nu e sat farg de popa. Pe

semne, cine-a facut zicala asta n'a stint de Sailceni. Saracenii era un sat fru% de popa. Adica
era sat cu popg, numai ca popa for totdeauna
tra pop. M.N. sat. Un lucru singur in felul lui

www.dacoromanica.ro

12

POPA TANDA

cu Saracenii 4tia. Mai ca n'a fost Inca popa, care

s'a fi stat mai mult de ca,t trei zile in Saraceni:

Intr'una vine, intr'alta ramane, iar in a treia se

duce. Cati popi vinovati toti au trecut prin Saraceni, i care a stat mai multi vreme aici s'a cu-

ratit de *ate.

Ear' acuma parintele Trandafir ajunsese la acest

canon de pocainta. El nu mai puteh sa a5tepte,

ca va face ca altii, sa vina o zi, sa stea alta
sa se duck in a treia. tit ca s'a pus prea ran
la protopop, pentru ca sa poata crede, ca-1 va
trimite la alt sat. Ear far' de sat nu puteh sa
ramana. Popa far' de sat: math' far' de car, jug
far' de boi, caciula puss intenn varf de par. hi
puse dar de gand, ca s'o iee precum i se face,
sa Lea din nevoe drag si sa stea bucuros in Saraceni. Erh sat eel putin de nume: nimeni nu puteh
zice, ca e popa far' de sat. i intr'adevar, mai
potrivit popa, pentru mai potrivit sat nici cu bobii

nu s'ar fi putut gasi. Traista popei se potriveh

cu pragul poporenilor.
Chiar de la inceput parintele Trandafir a inteles

un lucru: cumca in Butucani era mai bine decat

in Saraceni. Oamenii aveau cite ceva; -eara de
unde este, poti luh. In Sk'raceni insa toate incuetorile erau de lemn. i apoi parintele juclech: popa
face treaba satului, eara satul sa ingrijeasca de
traista popii.

Multi vreme n'a trecut pana-ce parintele a inceput sa prinda incredintarea, ca cu desa'-varire
proti n'au fost oamenii, care au inceput en pomenile i cu ospetele. Este un luoru folositor,
zicea el,
cand oamenii se aduna spre a se mangaia
i veseli impreuna. Chiar Mantuitorul a inceput
cu pomenile i cu nunta clela Cana Galileii. Aa

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

13

&Idea acum parintele Trandafir ; dar in Saraceni

nu erau nici pomeni, nici osplee.
oUn. lucru!
I i zise parintele mai in urma.

In satul Sara popa nici spice n'are de unde

culege. Cates vreme vor fi Saracenii lenesi, ei vor

ramanek sgraei si eu stau flamand ! hi puse dal

de gand, ca sa faces din poporenii sai amen'

harnici.
Omul harnic ma.'ntuica piatra, scoate en din apa

de balta si secera fir de gran unde au crescut

cucute.
0Apoi

sfirsi popa,
cand vaca are hrana,
ea nu ramane stearpg !
Asa a zis ; asa s'a pus sa si faces.
Uzi om, care n'are ce sa manaitit, isi face treaba
din treaba altora. Nici acum nu face bine ! Orbul
n'ajuta, pe clog ; framanzii nn'ndreapta treaba.

satului ; cand &tele pazese stratul, putin ii ra-

mane gradinarului. Ei, dar pgrintele- Trandafir e

vartos la cap : undo pleacg, merge si ajunge, on
moare pe drum.
*

In cea d'intaiu Dumineca pgrintele Trandafir

inii o predica inaintea oamenilor ce s'au adunat

in numar mare, ca sa vada pe popa cel nou. Nn

este -mai mare multumire pentru ma ce doreste

binele altora decal acea, cand vede, ca este ascultat

de catre altii si ea vorbele lui grind radacini.

Gandul bun se inmulteste euprinzand be in mai
multe suflete, si tine -1 are si poarta, mai ales
atunci, data it pretuieste, se bucurg, cand vede
ca'si face cale'n lame. Parintele Trandafir se sim.,
tea norocit inteacea zi. Nici odata el n'a fost as-

www.dacoromanica.ro

14

POPA TANDA

cultat cu atata luare, aminte ca astg data. Rama

ea oamenii aceia asculta ceea ce tiu, dar nu tiu
bine, i-i sorbeau vorbele cu atata sete, incat pgreg
c'ar voi sa -i scoatg, sufletul, ca mai tor sa culeagg

din el invatatura.
S'a citit in ziva aceea evanghelia asupra fiului ratacit. Parintele Trandafir a aratat, cum Dumnzeu,

in nesfaxita lui iubire de oameni, l'a fault pe

om spre fericire. Mind omul in. lume, Dumnezeu

voete, ca el sa simtg toate plgcerile curate ale

acestei vieti, pentrucg numai aa poate sa o iubeasca i sa fac bine intAnsa. Omul, care- din
viva sa, on in urma altor intampla.'ri, simte numai

amar i necazuri inteasta lume, nu poate iubi

viata, i neiubind'o, despretuete in chip pacgtos

acest inalt dar Dumnezeesc.
,
Ce fac insa oamenii lenei, oamenii, care nu'i
dau nici o silintg, care nici. mana nu i'o intind,
ca sa is darul? Sunt pa,'cgtoi! caci. nu numai dorinte avem, ci i pofte trupeti. Poftele cele curate sunt date omului, ca sa le stampere grin rodul

muncii; dorinte ii sunt date in suflet, ca sa cu-

prindg lume i Dumnezeu in sine i fericit sg, le

priveascg. Lucrarea este dar'legea firii omeneti,
i cine nu lucreazg greu paca.'tuiete.
Dupg aceste pgrintele a aratat cu vorbe, care dau
gandirilor chip vietuitor, cat este de ticaloas1 viata
unui om peritor de foame, 1 a dat credincioilor
sai sfaturi zamislite in mintea lui inteleaptg, cum

ei ar trebui sa lucreze in primgvara, in vara, in

toamna i in iarna.
Oamenii au ascultat ; in fetele for era scrisa vorba pgrintelui, eara mergand spre casa, ei vorbeau

numai despre cea ce auzisera,' in biserica, i fiecare

se simtea, cu un om mai mult decal pang acuma.

Erau poate multi i de aceia, care ateptau numai

www.dacoromanica.ro

15

POPA TANDA

sa treaca sfanta Durnineca, pentru-ca in cea d'intaiu zi de lucru sa inceapa.

Asa, papa n'a mai fost in,Saraceni! gral Marcu
Florii Cucului, despartind.-se de vecinul sau Mitru.
Popa, chiar pop5. ca la un sat cinstito, raspunse

Mitru, ca si cand ar fi

sinatit,

sau, tocmai cinstit nu este.

ca cinstit, satul

Au venit apoi alte Dumineci. Parintele ,Tranda-

fir a mai dat insa indargt cu predicile. Chiar lu

a doua Duminea n'avea cui sa-i vorbeascA. Era
vremea cam ploioasa, si oamenii au rAmas pe acasa.
Alte Dumineci ins'a era vreme frumoasa : pe

semne atunci nu se indurau oamenii de vreme; le

venea, greu a se despar0 de cerul lui Dumnezeu.
Asa, cate-o baba batrang, cate-un mosneag cam
slab la auz mai avea parintele prin biserich". Adescori rrimanea numai cu Cozonac, clopotarul. .As,a
nu se face treabX,

Daca ar fz fost altfel de om, s'ar fi oprit aici.

Parintele Trandafir e insa ca si capra in gradina

cu curechi. Cand it scoti pe usa, iii intra prin gard;

cand astupi gardul, dai ca sare poste gard si iti
face mai multa paguba, stricand si stresina gardului. Dar tins -1 Dumnezeu!
e numai vorba! tot
bun om. rgmane parintele Trandafir.
Asteptati!
gral el. Daca nu veniti voi la
mine, ma due eu la voi !>>
i apoi porni popa

la colinda. Cat e ziva de mare gura lui nu se

mai oprea. Uncle prindea oamenii, acolo ii tinea

la sfaturi. La camp dai de popa; la deal da popa

de tine ; mergi la vale, te intalnesti cu popa ; intri n.

pAdure, tot pe popa it afli. Popa la biserica, popa

la mart, papa la nunta, popa la vecin: trebue

sa fugi dm sat, daca voesti sa scapi de popa'.i

nude tetprinde te omoara cu sfatul.
Vr'un an de zile a dus-o parintele Trandafir cu

www.dacoromanica.ro

16

POPA TANDA

sfatul. Oamenii ascultau bucuros; le placea, sa stea

de vorba cu popa si chiar se prindeau de sfaturi.

Atata insa si mai departe tot povestea cea veche :
stiau oamenii cum sa fad., dar nu faceau. Parintele se cam necajea. Dela o vreme a fost sfarsit
cu sfaturile. Nu era om in sat, asupra caruia sa
nu fi descarcat intreaga sa invatritura : nu mai
avea ce sa, spina.
gral earasi preotul.
Ei! ca nu e bine asa!
Nu merge cu sfatul. Sa. 'ncep cu ceva mai aspru.
Unde afla un om, parinSe inceph batjocura.
tele Trandafir incepea a-1 face de ris si a-si bate
joe de el in tot chipul. Trece pe lang'o case.", care nu

e tocmai de ieri acoperita. Mai! dar istet om mai

graeste catre stapan, si prin varful eaesti tu!
sel ai ferestre. Tare iubesti lumina si sfantul soare!
Uita mai!
Afla o femee cu camasa nespalata.

dar de cand ati inceput voi sa purtati rochii

le postav?
Se intalneste cu un copil nespalat. Auzi, ne-

vasta, mult lictar aveti voi de se manjesc copiii

atat de tare.
Da, de un om culcat la umbra ei-i zice: Bun
lucru! bun lucru !; iara data omul se scoalti, it
roaga sa nu se lase de lucru, ca are copii.
Asa incepe si o duce mai departe tot asa. A
ajuns treaba inteatata, incat oamenii tale de-o

pasta se feresc din calea popii. A ajuns ca si

ciuma. Dar mai rau decat toate este una : dupa

atata tandalitura, oamenii i-au pus numele (kPopa
Tanda, Apoi Popa Tanda a si ramas.
Vorbind drept, satenilor numai -intr'un chip nu

le placed felul popii. Fiestecare radea bucuros,

cu popa, de altii; nici unuia nu-i placee, inse,
and altii radeau de dansul. Asa e firea omului :
fiecare pune bucuros seaua pe eapa vecinului. ySi

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

17

de asta le placed parintele Trandafir poporenilor

sai; cu atata Ins popa nu se multumea. Nici n'a
trecut anul pang ce toti oamenii din sat erau batjocoriti; n'a mai ramas de cine sa'si bath' joc, caci
dela o vreme si cei batjocoriti incepeau sa rada.
Aici apoi s'a sfarsit. A ramas numai una: ca satul
sa-si tata joc de popa.
Doi ani de zile au trecut flirt ca parintele Trandafir sa fi miscat satul inainte macar numai atata,
cat e dela vorba pana la suparare. Oamenii ajunsesera atata de sfatosi si atata de batjocoritori,

incat ziva intreaga, stau gramezi, cate data la

sfat, cateodata la batjocura. Era lucru minunat:
oamenii cunosteau binele, radeau de ram, dar nu
se urniau din loc.
Ei ! spuna om cu suflet: sa nu se supere parintele Trandafir? Ba sa, se mane, greu sa se manic !
El s'a si maniat. A inceput sa ocarasca, oamenii.

Cum a purees la sfaturi, la batjocuri, asa acuma

la ocari. Unde prindea omul, acolo it ocarea.
Dar acuma n'a dus-o departe. La inceput oamenii se lasau ocarati. Mai tarziu, mai raspundean si ei cate ceva, asa, pe sub caciula. in sfarsit insit, vazand ca merge prea pe gros, incepura
si ei sa ocarasca pe popa.
De-aici inainte trebile se'ncalcira. Mergea cand
crucis, cand curmezis. Oamenii incepura sa spunk

popii vorba, ca nu se vor lash de ras si de mil,

ci vor merge la Episcopie i-1 vor scoate din sat.
Numai asta ii trebuia popii. Au nimerit-o poporenii! Sa-1 scoata din Saraceni: acuma incepa
popa cu adevarata ocara.
Asa a si mers: poporenii s'au pus in car. La pro-

topop si de-acolo la Episcopie.

:
I. Slavici

Nuele.

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

18

Este in cartea invataturilor despre viata lu-

measca o scurta invatatura; binevoitorii de multe

on ne sunt spre stricare si rauvoitorii spre folos.

Parintele Trandafir asta data n'a avut noroc sa

traga folos din rauvoitorii sai. Episcopal era un
suflet bun, vrednic ca sa fie pus in toate pomelnicile de pe fata pamantului. 1 s'a facut mart de
hietul popa si i-a dat dreptate, oca'ratal pe poporeni.

Adeca tot in Sitraceni a ramas Popa Tanda.

*

In deobste nenorocirile se gra'madesc asupra

omului. Una naste pe cealalta; sau a ele sunt

surori de cruce. Dcstul, ca le aflam totcleauna ca
umbra si lumina, una langa alta.
Parintele Trandafir avea acum trei copii. Cand
sosl acasa Bela Episcopie, gas1 pe preoteasa in
pat. Era a patra bucurie la casa.
0 sotie bolnava, trei copii mici, al patrulea de
lapte, o casa, numai barb : prin pereti se furisa
neaua, cuptorul afuma gi acoperisul era tovaras cu
vanturile; ear hambarele goale, punga desarta si
sufletul neca'jit.

Parintele Trandafir nu era omul, care sa fi

putut afla calea, pe care s'a" iasa din aceasta incurcatura. De ar fi fost altii in starea lui, el le
putea da ajutor ; pe sine insusi nu se putea mangala. El stete multa vreme ganditor la opaetul ce
arunch lumina somnoroasa ; imprejurul lui dormeau toti. i bolnava dormea. Apoi nimic nu in-

deamna mai mult spre intristare decal tocmai

priveghiarea intre cei ce dorm. Ear acesti dormitori erau iubitii lui, iubiti, de-a caror fericire
el avea sa raspunda, iubiti, prin care el vietuia,

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

19

i a chror iubire da pret vietii sale. Gaud se

inkdra cu gand in capul lui. Sufletul ii trecea in

trecut i in viitor, i viitorul, in starea, in care
se afla, nu puteh sh i-1 infatieze decht cu cele
mai triste colori. Copii lui! sotia lui! ce va fi de
dansii !? Inima ii era grea, dar nu afla un singur
Wind mantuitor, un singur chip de schpare ; in
lume nu afla nimic, de unde ar fi putut prinde
speranth.

A doua zi de dimineath era Duminech; phrin-

tele se duse la biserica cea inchinatri spre phmat* ca sit citeascg utrenia.
Ca in deobte oamenii, pririntele Trandafir niciodath nu i-a dat seams, despre cele ce fricea. Era
preot si era bucuros. Ii plhcea sr, ante, sr, citeascrt evangelic, sit invete cretinii, sit manghe
i sit, des ajutor sufletesc celor rhthciti. Mai de-

parte nu se &idea. De s'ar fi intrebat candva,

clach, cuprinde el i inalta sfintenie, tainicul in-

te,les al chema'rii sale, ar fi ras poate in thcere

de ,toate acele, pe care omul numai in momentele grele le pricepe. Este in firea omului, eh
dupes ce mintea pricepe un sir de lucruri mai
ascunse, ea pune aceeai mrtsufg pe Jumea intreagh i nu mai crede ceea ce nu poate intelege.
Nu totdeauna insa omul ghn.dete. Sunt intam-

plari, in fata chrora mintea slit locului: in primejdie, cand sufletul nu mai aflh, ajutor, iu bucurie, child el nu Oh isvorul, ain care ii curge
norocul, i in inirarea gandirilor sale, cand el nu

nu le mai aflh' leghtura. Atunci, child omul in

orice chip a ajuns la locul, unde putinta incepe
sit se atingit cu neputintele sale, inceata a mai
ghndi, gandind in locul situ firea omeneascit.
Phrintele Trandafir intrh in biserich. De chteori
a intrat el in asth biserica! Dar totdeauna precum

www.dacoromanica.ro

20

POPA TAN DA

intra fiturarul in faurrtrie. Acuma insa it prinse

o fricrt neinteleasa, merse cativa pai inainte, se
opri, ii ascunse fata in amandourt manile i incepn sa plangrt greu i cu suspin inabuit i viforos. De ce plangea el? inaintea cui plangea?
Din gura lui numai trei cuvinte au eit : Puteroare credea el, ca
nice Doamne! ajuta-ma,!...
acest g'and cuprins cu atata infocare in desperarea lui ii va putea da ajutor? El nu credea nitnic,
nu gandek nimic ; el era purtat.

II

Sfanta scripture ne invata, ca intocmai prectun

plugarul traiete din rodul muncii sale, i prtstorul sufletesc, care slujete altarului, din slujba
sa, de pe altar, sa traiasca. i parintele Trandafir
i intr'asta era credincios catra sfanta invatatura:
el totdeauna a lucrat numai pentru povrituirea sufleteasca a poporenilor sai, ateptand ca acetia,
drept rasplata, se se ingrijeasca de traiul lui zilnic.
Nu insa totdeauna lumea este intoemita dupe cum

este scris i este porunca; aa era numai popa,

eara nu i poporenii. Din slujba sa prtrintele trageh

foarte putin folos, atat cat nu era destul, adeca:

patru bucati de pamant la farina, birul de la poporeni i folosul de la cei nascuti i cei morti.
nimic, fiindca pe pamant nu
Toate la un loc
r5sare aproape nimic, birul nu este decat de nume,
cei nriscuti se boteaza de mils, i celor morti ii
se face pornana de catre popa.

In apropiere'a bisericii se afla o cask' pustie,

numai dupe nume casii. Stapiinul casei ar fi tinut

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

21

vitele inteansa, dar n'aveh vite. Lang cash era

i loc de grAdinh, gradinii insh nu era, fiindch
zis a Post, cumch garduri in Sariliceni nu sunt. Pil-

rintele Trandafir cumphrase casa cu loc cu tot i

locuia inteansa. De child casa era a popii, Area
multe indrepthri nu i se falcuserii, i acum era tot
harb, peretii ciur i acoperiul mreia. Phrintele
numai de ale altor case purth grijA.
Masa popii nu era mai bunk, decat casa. Vorba
en lumea gheboilor : omul se indreapth duph oameni, chiar i child ar vol sh 'ndrepte oamenii
duph sine; popa trhia, in felul satului. Noroc avea
numai de zestrea preotesei; dar de uncle numai
se ia, multh, vreme nu se ia ; .i asta se apropia
de postul cel mare.

Aa
Nu merge!
grin phrintele Trandafir.
nu merge! i incepn a se face i el oni ca

lumea, a se ingriji inainte de toate de binele

casei sale.
Numai decat in primhvarh, luh un tigan, it puse
sa frhmante imalh i-i lipi casa. in cateva zile toti
patru pereti erau lipiti i muruiti. Acuma phrintele
edeh mai- bucuros afarh decat in cash., fiindch din

cash, nu se vede atat de bine murueala casei: i

era frumos lucru o cash muruith in Shrliceni, mai
ales cand omul ii putea, zice: Asta e a mea!
Erh insai un lucru, care de fel nu se potrivea. De
chteori ochii phrintelui schphtau peste pereti po
acoperi, el intra in cash: ii phrea c'a viizut acuma
destul. Nu priveh la acoperiul stricat, ,i totui,
de chte on void sh, vadhi peretii, vedea, tot acoperiul. Afurisitul de acoperi! Nu mai era chip sh-1
lase precum era.

www.dacoromanica.ro

9,)

POPA TANDA

Colo jos in vale, pe uncle sunt baltile cele mult,

nu cresc numai sIticii si rachite; pe ici pe colea
este si sovar, pipirig, papura, ba chiar ai cate un
fir de trestie. Asa voiu sa fac! gandl popa.

Lua un om, it puse la sovar, la pipirig, la papunii

si trestie. Sarnbata, era plin in prejurul casei,

tot snopi legati cu nuele de rachita: emit' in

cealalta Sambata -acoperisul era carpit si tivit pe

varf cu snopi de trestie, peste care erau inthise
douil prajini legate cu furci. Acuma lucrul era chiar
bun si nu scump. Oamenii treceau pe Tanga, casa
popii, clatinau din cap si ziceau cateodata! Popa
e omul dracului! Eara, popa petrecea bucuros pe
afara.

Dar nici asta hucuric n'a tinut multa vreine.

Tot se mai afla un lucru, care nu se potriviit.

Popa se shntea, prea in camp. Ca si a lui casa nu

mai era nici una in sat; s'ar fi potrivit, ca ea si
fie cumva despartita de sat. Parintele se cam sfia
a zice la mine acassa, fiindca vedea, ca, la el*
este in sat. Un gard trebuia inca si o portita,

pe care sa intre oamenii, cand yin la popa ; sit

fie gard numai de nume, sa fie portita numai

pirlaz, dar sa se stie, ca. inainte de a intra in casa

popii, trebue sa intri in curtea lui.
Popa iarasi lua un om, it trimise sa taie spini
si pari, bath parii in primant, puse spinii printre
pari si gardul fu gata. Iuaintea casei, in spre bi-

serica, loc de vr'o 400 de stanjeni, locul fu ingradit; eara portita se filch din patru pari intepeniti cu alti doi, cari erau pusi crucis.
Mai ales preuteasa se bucura, foarte, cand se
yam!' asa, ingradita; mai ales popa se bucura, chad

vedea ca se bucura preuteasa. Nu era zi, in care

popa on preoteasa sa nu be zica copii]or de v'ro

www.dacoromanica.ro

23

1'OPA TANDA

zece-ori: Auziti? sa nu 4ti afara din mute! jucati -vii frumos aici acasa!

Cand omul a fl cut inceputul, el nu mai ajunge

la caplet. 0 dorintri nate pe cealalta.. Acuma preo-

tesei i-a intrat un lucru in cap.

$tii tu ce, popa? zise ea intr'o dimineatrt.

Eu asi gandi, ca ar fi bine sa fac cateva straturi

colo dealungul gardului.
Straturi?
Da! sa seaman ceapa, morcovi, fasole, barabule
Si curechiu! Parintele ramase uimit. Ii parea, ca,

asta ar fi peste putinta. Straturi in Saraceni!...

Dar cateva zile capul ii era plin de straturi, de

barabule, curechiu si fasole; asa, peste iar cateva

zile, locul era sa'pat, straturile erau facute. Nu era

ziva, in care atat popa_ cat si preoteasa sa nu fi

mers macar de zece-ori la straturi, pentruca sa
vada daca nu erau rasarite semintele. Mare a fost

bucuria intr'o zi. Popa s'a sculat mai de dimineata.

Muiere, scoalii!

Ce i

Au nisi-bit! Toata

ziva aceea popa si preoteasa, cu copii cu tot, au

petrecut vremea .5ezand pup intre straturi. Care
vedea mai multe seminte incoltite, acela era mai
norocos.

Earn, satenii treceau pe langa casa popii, priviau

ziceau i asta

printre spini la straturile popii

data: Popa e omul dracului!
Auzi tu preoteasa.,

gral acum popa.

Oare

n'ar fi bine sa semanam pitpu,oiu pe langa gard

si imprejurul straturilorN
Ba bine, zau

Mie-mi place papuoiul verde!

$i mie, mai ales copt pe jeratic!

Lucru nou! Popa se -ncunjura cu papuoiu. fi
radea inirna, cand gandea, cat se va face de frumoasa, treaba, cand jur imprejur papuoiul va creste

Si va acoperi spinii din gard, care incepeau a nu-i

www.dacoromanica.ro

24

POPA TANDA

mai pliicea Orintelui. Dar tot vorba cea veche: un

necaz naste pe celalalt. in dosul easel era iuca o
bucatii de loc, de v'ro cinci on mai mare ca acea
ingraditn. Asta nu mai esia, din mintea popii. Pentru-ce sit stea asta goaleti2 Oare n'ar putea, el puree
piipusoiu si in dosul easel?
In tarinile de pe fata, oamenii arau si silm'Anau,
in sat insal neatins era primantul, pentru -cil aici
era sat.
Marcul Flora Cucului, vecinul popii, avea un
plug, cam stricat... dar plug, mil, Mitru Crthinas,

vecinul lui Marcu, avea doi boi slabi si un cal

spetit. Popa, Marcu, Mitru, boii si calul, impreuiili,

munch% o zi de dimineatri, pang seara; locul fu

arat si s'dmanat crt ptipusoiu.
Popa de aci inainte sta mai bucuros in dosul
casei. Era lucru minunat si frumos asa brazde!

si printre brazde, pc ici pa colea ate un fir de

papusoiu abia incoltit.
Cu toate aceste popa se
scArpina cite odatiti, ha foarte adese on dupil ureche. Pared ca.' tot ii mai apas'a ceva pe ininili. Era

lucru greu, de care nu cuteza, a se prinde; VAmanturile din tarinii. Rana', acum le-a fost dat in
parte; acuma nu stilt ce sa faca, en ele. I-ar fi
pliicut, ea sic le lucreze insusi. SA-si va& el &krill-

naturile lui, sa mearga la ele cu preuteasa, apoi

la toamng,... Era lucre foarte anill'gitor!

S'a fiieut multi vorba cu preuteasa asupra acestui lucru. Trebuiau cai, triisurn, plug, slugs,
grajd
o multime de hicruri trebueau. tarts popa
nu prea se pricepea la pluVrie... 5r totusi, straturile erari vezi, Opusoitil incoltea.
Popa isi intari gandul; lull iiiinrisita din zestreq, preutesci,
care sta Inca incuiat5 iii lacid, si se apuca de munch.

Plugul Marcului era, bun pentru inceput. En

cal cumpiil. popa clel r Mitru; alt, cal se afla in

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

25

un cm din Valea-Rapitii; Stan chiopul avea un

car cu trei roate. Popa it cumpara', fiindca a cati-

gat o roatk, de la Mitru, ca adaus la calul spetit.

Cozonac Clopotarul se prinse sk fie i sluga la
popa, fiind casa lui numai la o saritura de aici.
Popa batii apoi patru stalpi la capatul casei, doi
mai inalti, doi mai scurti, alcatui trei pereti de
nuiele, faca acoperi de ovar i grajdul fu gata.
In vremea asta parintele Trandafir a imbatranit
cu zece ani; dar intinerea, sand inca'rch preoteasa
i copiii in trasura, da biciu la cai i merges, ca
sk-i vada, holdele.

Sktenii it vedeau, clatinau din cap i iara'i ziceau: Popa e omul dracului!o
Preuteasa avea tusk, necazurile ei muiereti. Ea
avea o icoana frumoasa, pe care a fost capa'tat'o
in cinste de la feciorul popii din Vezura. i acum
icoana zacea puss in fundul lazii invelita in hartie.
Ar fi dorit mult s'o punk intre fereti, sk, punk
flori i busuioc imprejurul ei, s'o vadk, mai aclese
ori, fiindck icoana era chipul Sfintei Mariei Maicii
Domnului i pe fiica preutesei o chiema Maria.
Peretele era insa murdar i icoana n.'avea privaz.
Era i un alt lucru ce o supara pe preuteasa: o
fereastra" era astupata cu brticl de pore, iark in
celelalte douk, erau trei ochi sparti i carpiti cu
hartie. Era cam intunerec in cask.
Patile se apropiau. Nu mai erau decat cinci
zile pans 'n sa'ptamana cea mare. Meg, popa voia
sa petreack Patile cu preuteasa impreuna, nu-i
remanea decat sk catige trei lucruri de capetenie:
var pentru pereti, ierestre pentru casa i privaz
pentru icoana sfintei Mariei Maicii Preacurate,
tot lucruri, care) numai in ora se pot capita.
La targ dark!
Avea popa cai, avea i trasural. it cam supkrau

www.dacoromanica.ro

26

l'OPA TANDA

lush' lesele, din care n'au fost ramas decat spinarea cu coastele. Il prindea apoi rusinea, ca popa

ce era, sa mearga faro de lese la targ. In impru-

mut nu puteh lua, fiindca se afla in Saraceni,

unde nici popa n'avea lese cum se cade.

Nevoia este cel mai bun invatator. Parintele trimise pe Cozonac in vale, duph" nuele, bath doi
pari in pamant, intre pari, tot in departare de o
painah, batii betigase mai subtirele si apoi popa,
preuteasa, copiii si Cozonac se pusera la impletit.
Ita vreme nu trecii pana-ce lesele si filet gata.
De minune nu era lucrul: erau insa cele mai bune
lese in Saraceni, bone, incat Cozonac nu se putit
rabda sa nu-si zica: Popa e omul dracului!
La targ Si de la targ acasa, parintele se fall on
lesele sale; afla ca altii au, ba chiar cumpara mai
role lese decat acelea, pe care le facuse e].
Ce faci popa?
Lese.

Bach' doar ai.

Fac pentru cci ce n'au.0

Duph Pasti, Cozonac incepa sa curete baltile de

nuiele, iara popa sa impleteasca la lese. Cu cat

merged lucrul mai 'nainte, cu atata mai bine mer-

ger; cea din urma leasa era tot-deauna cea mai

bung.

Marcu Florii Cucului era om sfatos. Ii plhcea

sa stea de vorba cu popa. Cozonac curata nuele,
popa inapleteste, iara Marcu zace intins pe burn,'
cu capul pe pumni ei priveste in dragh voie.
Nueaua asta e cam lungs zise parintele, mais
Mai Marcule!
surand nueaua cu privirea.
da-rni toporul cela, ca s'o fac mai scurtil!
Toporul era la picioarele lui Marcu. Marcu ridica partea de dinainte a trupului, se razema pe

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

27

cot, intinde piciorul si moscoteste, voind sa traga

toporul cu piciorul.
Tare i-e grabs!
ii graeste popa gi-i trage

una cu nueaua. Marcu sare si se incredinteaza,

ea el este cu mult mai sprinters decilt credea. In
urma asta incredintare is fost de mare folos. Ina inte de Rusalii parintele a gait un car de lese,
cu care avea, sa mearga la targ, si Noxell stia
foarte bine, ca dace popa vinde lesele, si el va sa
aiba sarbatori bune. I-a fost ajutat popei cateva
saptamani, si lucrul tot-deauna ii aduce folos celui
ce-1 face.

Inainte de Rusalii incepura insa niste ploi, care

Oren, a nu vor mai inceta.

Nu stiu zau eu ce voiu face zise popa.
Par'cia m'oiu lash cu targul pane dupa Rusalii.
Ali-e groaza sa plec pe ploaea asta. Baca n'o sta
ploaea "-Ann Joi, apoi eu unul nu ma due!
Alarcu se scarping, dupa urechi, dar nu zise nimic. Aredea si el, ca popa nu se cade s'a fie plouat.
11 suparit insa lucrul gi-1 facer sa se gandeasca.
gral el intr'un tarziu, incetand a imOare,
pleti
oare dam putea not impled o rogojina?
;;;ovar, rogoz .si pipirig este in vale!
Mai, poate ca ai dreptate
ii raspunse popa.
i i acea tot cam asa trebue sa fie ca si asta cc
facem noi.
Ajutancl popii, Marcu a inceput sa face mai bune

lese deck popa. Rogojina a exit in cinstea lui;

ear n. popa n a venit plouat, ci cu punga plina de

la

targ.

Ziva sfintelor Rusalii asta-data a fost zi bung,.

Preoteasa avea, rochie noun, cei trei mai marisori
aveau papucasi din oral, Mariuca cea micuta avek
o prdarie de pae cu doua flori rosii, earn peretii
erau albi chiar si pe din afarn, ferestrile erau in-

www.dacoromanica.ro

2S

POPA TANDA

tregi, casa era luminoash i icoana sfintei Mariei

Maicii Preacuratei se vedea bine cum era push

sus, intre ferestre si impodobith cu florile crescute

pe marginea straturilor. Fhinh albs, came, unt,

ba chiar si zalitir a adus popa de la oral. Prtrintele o iubea pe preuteasa; ei insh nici o (lath
nu se sarutau din senin. intr'asth dimineatrt cel
dintaiu lucru, pe care l'a facut, a fost, crt s'au
nu stiu
srtrutat. Preuteasa a inceput sit planga,
eartt phrintele Trandafir era sh planga
de ce,
cand a sosit in biserich, a vrtzut insh oamenii pe la
icoane si a intrat in altar cu lherhmile in ochi. Zic

oamenii, ca el nici o dath n'a cantat mai frumos

decat intr'astti. zi. A rtimas vorba: Canth ca popa

la Rusalii!

Poporenii merge au la popa, intrau pe portith

inainte de-a trece pragul, se curatau pe picioare,
ii puneau phlrtria in brit, rezemau batul de perete,
ii netezau mustritile si prtrul, apoi intrau ca la

popa. Earh and esiau din cash, priveau odath

imprekur, cltitinau din cap si nu mai ziceau nimic.

*

Vremile yin; vremile se duc! lumea merge inainte, iarh omul, cand cu lumen, cand impotiva ici.

III

Drumul de tart vine din oral, trece pe langh

Valea-Seach si merge mai departe pela Valeadtapitii. Uncle se intalnesc drumurile, la imkreunarea

ce]or cloud viii, pe Rapita, este o moarh, langh

www.dacoromanica.ro

POPA 'PANDA

99

capita este o rugg, langti rugg este o antana, iar

langa fantana sunt opt paltini frumosi. Locul acesta

se zice: La rugg la Saraceni!* De aici panic la

Sarticeni nu este decal cale de un teas. Cu toate

aceste, decateori vine din oral, Sarticeanul se opreste aici, adapg caii i mai stti putina vreme, astepVaud ca sa vie vr'un drumet, care sit intrebe: Ce

sat e acela, unde se vede biserica cea frumoati

Fiind intrebat
astfel, el ii netezete mustatile si raspunde pricu pereti albi si cu turn sclipitor?

vind falos spre acel loc: Acolo sus pe Gropnita?*

Acela e satul nostru, Saracenii, dar clopotele sit le

auzi: ce clopote sunt in tumid acelal... S'aud cale

de trei ceasuri!

Unde se despart drumurile, este un stalp cu

cloua brate: pe un brat stg scris: Spre

pe cel-l'alt: Spre Valea-Seaca. Drum ca
acela, care trece grin Valea-Seacg in spre Sariiceni
jur imprejur nu este. Neted ca masa i vartos ca

samburele de ciree. Se vede ca Saracenii l'au

facut de dragul lor. In drepta si in stimga, tot zece,

cincisprezce pasi unul de altul, sunt niste nuci

tufosi, la care ound priveste cu drag. Albia paramlui ramane la dreapta: drumul trece pe coaste,
mai pe sus, ca sic. nu'l atingg napticlirea apei. Saracenii au trebuit sit sfarme stanci in calea lor;

dar an facut'o bucurosi, fiindca din stanci si-au

facut drumul.

Pe aicea Saraceneanul se simte acasa, pentru

aceea "mina numai in pasi. De altmintrelea nici

nu i se uraste. Aproape la tot pasul intalnete

cite un cunoscut, cu care mai schimba, vorba
de unde si paint unde! Asta duce un car de
var, celalalt un car de poame; mai apoi vine unul

cu impletituri, altul cu un car de roate, doage,

on alt lemn lucrat. Tart pe marginea drumului,

www.dacoromanica.ro

30

PUPA TANDA

din cand in cand, da, de petrarii, care eiocauesc

din zori de zi pana la apusul soarelui. asta cale,
nu e pustie!
Uncle coteste valea si drumul, acolo sunt

Aici apoi e targ intreg. Unii incarcrt var, altii

descarcrt piatra si lemne; pietrarti fac tocot; vararii

arunca lemne in foc; stapanii fac larmrt unul

pentru cinci.
De la acest loc si satul se vede mai bine. Gradinile sunt insa prea indesate cu pomi; numai printre
crengi on peste pomi vedem pe ici pe colea cate
o bucata din peretii si acoperemintele caselor.

Casa popei este tocmai sus Tanga biserica: nici

din asta nu vedem insa, de cat cinci ferestri si
un acoperemant rosu cu dour). hornuri. In fata
cu biserica este scoala. Casa, din care nu vedem
de cat o buena de perete cu doua ferestri maxi
i acoperemantul, este a lui Mum Florii Cucului.
Tara zidirea cea mare, care se vede mai in
vale, este primaria. Dacrt satul nu ar fi atat de
indesat, ar trebui sa ni se infatiseze foarte frumos.
Asa Insa, ramane invelisul, din care trebueste srt
urmam la cele ce nu vedem.
Toate s'au schimbat; numai parintele Trandafir
-a ramas precum a fost: verde, vesel si harnic. Daca

Oral carunt si barba carunta nu ar vests vremea

lui, am crede, ca copiinii, cu care se joaca in

sere sear la laita cea de din natntea casei, sunt

copilasii lui. Unul dintre copilasi, pe care l'a ridicat,

ca sa-1 sarute, ii fura, paltiria din cap si fuge cu

ca nastasnic. lIrtrinca deschide fereastra si striga:
4Trandafiric6 al mamei, nu lash pe mos-tatuca
cu capul gol. Apoi fuge dela fereastra, pentruca sa prinda pe Ileana, care a furat ceapta bunichii, s'a impodobit cu 6a si vine sa se faleasca la
matusica.
Mos-trauca rade din toata inima; ii

www.dacoromanica.ro

POPA TANDA

31

place gluma. Tocmai vine de la vecernie i parin-

tele Coste i prinde atat pe Ileana, cat pe 11Iariuca,

le saruta i apoi se pune pe laita Lang

socrul sau. Marcu, vecinul, vechiul prieten, socrul

Mariucai, om de mil, vede alaiul *i vine i el

sa stee de vorba. Batranule! na-ti caciula; nu
sta cu capul gol! grilete bunica intinzand ca-

ciula pe fereastra.
Un om din sat trece, le poftete buna Ulna,
ili zice: Tine-1 Doamne la multi ani, ca este omul
lui Dumnezeu!

www.dacoromanica.ro

SCORMON

I. Slavici.

Nuvele.

www.dacoromanica.ro

ge,F.X.POCDOK.....,0C......,OCK4...."000...)40Kr..703KtIOXXl
X1P5).;.
---------...
k_, ---'---%---

----.----------.

4:1'

. `. - ..,,,,-.:_.

% P,..

V
-.r.--,.

..,--

--s-."----

=.1'

--. ..

-...

$:::Na

/ wila
,. q
--A, -)c..3ct>ctx-Doc>crx-jcioc-iix-iox->itc.y.,.;-,
":<:---3

DENTIN ORIGINAL DE OMAN.

SCORMON
I.

at e de lung gardul, de la portita pana la

cotitura ulitei, Sanda 1-a masurat, nisi ea

singura nu tie de cate-ori, cu firul in mana.
Jos, Tanga portita, e vartelnita cu jirebia de
tort. Sanda is capatul firului, it suceste pe langa cel

d'intaiu par din gard, apoi merge Wand firul

printre degete din par in par prima la stalpul din

cotitura; acolo suceste firul Inca odata si iarasi se
intoarce Inapoi. Vartelnita se misca a lene scar-

tiind Indelungat sl lasa firul a se desvall. Din

cand in card scartiitura inceteaza si firul nu mai

curge. Sanda fuge la vartelnita, descurca firele Qi
iarasi Oran& parii. Asa se urzeste panza. 5i gardul e cel mai bun urzitor: pari batuti unul Tanga
altill i legati Intre dansii loc de cease palme de
la pamant cu o impletitura de nuele. Langa gard

www.dacoromanica.ro

86

SCORMON

locul e neted; dincolo grgdina cu legume i cu flori.

Cucurbata se intinde de-alungul, se ridica i pe

alocurea se fasucete, pang in varful parilor, in
cat firul Sandei se ascunde in verdeaa frnnzelor
on scutura albini din florile galbene. Aga de a
indemang nu e urzitorul cu cracii lungi ca pgianjenul. E bun in vreme de iarna. -Acura insg Naica

Marta s'a dug cu copiii la stank Badea Stan A

plecat cu un car de scanduri: Salida e singura,
singuridi. Ii mai place afarg la ulitg. Nu pentru
ert ar fi trecgtori, dar afarg cantecul vine mai bine.

E cald. Dar deprinsg e fata la ger si la argita.

Cu bratele goale, cu poalele aninate in bran gi cu

gtergarul in cap, ea nici nu simte vremea lui cuptor; calla, intinde firul, descurcg jirebia si se perde
in tineretele ei.

Din vale vine abia thrandu-se un cane flocan

pe mijlocul, ulitei. Cateva sute de pagi de la cotiturg el Zaregte o clip. pe Sanda, se opregte, ridick oval, ciulegte ,si incepe a schiauna inset. Sanda
se intoarce cu firul si iaragi se arata la cotitura,
Canele tresare, prinde viata si cu ochii atintiti la

Sanda se ra'pede in sus.

Pentru o fata, care urzegte plaza de-alungul

gardului, un cane flocan, mai ales sand nu vine,
ci se rapede, totdeauna este o ivire mai mult de
cat suparacioasa. Sanda tipa, apoi ramase incremenita de spaima, cu fata alba ca fagurele i cu
ochii atintiti la cane.
Ca o goparla insa, cu labele intinse, colbaind cu
coada gi schiaunand se tarie canele pang in apropierea ei. Acolo apoi ramase turtit la pgmant, privind la fata speriatg, schiaunand iar cu fried si migcandu-gi coada neincetat.

Sanda isi veni in fire. Ii parea ca a mai vazut

www.dacoromanica.ro

S CORMON

37

adeseori acest cane, dar uncle i cum, nu-i aducea

aminte.

De o-data fata ei se insenina.

qScormon! strigh ea cu bucurieca i cand
ar intalni un vechiu prieten
Cana auzi canele acest cuvant, sari lute la picioarele ei, apoi se ridich cu labele pe ea i iarai
ii cuprinse picioarele, sari imprejur vesel, incepix
sa latre, sa schiaune i iarai
linga manile.
Scormon! draga Scormon!
zise ea plecanduse sere cane i netezandu-l. Cat e de slab, sarmanul!
Uncle e Pascu?
La auzul acestui name, canele incepa sa schiaune inset, mai tare, tot mai tare, in sfarit el isi
ridich capul in Bus i incepu sa urle.
Sanda, it privi cata-va vreme cu micare.
Bietal cane! cum urla! zise ea inclutoata. Scor-

mon, nu urla!
urma apoi simtind,' ca lacramile
ii vin in ochi.
Cine tie, poate a i murit in
catanie.
Bietul cane! Apoi incepe a se terge
h ochi, aezandu-se pe piatra de Tanga portita.
Cine tie, poate a i murit! Trei and vor fi Is

toamna, de cand Pau dus in catanie. Si multi

mor in catanie. Se zice cad bate i-i tin cu man ciiri rele. Vai 'amar.! Nu se mai aude nimic de
el. Despre altii tot mai vine sate -o veste,. Dar el
n'are pe nimeni decat pe bietul acest de cane, care
piere de foame.
La acest gand, Sanda privi imprejur. Scormon
era tupilit la picioarele ei. Ea incepu sad netezeasca.

Scormon, to n'ai stapan!

Scormon se ridica i-i puse labele pe genuchii
ei, privindu-i in fata.
Sanda incepit a-i face mustrari. De trei ani, decand
s'a dus Pascu, ea abia sate -odata i-a adus aminte
de el. Milcar numai sa se fi gandit la el. Si aa,

www.dacoromanica.ro

88

SCORMON

nu se mai g,randete nimeni altul in lume. Dar

atunci, cand it luasera in catane, Sanda era inca
tanrtra, de tot tanara i nepriceputa. Iar el totdeauna

a fost bun cu &Ansa. Cand merges la stana, iarna

cand edeau seara la sfaramat porumb, i prima-

vara, cand oile incepeau sa fete, totdeauna el ii

aducea pe eel mai frumos dintre mieii priori.
Cine tie, poate el... Da! de dragul ei el ar fi
fost gata sa fats oriaice. Ar fl dorit sa tie,
unde-i i ce face i cum e i ce gandete, ar fi
numai sa -1 vaza.
dorit sa-1 vaza i
Sconnon se ridica cu labele pe nmerii ei.
Scormon! strigh ea induioata, apoi ii cuprin-

se capul i it saruta, privind speriata 'imprejur,

ca sa vaza, data nu o va fi zarit tine -va. Dupa
aceea se ridica repede, intra in curte, in casa gi
el cu o bucata de malai proaspat.
Scormon, is inananca! gral ea intinzandu-i

bucata.

Canele incepit sa muine malaiul.

Mananca, Scormon, mananca, Sarmanul! cat e
de slab : abia a inai ramas par pe el. Mananca.
Scormon !

Scormon apuch bucata cu sfiala i o puse intre

labe, iar fata se aeaza langa, el i ramase privind
cu multumire, cum canele din ce in ce se indemna
inai tare la mancare.
Uncle e Pascu, Scormon ?
Canele lasa bucata i iarai incepe a schiaunit.
A murit, tiu c'a murit! cAnele simte mai bine
decat omul!
Naica Marta se opri in portita i stete uimita :

Sanda ,edea jos i netezea un cane strain.

Ce faci tu, fata?
A murit, mama! tiu c'a murit! urla, canele.
Cine-a inurit?

www.dacoromanica.ro

39

SCORMON

Pascu! Ia, acesta e canele lui.

Care Pascu?
Pascu, care era cioban.

Aha! imi aduc aminte, balanul! raspunse

Naica Marta. Dar de unde stiff tu?
Ur la canele, mama.. SA vezi.

Scormon! uncle

e Pascu! Cane le, la intrarea Naicai Martei, se retrase si facu un cerc imprejurul femeilor. Acum

se opri si ridich capul in sus.

Uncle e Pascu?* intreba Sanda Inca data%

Cane le incepii iarAsi sa urle.

Muma si fata steteau privind cu induiosare la

canele ce in limba lui se plangea de singuratate.
Da, nu e a bine! gral Naica Marta intr'un
tarziu. Dumnezeu sA-i ierte pacatele! Era baiat bun.

Nu mai stie nimeni sa fad, branza cum o faced,

el. Bietul cane, cum urla!
Acum, cand si Naica Marta zisese, a Pascu a
murit, Sanda ar fi dorit sa,-i arate, ca e cu putinta,
ca el sa nu fi murit. Cane le poate urla si numai de

dor sa vaza pe stapanul sau. Vazand insa, ci si

muma-sa isi sterge lacramile, ea o mina in casa
frog sa-i vina a zice vr'un cuvant.
Ceva mai tarziu, Sanda iarasi masura lungimea
gardului cu firul in mina, ca si cand nu s'ar fi
intamplat nimic. Scormon era culcat la vartelnita
puytand capul in urma fetei, pe care si-o alesese
stapana. Ea se apleca, totdauna, chid soseh la vartelnita,
netezea, iar canele se tavalea desmierdat
inaintea ei.
Bietul cane! Cum se bucura!

Numai in cealalta, zi dimineata se simtl urma

zilei acesteia.
Ce ti-e fata? o intreaba mmna-sa ingrijata.
Niinic, mama.

Esti galbena ca ceara!

www.dacoromanica.ro

40

SCORMON

Nu tiu! zise 'Sanda mergand si dea ingaiu

la cane.
.

Si din zi in zi Sanda se Leek tot mai tilcut'l.,

mai galbenii i mai ganditoare. Ii plticea, sa" iasai

Ceara afara, numai cu Scormon. Acesta peste cite -va
zileincetA de a mai urla, cand ilintreba unde e Pascu,
i schiauna numai privind imprejur ca i cand l'ar
.1.tepta.

Gine tie, poate ca nici n'a murit, ii zise Sanda.

Parai spunea un glas tainic,

ca.' el traete; iar

cand auzea acest glas, par'cA se temea de ceva.
Si de cate on vedea pe Scormon, glasul ra'suna
in sufletul ei i in rasunetul glasului se ivea frica.
Poste cateva siiptamani Naica Marta e0 cu o

bucatil de inalaiu.
Scormon!
Nimic.
Scormon!*
Nimic.

Tu fats! ea'n vina, chiaina canele cola.

ChiamA fata, chiaing mama, chiama, toti, dar e
zadarnic. AstAzi, mane i poimane: s'a dus Scor-

mon. Cine ;tie unde?

Pilcat.de canele acela. Era bun la rasa! grill
Naica Marta.

Sanda s'ar fi bucurat, ca a scapat de el;

ii pares c'a rilinas satul pustiu.

ins,1

II

Troi via i trei dealuri: cafe scurtil in tinerete,

cine o face in voe buna, a sosit la MAcinii, filrii

chiar si bea apa din isvoarele din tale.

Jos in vale curge raid; mai in sus, pe coaste,

www.dacoromanica.ro

MI IHMON

41

resfirat, se intinde satul win holde si gradini.

Sus, pe culine, paste turma in iarbil verde si indesata. Stana e asezatii toemai langa truce, de
uncle ochiul cuprinde amandoua Valle. Un nue ba-

trail si tufos dri umbra pastorului.

Berbecii sunt batausi; mioarele sunt grasesi mieii

sburclalnici: dar pastorul totusi e tacut. Zadarnic

is fluierul in mina; doina nu mai are farmecul,
pe care-1 aveh odinioara.
Scormon, tine!

Scormon sane si se repede intre berbecii, care

se bat in capete, despartindu-i pe seapte in seapte
parti, apoi nanaline stand cu capul ridicat, ca sa
vaza data lupta e sfarsita. Tar cand vede ca toti

past, latra Inca, de cateva ori, ca sewn al priveghierii sale, si se intoarce inset langa stilpanul
san. Aici se intinde, isi pune capul pe labele d.
clinainte si raniane urmand cu ocliii sai niiscarilt
hti Pascu. Din child in cand eiuleste, tresare, r (licit capul, ori mornaie parc'ar fi sinitit ceva nepriincios.

Pascu nu-1 vede. El se siinte singur. Catil vreme

a fost in catnie, adeseori si-a adus aminte de el.

Muntele, turma si Scormon an fost prietenii din
revansatul tineretelor lui. Acuma insa, decand a
sosit acasti, par'ca e satul de traiul de mai 'nainte.
De patru saptilmani isi paste turma si inch' nu
si-a botezat chiar nici pe berbecul ce poarta docu zile lucrupotul eel mare. Poate cu vreme,

rile iarrisi von intra in firea Ion de mai inainte.

Scormon ridica capul, se ridica de tot, privet(
ciulind in vale, apoi ca lasat din pusca se duce
peste gropi si tufisuri in jos.
Uncle, pacate, se duce canele at.,;a? Scormon,
Scormon!

Scormon n'are vreme sa stea de vorba.

www.dacoromanica.ro

42

SCORMON

Pascu se riclica i privete in urma lui.

Din vale erpuete alba i neteda calea ingusta.
Jos, uncle se perde in dosul spiniului indesat,
Pascu vede o femee venind grabita in sus. Scormon merge drept la ea, apoi joaca, imprejurul ei,

se tavalete, latra, sare pe ea i iarai is calea

inapoi Villa la Pascu.

Ce-i Scormon? Cine-e aceea?

El ar spune dac'ar ti vorbi. Dar schiauna, sare,

latra i iara i fuge la Sanda, i dela Sanda la

Pascu i dela Pascu la Sanda, cale tot mai sourta,
pana ce nu ii poate vedea fall in fata.
Sanda se oprete cu obrajii aprini inaintea lui
Pascu.

0 daca n'ar fi plecat, data n'ar fi venit, dacit

n'ar fi aici!
Pascu o vede i-i aduce aminte de ea. Da, e
Sanda lui Badea Stan. Parc'o vede acum tot cunt

era inainte de trei ani, dar totui parc'a tot nu

e, cum a fost atunci. Par'ca e fereasca Bumnezencum! Ar vol srt-i spue o vorba, dar nu o
gilsete tocmai pe acea.
Mi-a spus Florea lui Butuc, c'ai venit acasa!

gal Sanda inabuita.

Pascu abia puta sa o auza.
Da! am venit acasa. $i Florea a venit acasa,
raspunse el cautand vorbele.
Am turma fruinoasa. Patruzeci i ease de berbeci, o suta eaizeci i doua de mioare i optzeci i trei de miei.
Frumoasa turma!
$i iarba e foarte buna, sa zici ca-i paguba sa,
pasta oile in ea. In! berbecele cela e al men: simbrie. srt ti-1 arat.

El pleca in spre turma i Sanda

in urma lui, iar Sconnon, adunand turma, inaintea lor.

E grasa turma.

www.dacoromanica.ro

SCORMON

43

d?oarte grass. Asa turma, n'am avut inca. Vezi

urma
aceea Si aceea i berbecul cela i celhlalt,

el aratand oile resfirate. Am tot de la zece una.

Sanda umbla in urma lui, privindu-1 fuript, iar
cand el stete locului i se intoarse la ea, amandoi
ramasera ca in cea d'intaiu clipri a intalnirii Tor.
Eu ma duc acasa! zise Sanda cu glas treinurritor.

Te duci acasa?
Da! ma, duc! rrtspunse ea plecand.
Pascu plech in urma ei.
Acuma se opri Sanda.
Dar unde ai plecat! o intreba Pascu.

Am fost numai iac'aa!

Ce duci in carph?

Sanda privi la carpi, apoi la Pascu. Ocliii in-

cepura sa i se painjeneasca. Scormon vaza cum o

lacrama, se strecura, in jos pe obrazul ei i incepit
sa schiaune, vazand c'acuma nu e bine.
Ti-am adus nite struguri! zise ea fora, ca sa.si
stearah
lacrama.
s

Sa'rmanul a venit la noi.

Mai

departe nu putii vorbi

Nu stiu ce, Si nu t;tin cuin... Pascu se sim-ti ca
nu se mai stie... nil de a putea sa-i dea seams
in ce chip, el se trezi ca imbratifieaza pe Sanda.
Scormon privea neclintit la ei.
a

in toainna viitoare peste trei dealuri ci trei

vii, in umbra unui teiu era o trochita. Scormon

e culcat langh ea i prive*e in tacere, cuin copilul

se joach, cu mrinutele lui, bombanind vorbe de
tainic inteles.

www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA DIN SAT

www.dacoromanica.ro

DESEX OELGT,EAL DE *MATO

LA CRUCEA DIN SAT

I.

aica Floare n'are vreme. Cuptorul este ars,

i plhcinta nu e. inch intinsa. Muhl grabs
nu-i prea bung: Marta ar fi trebuit sh mai
astepte cu cuptorul. Ea lush umbig cu Ondul tot pe la cei din cash; abia apnea sh se vazh
si ea la mash cu scarmgngtorii de pene. Sunt prea
veseli: ii aude razand in cash. Bujor spune minciuni; trei zile si trei nopti el nu ar sfar1. Card

NC----.

5tie de la altul, o scorneste de la sine. i

apoi mai este bun la clack i pentru eh nu se
n.'or

mane, cand Ileana IL face sate o gluing, iar Ileana

bucuros ii face cite una. Asa-i asta intre tineri.

In vreme-ce Naica Floare intinde plhcinta si
tinerii petrec vesel imprejurul mesei, sthpanul casei,

Badea Mitru, sade pe prisph, in umbra color de

la mass. Ca totdeauna pipa 'i este in uurg'
ID
, dar

www.dacoromanica.ro

48

LA CRUCEA DIN SAT

de mult a uitat, ca, nu aide. Simte ca'i lipseste

ceva: ce insa anume, nu stie. Tot asa de putin
stie de veselia celor din casit. Simte ca singur
nu este; mai departe nu-si bate capul. Veselia

for nu it suparit, dar nici nu it inveseleste. Scoate

pipa din guril, casciti data, se intinde, apoi, pentru

el ceva, is un pumn de pene si

ca sa. faca, si

incepe a le numitra aruncandu-le jos una eke

una.
tin nou hohot it trezeste si pe el din asta. nepasare.

Ileana a facut o cununa, de pene cu coada dindarat si a pus'o pe nesiintite in capul lui Bujor.
Bujor a simtit, dar se face a nu fi simtit, fiindca-i
place sa vacla pe Ileana razand. Toti rad in hohot,
rade mai ales Ileana. Bujor sta. cu cununa pe cap,
facandu-se a nu sti, cle ce rad cei-l-alti. fi sade
foarte poznas. Marta deschide usa: acunia rade si
ea. Ileana insa, vitizandu-i pe toti asa razand de

Bujor, insa-si se opreste in ras, face o fata ca si

and ar fi rasturnat oala la foc si graieste:

Dar, prostule, nu vezi, ca, de tine rad !

Bujor vrea sa-si iee cununa din cap; Ileana nu-1

lasa, ci frumos, precum a pus'o ea insa-si, curltindu-1 in urmit cu ingrijire de pene. Sfarsind,

it trage odatti de urechia; iar Bujor se supara

d'un lucru: c'au fost Area putine pene.

Vrand on nevrancl, Badea Mitru le-a vazut pe
toate. Chiar i s'au miscat si lui buzele a rade.
Mai Bujor
Si t toate.

gral el a-lene, dupa ce s'au sfilr-

Bujor sari in picioare.

Ai adapat to boii?
Bujor s'aseza in seinn de raspuns.
I-ai adapat?
Asta nu se face acorn. tii d-ta bine, ea not
adapilm boii cand se culca gainile!

www.dacoromanica.ro

LA CIUICEA DIN HAT

Dar caii .

49-

. . .

Bujor ii taie vorba:

Bade Mitre! Ca in toate serile, si astazi s'au lira-

nit porcii, apoi s'au inchis, s'au muls vacile, apoi

s'au adapt, s'au adipat si boii si caii ;

plugu-

rile sunt in car; samanta este in saci; grapile

stint la indemana. Mane dimineatti, cand rasare

si ziva ne prinde
luceafttrul boului, not adiptm,
in camp.
Dar tot ar fi mai bine sic nu-ti perzi tu vreinea
pe aici pe la fete !
Dar ce sic fac in grajd?
Nu e destul Toader

la vita?

Esti bun de .guril,

ii zise Badea Mitru dupti
aceste vorbe.
Dar orn n'are sit iasti, din tine!
Ia clit-mi pace!
raspunse Bujor, facandu-se

a glumi. 1) -ta ai vrea ca toti sit fim mosnegi. Ce

zici tu, mai Gliita!?
Ghita era Matti numai d'aici din vecini. Foarte
bucuros petrecel seara la scarmanat de gene cu
Ileana si cu ceialti tineri veseli. Asa chart el stik
ca Badea Mitru este cam ritu de gurti. Gandi ea'
este mai bine sic nu raspunzit nimic. A rtispuns
insa Badea Mitru scurt, dar Bros:
Mai! cu Ghitit nu to masura: tu esti slugil iara_
el nu are stapan. Bujor pared ca n'a auzit bine

aceste cuvinte. El privi odata aspru la Badea

Mitru, privi natinios la Ghita, privi inca odata, im-

prejur fart ca st poata vedea si pe Ileana; apoi

se scula Meet si'si lua, palitria de langit cuptor.
Ileana it ghionti, it mai trase de sucman, dar el
esi fart, ca sit zica noapte bunit, ca sl cand ar
fi fost sa se mai intoarcrt. fi pared cii e cam cald
in cast.
Mai tarziu a iesit si Ileana, pentru-ca sti, vaza,
daca e coaptrt placinta on ba. Malt nil ramase afara.
I. Slavici.

Navelc.

www.dacoromanica.ro

50

LA (MUCHA DIN SAT

Cana Ultra, afla pe total situ culegand penelu, pe

care le-a fost aruncat pe jos.

Tu, fata! da-mi foe in pip.

Ileana
iesi in tinda, pentru-ca sa aduca
un taciune. Ochii ei insa umblau mai mult p'afarri

decat pe la vats, Inca era p'aci p'aci s'aduca un

carbune stamparat in loc de taciune. Dar nu vedea

nimic. Asta seara placintele s'au mancat fara de

Bujor. Naica Floare a intrebat dupa el de vr'o trei
ori, fiindca ii place sa vaza tinerii veseli, iara in
lipsa lui Bujor veselia totdeauna merge cam schiopatand. Ileana a mai exit dupa aceea din casa spre
a-i spune lui Bujor, c'a intrebat mama de el.
Bujor sedea in mijlocul curtii pe oistea caruhui.
Poate chiar astepta sa iasa Ileana si sa -1 chieme

a intra in casa. Cand insa o vaza miscandu-se

spre' usa, el se ridica si trecit in dosul carului.

aici it vazit Ileana. Nu stia insri de ce, ea stele

catava vreme nehotaratri, apoi iaeasi infra. in tinda, se oprl Inca odatri
zise cam necrijitri: Nu
stiu ce om e si tata! Nici n'a facut Mitrea Boa-

rului bine, zicand asa vorbe. Bujor nu era nici

sluga, nici om nou in casa lui. Aici a pruncit el.

CADA era scolar, venea des de dimineata, sa iea

pe Ileana cu sine, finder]," Ileana era mica si Naica
Floare n'ar fi lasat-o sa meargri singura, ori num-Li

en Prtscut la scoala, Pascut, copilul care i-a murit

acum vr'o opt ani.
Bujor insa o trecea paste punte si purth grip, de
ea ca de ochii sitii. Bar nici Ileana nu voia, sa
meargrt fart de Bujor. Mai ttrziu, dela viirsta de
saptesprezece ani, Bujor a ram.as cu total la Mitrea
Boarului si de case ani de zile, este om din casa.
I3adea Mitru stie, ca celelalte douri slugi nu-i fac
pe jumritate treaba, pe, care i-o face Bujor singer.
0 ,tie si Bujor. El lucreaza acasa, nu la stapart.

www.dacoromanica.ro

LA (MUCHA DIN SAT

51

asa vorbe nu s'ar fi cazut srei zicrt Badea Mitre.

Zau, Bujor s'a cam suparat.. El stie insa, ca Badea

Mitru nu e om rail. Nu dar tocmai de vorba lui

era si
s'a suptirat. Erau insa si altii de fata,
hill- Bujor s'a suparat pe Ileana, pentruca ea a
auzit aceasta vorba. Ileana it malmeste: ea n'ar
trebul sa asculte la asemenea cuvinte. Apoi
fi zis; Bujorel! dar fii
harem srt fi venit
cut minte: stii to cine este tata. Dar ei nici ca-i
pasa de el. Cline stie, poate se si bucura c'a scapat de el.
Bujor se ridica rapede de pe oiste, unde a sezrtt,

apoi

iartisi se aseaza inset si astamparat.

Nici acum insa nu it Linea locul: el sari mai repede insa, privi odatti la fereastrrt si plech deadreptul spre gardul, care despartia gradina tatanestill de acea a lui Mitrea.
Voia sa vorbeasca cu tatal situ.
TAM sau, Stan, a petrecut intr'astrt se art neobicinuit de melt la lumina. El este al doilea titor
la biserica si a stat multa vreme cu popa la slat.
Este vorba sit, se fad un clopot nou la biserica
din banii ce Mitrea Boarului i-a daruit pentru yecinica odilma a tatane-sau. Cand a venit acasti,
copiii erau culcati; Stan a privit la ei, a ascultat
resuflarea tor, apoi s'a desbracat, a stins lumina
si s'a culcat si el. Cand a venit Bujor, l'a trezit
din cel d'intaiu somn.
Cine e?
Eu!

oCine, eu?
Eu, tats.!

Dar ce vrei acuma noaptea!

Bujor stete o vreme frtra de raspuns. Ti parch
crt, tot ar fi mai bine sti tacit.
oVorbeste mai, dad m'ai trezit din somn!
oHm! Bujor!

www.dacoromanica.ro

LA, CRUCEA DIN SAT

52

Deschide usa: as vrea ati spun ceva!

Spune numai. Si asa to auci eu!
oVezi D-ta, taica, sa ma crezi...,
Scurtil vorba, mai!
gTata,
eu nu mai rrunan la :Mitrea Boarului.

Ei apoi bine faci si to odata in viata ta.

Auzi tata! eu nu raman, chiar nu rriman.

Apoi vezi' bine ca nu ramai, dacil nu vrei

sa. ra,mai. Ce vorba!

Dupa aceste vorbe Stan se Bete la perete, cu

inima imbucuratii, ca fiul situ iese dela Mitrea
Boarului. Vecinii nu Area triliau bine unul cu altul.

Mitrea Boarul era bogat i acum se Meuse lenes

si cam increzut, iara Stan, ca om carturar ce era,
deli sarac, se tinea mai presus de bogatul sau
vecin.

Bujor ramase stand la fereastra. El stia de mai

'nainte, tit tatal sau nu se va supara, data, va vent
acasa; totusi kr'c'ar fi dorit sill ocareasca peutru

aceasta hottirgm a sa si sa-i zica Tu trebue sa

ramai!

Era A, plece, card auzl usa si vaza pe mama-sa,

esind din casa. Au stat multa vreme apoi de vorbk
mama si fiul, nezattv pe -15 iatra de langg portitit

Bujor n'a spus mamei sale, pentru-ce nu vrea sa

rA'Enang: aceasta n'ar fi putut'o spune nimiinui pe
fata pilmantului ; zicea, numai, ca. nu vrea. Mania zicea

sit ramana., fiindcal merge mai bine decat acasa.

Suntem multi la putin! era cuvantul mamei;

tocmai acest cuvant it indemna insa pe Bujor at
faca ce s'a fost hotarat.
Apoi,
dacil suntem la putin, vreau sa fim la
mai mult gral el hotarat
Si Marta trebue
sit .vina acasa! Noi doi nu vom lua pita dela cei
mai mici. San-George este aproape; atunci mi se
implineste anul.

www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA bIN SAT

JJ

Dara Bujor nu i-a tinut vorba. El nici 'Ana

la San-George n'a ateptat. Numai decat in ziva
urmatoare a spus stapanului, ca tatal sau dorete
sa mearga acasa i el ar dori sa mearga acuma,
and e vremea de lucru.
Bine faci! drept ai,

ii raspunse Badea Mitru,

acuma e vremea. Eu eram insurat cand am

fost de douazeci de ani!

De ce nu mai ramane Bujor, la asta Badea Mitru,

nu se gandeh. El gandeh foarte putin!

Naica Floare a pradat multe vorbe in dragul
lui Bujor. Ii prima, ca-i vine sa, fuga, d'acasa, cand
auzi c i Bujor merge. Ap lucru nu i s'a mai pomenit.

Omul acesta cre0e in casa i acuma se duce.

Treaba s'a sfarit cu vorba: Mai mult peste pragul

meu sa, nu treci!

Ileana singura tia pentru-ce merge Bujor;
asta insa nici chiar sie nu i-o spuneh. Ziva intreaga
ea era unde se afla Bujor; mereu voia, sa vorbeasca

en el, i totdeauna, cand it intalneh, ii fereh din

tale, pentruca nu stia, ce vrea sad zits. Cateodata,
apuch un gand, eia anume la Bujor si iarai intra.
Totdeauna gandul, in urma, ii parea far. de inteles.

Ii placek ca Bujor vrea sa mearga pentru lumea

asta nu ar fi voit ca el sa, ramana; i totui adeseori,

fata i se aprindeh de manie, gandind ca, el chiar se

duce. Eara, cand Bujor a plecat, Ileana nu s'a

putut rabda sa nu se sfadeasca, acuma intaia ()ark',
cu Marta, sfada.
nu pentru fratele Martei, ci

pentruca, Marta n'a inchis up, cum se cade. Asa

stint femeile: se sfadesc foarteuor. E vorba veche,

cli babele batrane i fetele de maritat sunt supa.racioase. trig lleana tot numai pe taica-sau era su-

parata. Ii 'Area om cu inima neagra., dei prea

Inuit Linea la el. Zisese, ca Bujor e sluglt, i pentru

asta nu-1 putt h ierth.

www.dacoromanica.ro

J4

LA CRIEA DLN SAT

IL

S'a dus Bujor, sl Ileana l'a lasat sit mearga.

Miicar nici atata nu i-a zis: Mai vino cateodata
pe la noi. Cand el se gandea la asta, ineepea.
pamantul sa se clatine sub el.
Naica Floare a zis vorbe mai grele. Pe ea nu
era insa Bujor atat de manios. El era manios pe

Ileana, pentruca n'a zis nimic. Tot gandea la

Ileana, si cu cat mai mult gandea, cu atat mai

manios se fiicea, si cu cat mai manios era, cu atat

gandea mai mult. in sfarsit a ajuns, ca nici nu

mai gandea la alta decat la Ileana; eara cand o

zarea cateodata trecand pe dinaintea casei, el tresarea, it prindeau fiorii 1i-i furnicau vinele, ineat

sa,

fi avut paharul de cuminecatura in 'liana si

pe acela l'ar fi scapat. 0 dorintii ar fi avut numai:

spuna verde in fata ceea ce altui mu pe fata
pamantului nu'i putek spune, ce'i zace pe infina.
Numai fratiorii cei mai mici si Antita simteau
cateodatii mania lui Bujor. Cand n'o mai putea
purta, o desearca asupra acestora, si apoi, pentru-ea
iarasi sa'i impace, ii cioplea Antitei o papuse sti

filed lui Toderica o morisca de vant, on un arc

lui Marian.

Nu insa multi vreme a ramas asta asa. Bujor

era om deprins la lucru. Peste cateva zile au inceput a-1 manta palinele; ii 'Area, ca'i se spoieste
pielea. Totdeauna gandea insa la lucrul de colt),
undo a mai lucrat cease ani de zile. Aici, acasa,
se simtea strain. Ii parch ca lui ii este tot una,
dad trebile merg bine on data ele merg rat"
Dad plouh, Bujor isi aducea aminte de iazul de
la Carina Boarului si se intreba, data este stavilit
on nn; earn la aceea nu gandea, ca a for Carina
www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA DIN' SAT

55

este pe coaste si de iazuri nici ca-i pass. Cu vremea

lush' si omul se schimba. Din zi in zi Bujor priveh
tot mai mult Imprejurul sau; mai mergeh prin grajd,

mai prin grading, mai pe la tsarina. in urma, afla,

ca zau si aici vor fi multe de indre,ptat, multe de
stricat si multe de facut. In sfarsit incepit si el a
luh parte la necazurile casei si a zice tot la noi
si tot la Boarul. Apoi, cand oamenii ca Bujor
Incep sa-si faca, grije si sg lucreze, ci nu mai in-

ceteaza, ci isi fac de lucru, chiar si cand nu au!

Dar nici Ileana nu steteh cu manile in san!
Ra'sboiul si ghergheful sunt doua campuri, pe
care nimeni nu stie resfira florile ca Ileana. De
asta se vorbeste jur Imprejur cat ajunge vestea
bung. Parai fermecata la, degete. A si avut insa
de la cine sa invete. Naica Sanda in viata ei n'a
Meut alta de cat covoare si altite. Putine fete se
inarita in Vezura, care sa, nu o pofteasci cumatra,
pentruca ea totdeauna are cite ceva la indemana
pentru zestrea miresei. Dar Ileana Incepe a o intrece si pe ea. Are chip si chibzuiealii puind vrasta

intre flori, pune verde Tanga rosu, pe camp alb

o nom neagra, langa ea o frunza'n fir, toate bine
potrivite, par'ca, nu e pus, ci crescut.
Naica Floarea are zor. Fire le sunt intinse pe

riisboiu; fusteele stint bine asezate; nesadeala este

in suveica; itele sunt ridicate.

=ezi, Ileana, sa incepem!

Sunt (lona, saptaniani pana, la Pasti. Earn la Pasti
Henna trebuie sg meargit cu maneci noun la bisericii.
Nici Ileana n'are vreme. Are sa fie o pang cum
Ileana pang, acuma n'a vilzut: fire subtirele puse in
urzealti, des, unul peste altul: earn nesadeala rara,
fire groase, fir do fir. Crede ea se poate, dar Inca

nu stie. Asti, iarna Bujor a facut spata, cum a

lost dorit-o ea.

www.dacoromanica.ro

56

LA CRUCEA DIN SAT

Lucru grew, pentruch spata si itele sunt temelia

rhsboiului. Cand itele se incurch on se rupe vr'un
chute in spath, cand itele sunt groase si spata rarrt
in dinti, prima ramane plink' de noduri, ear nodul
in panzh nu'i cinstea teshtoarei. Bujor a fAcut spata

pentru lleana, adecit cum altele nu sunt fhcute:

dinti deli si. subtirei ca ascutisul briciului, legati
nu cu Art*, ci cu pier de cal, pentruca indesat sh rhmank" fir laugh fir. i leghtura este fricuth cu mrt-

estrie: chip iscodit la nevoe de catre Bujor in

dragul Ilenci. Ear capetele spetei sunt crestate

frumos, ca lucrul sit fie deplin.

Ileana incepe a tese. Gandeste la spath, si, gandind, Bujor ii vine in minte. Asta nu e bine. Cand
ea gandeste la Bujor, este cam aprinsh si manile
ii cam trenturh. Dh prea aspru cu suveica; apash
prea tare asupra iepelor, si cand trebue st bath
firele cu spata, dh cu toath puterea. Aici ar trebul
tocmai ca nrtstideala sit rhmanh rara, fiind bAtuth,
cu chibzuialh. Tot ea a zis lui Bujor sh, fact dintii

subtirei: de ce uitrt acuma, ca tot ce e subtire

usor se ruinpe?
Darri, nu s'au rupt dintii, ci phrul de cal. Lucrul
este cam slab, dark nici n'a fost filcut pentru teshtoare nirtnioase.

Ileana stir cu suveica in mans: par'crt s'a huluit

casa asupra ei.
Naica Floarea n'aude rhsboiul si intrh sia vazh
ce e.

S'a rupt phrul si cad dintii!

Pentru ce dai asa de tare?

Darrt nu dau!
Mu 1th vreme s'a muncit mama si fiica, pentruca

sit lege dintii. Panza era abia inceputrt; si cu cat

mai scurth era panza, cu atata mai mare necazul.
Nu 'hash toath maim era bunt, ca sit fact acest
www.dacoromanica.ro

57

LA CRUCEA DIN SAT

lucru, mai ales acuma, and legatura trebuia facutli

in rasboiu, en grije de fire. Asta numai unul o

*tie: Bujor.
Du-te, chiama pe Bujor!

grill Naica Floare

child viiza ca nu poate face nimic.

Ileana sari de la rasboiu si pleca sit chime pe,
Bujor. Capul ii era atilt de plin cu ite, de spete Si
de fire incat uitase, tine este Bujor. Par'ca si acuma
era numai ici in curte. Cand se afla insil in curte,
ea ro*I ca bujorul, stete speriatii, apoi iar4i intro
in cash'.

Mergi tu, ma tern ea, nu va veni,

data -1 chiem

eu!

Naica Floare n'avea vreme. Se dose totu*i.

Ileana ramase la rasboiu. Ii 'Area, eh' arde casa
in capul ei. Vine Bujor. Oare sa villa!? 0! d'ar
da Dumnezeu sa nu villa! sa nu fie acasli! sit nu
vrea sa
Ba! asta nu. Asta odatil cu capul
n'ar fi vrut-o Ileana. Ea *tia, ell el va ven1 auzind

ca sa rupt legatura din spats.

Indad5, ce auzl portita, Ileana sari speriata *i
pleca spre usa, ca si eand ar fugl de moarte. Ii
era grabs,: tocmai i-a vent in minte, ca in pod
este o suveicit mai mica, de care ar putea, 0, se
foloseasca.

Cand Bujor suia treptele spre tinda, henna suill

searile spre pod. Ei privira unul la altul,
o privire, din vina careia Bujor nu afla up, jai* dupit
ce Naica Floarea i-o deschise, el caza peste prag.
Cancl se afla, in fatil cu rilsboiul, inceph a se

terge de sudori. Elsa nu-i era call. Ii pares ca

rlisboiul tese de sine, ca itele joacil *i nu vedea
firele cum se cade. Lucrul merges cam anevoie.
Mai Bujor!

grai Naica Floarea intr'un tarziu,

de ce nu mai vii tu pe in noi! Ea de mult

fost uitat, ca i-a zis sit nu-i mai treats pragul.

www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA DEN SAT

Dara eu yin, Naica Floare!

*

E manios pe mine!

zise Ileana amaratil, dant

vazit pe Bujor esind pe portita. Nici n'a voit

sa vorbeasca cu mine! Ti era sa pliinga, day o
zari Naica Floare.

Ce faci to fata, in pod?

Caut suveica, mama!

Bujor a privit odata pe nestiute la scara, a

vazut pe Ileana.
E manioasa!

ki zise el.

A fugit de mine.

Asta 11 arnara, nu v.edea de cat spete: chiar

si gardul stricat a lui Petrea Popii ii parea o
spata, pe care ar trebul sa o lege.

11I

Prescurile filcute din faina alba stint puse in

carpi; luminile stint legate si busuiocul este la
indemana.

Batranule! trage clopotul.

Stan is prescurile, luminile si busuiocul in stilnga, pillaria in cap, batul in manti, i pleaca la bise-

rica. Este Joia mare, zi, in care va luk sfanta

cumineciltura. Naica Sanda it petrece 'Anil In

portita i aici ii zice: Dumnezeu sa primeasca!

Apoi ra'mane privind in urma sotului sau. El n'a
lust calea spre biserica. Dumnezeu a vrut asa!.

isi zice el printre buze i merge mai inainte is

vecinul sau Mitrea, sa.'1 roage de ertare. Ei n'au
avut in curand vorbe slabe; Stan insa a sirntit o
lug tainuita atre vecinul situ, pentru ca era bogat din sante. Dumnezeu a vrut asa, ca el sa fie

www.dacoromanica.ro

LA CRITHA DIN SAT

59

bogat. Acuma, cand Dumnezeu cuprinde sufletul-

lui, simte ca, aceasta, ura e nedreapta si se usureaz4. In portita, se intalneste cu vecinul, care
tocmai plecase la el: dart mina; Stan ii intinde
mina si vecinci; apoi amandoi impreuna, plcaca
la biserica.

Dumnezeu sa primeasca! zic sotiile, cand ii

va'cl trecand puntea.

In cealalta zi este Vinerea mare si apoi yin

sfintele Pasti.

Naica Floare n'are vreme. Toti sunt gata sa."

piece la Inviere; numai ea s'a intarziat. Asa o
pateste mama totdeauna; n'are stare panace nu -si

vede mai 'nainte fata gatita. Ii sed foarte bine

Ilenei mauecele noui. Ea singur'l nu stia cum le-a
nimerit asa. Mama a pierdut Area multi vreme
privind-o din toate partila. Ileana insa mai ales
de una se bucura: ca le-a facut ea insrt-si cu spata
lni Bujor.

Clopotele si toaca n'au sunat Inca. Este inssa

graba, fiinda astazi acela e mai norocos, care ese

mai intaiu la ulna.

Grabeste dar Stan, ca sa

mearga cu totii.
Aici Naica Sanda I i facea, de lucru cu copiii.

Astazi ei an fost cei d'intaiu treziti.

Ou Ale rosii
nu i-au lasat sa doarma,. Totusi. Inca nu sunt imbraeati; Isi pierd vremea asemanandu-si oule. A ramas,

ca al Antitei este cel mai frumos; altfel ar merge

plangand la biserica, iara astazi nu e bine sa
planga, omul.

Aici sunteti cu totii !

Numai matura am lasat-o acasii,!

Suna toaca. Vantul fury cite -o bucatica, din

sunetul ei: oamenii start si asculta.. incep clopotele,
precum vandal curge, mai tare, mai slab : dara
clopotul Boarului s'aude neintrerupt. E cam cleparte

www.dacoromanica.ro

60

LA (MEDEA DIN SAT

..biserica; nu e Ins negura, cerul e senin; vantul

se misca lenes in racoarea diminetii, si calea are
sic, fie pi:gent:a'. Abia putin se vede, inspre fasarit,
vestea zilei, o lumina ascuns% in intunerec. Cocosii

canta, anta privighetoarea, cite un cane, cite o

vacti s'aude din and in cand, raul ici aluneeti
de-a furisa peste prundisul lins, acolo se isbeste
in rapa si murmur% mai in spre vale: printre
toate toaca si elopotele. 0 pusca se descara,
incti una.

Acum putem pleca!

lleana le drt copiilor cite un ou, sehimba si en
fetele marl ate unul, apoi saruta, pe Antita, care
astazi nu se mai desparte de dansa, o is de manic,
si toti pleacti. Copiii fug inainte; tree dupa aceea
bgtranii puntea, iarti in urma for muierile si cei
mai tineri. Bujor ii lasa pe toti sa treaca. Avea

el un gand: sa dea Ilenei oul eel rosu, la care

a lucrat trei zile cu varful cutitului. Dart nu 1-a

dat: gandea ca e mai bine sti-1 dea astazi la joc.

La sfanta liturghie biserica era piing. Astazi
satul intreg a venit sa ante: Christos a inviat!
Marian a citit sfautulapostol; Stan, titorul, a umblat

cu tasul prin biserica, eu capul ridicat in sus, in

semn de sarbatoare, oprindu-se la fiestecare ma-'
rire tattilui. $i pe dinaintea lleuei a trecut; si
inaintea ei a scat, privind'o cu bunavointa. Bujor
eantat irmosul. Cand el a rostit cuvintele Ingerul

a strigat, ca o sAgeata a trecut sunetul cantarii

prin sufletul Ilenei: fata i s'a roit, inima ii batch
tare i. ochii ii ramasera atintiti spre buzele cantaretului. Bujor a antat adese-ori si canta bine:
ea insa portca se temea, a acuma el va ramanea

de rusine. Si inteadevar, and Bujor ajunse la

Salta, acum, uncle irmosul este mai frurnos, ochii

lui intalnirti, intre sute de altii, doi ochi, a caror

www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA DIN SAT

61

privire atepenita 11 filch mut. Saltil acum 5i mai

departe nimic. Irmosul, pe care l'a cantat de atateori gi

atat de bine, acuma nu-i mai era in minte.

El stete in mijlocul cantarii; o clipa privirea lui

ramase atintita asupra Ilenei, apoi inconjura speriata imprejurimea sa, cartile 5i oamenii.
Irmosul i-a ie5it din minte gi glasul ii lipsea.
Ileana vol sa fuga din biserica,
gi totn5i acuma,
tocmai acuma nu putea. Mai departe, da inainte,
ca merge bine! zicea privirea ei, gi asta privire
a dat lui Bujor fir 5i glas. A cantat apoi mai departe si sufletul lui intreg era in asta cantare.
In viata ei mai fericita. Ileana nu a fost. I
vreme ce Bujor canta gi dupa ce 0 a cantat, numai
auzul ei era la dansul, ochii treceau printre oameni
i pe fie5tecare fata ea vedea acea minunare, care
era in sufletul ei. i privirea aceea! astfel el inca
nu a privit-o. Ii venea sa planga aici in biserica:
atat de mare placere siniea, 'Meat dureri ii erau
placerile.

Pana la sfar5itul liturghiei a trecut o clipa vecinick Bujor gi Ileana vorbeau in priviri Si c( privirile sl in hrati5au.
inca odatit privesc la ea,
apoi nu privesc mai mult! inca. data, privesc
la el, apoi nu mai privesc. Ea nu este manioasa!

El nu este manios.
La sf aritul liturghiei, Bujor a trecut cu coatele
printre oameni, 5i in cateva sarituri a fost la u5a
bisericii. Aici a5tepta pe Ileana. Privirile for se
intalnira peste oameni. Cu cat insa Ileana era mai

aproape de ITO, cu atata mai cu cinste se arata

care femeile mai batrane, lasandu-le sa treaca

inaintea ei,
gi en atat mai dinadins vedea Bujor,
cA nu-i 5ade bine sa inchida calea. Ramasera, numai

cateva muieri in biserick

gi

Ileana tot nu putea.

ie51.

www.dacoromanica.ro

62

LA CRUCEA DIN SAT

0 astept mai la vale!, grill Bujor, cand vazii

si pleca, mergand meet.
ea Ileana char vine,
Marta, Ghita si Ana steteau impreuna la o parte.

necajindu-se, a nu mai vine Ileana. Bujor pe

acestia nu-i vazii decat atunci, chid mai in vale,
ei trecura pe lang4' el cu Ileana.
Dara tu, ce stai? intreba Ghita.
Astept pe tata! raspunse Bujor.
Ei mersera Inainte, Mil el riimase necrijit pe sine.

Trecand in spre casa, Deana a stat foarte multi

vreme Inaintea Stanestilor. Erau aici multe de

vrtzut. Surorile au varuit casa; pe dinauntrul feres-

trelor au boit cu vanat, iar pela margini au tras

vraste eu rose. Era frumos asa. Deana s'a hotarat
insa, ca ea sa faca mai frumos. A mai cules apoi
flori din gradina, pe care a fost sadit-o Marta la
ferestre. Gardul era alcatuit in chipul lei Nor,

care a facet si portita. Mai frumoasa era insa vrainita. Lucre de nimic si totusi frumos. Patru leaturi cioplite frumos si ineheiate la olaltrt. in spre
mijloc sunt Inca doua mai scurte, iar intre aceste
o cruce. Este faeuta numai in semn de vramita.

Pe un stalp este o moara de -Ont. Cand bate

vantul, moara se invarteste, si doua eatane, cioplite

din lemn si intocmite cu iscuseala, Incep a se bate

in sabii. Pe celalalt stalp este alta morisea, care

pone pe un faur in miseare: da faurul in ileu,

tot da si nu mai inceteaza. Poznase lucruri a facet

Bujor!

IV.

Depa pranz oamenii mai stau de vorba, apoi

se due la vecernie. Inaintea bisericii e satul intreg:

www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA DIN SAT

63

copiii la jucarii, batranii la sfat, iara fetele si figcall imprejurul lautarului.

Bujor n'a mancat astazi cum se cade, deli era
ziva de Pasti. Se necajh foarte de lucrul ce a facut
azi. El a lasat pe Ileana sa treaca pe langa dansul!
Acuma voih sa-si indrepteze greseala.
Astazi mergem ira.preuna la joc!

jT

Crucea din sat este tocmai in marginea rapei:

rapa tocmai inaintea casei Boarului. Dincolo de

cruce este un propti facut din cateva lemne,

pentruca sa nu caza, vitele in parau. Bujor lua un

puinn de pietre, merse la proptis, in dosul crucii,

se rezemh si stele privind, cum apa cade si se

isbeste in rapa. Din cand in cand el arunch cate

o petricea in ran, priveh indarat, cand i se pared,

ca grin murmurul apei aude portita din dosul lui,
si iarasi priveh, cum apa cade, se isbeste, se praEl asteapta
buseste si apoi se alina mai in vale.
si totusi vremea ii pareh scurta.
Portita nu se auzeh, si totusi ii pared, ca vorbeste cu Ileana. Doreh sa vaza pe Ileana, i totusi
tresareh, cand ii pared ca aude portita, temandu-se,
eh' ea va e1.

Beana priveh din- ti:nda la crucea de piatrll.

Tocmai cand ,voih sg piece, pentruca sa mearga cu

Marta la joc, ea a zarit pe Bujor la cruce. Ii era

oarecum fried sa iasa.

Nu mergi tu, fats, la joc?

Astept pe Marta, mama !

Ileana vazil apoi pe Marta trecand puntea inaintea lui Ghita. Fara ca sa stie de ce, ea fachi. un

www.dacoromanica.ro

G4

LA CIDICEA DIN SAT

pas indhrtit, ca aa, nu fie vazutti, earn dupa ce ci

trecurh, incepa sa numere petricelele ce Bujor
arunca in apa. I-ar fiplacut sa vaza, cum cad aceste
pietricele, sa, auza picatul lor; i-ar fi plticut sa tie,

ce vede Bujor in apa, de privete atat de dus la

ca. Totui, daca ar fi inceput sa arza casa in capul

ei, scums ea n'ar fi pait de la prag. Numai atunci,
cand Bujor arunch privirea is portita, ea paea in
tinda, lasand un ocbiu peste uchior.
13-a de la casa cea mare facii pe Ileana s tre-

sara. Dac'ar fi fost mai luminos in tinda, Naica

Floarea ar fi intrebat-o: Ce e de tine Lea?

in
intunerec Ins nu se vad toate. Ea crezu dar, cand

Ileana ii spuse, ca i-a uitat carpa acasa,, de i

chiar i prin intunerec ar fi putut vedeh, ca, Ileana

tine carps in mans. Biata fats rasufla Ins atat de
cu greu, in cat tot omul trebuih sa creaza c'a fugit
cale d'un ceas, ca st-gi caute carps.
Naica Floarea cobori treptele, iara Ileana Ultra
in casa, pentruca Wsi is carpa din dulap.

Cand iarai se afla pe prag, Ileana privi spe-

privi inch* o dath, fugi la portith, privi de

aici in toate partite. Nu era ca in palms; Bujor s'a
dus. Bujor! strigh Ileana. Noroc, c'a strigat atata
de incet, in cat abia s'auzeh ea insa'i. Dar a doua
oara, nu strigh, ci stete putin locului, apoi merse
stand is fiecare pas spre crucea de piatra, unde a
riata,

fost stat Bujor, de unde el arunch pietricele i

privea in ara. Aci Si ea se impropti i privi in

apa. Nu vedeh nimic deosebit. Tot cum a mai fost.

Crucea a fost rarnas la stanga, cam in dos. Ea facie

un pas indarat i ezil nechjith pe treapta crucii.

Piatra e piatra, dar mai nemicata ramase Ileana
duph ce se aezh pe ea. Un fior, o ropta in obraji
i in urnati ca o betie groaznica: Bujor edeh in
cealalta parte a crucii. Cand el zari pe Ileana, maim

www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA DIN SAT

65

i se deschise, pietrile cazura, i el se sterse pe mans

de praf. Dup. aceea ramase neclintit ca dansa.

Cand oamenii ed aa pe piatra, in cat numai
o cruce ii desparte, atunci ei nu vorbesc nimic,
chiar nici nu gandesc nimic. Este hash' o limbs, tai-

nica, care nu are vorbe i nu coprinde gandiri, o

limbs pe care o pricep i cei ce n'o tiu. Asta se
vorbete insai pe sine:... intr'un tarziu
Ileana
suspina de trei on intr'o resuflare,
suspinul cu
care se trezesc copiii speriati in vis.
Auzi tu, Ileana!
Vezi rapa asta? Sa nu fiu
om, daca nu sar d'aici!
Ileana nu i-a zis sa nu sara. Acuma i ea ar fi
sarit bucuroasa. A privit insa la el lung i bland, in
eat trebuia, sa ramana neclintit sub aceasta privire,
apoi a inceput
netezeasca aripa sucmanului,
privind la tesatura firelor.
A fost foarte bung spata, pe care mi-ai facut-o!

BUDA? Ba . . . tiarn eu, ca are sa fie bung.

Tu ai zis s'o fac aa!

Ileana povestl apoi lui Bujor, cum a tesut panza,

cate fire s'au rupt, cate crampite i s'au facut,

cum o data a sarit motanul peste

rasboiu i au caztit trei futeie; le-a povestit toate
indeamanunt, una cate una; avea atat de mult de
ce-a zis mama,

a spune, in cat Bujor numai a ascultat.

Chid umbrele se impreunara in amurgul serii,
Ileana se ridica de pe piatra. Era vremea, ca sa
se mulga vacile i sa se adage boii.
< Noapte bin* Bujor!
Noapte buna, Ileana!

Pe semne, pentruca i-a poftit-o Ileana, Bujor a

avut astadata o noapte foarte buns.
buns, nu
T.

Slavici.

Nnvele.

www.dacoromanica.ro

66

LA CRUCEA DIN SAT

pentruca a dormit bine, ci pentruca nu puteh dormi.

Lumea u pares atat de frumoasa, in cat nu se

indura a inchide ochii sa n'o mai vaza. El nu tia,

ca acea lume este cea mai frumoasa, pe care o

vede cu ochii inchii.
Cand intra pe portita, canele Flocan sari de langa

trepte, unde era culcat, i fugi dealungul casei,

pentruca sa se ascunza din naintea lui Bujor. Era
o neplacuta aducere aminte. Astazi, cand Bujor

sosea dela biserica, canele petreceh gonind gainele

imprejurul ograzii; pentru asta Bujor i-a varsat

veninul asupra lui. Acuma, la intalnire, amanduror
le vent in minte intamplarea de dimineata i Bujor

se simti cuprins de o durere nepriceputa, amestecata

cu ruine, cand vazii canele fugind de el.

Il chiemh inapoi en atata duioie, in cat canele
se opri i it lash sa se apropie de el.
ii
Vezi, ca nu-ti fac nimic, bietul de tine!
zise Bujor, netezandu-i parul, apoi ii luh capul
sub bratul drept i, imbratiindu-1 astfel, it privi
in ochi.
Un cane a impacat Bujor, i aceasta impacaciune

it bucura atat de mult, in cat ar fi stat noaptea

intreaga ingenuchiat langa perete, ca sa petreaca

en el. Antita insh' i-a sarit din dos in spate i

coprinzandu-1 cu bratele, a inceput sal hateasca.
Ia-ma, badica, in spate!

In spate i in brate a luat-o apoi badica. A

sarutat'o, desmerdat'o, a necajit'o; iara canele juts

imprejurul Tor, grind cateodata sus sprP Antita,
care se juts cu el, tipancl nebunatec, cand canele
o atingeh cu labele.
Inca odata, badica!
Bujor ii saruta ochii i facea Inca odata.
Inca odata i Inca odata . . . tot mai rar, tot
mai incet, mai a lone, mai obosit, OM% ce mica
.

www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA DIX SAT

67

adormi in bratele fratine-sgu. Bujor o duse apoi la

Marta, o desbrach tiptil tiptil, ca sa nu se trezeascg
Si apoi o culcara. Dup.& aceea Bujor 6,0i din casg,

mai stete ganditor pang ce'i vent fluerul sail in

minte. De mult l'a fost uitat; acuma insa simteh
dor de el. Jos, tocmai in fund-al grgdinii, pe unde
surge apa peste pietricele, locul este atat de linitit,
mai ales acuma seara. Aci se duse Bujor. Se arza

pe paji0e, se impropti cu spatele de nucul eel

tana'r i incepu doina traggnata. Cativa p4 la
dreapta canele, intins la pamant, cu capul aezat
pe labele de dinnainte, zaceh privind la cantator,
ca i cand el ar ti ce vrea sh' zic5 doina aceea.

A lene vantul, a lene rail, a lene doina

lume lega,nata a lene.

Dar tot mai inset sung fluerul, pang cand el se
sfar0 intr'o duioasa optire. Bujor it puse pe iarba
langg' sine i rainase privind la palana sa, pe care

o pusese intr'un par din gard.

Luna pling grabia cu rgpejune spre un nour
ratacit; el o urma cu privirea, iarg cand luna nu se
mai vazit decht in -marginile argintuite ale nourului, el inchise ochii, ca mai bine sg vaza icoanele

ce se dezveleau din sufletul sgu, par'andu-i ca

nite vedenii fara de trop, care se leagana in vazduh. Aredeh biserica, oamenii in bisericg i pe
Ileana intre oameni; se vedea, pe sine ateptand

la ue, i se reiveh simtirea de bucurie fioroasg,

cu care atepth gi iargi treceh roata peste obrajii
lui, aducanduli aminte vorba: Atept pe tato>:
Crucea de piatrg gi apa ce cade i -se izbete in
rilpg se iveau pretutindenea rumpand irul gale
durilor sale; iarg mina Ilenei mereu desmierda aripa sucmanului sau. Naica Floare i Badea Mita*.

greu a supgrat pe aceti oameni. Mult ar fi

dat, daca intr asta clipita ar fi putut sa'i impace.

www.dacoromanica.ro

68

LA CRUCEA DIN SAT

Ar fi dorit sa sarute myna Naichii Floarei si ca

Badea Mitru sri dea o palmy i apoi sri parg
ra'u c'a fgcut-o. Asa se nastea un gaud pe altul
in sufletul lui; intra tot mai adanc in aceastg lume,

pans ce nici nu mai tia, dace se afla aici on

acolo. Eargsi se simtea crescut in casa Boarului

si se mustra pentru greselile ce le-a facut, decand
a exit din aceasta casa. Mai deunazi a trecut pe
Tanga holdele Mitrii. Erau ran lucrate. i boii an
fost Area sla,'bit decand nu mai steteau sub ingrijirea

lui. Ar fi trebuit sal spuna stapanului, fiindca el

nu poarta grije de nimic. Mahe dimineata, in
crapatul zorilor, trebue sa vorbesc cu el! zise,
Bujor grabit si se ridica dela painant.
Ce faci tu fata in gelding! s'auzi glasul Naichii

Floarei de peste gard.

Nimica, mama! raspunse lleana speriata,raspunse pentru sine, pentruca nimeni nu o putea auzi.

Bujor tresarl. Ii venea sa planga, card gas1 a

Ilaena a fost stat in apropierea lui. Apoi grabl
la gard i o vazii fugind spre casa.
Ileang! Auzi tu, Ileanal
o chema el, dar
atilt de incet, incat nu se auzek.

VI.

in vreme ce tinerii petreceau la cruce, batranii

steteau de vorba.
Dela slujba de seara vecinii plecasera impreung
in spre case. Era Stan si Mitrea, Gligor, tatal lui
Ghitg, i Pavgloc Tapaloiu, om bogat si din neam
ales, ca i Gligor. Patina vorbg se schimbg intre
vecini, pang, cand Stan nu incepii, aratand spre
o vrasta de nori, ce se vedea in spre apus

www.dacoromanica.ro

69

LA CRUCEA DIN SAT

Daca ar da bunul Dumnezeu!

Zau, o ploitg n'ar strica. Granele suet cam

fate zise Gligor. Pavaloc era easier la sat i
om, care se pricepe la destginuirea firii. El privi
inai indelungat la nori, apoi incredinta pe vecinii

sai, ca inainte de mane dimineata nu se poate

atepta la ploae.
De aici inainte vorba se intinse asupra ploilor.
Fiecare tia sa povesteasca despre eate un ra-

mapg, pe care l'a ca,3tigat de la cutare

cu-

tare.

Eu iti dau raniaag, ca ploua la noapte! ii

zise Stan lui Pgva loc.

oNici vorba! inainte de zori nu!
Vere Mitre,
gra' Gligor,
ce zici, o sa
ploug la noapte?
SA vedem ce zice el.

Mitrea mergea cu doi pai inainte. El se opri

Si dete din umeri. Ce tiu eu!.
(Nezi a*a, ii zise Stan, e0i mare meter intr'asta.
Totd'auna tii, cand e vremea de semanat. Dacg
nu ploua dup. ce ti-ai pus to samanta in pamant,
apoi ramane secetg vara intreaga.
Par'ca-i calindar, aa o potrivete de bine. Eacti

eu unul vg spun, ca totd'auna atept cu sgmanta

i pr4itul panace nu vat' pe Mitrea ca seal-liana
i praete!
Apoi
asta o face satul intreg!o

Mitrea se indrepta cu fata mandra ca i din o

i incunjura cerul an pri-

buiguiala indelungata

virea.
N'are sa plouti chiar nici mane! zise el hotarat.

N'am zis eu, ca nu ploua la noapte?

Nam zis eu, ca nu ploug mane dimineata?!
De aici inainte vorba trecii la holde. Mitrea
era mai vorbaret, dar tot scurt i mgsurat.

www.dacoromanica.ro

70

LA CRUCEA DIN SAT

A.st time ti-au eit samanaturile cam ran.

Ce ai semanat pe laugh' ipot, in sus pe coaste?o
it intrebh Gligor.
Mitrea nu raspirnse niraic, dar in urm'a treci
roata peste obrajii lui.
E papuoiu, dar n'a rasarit Inca!
zise PaMai Stane, la tine am vazut papuoiul
valoc.
frumos.

Stan ii suci mustata: Apoi cand are omul trei

feciori ca mine!
ii raspunse Pava loc,
phi Asta sa fie zisa,

gar ca Bujorul tau nu mai este in sat!

Pe asta o au unii de la fire grai Gligor.
Trebue sa fie in intelegere tainica cu parnantul.
Mai in vara, aram, ca sa seaman ovaz aici. Rau
faci, ca pui ovaz -aici, imi -zise Bujor;

este pamant-al cam gras i ti se palete. Aa am i pa'tit-o.

Apoi la potrivirea vremii nimeni nu se pricepe

mai bine de cat Bujoro.
Oamenii incepura sa laude pe Bujor.
Ei! vezi ce lucru pocit zise Pavaloc aratand
in prtpuile lui Bujor; care in aburirea vantului
ii fa,ceau .jocal.

Mare meter! mare meter!

Ei bine, gral Stan falos, Bujor Iti fdce carul

mai trainic i mai frumos decal eel mai vestit
rotar.

Vecinii plecara Inainte spre casa lui Mitrea,

care i-a fost poftit la un scaun de odihna ,Si mai
multi vorba bunk"; Mitrea Ins ramase privind la
papuile lui Bujor; ii aducea aminte, ca in tineretele sale i el faced asemenea bucurii lui Pascut, copilul care 'i murise acum opt ani. Deci ca
totd'auna can.d ii aduceh aminte de Pascut, el
era cam trist intrand pe portita.
Naica Florea acoperi masa cu pahare. Se bucura

www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA D1

SAT

71

totdauna, cand puteh sit vadh, oameni cinstiti la

casa ei. Vorbhreath, precum era, u plAcea, sit fie
de fat t, unde se inirh vorbele, ateptand sit vie
i randul ei la glumh, ca i la vorbh inteleapth.
Acuma lush oamenii au fost urmat yorba de la
phpuile- lui Bujor. Stan ii lhuda, fata i feciorii,
ear Naica Floare ii da toath truda sit arate, ca
munai nite piscoi sunt toti pe lhngh Bujor.
Each, sit spuie Mitrea, el tie mai bine, tine
este Bujor. Vr'o ase ani de zile el singur a purtat
gospodaria noastra, i asa, gospodarie nu era in sat.

Acuma, de chnd s'a dus el de la noi, toate merg

avalma.

Toti ateptau rhspunsul lui Mitrea. Dar Mitrea

era nechjit de laudele, care i se fhceau lui Bujor.
Nu pentruch nu l'ar fi tiut pe Bujor vrednic de
laudg, dar pentruch vedea pe Stan fhlindu-se cu
el. Apoi da, zise el cam cu jumhtate de plea, e
flketiu harnic!

Intr'astea paharele se schimbau. S'a inchinat in

shnhtatea tuturora. Stan a inchinat un pahar chiar
in shnhtatea clopotului celui mare, care s'a fticut
pe socoteala lui Mitrea. La asemenea randuri Stan
se pricepea mai bine: a stat adeseori la vorbh i
s'a veselit la mash cu popi, daschli i cu alti oameni

chrturari, care tiu potrivi vorba in placul altora.

Rivg loc priveh pe fereastrh, la cruce. Era tocmai

in vremea, chnd Ileana i Bujor edeau acolo.

El trase pe Mitrea de sucman i-i fAcit semn sit
priveasch. Bi-i plhceh lui Mitrea sit priveasch. Bujor

era malt i spatos; iar Ileana fhptura thtane-situ,

numai c'o palmh, mai mica. Se potriveau bine
laugh. olalta, iar asta el n'o ghsise panh. acuma.
i Phva loc privea cu plrtcere. El ridich paharul
plin i-1 inchina lui Mitrea: Vere Mitre! sit juchm

www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA DIN SAT

72

la nunta! Soya. Floare! Vecine Stane! sii fini en

veselie!

i Gligor ridieh pahatul, inchinand pentru ini nu

cuscrire. Dar Mitrea era dus de ganduri.
pricepea gluma, iar Naica Floare o pricepea i nu
void s'o priceapa. De cand Ileana era mica, ea se

desmierdh cu dorinta de a fi odata soacra parintelni din sat. ileana e facuta sa fie preuteasa,
Dar cum gandea acum la Bujor, ar fi dorit, ca
el sa fie popa i mai ca n'ar fi fost in stare sa

inchine si ea.

Nici Stan n'a gandit Inca la asemenea lucru

i era cam suparat, c'au gandit altii. Tot nu prea

era omul lui Mitrea. Om insa, care niciodata nu
ramane dator, el ridica paharul i cumpani putin
vorbele:

Cam grabit, vere Pavaloc. Ai greit casa. Eaca

varul Gligor, om bogat, are fecior voinic.
Eu?!

-- mai sunt. i alte sate. Pe Bujor it tie lumen.

apte fete pe un deget!
Hai! ca n'am eu fata. Sa.' am apte fete, toate
i le-ai da lui Bujor.
Stan incepn a-si rasuci mustata, privind cam
aspru si falos la Mitrea.

Mitrea porn in resuflet greu, se aprinse in

sfarit, sari i dete cu pumnul in masa.

Sa. n'am Dumnezeu, de nu crap masa asta in
doua! In casa mea eu sunt sta'pan, strigh el
manios,

Toti se uimira de asemenea purtare ptipita.

Dar ce te-a suparat, draga?* it intrebh Floarea,
care de vr'o opt ani nu 1-a vazut aa de aprins.
uSa nu se faleascsca cu el, ca eu l'am facut-

om; din casa mea a exit, in a mea cinste este,

cum este! raspunse Mitrea hotarat.
Ce? nu cunava ai vol sa-mi iai feciorul?

www.dacoromanica.ro

LA CRUCE1A DIN SAT

73

Ti-1 iau, ca e de casa mea. Eu ram facut mu!

Sa nu mai lungim vorba, pentruca nici n'a mai
tinut mult. Aprins era Mitrea, Stan aprins: vecinii
s'au despartit cam suparati. Naica Floare era ne-

cajita, de cele petrecute. Ea cauta pe Ileana, i

simtind eh e in grading, o chiema in casa,. Ileana

e fats mare, dar ea inca nu tine minte sa o fi

carat mama-sa vr'odata. Acuma Naica Floare o

lug de scurt si -i spuse, ca unei fete maxi nu-i
ade bine sa, umble seara grin gradini.
Tu eti fata de maritat, trebue sa-ti pazeti
numele.

De asemenea vorbe Ileana s'a foarte amarat, i

amarul ei multa vreme n'a lasat-o sa doarma.
Badea Mitru nu se mai cunotea pe sine insui.
Pared c'a gasit o comoara. Afar din seaman era
multamit de vorbele, pe care le-a fost zis lui Stan.
lovit tocmai unde mai tare il doare. Apoi simtea,

ca a zis adevarul. Bujor ii era ca fecior. Atat

de tare o simtea asta, in cat numai acuma incepn

sit' se ma.nie pe Bujor, pentruca a exit din casa
lui, i ar fi fost in stare sa mearga, acum noaptea
sa-1 aduca acasa.
*

Asta'seara era racoare de primavara ; dara, Bujor

i Ileana tergeau sudori, and calde, child reci.

Chnd Bujor pleca de la teiu, lleaua era in pat,
dar nu puteh dorm. Naica Floare se cam nelinitea
auzind-o suspinand i intorcandu-se mereu de pe
o lature pe alta. Dar oricht ar fi dorit sa o liniteasca,

nu tia cum sa inceapa. Era i ea cuprinsa de

ghndurile sale.
Deodata Ileana se ridicil in pat, stete putin, apoi

se cohort i e1 inset din casa,. Naica Floare ii

opri resuflarea, dar nu mai auzi nimic.

www.dacoromanica.ro

74

LA CRUCEA DIti SAT

Ileana a eit sh se astampere putin. in cash gases,

ca eras naburalii. Ea se arzh pe prag i stete

cathva vreme aici nelinitita, murandu-i buzele
i hatind leggtura rochiei pe care n'a fost lepadat'o.

intr'un thrziu ea se ridich iute i plech cam fuga

spre portith, o deschise i e1 la'sand portita aa.
In cash, Naica Floarea se nelinitea tot mai tare.
Ileana! auzi tu Ileana! Ileana mamii!
Nici un raspuns.

Ea se cobori din pat i e1. Ileana nu se mai

vedeh nicairi. Speriata, se reintoarse in cash, i

sculh pe, Mitrea, care dormeh dus ca un copil

scaldat i batut.
Ce-e? intrebh el buiguit.
Ei, du-te de yezi, unde e 'learnt.
Apoi unde e?
A eit i nu tiu unde a perit.
Ori tu ti-ai eit din fire.

De un seas a eit i nu mai vine. Am fost

.'o cant i n'o ghsesc.

Mitrea se cobori din pat i e1 aa in camaa,
yrecum era.

Afara, numai chnii ii eira in cale ruiranduli

cozile i schiaunand inset. Privi in toate phrtile

dar nu se vedea nimic. Ar fi chemat-o, dar ii

venek greu sh-i strige fata in capul noptii. El
o chiema de chteva on inset, dar nu primi nici

un raspuns. Daca nu era atat de cuprins in chutarea fetei sale, ar fi vazut portita deschish i ar
fi ga,sit calea. El pleca insh spre grading, apoi
suet pe .la capatul easei. Ileana! auzi tu, lleang!

Nici un raspuns. Pacatele mele, zise el plin

de ingrijare, unde poate fi fata aceea?! In
clipa aceasta sosi la coltul casei. In dos, intre
cash i gardul lui Stan, vazil ceva mirandu-se.
TU eSti Ileang !? Nici un raspuns, dar i aditarea

www.dacoromanica.ro

LA CRUCEA DIN SAT

75

care se vedea, ramase neclintita. Cine-e acolo !

strigh Badea Mitrea paind manios spre el!

Eu sunt, Bade Mitre! zise Bujor cu glas tremurator, vazanduse un pas de la Mitrea.
Dar, ce dracul, cauti tu aid pe vremea asta!?
Bujor stete catava vreme turburat, apoi scoase
vorbele fax% de legatura.
Bade Mitre! Sa-mi dai pe Ileana, s'o mariti dupa

mine, ca zau nu-i bine, dada nu faci ap!

Mitrea ramase uimit de vorbe 5i de felul in care'
erau zise.

Ei bine, zise el, apoi acuma noaptea vii tu

sa-mi peteti fata?

Darg, n'o petesc acuma, nici n'am vent de

asta, gral Bujor amarat, apoi se suci in calchiu.

Adica nu mi-o dai. Nu mi-o da. Tine-ti-o tie!,
Cand Mitrea vazn, ca Bujor pleaca, facie un
pas spre el.
4Auzi, mai Bujor, zise el molcotit, d'apoi ca
n'am zis eu, ca nu ti-o dau.
Zicand aceste, 11 apuch cu many de brat, i ei
stetera multg, vreme as fart sa se mite, fara sa
graiasca careva vr'un cuvant.
Dar Ileana wade e? intreba Mitrea mai in urma.

Ileana? Nu e in casa?
A ieit i nu 5tiu undo a perit.
Bujor tresari la aceste cuvinte. Dc mult a vazat

el up deschisa, a auzit chiar, and cineva a

deschis-o, ba a i gandit ca Ileana ar fi putut sa
iasa pe up aceea.
Cand se gasira la ulita, Bujor pleca spre crude.
Stal, grai Mitrea, La dreapta!
Ileana edea pe laita de dinaintea casei lui Stan
i se sarutg, cu Naica Sanda, muma lui Bujor.

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

www.dacoromanica.ro

DEARS ORIGINAL PR ',ONTO

GURA SATULUI

N
,

I.

u-i vorbil! rili aunt oamenii, incat mai rill

nici n'ar putea sit fie. Chiar si acela, pe

care toatA lumea it stie de bun, isi are ceasurile de rgutate si nu avem decat sail atingem, unde-1 doare, pentruca sh-1 facem mai dare

decat altii. Dar Nenea Millu tot om bun roman.

Se si cuvine Ins unui om din oameni, ca dansul,

sit fie de bung -chibzuia14, s4 cumpaneascrt vorbele i s4 umble mai mult citlare decal pe jos.
asta-i alta vorbit!
Acas4,
Oamenii s'au obicinuit a zice mai bucuros la
Mihu Saftei dealt la Safta Mihu lui, fiindcrt....
asa-i lumea! Cand oamenii nu au ce face, ei scornese. o vorb4 si 1i petrec vremea cu ea.
Si, to
fereasc4 Dumnezeu S il nu cazi pe gura satului !
Pentru accea, cand Safta incepe sit facia guru,
Nenea Mihu 'ii pune manile in cap i-i zice:

www.dacoromanica.ro

80

GURA SATULUI

Nevasth! nu ma da pe gura golanilor.

Tar apoi cauth si1.4 fach pe plat, numai sa scape

(le urechile vecinilor. Astfel, cam intr'un chip i

cam intealtul, Safta face sh, tread, de sttiplinh
in cash.
Dar se zice ch nu-i sthpan fAra sthpan.
E cineva i nun presus de Safta.
Nenea Alihu are doi feciori voinici i o fiich
frumoasa.

Feciorii, fiindch sunt doi i feciori, on cat de

voinici ar fi, stau sub porunca phrinteasca; Marta

insh, e una sing-ura, adech nu mai are in cash pe
nimeni deopotrivh en Clansa.

Inch pe cant era in fasii, Marta avea obiceiul

de a pune toath casa in mirare.
Nenea Mihu, auzind-o plangand, alerga plin de

ingrijare din grading on din curte in casa; iarh

Safta, on uncle ar fi fost, treshrea i zicea; Vai
de mine! fata plange!
Astfel, cam intr'un chip i cam intr'altul, Marta
se fiicuse sthpanit peste toti sthpanii din cash.
$i cu cat crested, cu atat i se lititea sthpanirea,
chci,
vorba lni Nenea Mi hu,
fata mare-i cinstea casei.
Dar tot nu e sthpan MI% stiipan.
Le z drept, cat tine_preajma casei, nu se gasea
nimeni mai presus de Marta: dar 1pmea e mare
si multe lucruri se cra'sesc intrIn-sa.
Cand Marta esc la joc i trece dealungul ulitelor, nevestele i babele pizmar de tinerete grii-

hesc la portith i privesc in urina ei. E frumos

cum ki tine capul, cum ki poarth trupul i cum

se inliidie la tot pasul; si frumos ii rde Oral

cret pe frunte, frumos i se lipe,te bogata salbh
pe san, frumos ii cad altitele pe brace ci ciitriuta

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

81

bhtutrt in fir frumos i se rotunjeste pe pulpi.

Chiar baba srt fii, o privesti si ai dori s'o tot vezi.

zice una.
Oare cine, soro?
ii rrtspunde alta.
Cine altul decal Toderich?
Asa umblh, gura satului. Nici ea
Toderich?
visezi din ce scorneste o poveste.
Pentruca sa vorbim drept, Toderich e Toader,
ha chiar Tudoroiu. Lash, ca avea din cine sh iasa,
fiindch, si tathl shu, Cosma Florii Cazacului, seainitna Cu clAnsul. Fecior i tath, cAnd calch, puntea
scartie sub picioare.
La joc Tudoroiu se face mai mult Todericrt cleat

'roader si ti'o duce si frhmrintrt; incat sal pui rhmrtsag, c ti-ar putea jueit pe urzealti f<ira ca sigti
incurce firele.

E bun la veselie, deschis cu fh,caii, darnic unde-i

vorba sh se arate si prea mult u place sh, suguiasch

la joc si la sezhtori cu fetele.

Mud, la joc, Marta se iveste in preajma vederii

lui, Toader scuturh, din cap, ii netezeste phrul de

pe frunte, riclich din umeri si potriveste peptarul pctrup. Iar dach ea se apropie, dach este aproape de
dansul, Toader u zice: Ce mai faci, Marto?
Ea rhspunde: MultAmese de intrebare, bine!
El apoi intreabh: Nenea Mihu ce mai face?
Ea rhspunde: Multumesc, face bine, ch'i shnhtos.
El earhsi intreaba: Leica Safta ce mai face?
Ea atunci rhspunde: ade, Toderica.

Duph aceste ea isi adunh buzele si intreaba:

Co mai fac ai vostri?
Ei!
Ce sh fac raspunde el. Each!
`mai una, mai alta.
De aici inainte vorba trece la lucruri mai de-

phrtate. Toader spun, a a vorbit cu cumnatul,

cu varul, cu finul, in sfarsit, cu cutare si cutare

clintre oamenii vrednici de a fi stat de vorbh, cu

I. Slavici.

- Nave le.

www.dacoromanica.ro

82

GURA SATULUI

411insul; iara., Marta ii spune, cine a fost si cine

nu a fost de curand la dansii, cu cine a vorbit

i cu cine nu, cine ce a zis si ce nu a zis.

in sfarsit Toader priveste indelung in ochii marl
ai Martei, Marta ii zambeste cu o rAcoroas6 bunk'
vilzand acest zambet, ii apudi maim,
euviint.A
si zice: Sa judim una, Marto.
Ea rAspundc veselit: Dacia vrei, Toderia..
Toader atunci bagri, mina stangri, in serpar,
scoate un pumn de bani, u aruncri lantarului si
strigri: Acum una pe pofta mea!
Tar and Todericai se prinde la horn cu Marta
Mihului Saftei, babale si mosnegii se ridica din
umbra, sparg sfatul si grribese sii mai vaza. si
ei data...

Asa se petrec lucrurile. Dar gura satului prea

face dintr un tintar un armasar. Pc and Marta
si Toader vorbesc numai asa

ea sti nu tack,, cei

ce n'au ce face le _pun floarea la ureche.

Cu totul fi-trA de nici un temeiu nu sunt iusai
nici vorbele babelor. Prea se potrivesc tinerii la
stare si la Riptura, prea sunt de o potriva, in sat
si'n seapte sate.
E vorba, cine a fost Cazacul, cine Florea Cazacului si eine este Cosma Florii Cazacului. tin
copil neviirstnie o stie pe de rost. Om sii-i pui aliiturea si s5,-1 cauti in apte sate, nu &esti unul
mai bun decat pe Mihu, care nu-si mai stie rubedeniile si cuscrii si finii si care nu-si nurn5,ra.
averea .pe boi, ci pe Juguri.
Asa Judeca," satul si, dadt e vorba sa spunem
drept, nici Mihu, nici Cosma nu sunt scosi din sat.
Prea se simteau strgini in acelas sat si le placed,
A, se inangAie cu niiclejdea de inrudire.
Ei s'au trezit Inca de inici
Marta si Toader?
in gura satului si nici isi mai &dean bins seamti

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

83

despre cele ce se vorbiau zi pe zi. Ar fi trebuit

s vie cineva si sit le spue ca nu-i asa, pentruca
sit -i puie pe ganduri si sit -i faca a se intreba, cum
adeca este.
Dintre toti unul singur
Cineva!
Dar cine?

era, care ar fi dorit sit se pue impotriva gurii satului; dar acesta era tricut si ganditor.
In toate Duminecile si zilele de serbiltori, des
de dimine,ata, coborea despre munte si intra calare
in sat un voinic curatel. Nimeni nu se intreba, de
unde vine si unde descalecit; toata lumea stia, ca

este Miron oierul, si nimeni mai mull nu doriii

Sa

*tie.

Trecuse un an de zile decand Miron venea, inereu

la joc; flacaii ii erau prieteni, ear fetele se adunau

bucuros imprejurul lui, ca sit -i asculte povestile,
vorbele segalnice si eantecele frumoase. Din cand
in and, dar foarte arareori, Miron scotea din serpar

un flueras, pe care cants, cafe o doinii plina de

duiosie, incat oprea resuflarea color ce-1 ascultau.

Din cand in and, numai foarte arareori, scotea

Miron fluerasul situ: 11 scotea, insa totdeauna, cand

Marta it rugs; ba era chiar destul ea ea sit priveasca

la serpar, pentruca Miron sit pue mana pe pept

gata de a-i face pe plat.

Acesta e un lucru stiut de toti, ba chiar un

lucru, care de sine se intelegea. Cine nu ar fi dorit

sit asculte cantecole lui Miron, si care fatit nu ar
fi dorit sit -i fie in apropiere si sii-i audit graiul limpede? Marta Insit era fiica Mihului Saftei, si era
un lucru firesc, ca atunci, cand ea il roagti, sit nu
zicit ba, mai ales stiind sit-1. roage atilt de frumos,
cum avea, obiceiul. Fete le dar, cand voiau sit asculte, rugau pe Marta; Marta insa mai totdeauna
le rilspundea, ea" Miron nu voieste, fiindea nu e

www.dacoromanica.ro

84

GURA SATULUI

tocmai in voia lui cea bung. Numai din ca.nd in

cand, foarte arareori, Marta rugh pe Miron sa ante.

In Nora Miron totdeauna e cumpatat, incat par' ca numai sugueste cu jocul. Dar ochii tuturora se

opresc asupra lui. inalt si mladios, cu umerii lati

si cu peptul eit, el aka lat si pe intreaga talpa,
meat la fiecare pas intregul trim) i se scuturg, si
se leagana, and la dreapta, and la stanga. Cand
sty insg, si-si ridica fruntea esita din fata, fetele
tresar sub privirea lui. Un cap balan cu parul lung
pang, pe umeri, cu o fata alba si strabatuta ca de-o
rgsuflare de rumenealg, cu doi ochi mari si albastri
ca fata cerului privity de pe culmea muntelui. Tot-

deauna e in aceasta fata ceva ce nu se mai gaseste in alte fete, un fel de tristeta, un val. de
ganduri, earl in surasul de pe buzele lui ascutite

totdeauna e ceva ce-ti deschide sufletul.

E minunat flacau Miron, si nu e minune, ca toti
it cauta si doresc.
Inspre amurgul serii, and jocul se sparge, Marta
pleaca spre casg.
Unii merg intro parte, altii intealta.
Toderica merge cu Marta pang. la raspantie, ii
doreste de bine, apoi coteste la stanga si o lasa
sa mearga cu ceilalti mai departe.
Pans, acasa ea merge insotita de fete si de flacli.
Intro Racal este si Miron, care, precum de la sine
se intelege, totdeauna merge alaturea cu dansa.

Peste putin ei lasa apoi ulita, tree un parleaz

de la dreapta si merg pe o cale mai scurtg, pe
poteca dintre vii, pe la fantana Corbului, uncle

isvoreste apa cea bung.

Pang, aci merge Miron. Mai departe nu. Aici
apoi cateodata fetele si Radii se opresc si Marta
roagg, pe Miron sy ante.
i adeseori casele din satul apropiat abia se mai
www.dacoromanica.ro

GURA SATULIII

85

vgd cand fetele i flacaii pleacg i Task pe Miron

singur la fantana Corbului.
Odatg, de mult acum, cantase atat de frumos,
incat vremea se intarzia i singur Marta mai cuteza
sk ramie ezand pe iarba.
S'au dus toti, grgi Miron ingrijat, cand se vazu
singur cu Marta.
Nu-mi pasg!
ii raspunse Marta incalzita
Cantg mai departe.
Dar e tarziu!
Cantg, ii zise ea inch' odata.

Miron se simtl cuprins de un fel de betie, se

aeza pe doaga fantanii i incepii sg-i verse sufletul

in o doing ce se perdea, in linitea serii.

Marta asculta catva timp dusk, apoi se ridica,
se apropia incet de fantang, se aeza lang5. Miron
i iii rezema capul de umgrul lui. Miron, simtind
rgsuf [area ei caldg i undoiarea sarrului micat de
bgtai a inimu, tresgrIcuprins de-o ingrozitoare uimire.

Muth, mai departe, caci grozav de frumoasg

e doina, ii zise ea cu stgruintg, apasand mana pe
umarul lui.
Nu mai pot,
u zise el, rgsufland din greu,
apoi se ridica.
Bine!
zise ea.
0 sa canti alt5 data,
Miron privl catva timp in fata ei, u apnea dup5,
aceea mana i 011:
Marto! Dacg to ai ti, cat de bine ma simt,
cand. to Vaz, cand iti and glasul, cand ma priveti,

Baca -i ti, cat de bine ma simt, cand gandesc la

tine, nu tiu cum, dark par'ca ar trebui sa plangi.
Stiu, Miroane! ii raspunse ea, fiindcg i eu
ma simt bine, cand swat aproape de tine.
Dupg aceste ei ii mai stetera catva timp facuti
in fatg, apoi Marta pleca, spre cask, iara Miron
ramase privind in urma ei.

www.dacoromanica.ro

GURA SATULW

86

E de mult cle atunci, si de atunoi Marta n'a

mai fost singug cu Miron.
Sosind acasi in acea seam,, nu'i vorbea mumei
sale decat despre Miron, spunandu-i mereu, cat
de frumos cant& cat do dulce e la vorba si cat
de placutg ii este toatg infatisarea.
Safta asculta cu privirea atintitg la buzele, ficeii,

sale, care vorbea en atata caldurg, si atata de

frumos, incat ar fi dorit ca zi si noapte s'o asculte. Jar cand ii spunea, ca, Miron intru toate
ii face pe plac, era mandrg de intaietatea ce i
se da fiicei sale pretutindenea si de dare toti.
$i de aci. inainte Marta foarte adeseori ii vorbea

mumei sale despre Miron si foarte adeseori isi

aducea arninte de dansul.

Gura satului!?
La lucru si pe la sezatori fetele cantau doinele,
pe care le inviltaseril dela Miron, isi aduceau aminte de fata lui drg.gristoasa, se mandreau cu

vorbele dulci primite dela dansul si fericean po

Marta, care ii era drags.
Atat insg, si numai atat; mai departe nimeni
nu criteza sg ducA vorba: ba fetele inai fericiau
pe Marta si pentImeg-4n curs nd avc'h sr, fie mireasa unui june atilt d voinie si de bogat ea
Toderica.

II.
Ce sa-i faci?

Asa s'a deprins lumen!

Dupa

ce vinul a stat de fert si incepe a se deosebi de

drojdii si a se limpezi, flacaii vor sa se insoare,
iarg pe fete le apnea dorul de maritis.

www.dacoromanica.ro

GURA SAT11.1

Si

Dar Cosma Inca din primavara pusese temelia

pregatirilor de nunta, crici Toader trecuse de dourt-

zeci de ani

nu se mai cuveneii sa-i pearza

anii brita'nd toile ezatorilor, iara Simina, sotia

lui Cosma, ardea de dorinta de-a se vedea soacra

mare, maica nurorii din casa i eat mai curand
bunica.

Pc cand dar vinul ferbea prin butoaie, Simina

isi faced mcreu de lucru prin apron i inereu
10 zicea: Vinul asta nu se mai astampara. 0
zi insa, alta si iar4i alto, i firma apoi una de
sarbatoare, aceea, in care argatii slobozirrt butoaiele

pe palaniari groase in pivnita, intrebandu-se in

kaga, tine oare si cand i de dragul cui va sparge

butoiul cel mare i cu deosebire pe eel mai mic,

in care se 'Astra. eel mai bnn vin din anal, in

care s'a naseut Toderica.
In sfar0t, dupa ce toate erau puse In eale, Cosina

se arza la masa *i privi indelungat in sotia sa.

Ea dete din umeri.
Ei! ce zici nevasta? o intreba el.
Ce sa zic? ii raspunse ea. ruin vei crede to
mai bine.

Intelegerea era deplina tii nn mai rainanea decat

un lncru, pe care trebuiau sad Puna la cane, dar
aceasta erh greu Si trebuia sa fie facut cu multi
bagare de seama.,.

Nu-i vorba! Mika i Salta tieau de -milt, card

anume vor avea sa primeasea oameni buni la casa

nor: dar ci o tiau dupa spuse, din cite o gluing

seapata in time potrivit, o tieau din guns satului:
acum trebuia sa II se spur dupa cum se cuvine,
cu toata cinstea

si

omenia i Mit ca sa mai remaie

indoiala dintr'o parte on dintialta.

Intrebarea era dar, tine sa dea cinstea, tine sa
(Inca vorba ii sa primeasea raspunsul. Trebuiau

www.dacoromanica.ro

88

GURA $ATITLJTI

A, fie oameni de frunte, oameni din oameni, oameni, care tiu sit zie'd bun dimineata, tiu sg
potriveaseri intrebarea i, mai ales, care tiu sit
primeascrt Aspunsul, oameni trebuiau A, fie, care
fac cinste caselor, intro care se pun.
Cosma dorea, ca trecand oamenii lui de-a lungul

ulitci, satul sa priveascg in urea for gi sti zied:

Acetia sunt oamenii lui Cosma Florii Cazacului>,
i ca Mihu, duptice-i vor fi ieit din casti", rauWimit,

sk' le poata grAl vecinilor: Am avut pe cutare i

pe cutare la easa mett.
i lucrul nu e cu totul lesne de pus la cale, de
oarece o greealil, fie on cat de inicti, ar putea
sa strive toatA intelegerea i buna invoiala.
Oamenii cum se code, mai ales dup.' judecata
Cosmii Florii Cazacului, sunt putini i, dintre acetia, unul ar fi cum ar fi, are insii obiceiul de
a strigh prea tare, cand vorbete, altul e minunat,
dar e deprins a face glume proaste, i iartsi altul,

care ar fi eel mai bun dintre toti, e cumnat cu

Stan, numit GurA Sparta. Astfel, mai ales Simina,

nu-i gilsea, in tot satul oameni pe plac i a trebuit

sa treac5, multi vremc pang ce sot i sotie s'au

inteles sa roage pe Simion al Anei Popii Si pe

Mitrea Podarul, arnandoi oameni nisi prea butrini,

nisi Area tineri, cumpatati la veselie .i bine chibzuiti in potrivirea vorbelor, cu deosebire insri oa-

meni de neam bun Si bine vazuti in sat.

Fricandu-se intelegerea, Cosma isi i_mbrklell sue-

manul i porunel sii chime pe Toderiert, ear cand

feciortil intro, tatrd i,i lna prdriria, o puse in cap
i se aezil.
Toadere! zise el poste putin, aptisand asupra.
vorbelor.
Am socotit c'ar fi vremea s'a" to insori.
01)e, taierd rAspunse Toader.
Cum vei socoti d-ta.

www.dacoromanica.ro

GURA SATULVI

89

iti
Prea bine! gral batranul.
Ce zici?
place Marta, Marta Mihului, a Mihului Saftei?
De, taica! raspunse Toader i dete din umar.
Adica astfel ne-am inteles, incheia Cosma, apoi
se ridica, iii luh batul i ei cu pa i lati.
Dacti insa Cosma era pregatit pentru nuntrt, nisi
Safta nu ra'masese cu mainile in sari.
Marta era aproape dg, eaptesprezece ani, adeca.
incepuse sa fie earn -cam fata britrana, crici Safta
.he maritase la varsta de cincisprezece ani. Sa nu

ne prima dar mirare, ca ea incrt de mai multi

ani era gata sa -i primeascrt petitorii. Nu implinise

inca, cincisprezece ani, cand troanele de zestre im-

podobite cu flori taiate in scandura de teiu erau

pline de altite, do catrinte, de trambe de panza
vi de albituri cusute gate, pline erau gi acoperite
cu fel de fel de velinte lucrate cu mult meteug:
iarrt de atunci Marta lucreaza inereu tese, alege,
coase i arunca flori pe ghergliel, incat zestrea s'a

adunat pentru apt.. mirese. Prea mult insa nisi

odata nu se poate aduna, Ended, cinstea nevestei
tincre este de a le face mireselor daruri de nunta
din zestrea sa bogata, si cu cat mai multe daruri
poate face, cu atat mai mare cinste i se cuvine.
Acura batuse vantul din partea aceea gi anume
Simina trimisese pe Stanca lui Carcioc, aa, din
intamplare, la Tudora, vecina Saftei, gi Stanca ii
Soptise Leicrti Saftei c'a auzit dela cineva, ca are
sa vie cineva, de undeva, cu un gand bun oarecare.

Salta, inclata-ce auzi, puce manile in .5olduri gi

iii zise nedumirita: Vai de mine, dar de ce sa
ura apuc!

Era vremea frumoasa 5i se gandi, ca ar fi bine

sa, pee albiturile sa se asvante. Poruncl dar sa

seoata troanele impodobite eu flori taiate in lemnul

www.dacoromanica.ro

90

(lulu sATUL1,1

(le teiu i sa le arze inaintea casei pe (lona seanduri puse pe ni*te polobocele.
Dripa ce troanele fura. arzate, Leica Salta ledeschise pe toate gi incepU, dimpreuna cu Marta,
sa scoata bucata cu bucata velintele, catrintele,
altitele, trarnbele de panza si albiturile cusute, sa
Is scoata, sa le scuture si sa le intinza pe sfoara.
legata" de stalpii, pe care. zacea lungul foirr Si
cerdacul cel mare.
Era frumos si placut la vedere, cum, in sfar,it,

toata aceasta bogatie a lucrurilor de many sta

desvelita, in vederea tuturora, si Leica Safta privia

(tin cand in Gaud pe, furi* la ulita, pentruca sa vaza,

tine trece *i cine sta sa priveasca.

In urma, sosira si carele de la camp, *i patru
pluguri cu elite patru boi intrara in curtea larga,

ear in -lima for venea calare pe un murg buiestra*.

Vasil, feciorul mai mare al stapanului.
Cand argatul voi sa inchiza, poarta in urma ca-

relor, Mihu, care sta in mijlocul enrtii, ridiea

dreapta
zise ineet: Lasii!
Poarta ramase deschisa.
Argatii voira sa traga carele in Sopron si su ducts
boii la, grajdiu. Mihu tara*i ridica maina ti is zise :

Puneti plugurile la oparte, intoarceti

boii la car *i le aruncati elite un brat de fan.
Ata facura argatii.
Mane ducem la moara! le zise apoi Mil n
priniblandu-se eu pa*i mari prin curte. -Seoateti
Lasa!

grant din hambar *i..1 puneti in saci.

Vasile privia, asculta *i intelegea; descalecand
(lar, el i*i lega calul de loitra unui car, lua ca'cittla

din cap, isi netezi parul de pe frunte *i iara-Si

pose caeiula in cap.

Mai Mitre, ii zice apoi fratinesan, scoate caii
la apro.

www.dacoromanica.ro

GURA SA MALE

91

Peste putin Mitrea scoase din grajdiu doi cai

inalti si trupesti
duse de ea,pgstrn la flintiina,
din fundul curtii.
Sosith apoi vacile lkptoase, porcii lacomi, caprele

neastampgrate si oile blajine.

Pe cand, inspre searia, Simion si Mitrea intrara,

cn pasi masurati pe poarta deschisa, curtea era

plina: slugile asezau in gramad'a sacii cu grau, boii

rumegau la carele puse in sir, slujnicile mulgeau

vacile, porcii sfaxamau zgomotosi gramezile de
popusoiu, caprele se obra'zniceau in toate partite,
oile stau indesuite intr'un unghiu al curtii, iara,
Mitrea se lupta cu caii na.raviti.
Mihu, stkpanul, se primbla, mereu prin curte,
eara, Marta, fiica sta,panului, isi faced de lucru impArtin.d porunci in toate pArtile.

Afara, inaintea portii, sta un copil si privek

oprindu-si resuflarea la cele cc se desfasurau sub
ochii lui.
Cand Mibu vazu pe Simion. si pe Mitrea intriind
pe poarta, el pled', spre dansii Cu capul ridicat
si leggnandu-si a lone trupul la fiecare pas.
Bine to -am gasit! Bine to -am ga'sit! gral Mitrea cu fata deschisa.
Bine skI, fiti primiti la casa noastrk! le raspunse
Mihu, intinzindu-le manile. Dar cum si unde si
in ce treabA?
Umblkm si noi, raspunse Simion, mai incoa,
mai in.colo.

Iar treaba ne este mare si binecuvantat.A,

numai noroc sk avem la dansa,
adause Mitrea

privind cu mare bagare de seamy in ochii lui

Mihu.

.Norocul, zice 11Iihu, vine de la Dumnezeu.

Amin! iiispund amancloi.
Dupa, ce-si filcurk' astfel binetele cuvenite, toti

www.dacoromanica.ro

92

AURA SATULUI

trei inaintara spre scarile casei. Mitrea insa, ca

om cu multa chibzuiala, peste putin se opri i
arunch" privirea peste curte.

Precum vaz, ati fost astazi la plug, zise el,

ca din intamplare. Unde ati arat?
Nici n'a ti sa-ti spun bine, raspunse Mihu

intorcandu-se spre curte.

yStiti cum e omul, dud
ii crest feciorii. Abia-i cunoti musteata, i to scoate
din gospodarie.
Vasile! urma el apoi, che-

mand pe fiul sau. Unde ati arat astazi?

in dosul plopului, raspunse flacaul apropiindu-se.

Bune pamanturi! zise Mitrea, i data nu ma

inel, erau ogoareD.

Da, sunt bune! gral Mihu dand din umeri. Dar

sunt mai slabe decal cele dela Vadul TataruluiD.

Pentru ea sa-i liimureasca, Mihu le spuse apoi,
sate i unde-i sunt pamanturile, care sunt motenite dela bunicul sau, care sunt castigate de

tatal sau i care sunt agonisite de dansul, si le

spune eat rod a adunat estimp, cat an i cat antert.

Pe cand sa sfaiwasca, Simion privete la boi

i zice, ca sunt frunioi, apoi pleaca toti trei, ca
sa-i vaza mai deaproape.

Dela boi tree in urma la vaci, la porci, la of

i la cai. Pretutindenea Mihu le facu imptirt4ire

despre cum i cand i in ce chip, le spune pretul
i vremea cumpararii, lauds soiul i scoate la iveala,

buna prasila 4ta din gospodaria sa.

Sosind la vravul de saci, el desleaga gura unui
sac, pentruca fiecare dintre cei de fate sa poata

lua un pumn si sa laude bobul plin. El insuli

ia un pumn, it scuturia, it privete, zice c'a esit
bine, il arunca jos, apoi leaga gura sacului.
Simion tine pumnul plin la gura unui bou apropiat, iar Mitrea ia ciiteva boabe intre dinti i

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

93

aruncg prisosul intre saci, ca sg &easel si pasarile ceva.

Rau ai brodit-o, ii zice Simion, caci aici ele

gasesc in de prisos.
Cand se indreptara din nou sere cases, Safta se
ivegte, ca din intamplare, la capul scarilor.

Vai de mine! cum ne-ati gasit! le zise ea.

Dar sa iertati. Aga-i omul cu gospodgria! OH cat

te trudegti, n'o scoti la cale.
Last ca te gtim, cat esti de harnicg, u zise Mitrea.

Dar uite, ce veline. Uncle le-ai cumparat,

de-ti sunt atat de frumoase ?
Vai de mine! Eu, st cumpar? strigg Safta.
M'a ferit Dumnezeu. Tot din casa mea!
Nu te cred, gra Mitrea cu rgutate. Prea sunt
de-a degete tinere.
i oare nu am fag' mare? zise Leica Safta.
Ei gal acum Simion. Ai brodit-o vere Mitre.
Ai brodit-o!

Aga mai inteleg si eu, glumi acesta. Daca e

vorba de fates mare, apoi, noroc sg, aiba!
Norocul vine dela Dumnezeu! le raspunse gi
Leica Safta.
Amin! zisera amandoi, schimband o privire
plink' de inteles.
Dupes, aceste plecarg de-a lungul foigorului, iara

Safta incepu sa le spuie, care cand gi cum gi in

ce chip. Cele mai multe erau lucrate in cask' ; pe
ici pe colo era insa cate o velinta mare, cate o
catrinta bogatg on cate o pereche de altite, lucruri

primite in dar dela cutare si cutare dintre rudeniile din satele mai departate on lucruri mogtenite dela bunica si chiar dela muma bunicai.

Pe cand ajunsera sa intre in casa cea mare,

uncle peretii sunt acoperiti cu zaveze gi impodobiti

jur imprejur cu fel de fel de vase, incepu a se

www.dacoromanica.ro

94

GURA NATULI'l

intuneca i Marta intfa sit puny doua lumangri pe

mass i s'a," le zieg oaspetilor
buns seara.
Noroc sit ai, nepoatii! ii zisera oaspetii.
Norocul, raspunse Marta roind, vine dela Dumnezeu!

Amin! ziseed ei i asg dag.

Acura nu mai rAmanea, indoiala, ca lucrul se
poate pune la cale. Nici tag, nici mama, nici fatil
nu a zis: Va da Dumnezu i norocul cu vremea,
o vorbri, foarte neplkug la asemenea prilejuri.
Simion ii Mitrea incepurg dar pe departe i mai
pe aproape, apoi mai de-a dreptul i mai lamurit,
panace n ajunserg, la vorba fktigk,. Safta i Mihu
se mai fitceau ea nu inteleg, in urnag, nu indealzneau s'a," creazA i erau uimiti de cinstea ce li se
face, in sfitrit spuneau, a, nu sunt inca gata
pecum ar dorl, ca le vine greu a se desp6rti. de
'ingura for fiich'... la urma urmelor -1a teacil.. .
orb pung_k_panke Mitre,a, nu se-ridickyesel i grkl:
Va sa zicil,
lucrul e gate, numai sit vrea
i fata!

Ei! aa i-o fi fost ursita! grid Mihu za.mbind

u multumire.

Leica Safta ii supse buzele i zise: Sit o in.treb4"m pe ea. Ce mai tii? fetele sunt cam de
capul lor.
Zicand aceste, ea chema, pe Marta sit mai aduck'

o garafa de vin.
Ei, dar in grab5, ne lai, nepoag! gra
Simion and ea vol sa iasa. Nici nu te-am vitzut
precum dorim sg, te vedem.
Marta se opri turburag.

zise Mitrea
-2- Se optete, ca ai sa te nariti!
glumind.
0 fi! ii rilspunse Marta zimbind. Dar en
nu tiu unman.

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUT

95

Si dac5 noi am ti?

sMi-ati spune si mie! le zise ea.

Asta-i, vezi asta-i! grai Simion! c5 nu stim

nici noi; dar se zice, ii spuneam tocmai -varului
Mihu, c'ar fi sa to peteascit TodericA, it stii acum!
*i se teme...

El tacit, si Marta t5cn, si toti trieura. Cuvantul

urm5tor trebuiA sti, fie al mumei; ea se apropie
{Tar de Marta si-i zise: Ei, spune, ce-ai zice tu?
Marta dote din umeri si grai.: Cum a vrea tata.
Noroc srt ai, gritir5 amandoi oaspetii, ridicandu-se de pe scaun, i.ar5 Mihu stm i o deosebit5

-rilcoare la inint5, vkand ca lucrurile se fac atat

de pe voia lui.
Cu aceste toat5 treaba era pus la cale i, luan{lu-se intelegere, ca peste trei zile, adicrt Dumineert,

junele sA vie cu parintii i cu oamenii sat, sa

peteascA dup5 obiceiu si A.' se fac5 logodna.

Cei doi trimii plecar5 cu faspunsul, Marta le

srtruta manile, iarrt, Mihu si Safta ii insotir5 pan
la pertitg.
RI.
Satul se gitteb, de n.untri..

in sfarsit avea s se petreac5 lucrul, pe care

oamenii il asteptau atat de demult. Inca Duminec5

se vorbea, ca peste stipta"mang Tudoricti va peti

pe Marta, iarg Joi, child trecii prin sat stirea, ca

Cosma Florii Cazacului isi va trimite oamenii la
casa Mihului, nevestele si fetele mart nu se mai
putur5 stApani si plecara, pentruca, trecand pe dinaintea portii deschise, sa vaza cum ii asteapt5
Marta petitorii..

Seara toata lumea stia, cum s'au petrecut lu-

www.dacoromanica.ro

96

G1:1130. SATULUI

crurile, ce a zis Mihu, ce-a zis Safta, ce-au zis Mitrea

in ce chip Marta a stat inaintea for

si a zis ca are sa fie cum vrea Mihu, stapanul
si Simion si

casei, findca astfel se cuvine sa raspunda o fata,

de cask bung,. Unul vazuse, cum Mihu si Safta au
petrecut pe Mitrea si pe Simion pang la portita;
altul auzise, cum i-a rugat sa spue sanatate si voie
bung viitorilor cuscri si se. -i doreasca de bine junelui, gi iargsi altul a vazut pe Simina foarte yesera si a fost in apropiere, cand oamenii s'au tutors
la casa ei. Eentrues. sa,. facem vorba scurta: gura
satului se pornise ca nici o data mai nainte.
Dar vorbele multe isvoreau din veselia obsteasca.

Nu era in sat nici un om, care nu s'ar fi simtit

partas la bucuria celor doug, case, caci unu erau

rude, altii cuscri on prieteni si iarasi altii fini sau
oameni, ce se tineau de una on de alta din cele
doua case fruntase. Avea dar sg, fie o nunta, de
care se va vorbi prin fii si nepoti, o nunta a satului
intreg, meat ospetia, chiotele, jocul i voia buns
sapte zile si sapte nopti sa nu se mai curme; caci
acum o data este un Mihu, care-si marita fata dupa,

un fecior de seama lui,

si

cine stie, cand se va

mai pomenl o asemenea potriveala.

Fetele si nevestele ardeau de neastampar sa vaza
gateala de mireasa a Martei, sa vaza podoaba cu.-

nuniei, rubedeniile sosite din alte sate, calaretii

trufasi ai junelui, si le trecea un fior 'Dracut, child

se gandeau la toate aceste.

Nu ramanea indoiala, ca Miron are sg, fie va-

tavul voinicilor, de oarece este bun prieten cu To-

i prea mult tine la Marta. De ocamdata

insa nici logodna nu era facuta si lucrul era e
derica

taina, despre care nu se putea vorbi fatis Qi farg,

de cotituri de cat in casa.
Aici apoi se faceau pregatirile pentru logodna,

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

97

dar cu totul in thcere, ca din intAmplare si astfel,

ca sthpana casei totdeauna sa poath zice: lTai de
mine! Cum ne-ati gilsit! Dar sh fie cu iertare, ch,
ne ghsiti atilt de putin preghtiti.
Facand preghtirile, Safta si intreaga ei cash' se
aflau in o veselh micare.
Erh mandril Safta, ca -i poate mhrith fiica, ea
poate primi oaspefi nun.ta*i i ca'-gi poate dee-411ra

comorile. Din cand in child tug o cuprindea i,nduioarea. Toate erau bune, toate frumoase, dar
Marta eih din cash. Chnd se gandeh la aceasta,
se aezh intristath, incepeh sh-i teargh lacy Imi1e

i, data Marta ii era in apropiere, ii acopereh fata

cu shrutari.
Mihu nu plan.geh, nu-i shruth fata? chiar nu
vorbeh: el mormilih mereu ea un urs inclarjit. Ii

era crescuta Marta la suflet i acum, child se

gandea, ca veselia casei lui se dephrteazh, nimic

ntlFi pried, nimic nu-i era pe plat, nimeni nu tieh,
sa-i vorbeasca duph dorintk. Grozav i se phreh,
lumea inrhuthtith: argatii, feciorii sai, nevasta, yecinii, toata lumea se schimbase, i numai Marta era,

i chiar mai malt decat alth data, un leac de alinare pentru on i ce suferinti.
Dar toate ea toate! Un lucru lush nu-i puteh
intra Mihului in cap: Cum adech un flhchiandru
sa vie sh-i is fata din cash', i el insuO., care a
crescut-o i a pistrat -o ca pe lumina ochilor sai,
sa zica: Ia-o i to du cu ea!
Ceasuri intregi Mihu se primbla necajit i fritinhntat de gancluri grin cash i mereu ii zieek:
Asa trebue sh fie! Nici altii nu stint mai Irani de
Asa
cat tine. Ori cum o suceti, tot aici ajungi.
zicea el, dar nu se puteh imphch cu acest gaud.
Marta, insfarit, era i-nireash.
1VIireash! and aceasta gandire i se iveh in suflet,
1. Slavici.

Nuvele.

www.dacoromanica.ro

98

GURA SATULUI

o trecea un fior desmerclator, un fel de betie, care

o secs de puteri.
Aceasta gandire starnea intr'insa o multime de
altele, care mai de care mai straine i mai tainice,
gandiri pline de farmec, care-i aprindeau inima i

apoi earai o umpleau de raceala. Era o viata noua,

de care se apropia, o viata necunoscuta, i aceasta
necunotinta, in o clipa da loc celor mai dulci na-

dajduiri i in alta celor mai Ingrozitoare temeri.

Era sa paraseasca mums, tata, frati, casa Orinteasca, sa paraseasca tot ce-i era lipit de suflet i

sta uimita ca de un lucru, pe care nu-1 putea

crede; dar dincolo de aceasta uimire era farmecul

unei vieti, pe care par'ca ai putea-o umple dupa
cum to poarta gandul. Acorn zilele ii pareau prea
lungi Si peke puffin se inspaimanta de scurtimea

lor. Acura ar fi dorit sa fie aproape de Toader

gi sa priveasca in ochii lui binevoitori, i peste
putin ii venea sa fuga la muma-sa Si sa strige:
Mama, nu ma marita!

Si iarai chipul lui Miron se arata in sufletul

ei; it vedea in.aintea ei, atat de viu, atat de a

vorbind, incat par'ca razele soarelui ar cadea asupra

lui i far lumina. Si atat se simtea de uurata,

cand se perdea in gandurile despre dansul, atat
de bine se simtea, cand i-I. Inchipuia in apropiere,

ezand langa dansa, vorbindu-i in graiul lui eel

limpede Si ademenitor, apucand-o de mama, coprinzand-o cu bratul i zicandu-i: Marto!
Nu-i inchipuia ce-ar zice Miron mai departe,
dar atat de fericita se simtea, cand i-1 gandea
astfel, graind cuvantul Marto, incat iarasi i iarai

sufletul i se umplea de chipul lui.

Ceasurile treceau i in trecerea for ea tot mai
malt se ametea, incat, sosind ziva de Sambatg,

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

99

ea umbla buiguitA, Mit de a-i mai puteh da seama

despre vre-un gand hottirat.

Era ajunul zilei, in care trebuia sa se logodeascti
cu junele ce-i fusese ales din copila'rie, junele, pe
care se obicinuise a-1 privi. ca pe viitorul ei sot,
junele, care-i era drag i care o avea in drag; en
cat insa, ziva se apropia de &adore, cu atat mai
viu se iveh intr'ansa dorinta de a face sa se aman.e,
aceasa logodnri. Ori cand, numai acum nu, cand
se afla in o stare,
singura nu tia cum,
dar
o stare, in care logodna ii parea peste putinta',.
Dar, acuni intaia oara in viata ei, Marta simtea,
&A nu poate sa spite nimtinui ceea ce gandete.
Nu-i gtiseh loc de astampa'r, dorea de singurnate,
ii venea sa plangti i se retrase pe o laity ce sta
in fundul gradinii sub un pii Cu frunzele inglilbonito.

Safta, care pretutindenea o cguta cu privirea,

o vAza intrand in grading, o vrtza arzandu-se pe
o laity, merse apoi, inchise portita si se intoarse
cu ochii plini de lacrtimi in casrt.
Ziva incetul cu incetul se invalui in noapte, liliecii i gandacii tomnateci inceput% sit sboare prin
aier, luna piing se ridica din dosul dealului acoperit

cu ptidure pe cerul senin. Era o searti

numai din cand in cand strabittea cate un freamtit

printre frunzele copacilor, se auzea mugetul unei
vaci on ltitratul unui cane.
DeodatA, prin linitea serii, de departe ca prin
vis, strrtbate de pe dealul din dosul gradinii sunetul
unui fluier, o doing ce se ridicrt i cade ca un ir
de nitirgtixitare.

Marta tresare i. se ridicrt asemenea unei caprioare speriate, ascultti, oprinduli rtisuflarea, la
dreapta si. stanga, insira sunetele, alcatuiete doina,

www.dacoromanica.ro

100

()URA SA TrLUI

apoi fata i se insenineaza i se umple de stralucire.

El! striga ea perduta in intelesul acestui envant, apoi se porneSe ca fiind cuprinsil de-o vraja,
ese pe portita din dosul gradinii, trece prin gardul
(le spini ce imprejmnete vile, i merge dug,
fin% de ganduri, imfierbantata, cu parul desfacut,

Cu ochii plini de vitipaie, cu obrajii aprini, cu

huzele cuprinse de tremurare, cu peptul mivat
de viforul inimii, merge drept pe calea sunetului
dulce si duios, printre randurile de vita, prin desimea tufiplui, tot mai iute, tot mai neastampa'ratri,
tot mai imbritata de fericirea apropierii.

In sfarit, vedeit murgul pascand si pe Miron

rezemat de un stejar singuratec, it vede i ochii
i se imprtinjenesc.
Miroane, Miroane! tipa ea
desmerdata i fuge spre dansul.
Miron ii aude glasul plin de simtire, o vede gra-

bind spre el i ramane cuprins de uimire.

Marto! Alt Marto! striga el apoi desnadajduit,
aunca fluerul, face un pas inainte i o cuprinde
in bratele sale ba'rbateti
0 Doamne! optete ea, inchizanclu-i ochii.
Cum to iubesc, Miroane, cum to iubesc!

Gurile for se impreuna in o lunga sarutare,

obrajii ei se umplu de lacrami si astfel Oman

eatva timp incremeniti in apropierea stejarului, sus,

pe coasta luminata de razele lunei ganditoare.

Intr'un tarziu Miron ii privi indelung in fata.
Marto! zise el incet, o singura data traiete
omul, dar ai dori sa rnor in clipa aceasta. 0! cat
de mult am gandit, cat de mult am visat, cat de
des am furat fericirea inchipuindu-ma fericit. Tu
n'ai fost la munte, nu cunosti podoabele lumii.

rand cerul e senin i vanturile se neaza, la o-

dihnti, auzi de jos, din vale, murmueala parailor,

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

101

un zgomot asa si vecinic tot asa; atunci imi iau

fluierul, gandesc la tine si cant. Cantecul imi sfasie

inima; dar cant ca sa mi-o sfasie. Cand se starneste apoi viforul si copacii se incovoaie, crapiti
si ies din radacini, cand pohoiul naptideste, atunci
privesc inspre dealul asta, 11 cant din ceata, si,

cand 11 vaz, mi se sfasie inima; dar 11 caut, ca

sa mi-o sfasie. De cand te-am vgzut, Marto, par'ca

am seapte vieti: atat am trait, atat am gandit,

atat in'am sbuciumat, incat e minune, ca nu m'am

mistuit. Iar scum, and te simt in bratele mele,

imi vine sa cred, ca tot visez, si stiind ca nu visez,

par ca ma topesc, ma sting, ma, mistuiesc.
El tacit.
Vorbeste! ii zise Marta cu staruinta.

Ah! de ce-ai venit aici? gral Miron cu aniaraciune. Ce gand te-a purtat. Care ursitg te-a manat? De ce nu mi-ai lasat linistita amaraciune, pe

care o iubeam atat de mult? Nu am dorit nisi

odata mai mult decat atata. Intr'un an o vorba

bung, o privire blanda, o strangere de Diana. De-

cand am auzit insg, ca in, adevgr te miIiti, ma

cuprind ganduri nebune si umblu pribeag prin
lime; nu-mi mai stiu de turma, nu-mi mai stiu
de ciobgnei, ci stau pironit langa acest stejar si
privesc uscandu-ma spre curtea voastra.
Ah! ii zise Marta desnadajcluita. Ma cuprinde
groaza, cand ma gandesc; dar asa vrea tata.

Ce vrea tata? striga Miron. Nu mai vrea nimeni nimic. Acuin nu, nu te mai scoate nimeni
din bratele mele. Ori esti a mea, ori, o Doamne,
fg, sg nu zic intr'un ceas rau, ori te ucid cu mana
mea. Nu-mi mai sunt stapan.
Marta se alipi mai dinadins de dansul; el insg
deodatg o dete la oparte.

www.dacoromanica.ro

102

GURA SATULU1

Dute! u zise apoi. De ce-ai venit? De ce in

duel in ispita? De ce ma scoti din minti?
Miroane! gral Marta induioatg, apropiindu-se

de dgnsul Si cuprinzandu-1 din nou cu bratele ei

rotunde. Nu mg trimite! Lasg-mg sg vin mereu ]a
tine, sa stAm impreung, sa ne plangem de lime,
sa ne povestim amarul. Miroane! strigg apoi din
nou i ii sgrutg. Nu mg lash, cgci pier!

Miron sta zguduit de lupta ce se petrecea in

sufletul lui. Numai acum ajunsese a-i da pe deplin

seamy despre cele ce se petreceau cu dansul. Incetul cu incetul fala lui se umplii de o linititg
asprime.

Marto! gra el incet. Noi trebue sg ne des-

pgrtim pentru totdeauna. Ceasul acesta e zestrea

vietei noastre. Nu uita, cg eti fiica Mihului. Ce ar
zice lumea, dacg to -ar vedea aici cu mine?
Marta tresgri i privi inspgimantata imprejur,
apoi se indreptg i rgmase turburatg inaintea lui.
Dal mg duc, zise ea, dar sg tii ca mg prg'Mese.
Dumnezeu sg-ti bine-cuvinteze tot pasul! grai
Miron trist, apoi o cuprinse in brate, o sarutg i
dupg aceea se despArtirg in tgcere.
PAstorul privi timp indelungat spre sat.
Iatrim tarziu se mica, ii ridica fluierul, it puse ptgenuchi i'l franse, aruncand bucatile la dreapta pi
la stanga, apoi incaleca pe buiestra Si pleca spre
munte.

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

103

Iv.
Cucosii cantau de zori, vitele mugeau, paserile-

penele, ziva tot mai mult se revarsh si

tot mai mult se desvaluih din noapte.
isi

Mihu se svarcoleh in culcusul sau. Nu mai puteh

sa'gi deh seama, daca, a- dormit on daca. a ezut

treaz toga noaptea, ci sta cuprins de oboseala,

a'semenea ulna om, care a trecut printr'un sir de
zguduiri si nu'si mai este stapan pe o singura cugetare botarata. Ti era silt sa, se ridice si'l cuprindeh un fel de lenesrt ingrozire, cand se gandea,

ca peste zi are sa primeasca oameni la cast, sa

vorbeasert si sa fie cu bagare de seama la tot ce
zic altii si la tot ce trebuie sa zica on srt fact el
insui.

Sculandu-se, Mihu era mai ursuz decat totdeauna

si se mich tictit si fart nici o treaba prin cast;

tiimtl dar o adevarata uurare, cand Salta deschise
usa si intra cuprinsli de ingrijire la dansul.
Mihule! ii zise ea cu staruinta. Eli nu tiu ce
e de capul Martei. Aseara a stat pant* tarziu pe

laita de sub parul din fundul gradinii! cand s'a

intors apoi in casa, era malmita i tacuta, iara

dupe ce s'a asezat la odihna, mereu suspina, mereu

se svarcoleh in culcu si plangeh prin vis de se

inabush. Eu nu tiu ce o fi, sfar1 ea tergandu-i
lacramile.

Se vede ca nu
Ba s'a bucura, ca iese din casa. Se vede

Nu tii! grai Mihu indarjit.

tii.

ca eu ma bucur; se vede ct to to bucuri!

Stii

ca nu ne mai Amalie nici cane, nici pisica, Baca

plead, ea. Toga, casa se duce cu dansa.
Si

era greu Miltului la inima; dar nu se astir

www.dacoromanica.ro

104

GURA SATULUI

i nu-i desveleh slhbiciunea chiar nici inaintea

nevestei.

Aa-i urmh Safta. Asthzi dimineath am intrebat'o: Marto, draga mamei, ce-ti e? Taceh i
thceh. Nu puteam sa scot o singura vorba din ea.
Priveh mereu la mine, par'ca era speriath, par'ch
voeh sa ma roage, par'ch voeh sa -Ii cearh iertare.
Si thcea, Inca imi sfaramh inima
cNimic, zise ea in sfarit, dar grozav rai-e de
greu. Roagh pe tata sa nu facem azi logodna.
Cum? nu vrei sa te mariti duph Tudorich?
o intrebai eu.
Da, hni rhspunse ea, mat marit, dar mai tarziu.
Numai acuin nu.

Auzi, Mihule, mi se rope inima. Trimite

vorbh, ca asthzi nu se poate, ca Marta e bolnava,

ca eu nu suet bine, ca... in sfhrit spunk) ceva.

Mihu asculth oprinduli rasuflarea, iar child sotia

sa ii vorbi: despre amanarea logodnei, privi indelung i uimit la dhnsa.

Safto! zise el apoi, ti-ai eit din fire? Cum
s'ar puteh sa mai schimbhm un lucru, care e pus
la cale? Primesc oamenii lui Cosma, oameni de
cinste, cu care nu te poti juch, le dau vorba mea,
satul intreg tie, ca atat eu, cat i Cosma suntem
gata de logodnh, i apoi, top, ca din scum, sa -mi
calc vorba, pe care am grhit-o cu bunh chibzuiaili
i sa mil fac de rasul_lamii!
-Darri Marta nu voiete! grAl Safta.

Nu voete? easpunse Mihu neduinirit.

tiu

i inteleg ca nu voiete. Dar voiesc eu i ap,

trebue sa fie, cum. . . trebue sa fie.

Dar Mihule, e grozay..
Nevasth! ii striga Mihu aprins. Da -mi pace!
Nu-mi pone foe in creOetul capului, chci sa nu
.

www.dacoromanica.ro

GURA s-ATyLua

105

am Dumnezeu, daca nu sfaxam tot ce-mi cade in

vedere. Asa trebue sa fie. Lasa-ma!
Safta esi, ear Mihu ramase umbland grin casa.
Am sa trag o nunta, incat sa. -i mearga vestea
in. seapte taxi, lit zise el intr'un tarziu. Un an
ilatheg sa nu e mai. curiae betia, si nepotii sit
dat fata
poVesteasca,, cum a fost, ca,nd Mihu
din casa si a facut legatura de cuscrie cu Cosma
Florii Cazacului.
Esind in curte si mergand pe la grajduri, Mihu
nu gases, nimic dupa dorinta sa, certa pe toti ce-i

iesau in cale si nu-si mai gases rabdarea obicinuita.

Astazi stapanul nu e de loc cu chef, zise Marcu,

par'ca-i vine sa caute cearta cu lumanarea.

Peste putin Mihu esi din curte si pleca sa mearga

la casa satului si de aici la hiserica.

Tinandu-si batul lung in mana dreapta, el merge

drept pe mijlocul ulitei, cu capul ridicat, cu pasi

lati si leganandu-si mereu trupul. Pretutindenea,
pe unde trecea, la dreapta si la stanga oamenii
se ridicau si isi descopercau capetele, femeile stau
cuviincioase, iar nevestele tinere, fetele si copii
grabiau stgi atinga manacu fruntea.
Ori cat de mahnit, el se simtea bine.
Dec lea, mereu din cap la dreapta si la stanga,
lutreba pe unul ce mai face, apuca barbiile unei
fete si o necajea cu maritisul, le da cate un ban
copiilor, iar daca erau din casa mai bung, le lauda
frumusetea, si astfel merged, incet inainte. Sinatea,

ca toti privesc in urma lui, toti vorbesc despre

clansul si toti asteapta cu neastampar nunta, pe
care aveh sa o fad,.
Cand se gancll la nunta, inima iarasi i se stranse.

D cand stia, ca Marta nu ar dorsi ca logodna sa

sL faca astazi, malinirea ii era cu atat mai adanca.

www.dacoromanica.ro

106

GURA SATULUI

Se stApanea ins si se mangaia cu Inuit pretuita

incuscrire.
Da! ii zise, el. E mare cinstea, pe care mi-o

face Cozma; dar cu mult mai mare e cinstea, pe

care i-o fac eu, dand.u-i odorul casei mele.
Plin de aceste simtiri, el sosi la paraul Corbului.

Aici locul cade. In partea, despre care veneh

Mihu, sus, pe damb, este o casa i, inaintea casei,

vre-o cinci, ease femei edeau pe nite pietre la
vorba.
Cared se apropie, femeile se ridicara i ramasera

privind in urma lui.

Mita privi zambind la ele, ii clatina inept capul
i inainta mai departe.

Paraul era aproape toga, vara sec i nu se umpleh

decal pe vremi ploioaBe. Si atunci era insa atat de

mic, incat carele i oamenii treceau fara multii

greutate printr'insul. Un om era insa, care foarte
adeseori trecea paraul i caxuia nu i se cuvenea
sa tread, grind de pe un bolovan pe altul. Cltiiar
inaN. dag, Mihu ar fi trecut insui, Marta era fata
mare; aa, dar inch' acum, doi ani Mihu poruncise

slugilor sa faca o punte pe la un loc mai stramt.

Puntea, cam de doi stanjeni i jumhtate de lunga,
era Mental din doua scanduri de fag puse alaturea
pe nite pari groi, intepenite prin maxi cuie de
fer. Lag, ca oamenii treceau mai Inuit pe langii

punte cleat peste ea; dar in vreme de ploaie,

cand paraul se umfla, ea slujea intregului sat de

trecatoare.

and Milne dete sa scoboare spre podet, vazii

ivindu-se din dosul gardului de peste parau un. oin

'nalt i gros, care veneh spre dansul calcand din

greu, incat par'ca era sa se clatine pamantul sub
picioarele lni.
Acest om era Cosma Florii Cazacului.

www.dacoromanica.ro

ULTRA SATULUI

107

Nu se puteh un lucru mai neplacut. Astazi era

tine sa nu se intalneasca, viitorii cuscri i chiar
intalnindu-se, sa fie destul de departe, pentruca,
clandu-i binetele cuvenite, fiecare sa poata merge

mai departe, ca i child nu ar ti nimic despre

cele ce avea-u sa se petreaca inspre seara. Aici,
la punte, ei trebuiau sa treaca unul pe langa altul,
trebuiau sa-si dea mana, trebuiau sa stea de vorba.
Mihu ii increti sprancenele.
Sus, inaintea casei, stau femeile i priveau in
urma lui: jos era puntea ingusta, pe care nu puteau
sa treaciti doi oameni alaturea, i vorba era, care
caruia sa-si dea cinstea
Ei se apropiau de punte cu pai nehotarati, dar
se apropiau astfel, incat sa soseasca deodata la cele

dona capete ale scandurii.

Mihu stete putin la indoiala, apoi se indarititnicl
Si uzind femeile fu dosul sau, puse piciorul pe
sc ndura.
of atunci Cosma each puntea ce se incovoia
sub pasul lui.
Cam pe la mijlocul puntii ei ii ajnnsera pept
la pept i se oprira turburati i posomorati fatti
in fata.
Noroc bun! grai Cosma necajit.
Sit dea Dumnezeu! raspunse Mihu cu amar
Ei ii stransera mina i steteriti catva Limp turburati i cautand sa mearga fiecare mai departe,
iara femeile de dinnaintea casei incepura a-i astuph gurile.
Prost e facuta puntea asta, gral Comm.
imi pare eau, ii raspunse Mihu suparat, caci
en am facut-o.
Apoi rtin ai facut-o, ii zise celalalt nerabdator,

www.dacoromanica.ro

108

GURA SATULUI

incat nici nu pot sa treaca doi oameni cinstiti

pe ea.

Poftete i treci! gral acum Mihu i sari la

dreapta de pe punte.
A nu! fereasca Dumnezeu! a d-tale e`puntea,

ii raspunse Cosma i sari la stanga, in albia parhului.

Femeile nu se mai putura stapani i in.cepura

sa

bufn.easca.

Daca era facuta de d-ta, trebuii sa-mi dai

mie pasul intaiu la trecere! strigh Cosma i se
departh cu obrajii roiti.
Se'ntelege? raspunse Mihu stapaninduli mania.

Numai decat! Cine sunt eu? Auzi? Trebuie

sa-i las pasul intaiu!

Mergeh apoi Mihu, merge fara de a mai privi
la dreapta on la stanga, mergeh drept inainte, i
femeile par'ca veneau in urma lui hi bufneau i
radeau in hohot i-i bateau joc de dansul. Vedeit
cum una fuge la alta, cum ii spun intamplarea,
cum fiecare ii pune cate-o codita, cite un cornulet,
cum intregul sat nu mai vorbeh decat despre ruin.ea, pe care a patit-o.
Nu mai puteh sa mearga la casa satului, nici la
biserica; el intrh prin vii, i se intoarse pela fantana Corbului acasa.
Ce e Mihule? it intrebti Safta, cand it vazil
intorcandu-se inainte de vreme.
Nimic! toate sent bunt! raspunse el intrand.
in

casa.

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

109

V.

Pe la amiazazi tot satul tia, ca Mihu s'a certat

cu Cosma, iarg dupg amiadzi oamenii i femeile
steteau gramezi-gramezi i nu vorbeau decal despre

ne mai pomenita intamplare.

Unul, mai tiutor de tainele celor doug case,

spunea optind prietenului sau mai apropiat, ca

Toderica se intalnise Vineri sear cu Anica Podarului la portitg, c`a, Anica l'ar fi necijit cu in
surgtoarea i ea el ar fi -zis, ca Marta e subtirica,
incat n'ai ti ce sa faci cu ea, temandu-te ca nu
cumva sg o frangi intre degete i alte deasemene,a

lucruri de luat pest

umgr ar fi graft Toader.

Anica le-a spus toate aceste Floarei lui Ciucur, iar

Floarea a dat vorba mai departe, incat Safta a

prins veste de vorbele, pe care le gaise Todericg,

viitorul ei ginere, i grozav s'a supa'rat i a inceput sa fad, gurg. Mihu, bland ca totdeauna, numai
decat a plecat la Cosma, voind st-i spung, ca data

e vorba aa, apoi nu-i mai a fata. Asa s'au in-

think apoi pe punte i s'au certat din pricina vor

belor, pe care le gra'ise Toader.
Aa o fi! ziceau oamenii i datinau ganditori
din cap.
Cu deosebire Ins fetele i nevestele tinere nu
erau multumite cu aceasta lamurire. Tita lui Colac
auzise dela cineva, ca lucrul stN cu totul altfel.

Adecg Marta nu ar fi voind sg se mgrite dupa

Todericg, fiindcg ar fi in dragoste cu Miron, ai
auzind Simina despre aceasta, i-ar fi zis Cosmii sa
meargg' la Mihu i sg-i spung, ca dacg-i vorba

aa, apoi nu se mai duce Toadei la petite. Aa

s'au intalnit apoi pe punte i s'au certat.
www.dacoromanica.ro

110

GURA. SATULUI

Asa o fi, soro! isi ziceau femeile si nu se

mai indoiau despre nimic.

Nn spuneam eu, ea nu are sa ieasa nimic din
tooth' nunta aceasta? zicea una. Si orbul putea, sa
vaza ca lui Toderica nu'i umbla mintea la insurgtoare. Mereu pe la ezatori, mereu pe la portite...
Asa-i, soro! ii raspundeh alta. Apoi Marta? Na'i

vilzut cum se leagg' de Miron? Nu ziceam eu?

Dach'-i data bogata, isi alege eel putin un barbat,

-Inca sl-i cauti pereche.

Astfel, din vorba in vorba, satul ajunse la in-

telegere, si pe cand se inserh, toti stieau cum s'au

petrecut lucrurile si nici unul nu se mai indoia,

ci Mihu o data cu capul nu-i va da fata din casa.

Cand era insa vorba de Miron, multi clatinau

din cap si ziceau:
Multg apg va mai trece pc paraul Corbului 'Ana

.ce Mihu isi va da fata duph' un cioban.

Femeile hash nici despre aceasta nu se mai indoiau.

In vremea aceasta Toader era vesel, Simina era

necajitg, Cosma era malmit, Marta ii faceh cu ochii

plini de lacrami marturisiri jSaftei, Safta asculta

racith pang in acl'ancul inimii, iara Miron cutriera
culmile muntilor ascunsi in ceata departhrii.

Decand a strans pe Marta in brate, decand a

sarutat-o, decand a desvelit scumpa thing a vietii

sale, sangele u ramasese, infierbantat si sufletul
lipsit de astampar. 0 vedea mereu si mereu fugeh
(le dansa; simtirea, pe care o avuse atunci, mereu
se reiveh si el cguth mereu sa o goneasch. Adeseori

it apuch o pornire de turbare, incat se simtea

uciga si se vedea sfarainand pe Todericg, pe

Mihu, pe Cosma cu o singura loviturg. Si iarg-si

se alina pe o clips, dar do data it apuch dorul
i-1 purth spre vale. Mg duc, isi zicea, o iau si o

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

111

aduc aici, departe, departe de lnme. . , . Dar cum

putea sa rapeasca raangaierea ba'tranetelor?
Norii se strecurau in linkte, unul cite unul, pe

deasupra lui; luna mereu se ascundeh in dosul

for i iara-i iesea pe campul senin al cerului;

stelele, carul cu boii, cloca cu puii, intregi cetele

stralucite pe nesimtite ki mutau locul i inaintau
pe calea robilor inspre cadere: pastoral zacea intins

pe spate, cu fata spre cer i cu privirea perduta

in alancul inaltimilor lumeti, cu care atat de mult
se deprinsese. Acest cer atat de straveziu, atat de

limpede, era campia, pe care Miron se juch in

copilarie, era cartea cea mare, din care in tinerete isi talmacea tainele vietii; iarti acum, cand,
obosit de munca zilei, trupul lui era cuprins de
amortire, sufletul sau deslegat ca o para de foc
se ridica i se depa'rta de la fata p.amantului, pe
care ki ptirea atat de strain.

VI.

Grozav se incl,hrjise Nenea Mihu.

edea, i iarasi edeh ceasuri intregi, far% ca sa
poata e1 la capat cu gandurile sale.

Peste putin el uitase intalnirea neplacuta, pe

care au avut-o la punte i nu se mai g'andea decht

la rautatea oamenilor, care acum aveau despre ce
sa vorbeasca. fi parea ca-i vede adunhndu-se gramezi, ca aude glumele for proaste i adese ori ii
venea sa-i iea palaria, sa plece la Cosma i sa-i
ceara iertare, numai ca satul sa ramaie de rikine
cu clevetirile sale. Cosma ii zacea greu la inima,

dar nu putea sa se manic pe dansul. in sfarsit,

amandoi erau partai de aceea4i soarta, amandoi

www.dacoromanica.ro

112

CRJRA. SATULUI

de o potriva dati pe gura satului; Mihu it priveh

deci mai mult ca pe un paguba i prieten la nevoie. Duminecti dupa amiazazi Barbura lui Corbeiu

veni sa spunti din partea Siminei, ca de cu sari

nu poate veni, fiindca se bolnavise una dintre
fetite.

Toate sunt bune! gral Mihu, cand Safta it

incunotiinta despre aceasta. Sangele i se ridich
insa in cap: aceasta era o ne mai pomenita necinstire pentru dansul! Ii pared bine, ca logodna
nu ,se face; dar seara, cand ar fi trebuit sa se facti,
it treceau fierbintelile.
Nu! ii zicea umbland neastamparat grin
casa, atat de departe nu ar fi trebuit sa mearga;
dintr'un lucru atat de mic, cum au fort vorbele
de la punte, nu ar fi trebuit sa faca unul atat de
mare, cum este acela de a strica o logodna.
Luni de dimineata, vAzandu-1 mai deschis, Safta

incepa a se invarti pe langa ansul. Atat ii vorbise

Marta despre Miron, meat capul i inima ii erau
pline de chipul frumosului pastor; sta insa la indoialg i nu credeh, ca Mihu va vol sa auza despre
dorintele Martei. De cand era incti in leagan, tata
i nauma se mangaieau cu gandul, ca o vor marita
dupa Toderica i acum nirsputea sa se impace cu
gandul, ca Marta ski aleaga alt sot. Cand isi vedea
insa fiica prtipa'ditti i privea in ochii ei staruitori,
incepea sa se induioeze; ears cand Marta scapa
cite -o lacrama, indata ii zicea:
qMarto! vino draga mamei, sa mergem la el.
Nu, ii zicea Marta. Nu pot! Du-te singura,

ctici mie imi vine sa ma ascund in fundul pamantului.

Ear cand Safta plech, Marta fugett dupa dansa

Si o rugh sa nu mearga.

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

113

Mihule! grai Safta in cele din urma. Am

g-ti spun o vorbg.
Mihu dete din cap si intra cu dansa in casii,
apoi se aezh ta'cut.
Prectun vad, zise acum Safta intristatiti, din Ma-

ritiul Martei nu are sg se alea0 niinic.

Nu tim Inca, ritispunse Mihu arzat. SA' yedem, ce zice Cosma.

Ce zice? u intAnapina Safta. Pentruce n'a fgcut
logodna eri? Se vede, ca i-a schimbat gandul.
Nu ,stiff ! grgi Mihu, dad ar fi astfel, trebue
sa a0eptgm, ca sir-ei trimeafg oamenii, pentruca
siti-mi intoard, vorba, dupg cum se cuvine. Tar
dad nu, urmg el st'apanindu-se, apoi o sa vedem,
care-i mai tare.
Se vede, ca Todericg nu o mai vrea pe Marta,

boTgi Safta cam turburata.

Nu o mai vrea? zise Mihu aprinzandu-se.

Cum? Ori nu-i pare destulg fata?
Nu to aprinde, dragg' Mihule, rAspunse nevasta,

dar vezi, pe semne s'o fi vorbind prin sat,

Toderic'a a auzit.. .
Ce se vorbete prin sat? intrebg Mihu albindu-se ca varul.
Mihule dragA! ii zise Safta ingrijat'a, linitete-te! Nu to -am Vazut nici odatg atat de nergbdgtor.

Vezi, to tii, cum sunt tineretele. S'ar putea, ca

Martei sg-i fi cgzut vre-un flgcau la inima, i Toderica sg fi auzit si aka sk- nu o mai voiascg.
-- Cum aa? intrel," Mihu cu ochii mari.
Safta suspina din greu, apoi incepii sg l'acaraeze.

Mihule! zise ea, nici odatg nu ne-am gandit

la una ca asta. Se piiipgdete, piere, se usucil. De

ieri dimineata nu mai vorbete dedt despre dansul; plange i susping, incat. Imi sfaie inima.
T. Sim ici.

Nuvele.

www.dacoromanica.ro

114

GURA SATULUI

Sarmana fatal zise Mihu induiosat.

Pentruce nu mi-ati spus mai demult?
Nu stiam.! urma Safta. A trecut un an de cand
mereu imi vorbeste despre dansul, mereu mi-1
lauda, mereu imi spune, cat e de voinic, de frumos

si de dulce la vorba; totdeauna imi vorbea, insa

asa, ca nu ma gandeam la nimic. Acum de data
nu o mai cunosc. . . si nu stiu ce-i de facut. : .
Uite, Mihule, sa nu to
e un cioban de la
munte si nu stiu. . .
Un cioban? sopti Mihu racit in tot trupul.
Da, un cioban, raspunse Safta.
i Marta it iubeste?
Da, incat se prapadeste, zise muma plangand.
Mihu cazu pe un scaun de Tanga masa, isi rezama, capul in pumni si stete cateva clipe tremurand de sguduire.
Mi-atimancat viata! strigh el dupa aceea ridicandu-se. Ce sa ma fac? Mai bine ii sucesc gatul
decat sa ma faca de rasul si batjocura lumii! Uncle
am ajuns?
Mihule! o sa-1 uite cu vremea, gral Safta calcandu-si pe inima.

Da, strigh Mihu plin de amaraciune. 0 sa-1

uite de dragul altuia. Lnmea-insa nu o s-1 uite!
El isi acoperi fata cu aruandoua manile, stete

putin in lupta cu sine, apoi se indrepta si gral

linitit, dar aspru.

Ada-mi fata!
Mihule! striga Safta inspaimantata si cu ochii
atintiti asupra fetei lui aspre.
Adami-o! on ma duc s o aduc eu insumi, ca
toti argatii sa vada, cum o aduc, ii zise Mihu.
Safta esi, ears Mihu rain,ase nemiscat la locul,
in care se dia. Peste putin Marta, insotita de mu-

www.dacoromanica.ro

115

GURA. SATTJLIrl

ma-sa, intra cu capul ridicat si cu fata alba, dar

lim tits.
Marto! zise Mihu. inabusit. Dar ce sa-ti zic?

Tu mergi de capul tau?

Nu merg, tata! ii raspunse ea.

Nu mergi? dar umbli si vrei sa te mariti precum to poarth gandul, gral Mi hu.
Nu vreau! raspunse Marta hotarata.
Atunci ce vrei cu acel ticalos? strigh Mihu
purtat de patima.

Marta se zgudul in tot trupul, obrajii i se ro-

sira, ochii i se umplura do vapaie, buzele incepura

tremure; ea Men. nn pas inainte, apoi zise cu
raceala:

Taich! nu zice, ca e tichlos,

caci iti batjo-

coresti fata!

Aceste cuvinte erau grhite cu atata simtire, in

cat Mihu de odata nu mai stiii ce sa i face, ce

sh-i zich.

Marta se apropie si se alipl de dansul, isi asezh bratul pe umarul lui, apoi gral:
Lash, taicil, nu te supara! nu fii mahnit! Nu
am sh-1 uit in viata mea, dar nici odath n'ain sa
va vorbesc despre dansul. El s'a dus, pentruca sa
nu se mai intoarca. Poate insa, ca dace l'ai nonoaste, i-ai zice sa ramaie; ath.t_e d_e_nu stiu cum,

incat nu se poate sh-1 vezi si sh, nu-i ducidorul.

Nu car sa-1 mai vad; day doresc, taich, sh,-1 vezi
si tu, apoi maYita-ma duph, cine vei vol.

Draga mea copila! raspunse Mihu miscat.

E mai bine sh nu-1 vezi nici tu si nici eu sa-1 vaz.

Mi s'ar sfarama. inima.
Dach, socotesti, tata, apoi fie 5i asa! gral Marta;

dupa aceea esi incet din case, iara Safta esl in

urma ei.
Mihu se lash pe un scaun de laugh mash', 15i

www.dacoromanica.ro

116

MIRA SATULUI

rezema eapal pe cot si ramase vreme indelungata,

perdut in ganduri mistuitoare. Viata ii era rupta

in dourt: dupa toate Me a suferit in cele din mina
zile acum se temeh, ca nici in viitor nu-i mai ramane nici o mangaiere. Nu se mai indoia, di Marta

peste catva timp se va alina si va perde gamhil

de dragoste pentru pastor; dar suferintele ei mai
grele erau pentru dansul? Ar fi purtat si aceste
suferinte, si nu-1 mithnea decht un singur gand :
Ce va zice lumea? Toata viata a trait astfel, ca
lumea sa poata vorbi numai bine despre dansul;
asa invatase dela parinti; asa se obisnuise; asa isi
are din multumirile vietii, si acum
deodata vedea Fisipind-se partea cea mai seuinpa

gases, cea mai

din pretul bogatillor si al bunelor sale fapte.

Intr'un tarziu, el se ridica, isi netezi fruntea,
apoi grai ineet si fricos:
_Dar ce-mi pass de gnra satului!
Dupa ce rosti aceste cuvinte, fata lui se schiniba;
nu mai era Mihu, omul bun si bland, si omul hogat, caruia nu-i mai pass de nimeni.
Afars incepura sa latre chinii.
Mihu esi.

Erau Mitrea si Simeon.

Stapanul casei ii primi dupe cum se cuvenea,

ii duse in casa, apoi, dupa ce-i porn sa saza,

intreba, ce gaud bun i-a adus la casa lui.

ii

Pentruca sa nu facem make cotituri la dreapta

la stanga, raspunse Mitrea, am venit pentru

vorbele slake, pe care le-ati avut en Cosma.
cNu are pricina, grai Mihu rece.
Adeca da! urmii Mitrea. Cearta a fost din
si

pricina copiilor, si vina, pe drept vorbind, nu este

nici a unuia, nici a altuia. Si fiindea se vorbeste
prin sat, ea nu ai fi voitor sa-ti dai fata din casa.. .

www.dacoromanica.ro

GURA bATULUI

117

q.Asa-i! zise Mihu, ne vine greu, sa ne des-

pgrtim de dansa.

Tocmai hind ca-ti vine greu urina Mitrea,

si pe drept vorbind, stim ca ai puteh sa faci cum

vrei in casa d- voastra! dar, fiindch se vorbeste prin

sat, ca nici fata nu ar cam vrea si nu ai fi tocmai

voitor sa nu-i faci pe dorinta, de oarece e singura,

pe care o ai .

. .

oAsa-i! zise Mihu multumit. Tinem sa o vedem

fericita.

- Si fiindcg se vorbeste prin sat, urma Mitres.,

ca ai fi hotgrat sa -ti iei ginere in casa, adica sa

zidesti de alhturi o cash pentru Marta, si ai fi zis,

ca nu ravnesti la bogrttia nimhnui, chei ai de uncle

sa dai . . .
Asa-i! zise Mihu, incepand a se nicindri. Mult,

putin ne-a dat Duinnezeu, numai noroc sa fie.

dat Duinnezeu! grrtl Sintion.

kti. flind astfel, incheih Mitrea, Cosma s'a gandit,

ca nu ti-ar fi cu suparare, dacti ti-ar inapoia vorba,

to -ar rugs sa fii bun ierthtor si sa randineti cu

cinste ca mai inainte.

Mihu steteh turburat inaintea oaspetilor sai.
Asa-i, zise el, imi pare bine de vorbele, pe care

mi le trimite Cosma; dar nu inteleg cuvintele

despre maritisul fetei mele.

Vere Mihule! gral Simion asezat si cam aspru.

Si -ini ierti vorba, dar ne esti cu supgrare child

vrei sa ne ascunzi un lucru, de care se reazema
cinstea casei, dela care venim. Slava Doinnului!
satul nu e pustiu si este pe ici pe colo cate un
oni, care stie ce se petrece prin casele vecinilor.
Oamenii iti laud/ darnicia si spun, cat de mult
l'ai fi luat in drag pe Miron, oierul; iara d-ta voiesti acum sa arunci vina pentru stricarea logodnei
asupra lui Cosma.

www.dacoromanica.ro

118

Grill SATULUI

Fereasch' Dumnezeu!

grai Mihu, sunt gata sa

o spun intregului sat, ca vina e din casa noastra.

Dar prin sat se vorbete mai mult decat este adevarat, i despre maritiul fetei mele cu Miron
pang, acum nu s'a luat nici o hothrare; aceasta,
vg rog, sa le-o spuneti tuturora.
Dar a fost vorba, zise Mitrea.
Da, ca sa va spun drept, raspunse Mihu, aa,

in treacht, a fost; i data ni s'a potrivi flheaul,

apoi, cum va fi voia lui Dumnezeu.

Te intelegem acum! grh'i Simion zambind.
Dar noroc sa ai de ginere. Ce-i drept, flacaul nu
e bogat, dar e flacau, incat sa -i fie satului cinste
de 'Jamul.
Nu-1 cunosc, zise Mitrea, dar aa, Sc zice prin sat.

Eu i1 cunosc, gral earhi Simion, i ti-o spun

din inima.

Mihu sta buiguit intre aaandoi, privia cu indoiala cand la unul, cand la cel-lalt i nu tia ce
sa le mai zica. El le dete mina, ii petrecii pang la
poarta, dar nu-i mai dedea seama despre cele ce
face sau zice.
Ar fi dorit sa vie cineva sa -1 intrebe, pentruce
au venit Mitrea i Simion; dar nimeni nu se arath.
Se intoarse dar in cash, i incepu sit umble nedamirit in sus i 'n jos. Se siinteal cu totul alt om.
Miron! ii zise el inseninat. Numele e bun. Se
vorbete prin sat, ca a fi hotarat sa -1 iau de ginere

in casa, ca a fi hothrat

sg-i

zidesc de alaturi o

cash'. Cate nu mai scornesc oamenii?... Dar adech

pentru ce sa nu fie cu putinta. . . Hm! Cum zice
Marta: poate ca daca l'ai cunoate, ai judech cu

totul altfel. Se'ntelege, ca am fost cam pripit.

acum Mihu incepek sa dea cu socoteala, ca
trebue O. fie ceva de Maul acela, clach, Marta it
iubeh. Vedea in gandul sau, cum meterii lucreaza

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

119

la casa, cum el insui imparte porunci, vedea, pe

Marta cu copilul in brate i auzea, cum oamenii
isi zic: Se vede ca o dureaza pentru Marta. fi parea
ca aude cum nepotii ii povestesc: Asa i aa era
pe vremea, child Mi hu ii luase ginere i-i zidise
o cast.
Era un farmec nespus in toate aceste.
Mihu plecal spre uA, dar cand era sa deschida
se oprl i zise:
Nu! nu Inca! sa nu ma pripesc! SA vaz mai
'nainte, sa mai intreb, sa ma incredintez mai bine,
sa -1 vaz apoi cu ochii mei.
Earai incepu sa umble prin casa i sa-i cumpiineasca gandurile.
De odata fata lui se intuneca.
Vedeh pe Cosma inaintea sa, i sufletul i se
umplea de amArAciune, cand se gandea, ca Cosma
ar puteh sa-i zica:
Tot omul cu oamenii de seama lui!
Nu! 1*i zise Mihu, en tot nu-mi dau fata dupa
un cioban; mai bine sa ramaie fata mare!

VII.

Casa lui Mihu era trista i mahnita, tineretea

i darul veseliei perisera dintiansa.
Safta, harnica gospodina, edea retrasa i tacuta
ceasuri Intregi fAra de nici o treaba i departe de
placutele griji ale casei. Dumnezeu u daduse destul; aveh din ce sa traeasca i nu se temeh, ca-i
vor ramanea, copii necapatuiti.
Mihu, stapanul mandru de bogatiile sale, din
potrivA, din zori de zi pana in seara tarzie muncea

www.dacoromanica.ro

120

GURA FATCLUI

alaturea cu slugile. Feciorii ii erau inch tiueri;

le mai ramanea destula vreme sr), munceasca.
Marta, in sfarsit, era blanda, harnica si totdcauna
in vne bunii, rata de a le zimbi celor ce-i privesc

in fata; dar ea nu mai era copila sburdalnica ce

riisfatrt lumea prin neastamparul veseliei. De pe
) zi pe alta sangele ii pierea din obraji si vinele tot
mai mult ii strabateau prin pelita alba a manilor.
Despre intamplarile petrecute nimeni nu mai cuteza sa vorbeasca, si aceasta. tacere, purtarea
si prefacuta uitare it umplcau pe Dlihu de
ingrijare. Par'ca se temeh de ceva, si on uncle
priveh, el nu vedeh de cat o mustrare ascunsil.
Sub acoperamantul casei sale era mereu nedtnirit,
iar cand (-sea intre oameni, nu-si mai gaseh cumpatul si buna chibzuiala de mai nainte, fiindca se
stieh judecat in taint si nu cunosteh judecata lumii.
Ar fi dorit sa vaza, pe cineva plangand; dar nimeni
nu plangea. Ar fi dorit sii-1 mustre cineva; dar

nimeni nu cuteza. Ar fi de dorit sa se mai in-

tample ceva, dar intamplarile se insirau dupa obiceiul vremilor. Nu putea

dea seama, ce doreste; simteh insa, ca, lucrurile i1 supara si ca nu
mai pot rilmane cum sunt. Toata casa i se schimbase, fara, ca sa poata intelege destul de larnurit
pentruce. Inima i se umplea de amaraciune, cand
vedea ca, nimeni in lume nu'si mai deschide sufletul inaintea lui si ca a ajuns a fi strain cbiar
si intre peretii casei sale.
Adeseori sta si privet asa in lunie, da din umeri
i iarrtsi urnia lucrul. Era o suparare in cast, dar
aveh sa treaca si asta.
Zilele treceau insii, si nintic nu se schimbh.
De pe o zi pe alta isi perdea rribdarea, se mania
fat% ca sa stie pe eine, si-i venea pofta de cearta.
Peribise ceva cc' nu mai putea grt'si ; era obicinuit

www.dacoromanica.ro

GURA. SATCLUI

121

cu o multime de lucruri, care nu i se mai puneau

in tale; ii lipsea rostul obicinuit sff ticna de toate
zilele.

Cosma ii sta Illiliului grew pe inimti. El era vi-

novat de toate; pentru el se urmaseril lucrurile

cum s'au urmat. Dar socoteala era ineheiatti, si

Cosma par'ch nici nu mai era pe fata ptimantului.

Intro Druninech, intorea'ndu-se dela biserich,
Mihu gtisi pe Safta sezand singura la fereastra din

casa tea mare. Atat era de adancitti, Inca treshri cand ii simtl intrand in cash.
Mihu nu se mai putit sthpani.
La ce te gandesti, nevastrt? gruff el.

oLa ce sit, ma gandese? ii rrtspunse ea. Stiff cum

stint gandurile: yin cu sila si se due ftirti de veste.

Asa-i! zise Mihu usurat.

Dar, and ochii for se intalnirti din non, el vtizit
furisandu-se o laertimrt din ochiul sotiei sale.
Safto! zise el cam aspru. Prea te dai duph fata.

Dar n'o vezi cum e? ii rhspunse nevasta cu

ainhraciune.

Ce zice? intreabh Mihu nelinistit.

Nimic! gr u Safta. Nu vrea sit se dea in vorbh
despre dfinsul.

'Mihu rrtmase catva timp cuprins cle o vie ingrij are.

Safto! gill el hottirat. Sit o intirittim duprt el.

Fil cum. vrei, rrtspunse ea.

Sit fac cum vrcau? zise Mihu. Ori nu vrtd,

tit v'ati perdut odihna si vi-ati schimbat firea. 0
sh mi. duceti "Anil la anul tot asa. Vren cum
vreti voi.
oMihule! grAl actun Safta. Nu zice, cii not voim!

Tu esti sthpan in cash; to fa cum vei

Asa-i! zise Mi lin turburat. Asa-i! zise iariiui

www.dacoromanica.ro

122

GURA SATULUI

ridicandu-si mereu parul de pe frunte. Asa-i! eu

am sa hotarh'sc.
Ar fi dorit, ca Safta sa mai zicii ceva; Safta insa
vhzand ca el nu mai zice nimic, tacit si ea. Astfel

au stat, fiecare cu gandurile sale, pang ce a intrat

Marta, ca sa intrebe, daces, nu vor s seazh, la mash.
Mihu acum simteh pe umerii shi intreaga sarcina

a lucrurilor viitoare; dar nu se putea hothri. Daces

ar fi fost cineva sh-1 impinges intr'o parte on in
alta, fie un copil, fie chiar unul dintre slugile sale,
el s'ar fi bucurat; acum insa chiar nici Safta nu-i

mai zicea: Eu nu zic sa faci, barbate; cred insa

ca ar fi bine.
Era in sufletul lui o lupta, care, de la sine, nu
se mai putea canna, si in cateva zile aceasta, lupta

it sech de puteri. .Mercuri luh deci un fel de hota'rare, isi puse in gand sa cunoasca, inainte de
toate, pe Miron, iara Joi de cu zori pleca la munte

zicand, ca merge sa vaza turma dush la jir.

Seara, cand'se intoarse, buiestrasul era plin de-

spuma. Mihu descalech incet, iar and Safta it

intreba despre trebile zilei, el raspunse scurt si
cuprinzator: Toate sunt bune!
A gasit stana lui Miron; dar pe Miron nu 1-a
niai gasit. Plecase cu vr'o trei saptamani mai intinte. Isi vanduse partea din turma, isi luase viteii
.juncanii si plecase,
nimeni nu sties uncle si
iimeni nu sties pentru ce. Se dusese in lume.

Mihu Meek deli era cuprins de o vie parere

Marta, fata lui cea inteleapta, tot ma?

ale rh,u.

,trans i se lipeh de suflet; se simtea par'ca anumefacut de Dumnezeu numai si numai de dragul sit
si chiar feciorii sai ii pareau strain.
Dar Marta era multumita si nu mai cerea nimia;
iarh, el insu-si nu mai avea nici o dorinta pentru
(lama.

Era trista, casa lui Mihu, trista si mahnith.

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

123

VIII.

Vremea dh, si vremea duce: vremea e stapana

lumii.

Trecuserh doi ani de zile decand casa lui Ali hp.

fusese zguduith. Farmecul intamparilor stansesb
dureri si dorinte, dar nu a putut pune inimile la
locul for de mai inainte.
Despre Miron nu se mai vorbeh prin sat decat
din cand in cand, pe la sezatori sau in serile de
iarng, cand fetele si flhchii se adunau la clach.
atunci Ins vorbele se insirau ca trite poveste
ramash din batrani. Toatg lumea stia, ca Miron s'a
dus in lume; nimeni bash nu stia, unde s'a dus
si ce s'a fh'cut. Unii credeau c'a intrat in oaste,
altii ca a trecut muntii, si iarhsi altii credeau, ca a

trecut in tara turceasch si ca nu se va intoarce

decat cu chimirul plin de galbeni. Singurg Marts,

ar fi stiind unde e Miron; dar nimeni nu cutezh
sh o supere cu intrekhri, fiindch stia de mai 'nainte,

ca -i va tit vorba. In .casa lui Mihu, Miron era

uitat; Safta de mult nu se mai gandea la el; iar
Mihu numai atunci isi aducea in treacht aminte,
cand prietenii buni 11 apucau cam pe departe
despre mgritisul fetei, l'audandu-i pe cite un flhch'u

ce ar fi bun de ginere in cash. Mihu isi aduceh

aminte privirea, cu care 11 intampinh

cand

era vorba de asemenea lucruri, se faceau ca nu

intelege si se intorcea mahnit acash.
Nu mai erau vremile dedemult.
Mihu zidise casa de algturi, pe care si-o gandisc odinioarg atat de frumoash. Vasile se insurase

si aveh un copil. Tata si feciorul erau vecini si

oameni de aceeasi cash', cum be veneh mai bine.
Safta aveh nor in cash, si nu aveh, cand i-ar fi
www.dacoromanica.ro

124

GURA SATULUI

lost cu suparare. Nepotul era cand is mama, cand

la bunica 9i cand iara5i la matua, era purtat de

pe brat pe brat i le da tuturora de lucru i pe

-oti ii intinerea.
i Toader se'nsurase.
N'am zis-o? strigau nevestele pe cand era loi orbul putea sa
4odit cu Anica Podarului.
vada cat de colo.
Se vorbea, ca Mihu are sa fie nun, de oarece
Linea foarte mult la cinstea cumetriei, i e mare
om de casa acela, care ne cununa copii i ne boteaza nepotii. Dara Cosma nu tia, daca Mihu va
fi bun voitor de a primi, ear Mihu era jignit i
nu-i ven.ea sa se arate doritor de cinstea cumetriei.

Mihu cu toata casa a fost poftit la un scaun de

odihna, un pahar de bautura i mai multa voie
buna, i, poftit fiind, nu putea, sa lipseasca. La
nunta apoi incetul cu incetul sufletele se deschisera; inspre sear Safta se saruta, cu Simina, earn
pe la miezul noptii Mihu stranse indelung mama
lui Cosma.
Sa traleti, cumetre! ii zise el din toata' inima!

Daca nu-mi eti, tin sa-mi fii, cu voia Domnului,

tin skmi dai cinstea aceasta!
In partea mea e cinstea! raspunse Cosma, indreptandu-se cu mandrie, inalt i gros.
S'a schimbat casa lui Mihu, s'a schimbat satul,
lumea intreaga s'a schimbat; numai Marta ramasese tot cum a fost, blanda, harnica i totdcauna

in voie buna. Dar atat de demult era, ca Marta

fusese tot astfel, incat nimeni null mai aducea
aminte de vremile acele, in care era altfel; lumea
se deprinsese cu firea ei, Si par'ca ea totdeauna a
fost fata inteleapta. Acasa, la biserica, la joc, la
claca, la nunta, pretutindenea, fata cu oamenii, ea

www.dacoromanica.ro

125

GURA SATULUI

se arrita scurta la vorbe, in voie bung si plink de

bunk cuviinta: asa o stied Safta, asa Mihu, asa o
stied lumea intreaga.
Numai cite odati ea isi pierdea rabdarea obicinuita.

Cu deosebire de cand se facuse bunk, Mihu incepil a fi strtruitor. Isi vorbea mereu despre perii
incaruntiti inainte de vreme; se tanguiea, eh' n'a
avut noroc, spunk mereu, ca o singura dorinta ar
mai avea in viata; ba intr'un rand 11 vorbi Martei
despre vredniciile lui Lepadat, feciorul lui Petrea
Dogarul, si in alt rand despre Dinu, feciorul lui
Popa Nichita, preotul din Bataseni.
Cand se apropia toamna, Marta pe zi ce merged
se facea, tot mai nedumirita, mai ganditoare, adese
on era tristrt, dorea de singuratate, in sfarsit
perduse linistea. Adese ori, card skrile erau frumoase, u placea sa stea vreme, indelungata pe laita
din fundul gradinii, cu capul razemat de tulpina
parului si perduta in ganduri nehotarate.
Marto! ii grai Floare,

Vasile, vazand-o

perduta astfel in ganduri. Ia mai lass gandurile!

Nu te intrista. Odatti-i lume; odata-i tinereta.
Eu sk ma'ntristez? intreaba Marta uimita. Dar
pentruce?
Pentruce, gral nevasta. Te vad ca stai mereu
pe ganduri.

Esti, nu stiu. cum, zise Marta cu viosie. IIite,

urma apoi mai incet, to poate ca nici nu-i tutelage:

stau aici si privesc in lume, imi inchid ochii si

privesc mereu si nu gandesc nimic. E, nu stiu

cum, minunat locul!

Floare dete din umeri,
i te gandesti la el, zise ea apoi cam necajita.
La el? intreba Marta, privind-o cu. ochi maxi.

La tine?

www.dacoromanica.ro

126

GURA SATULUI

Deodata ea se cutremura Si se indrepta spre

Floarea.

Inteleg! zise zimbind. Da! ma gandesc cateodata, dar foarte arareori. . . E de mult de atunci;
par'ca nici nu-i adevarat.
Ei bine! atunci pentruce nu vrei sa to mariti?
gral nevasta.
Nu cuniva crezi, ca pentru el? o intreba Marta
speriata.

Dar ce alta sa. cred?

Sa vorbim despre alte lucruri, u zise Marta.
*tiu ca n'ai sa ma intelegi! Atat ma simt de bine
aa cum sunt, incat nu ma pot hotari sa, ma marit.

Floarea iarai dete din umeri, dar, privind in

fata Martei, nu mai indraznl sa-i vorbeasca despre

mariti. Ele mai stetera catva timp de vorba, apoi
se intoarsera in curte.
Inainte de a dormi, Marta se gandi timp indelungat la Miron. Ar fi dorit s tie ce s'a facut,
unde este i cum ii petrece zilele. Dar aceasta
dorinta, odinioara atat de vie, incat ii punea sangele in fierbere, acum era ca o blanda suflare de
vant, de care frunza .plopului abia se clatina. Si-1

inchipuia, dar nu puteh sa-1 mai vaza inaintea

ochilor inchii. Era ters din sufletul ei i in urma

lui nu raniasese decat o placuta aducere aminte

a irului de intamplari i de zguduituri sufleteti,
prin care trecuse. Dar aceasta aducere aminte era
atat de placuta, incat Marta ii stranse ochii i sus-

pink cand .gandi, ca i aceste urme vor mai peri

din sufletul ei. Ar fi voit sa planga i nu putea.
Grozav ii parea viata de dearth', nici o dorinta i
nici o durere nu mai vedeh intr'insa.
Era Dumineca. Marta se duse la biserica i, dupa

pranz, petreca pana in amurgul serii la joc.

Seara, intorcandu-se de la joc, se oprl cu to-

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

127

vargele ei la fantana Corbului, se aeza pe doaga

fantanii i stete catva timp ganditoare.
Tineti voi minte, cand ne canta 1VLiron din fluier,

zise ea, i intaia oara dupg doi ani de zile incepa

sg vorbeascg despre danaul.
Pe cand sosi acasa, luminile se aprindeau.
Erau oaspeti la cask
Inca -de Joi, Pintea Dubaul trecuse cu vite la
targ i statuse cateva ceasuri la prietenul eau Mihu,

avand cu sine, ca din intamplare, kiipe tovaraul

shu, Manea Vatavulai. Acum ei se intorceau de
la targ, i clupa cum ii poftise Mihu, trasesera la
gazdg, pentruca mane-zi WA' piece mai departe,

Enda.' era cale de o zi buna pang la Valea-Sa-

rata, tocmai dincolo de munte.

Marta stia de ce e voba. Inca, Vineri seara Safta
ii spusese, ca Manea e un om foarte cum se cade,
aezat i cam tiutor de carte. El avuse nevasta
i doi copii, dar i-au murit, sarmanul de el.
La cing era masa mare. Pintea, ca om sfatos,
-tined firul vorbei cand cu Mihu, cand cu Safta,
and cu Vasile; vorbea insa mai ales despre la

i zicea mereu, ca daca

n'ar fi om cu cask i-ar ca'uth aici o nevasta pi
nu s'ar mai intoarce.
Manea, un om ca de treizeci de ani, scurt i
noi i la d-voastrg

spatos, cu mustata groasa i cu ochii maxi, edea

razemat do spatele scaunului, da din umeri, zambea

din cand in cand, dar nu sporea vorbele.

Toata seara Safta i Floare erau vesele, Vasile

sta retras, iara Mihu se mica nerabdator pe scaun.

Marta era blanda, deteapta i mai in voie bung

decat de obicei.
Dupa, masa Mihu cauta sa fie singur cu Marta,

jai% ea nu-1 ocoli.

www.dacoromanica.ro

128

GURA SATULUI

Privirile for se intalnini, dar Mihu nu tia cum ar

vrea i cum nu.

Ce zici, Marto? grill el, in sfarit.
Ce sg zic, rgspunse ea, N'ai vrea, taica,. Dar
data tot trebue sg fie, i e mai bine ar.
Aa-i, fata mea, zise Mihu, mai stete putin
cuprins de nedumirire, apoi e1.
Marta ramase catva time nenairata. Oclui i se
umplurg de lacrami. Ea ridica amandou'a mainilo,
1i coperl fata i ii terse lacramile din ochi.
Doamne, cum trece vremea! zise ea 1 e1.
urma tatane-sau.

in_

IX.
Era balciul de toamng dela Sarata, unul din:acele-

balciun vestite, la care oamenii se aduna pang depeste noug Hari noua man.

Cand ziva de sfantul Dimitrie se apropie, pecoastele muntilor, prin infundaturile vailor, de
alungul Podgoriei, pretutindenea, pe unde omul
i-a intemeiat adaposturi, pana la cele mai departate-

odai de pe es, lumea se puree in mirare.

Sgrata se Incepe de jos, de pe tarmuni raului,
unde se despart vaile i se crucirazg drumurile
de tars, i se Intinde sus pe coaste pans la plaiul
intins, unde Inc a de Joi se inirg corturile negutatorilor i cramele Insemnate cu steaguri in mai
multe fete. Vineri drumurile de dimprejur incetul
cu incetul se umplu i pang seara sgomotul lumii
adunate umple Valle din fata coastei.
Dar balciul e mai ales o sarbatoare de intalnire
i de vesela petrecere. Lumea cea multi, oamenii
ce vin ca sg vaza i sa se arate, fetele i nevestele

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

129

sprinteni si gata,
tinere ghtite ca de nunth,
de a se prinde la hors, chluserii mlhdiosi si iuli

la pas, intreaga lume veselh nu se adtma decat

Dumlnech.

Duminich lumea curgeh mereu; unii urcau din

sat, iarh altii veneau despre munte.
apropierea intrhrii despre munte, inch de
Sambhth seara se asezase un car cu patru boi,
inchrcat pe jumhtate cu Mn. Duminech dimineata
fanul era desch'rcat si aruncat la oistea carului,
iara, cei patru boi, dimpreuna cu cinci juncani, ruinegau Imprejurul porsorului de fan.

In carul dese,rtat era un fer de plug, cateva

coase, o peatrh de rasnith si, legate la un loc, mai

multe lucruri de ferhrie.

Miron sedea, pe laturea carului si priveh and

spre munte, cand spre balciu.
Marta era logodith cu Manea Vhtafului, asa-i
spusese cineva cu cateva zile in urmh si asthzi era
sa vie la balciu, ca sa cumpere darurile de nunta
si sa se arate lumii.
Doreh sa o mai vaza odath'.
Vremea trecea insh, soarele se ridich mereu pe
cer, darh bAsura Mihului Saftei nu se ivea despre
munte.

Miron demult Incepuse a fi neradritor, dar fata

ii rhmaneh plina de o linistith obosealh si privirea

i se muta, Incet dela un lucru la altul.

Cateodata el se ridica cumpatat si sthtea, timp
indelungat in car.
Cioarecii striinti de aba, chmasa lunga pana, aproape la genunchi, cusuta pe margine cu fire de
matase galbenh si incheiath la brau cu chimirul
iugust, din care eseau praselele groase ale unui
cult, pieptarul albastrn cu cinci bumbi kithreti,

manecile largi tivite tot cu mhtase galbena, phihria

1. Sim Lei.

Nuvele.

www.dacoromanica.ro

130

GITEA SATULIIr

lath ce-i sta data indarat, in cat acoperea tot parul

tuns i lash desvalitti intreaga frunte rotunda i
neteda, toga infatiarea i se potrivea cu cumpatul
micarilor i cu intelepciunea ochiului. Dip. cand
in cand el ii apuch musteata groasa, dar scurta

cu buza de din jos i o netezea, apoi iara'i ra,

manes cu buzele stranse i cu fata nemiscata.
Marta era sa se marite. Era un lucru firesc sa
se mgrite. Aa se petrec lucru Me-in lume, ear nu
altfel.Dar voih a!o_mai vaza odatg i atat!

in zadar atepta insg, caci Mihu, care statuse

de gazda la Pintea Dubaul, intrase espre sat i.
pe cand Miron privea nedumirit spre deal, trasura
lui Mihu i aceea a Duba'ului traserg in umbra
unui carpan din apropierea padurii dela dreapta.
Mihu i Pintea sgrira voinicete pe earba uscatg,
iara nevestele se deterg jos i incepura ali scutura, hainele i a le potrivi pe trup.
Urmarg apoi vorbele. . . ca lumea e multi.. .
ca locul e frumos, a timpul e potrivit, in sfarit,
dupa cum e obiceiul omului cand sosete undeva.
Acum voi plecati in Calle voastre, ca not mer-

gem sa vedem, tine, cum i in ce fel, zise Mihu

in sfarit, poftind pe Pintea sa, mearga cu dansul.
Se putea, ea, din intamplare, sa dea peste Manea.
Era vorba, ca disearg sa He cu totii la casa lui,
apoi mai aveau sa cumpere mai una, mai alts; nu-1

puteau deci lash sa -i caute de-a oarba prin targ.

Plecand, Mihu i Pintea o luara cu pai masurati
spre partea, unde lumea se inghesuia. Intrai apoi
in balciu, nu inaintau decat pas cu pas. Aici era
un prieten, cold o rubedenie i earai in alts parte
un cunoscut de mare cinste. Mereu steteau de
vorbg. Pintea spunea, aa cam pe departe, cum
adeca s'a intamplat ca Mihu sa, vie la balciu, iara
Mihu, dei nu era tocmai in voia lui cea bunii,
www.dacoromanica.ro

GURA SATULVI

131

simtea, ca umbra prin mijlocul lumii si zambea,

multumit.

Peste putin se opreau la niste saci cu bucate,

la o pereche de boi frumosi, la un cal trupes, la
un vraf de lemr[gii-eTpentruca-vorba sA fie scurtA,

umblau ca prin targ.

Dar Pintea ducea pe Mihu tot spre partea de
la deal, unde ,sties CA va gag pe Manea.
Child erau s treaca pe langa carul, in care statea Miron, Mihu se opri si incepu sA se invarteascii
imprejurul juncanilor.

Bung, prAsilil, zise el, apoi se intoase spre

Miron gi ramase catva timp cu privirea atintitA la e1.

Cum ttii juncanii? intreba el.

oNu-i vand, raspunse Miron rece.
Ce-ai dat pe ei? intreba earAsi Mihu.
Nu i-am cumpArat, raspunse eargsi Miron.
Mihu mai privi odatg, sus la Miron, apoi se intoarse jignit, ca sa plece mai departe.
Fata lui Miron se deschise. El puse" mana pe
rents, isi dete want gi, rgizemandu-se pe brat, se
arunch din car inaintea lui Mihu.
Sunt de prasila mea, zise el zambind cu bung.
cuviintk,
vand, clack' sunteti doritori de a-i
cumpara.

Mihu era multumit.

Nu tocmai, zise el, insa imi plat juncanii
doream sa le stiu pretul. Yi aduci de departe?
De la Vadul-R,Au, raspunse Miron.

gi

Cum? tocmai de la campie? intreba Pintea

uimit. Dara soiul pare a fi de munte.
oAsa-i! gral Miron. Sunt prAsiti la munte, dar
in urma i-am dus la campie.
Asa mai inteleg gi eu! sA ai noroc, nepoate!
grai Mihu ei pleca mai departe, iara Miron se a-

www.dacoromanica.ro

132

CIURA SATULM

lima, din nou in car, apoi privi catva timp in

urma celor doi oameni atilt de cum se cade.

'De la d.epartare cam de-o suta, de pai batranul
se uita Inca ()data indiirilt.
Miron tresari. Era, ceva in privirea aceea. . . Ce
era. . . El cunotea portul, portul satului, in care
petrecuse cele mai frumose zile ale vietii sale; el
ennotea omul, it vazuse adeseori la biserica.
qMihn! zise el mirat. Cum a imbiltranit! Aa
dar Marta era in baleiu, aici, aproape, poate cu
total aproape.
Cuprins de un viu neastampai, el sta neliotarat
in car; nu tia ce sa faca; ii era oare cum Mca
i -i venea sa piece numai deck, acasa. Deodati7i
tresarl, Ili lash manile Incet in jos, 4i dete putin
trupul la stanga si ramase nemirat si cu ocliii
atintiti in departare.

Dela dreapta, la depArtare ca de patru sate

(le pai, Marta trecea spre balciu. Aa era, ctun

a fost, inalta, cu pasul uor, cu capul dat putin
inainte-. . i chipul tot acela, i parul tot aa 5i-1
poartil. Dar pe san par'ca nu mai e salba cea bogata, catrinta nu mai e batuta in fir si altita cumita in ro i albastru e rara, numai presilratii.
Miron privete ca la un lucru frurnos ,i placnt.
Pare, insa, ca s'ar fi ateptat la mai mult; par'ca
s'ar _shut' desamagit.
Cand Marta se amesteca In multime, el sane din
car Si, coprins de-o vesela i fecioreasea pornire,

merge sprinten, cu pas iute si urr in urma ei.

Pretutindenea, peste capetele oamenilor, o vede;

se apropie, tot mai mult se apropie i inima i se
ample de indaratnicie.
In sfar,it, ea se apropie de horn si. privete, earn
el se pune in fata en ea, perdut in dosul oamenilor.

El o vede acurn de aproape, ii vede fata alba,

www.dacoromanica.ro

GI:RA SATCLUI

133

ochiul mare i obosit, mama strrivezie, lini tita aina-

raciune pc buzele ei, o vede i earagi tresare.

oCat e de perita! zice el ina,b4t.
E perita, dar e. haunoasa. Ochiul is hrana si
sufletul se desfatrt de privirea ei. data vrea .sa
o vaza, i 'Inca odata, 1 o singura data. A trecut
poate un teas de cand o vede, viata i s'a, facut
ca o zi de primavarrt, dar nu e multumit; e feri-cit, dar multumit nu e. Dint'o clipa in alta fericirea 11 face tot mai indrasnet.
Nu se mai poate stapani; da cu cotul inainte ;;;i
se araza astfel, ca Marta sa-1 poata vedea, iara
cand, in sfarit, privirile for se intabiesc i raman
mistuindu-se una pe alta, amandoi stau incremeniti.
Farmecul ochiului, caldura gandirii varsate in 0

singura privire, tainica intelegere intre doue suflete perite iar4i zidesc lumea risipita.
Acura nu mai e timp pentru buna chibzuire:
ei s'au vazut, ei trebuie sa, se intalneasca, sa-i
strange mana, sa schimbe o vorba, sa planga fmpreuna. Trebuie, dar nu put, cad lumen, i ac.um
tot lumea ii desparte.
In desnadajduirea sa, Miron arunca Martei o
privire hotarata Si staruitoare, iara Marta nu se
mai gandete la nimic, ci arunca Saftei vorbele
Ma intorc numai decat, i pleaca cu moartea in
suflet la carpan i de aici mai departe sere padurea de pe coaste.
Miron nu se mai intreabrt, daca cineva it prive0e, daca lumea nu cumva banuiete, ci, cu o

mirare pripita i frira de voie, pone mana pe

erpar i pipaie cutitul, apoi merge cu pas hotara't pe urma Martei.
Marta 11 ateapta, la marginea padurii si, cum it
vede venind, pamantul ii arde sub picioare, iarrt

cand el este aproape, ca se da un pas indarat,

www.dacoromanica.ro

134

GURA SATULUI

isi pleach trupul, ki acopere fata cu amandong

manile i incepe sa pl'angh. Miron stete catva
timp inaintea ei, dar nu o mai vedea decat ca
printiun viii des.
Marto! nu plange! zise el.
Ah! cat am suferit! se tangul ea inabuita.
El se apropia, u apnea amandoug manile, le
dete in lgturi si-i privi indelung in fata pling de lacrami. Inset, inset el o apropia apoi de sine, o cu-

prinse eu bratul drept, ki puse capul pe sanul ei

Si ramase catva timp cuprins de ameteala.
Marta nu mai plangeh, ci sta cu vederea pier-

(luta i data in voia lui, amortitg i lipith de dansnl.

Intr'un tarziu Miron o departh inset dela sine.

i en am suferit, Marto! zise el. "quit am
suferit. i pe cand tu te gandeai la mine, eu umMani zile Intregi in cale lunga dus numai de dorul
tau si de amarul inimii mele. Atat de mult am
suferit, Marto, i atat de mult ma deprinseseia
cu suferinta, incat ma cuprindea ingrozirea, cand
ing gandeam, ca am sa mor odata i sa nu mai
sufer. Dar acum, Marto, nu mai pot, nu mai vreau
sa port suferinta, urma el cuprins de patima bra.briteasch. Pentru ce sa o port?
Da, Miroane! zise Marta, ramaind cu ochii tin-

titi la pamant inaintea lui.

Miron ii apnea iaraii mana, o stranse, apoi grid:
Marto vrei tu sit vii cu mine?
Marta! tresgri, ramase catva timp turburatg, apoi

isi ridich fata i privi drept in ochii lui Miron.

Nu se poate, Miroane! zise ea cu ,un glas limpede. Mai bine mor.
Tu vrei adecg, sa te mgriti! strigh Miron.
Nu vreau, Miroane; raspunse Marta ridicand
capul. Mai bine sa mor.

Zicand aceste cuvinte, ea it privi catva time

www.dacoromanica.ro

CURA SATULUI

135

dusa, ochii iarai i se umplura de lacrami, apoi, dechizandu-i bratele, se arunca desnadajdnita i-i cu=

prinse trupul.
TJcide-ma, Miroane! fa ce vrei cu mine! zise
ea. Mie nu -mi mai pasa.
Cat eti de frumoasa, Marto! zise el ganditor,
apucandu-i capul cu amandourt manile, apropiindu-1 i departandu-1 earn, -i dela sine.

Deodata el se indrepta, aspru i zise hotarat:

Vino cu mine, Marto!
Unde? it intreba ea speriata.
-Vino! zise el iarai, apoi apnea Diana ei i

inerse cu ea afara din padure i drept spre balciu.

Unde e tatal tau? intreba el.

Marta ii scoase mina din a lui.

.$tiu ce vrei, Miroane! zise ea. Fa! dar apoi

nu ma mai departez dela tine. Vino!
Ei plecara drept spre carpanul, sub care Mihu,
Pintea, Safta i sotia lui Pintea ateptau cuprini
de vie ingrijare pe Manea i pe Mitrea, care se
dusesera, sa caute pe Marta.

Eaca-tri-o! striga Safta, cand o vaza venind

despre munte, vol sa piece spre ea, dar ramase
pironita, cand o vaza cu flacilul halt, peptos i

!Alan.

Miron! ii zise ea ca trezita din vis i ramase

racita i secata de puteri.
Mihu fad" cativa pai inainte, apoi se opri i
atepta turburat.
Era, flacaul dela campie, cu care vorbise i nu
intelegea cum el ajunge a fi impreuna cu Marta.
Marta se apropia tinanduli trupul drept. Fata-i
era alba ca varul, dar linitita i arzata.
Tata! each Miron! zise ea.
Miron ramase en ochii la pillniint inainte6 biltrimulni incilruntit fnainte de vreme.

www.dacoromanica.ro

ot

136

sATL-Lui

Foarte bine! foarte bine! grhl Mihu Irecanduli 'Lille nedumirit i privind mereu dand
la Marta, child la Miron, child la Safta ce grribise
insph'imftntatrt la,danii, ch,nd eargi la Pintea ce
sta chtiva pai in dosnl lui, la dreapta. Ar fi dorit
sh mar -zich cineva ceva, dar nimeni nu gh'seh.
cuvantu.l.

Nene Mihule! zise in sfarit Miron. Stii ca -ti

inbesc fata: o cer de nevasth.
Cum aa! grA,I Mihu sperieat. Miron oierul?

cc s'a dusNin 'rime?... 0 ceri de nevastA? Cum

aa ? Marta e logodita'...

Taich.! zise Marta. Nu zice ca vrei, dacil nu

vrei; dar sa tiff ca -mi dai moartea sau viata.

Afihule! ii zise apoi Safta. Nu tii to ce-am

suferit not in doi ani de zile?
Mihu stated in mijlocul for i nu puteh gist
nici un cuvant.
Pintea se apropieh de dansul, ii puse mana pe
umar i gr51 cumOtat :
Vere Mihule! Nu te dai dupil vorbele muierilor i bine Lei. Marta e logodita, i chiar dead
vorba, o logodna" nu se strich" aa ca din senin.

Nu poi sh, te faci de ruinea thrgului.

Mihu Ben un pas la dreapta, se 'intoarse spre
Pintea i, ridicand fruntea, ii privi in fata, stete
catva timp in lupth, cu sine, apoi ii zise cu o hotrirare desn'adiljduitil!

Ei! Ma fac! 1\IA fac de ruinea targului! Ma

fac de ruinea lumii! Mie, urma el aprins, mie numi mai porunce0e nimeni pe fata pamantului. Eu

tiu cat amar am rndat!

Grrtind aceste, el se duse la Miron, ii apuch, maim

i-i zise cu childurit:
Nepoate! earth -mh.

www.dacoromanica.ro

GURA SATUJUI

137

Miron siinti el mini i se umplu de lacrilmi. E

ridicit rain, baranului i o atinse cu fruntea.
*

N'am spas eu, ca aa, are sg, vie! zise Floarea

lui Ciucur, and vtizn ca nunta satului tot se face.

www.dacoromanica.ro

BUDITLEA TAICHII

www.dacoromanica.ro

nuoilmnin.

milumninnininnumumismuiruniii muuum,Li

, ft,

Itir

I) J'5 *'

0..2

It

VII 00 r
agitaraka.:

NiElr

iii111111111111111114Ni111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111:

.,111111111111111111)

DESEN 0111(1 IX %I. DE G MATO.

BUDULEA TAICHII
I.

e-mi 'Area bine?

Dar se 'ntelege, ca-mi pared bine.
Cand mi-1 mine aminte pe dansul, mi se desfasura inaintea ochilor intreaga lume a tineretelor cu toate farmecele ei mums perdute pentru

totdeauna; si nici until dintre not toti, care impreuna am trecut prin acea lume, nu poate sa
gandeasca la tineretele sale, fora ca sA.-i tread,
asezat, retras si totdeauna intelept, Budulea Taichii

pe dinnaintea ochilor, pentruca Budulea nu era

numai al Taichii, ci si al nostru a1 tuturora.
Mie, in deosebi, mi se cuvenea oarecare intaietate

la imparteala parerilor de bine, pentruca eu it

stiam Inca din copilarie si (Tam prieten chiar si

cu Budulea ccl britran.

www.dacoromanica.ro

142

BUDULEA TAICHII

Nea Budulea, inainte de toate, avea un picior

mai scurt de cat celalalt i era un om scurt, gros,
rotund la fata i zambea, mereu cand vorbeai cu

el. Fara de dansul nu se puteh nici un fel de

veselie in sat la noi, findcg el cants mai bine &cat

toti i din vioarrt, 1 din cimpoi, i din fluer, iara

pe Hutu 11 ducea totdeauna cu sine, de oarece

Buduleasa fugise cu un scriitor al satului, i nu
putea sa lase copilul singur acasa. Cand Budulea
cants din vioarg, Hutu tines cimpoaele, iara cand
oamenii se saturau de vioara, Budulea schimbh Cu

fecioru situ. Fluerul it purth Budulea totdeauna

in erpar; altfel nu l'am vazut de child it tin minte
i nici nu-mi pot incitipul un Budulea far' de
fluer in erpar.
La praz nice i la ziva numelui tiam de mai
'nainte, ca are sa ne vie Budu lea cu multi ani, cu
spor in cash i cu belug pe mash: aa m'am trezit
eu, ce va fi fost mai nainte, nu tiu.

Imi aduc numai arninte, ca eram copil mic i

ch priveam cand la piciorul eel scurt al lui Budulea, cand la Hutu, care edea cu cimpoiul intr'un

colt al casei. Mai tin apoi minte, ca i-am dat o

bucatit de placinta, ca, l'am batut, findcg nu void

sa-mi lase cimpoiul, i eh era biliat bun, caci nu

s'a suparat, deli era mai mare de cat mine.

In urmrt, la coala din sat, ma bgtea cateodata
el pe mine, dar nici atunci nu era suparat, dei
totdeauna eu ma legam de el.
Caci dascalul nostru era un orn neobosit, i fiindca

Budulea peste saptamana merges la lucru, el ii

zicea mereu: Mai Buduleo, nu mai pinta i copilul

cu tine; pune-i o bucata de 'pane in traistrt

i-1

trimite la coala, ca sa-mi mai bat i eu capul cu

clausal. Ears Budulea era om cu. minte i intelegea,

ca clascalul nu are alts treaba de cat sh-i bath

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICHII

143

capul cu copiii oamenilor. Un singur lucru il mai

punea pe ganduri: par'ca tot nu-i venea sit creazii,

ca si Hutu are sg invete carte.

Cand eu incepusem a umbla la scoalii, Hutu
era printre baetii, de care imi era fricrt.
11 vad par'ca i acum umbland cu o vergea in
ruling pe din naintea b neii si privinci de la ingltimea direggtoriei sale de censor cu o strasnicit
neindurare asupra noastrrt, care nu strabiltuserrun
incg adancimile tainicului Bulci-az-ba si nu stiani,
citi mizlete-ije-ludi-igr va sa zicrt milg.

Povatuit de mina lui am trecut aceste adancimi

pe nesimtite.
intordindu-mit acasit dupg cele d'intaiu ceasuri

petrecute la scoalit, sufletul imi era plin de minungtiile ce vitzusem. inchipuirea mea de copil
era prea slabs spre a putea aduna atata sumedenie

de copii la un loc si toti acesti copii, pe care ii

vilzusem acuma in aievea, sedeau Mouth nemiscati

si cu ochii tintiti la invgtiltor: imi era ca si cand

m'as fi intors din alt lume, si cand maica mrt
intreba ce-am vgzut la scoala, in uimirea mea, nu
stiam sit-i spun altceva decat c'am vgzut pe Hutu
lui Budulea primblandu-se cu bittul in manit si
ca acum nu-1 mai chiamg Hutu, ci Mihail i Budulea, ca pe taicg-situ cel cu cimpoiul.
Si fiindcg eram nergbdgtor si doream sit vit'd
iar pe Hutu cu bgtul, m'am dus si dupg pranz la
scoalri. Simt si acum adanca desamagrire ce ma cu-

prinsese, cand vgzui pe un alt brliat cu vergeaua,

Grid in zadar, atat de strasnic ca el nu mai era

nici unul.

Dar peste putin ear a venit Hutu, ne-a luat pe

noi, care eram mai raici, si ne-a scos afarg, iari
dupAce ne-a scos afarA, ne-a pus in randuri si ne-a

intrebat, dacii stim sit stAm inteun picior. Eu am

www.dacoromanica.ro

144

BUDULEA TAICH11

stat mai bine si mai malt decal toti ceilalti bheti;

pentru aceea cram foarte fericit Si, intorcandu-inh
acasi, i-am ariltat marlin, cum zice Hutu ca sh, stai
intr'un picior si i-am spas, cis Hutu e cel mai mare

in coalh si c'a vorbit cu mine si c'a zis ca. eu

star mai bine decal toti ceilalti intr'un picior.
Pupa aceea m'am dus ear la scoalh. Manidini

dhduse dourt, pere, una pentru mine, alta pentru

Hutu. Eu le-am phstrat amandouh pentru dansul:
dar am plecat plangand de la scoalh $i plangand
ain sosit acasa, fiindch el nu le ceruse de la mine,
iarh, en nu indrazneam sa i le dau.
5i fiindch prea cram menorocit, mama a trimis
pe Barburh sh, aduch pe Hutu, pentruca set -i clan
cele clout pere; iarit de aici inainte, mergand la
%;coalh, el trecea totdeauna i ma lua i pe mine.
Pus fiind astfel sub ocrotirea celui mai strasnic
dintre censorii din scoalh, nu nit mai temeam
de nimeni si de nimic.
,5tiarn afart de aceasta, ea si eu trebue set meti
fac o data ca Hutu, Si pentru aceea ii prindeam
apuchturile si. inainte de Coate, din copil neastamphrat ce cram, inh ftcui un baiat asezat si intelept ca deinsul. Nu-i vorba, el era tot mai wzat
si mai intelept decat mine; dar child it vedeam
pe el zichnd Tathl nostru, cantand irmosul on
citind apostolul in biserich, inima imi bated mai
tare, ehci un glas tainic imi soptea: 4i to vei fi
odath ca dansal. Mergeam dar totdeauna cu el,
de el ascultam totdeauna i la dansul chutam sehpare, card exam naphstuit.
Chei Hutu era puternic, pentruch dascillul nu
tined la nimeni mai mult decht la dansul.
Tara daschlul avea, cinci copii, care toti cinci
erau fete. Nelli era cea mai mare si aveh obiceiul
see sari peste bhnci; Livia era cat mine si vorbea

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICIIII

145

totdeauna panace dascrdul n'o plineh in genuchi;

Veturia sedeg intre bgeti si se cotes cu ei, earg,
Miii abia stia sa umble si nimeni n'aveh voe s'o
poarte in brate afara de Hutu, pe care dascalul 11

insarcinase cu purtarea de grije pentru dansa.

Pentru aceea nici Mili nu voih s'o poarte altul de

many on s'o tie in brate si plangea, cand el se

departh de dansa; cateodata numai, cand Hutu
voih sg, se joace de-a mingea cu ceilalti 1)64, mi-o

lash mie, ears eu vorbeam cu ea, o purtam de

inana, o tineam in brate si eram foarte fericit.

Eu m'am dus apoi la scolile cele maxi din oral,
iara cand m'am intors, peste un an, acasa, Hutu
era tot mare, dar imi parea, mai putin. strasnic.
Nu-i vorba, si acum zice Tata1 nostru, cants
chiar in strand, Si cited apostolul in biserica, si

acum purth pe Mili, ba chiar si pe Linica cea

mica in brate: el cu toate astea imi pareb, cam
prost, ba cateodatg chiar grozav de prost. Dar tot
Olean]. la el, fiindeg era bgiat domol si intra totdeanna in voile mele.
Dacia' insa acum Hutu imi pared mie grozav de
prost, eu ii paream lui grozav de intelept.
bite() zi el insusi mi-a marturisit-o aceasta, deli
numai asa
cam pe departe.

Eram in padure; adunasergm alune si el mi

le spgrgeh luand din cand in cand ate una si
pentru sine.
Uite,

imi zise el nedumirit,

taica zice.

ca dascglul zice sa ma duc si en la scoalg, la oral,

ca sa uIa fac (laser& ce crezi tu, as pitch sa invat
acolo cu voi?
Pe/Aimee nu?

Vezi ca nu stiu ungureste, rgspunse el, privind desnadajduit la mine.

Ai sa inveti.
I. Slaviri. Nuvele.

www.dacoromanica.ro

10

146

BUDULEA TAICHII

Dar cum sit invat, cand dascalul vorbeste nu-

mai ungureste si eu nu inteleg nimica din cele

ce zice?

Asa-i! raspunsei, intelegand acuma si eu,

di in adevar Hutu e cu mult mai prost decal sa
poatil intelege pe dascalul eel unguresc, care nici
nu e dascal, ci profesor.

Altfel, eu stiam de Inuit, ca e vorba ca Hutu

srt mearga la scoalg. Caci dascalul nostru era un
om neobosit, iarrt Budulea tinea foarte mult la el.
Inca de demult Nea Budulea era nedumirit. Ii
vedea pe Hutu citind din carte on scriind fel de

fel de lucruri pe hartie si nu-i prea venea sal

ereada, ca toate sunt asa, cum i se par lui. Tot
mai Intelegea, ca omul sti scrie si ca srt stie ce a

scris el insusi, fiindca aceasta nu era decat un

fel de rabus. Cand vedea insa pe Hutu citind din

carte ceeace au scris altii, 11 cuprindeau indoielile
6i -i zicea de obiceiu: Ba sa ma ierti; asta o stii pe
(le rost. Hutu isi cladea silintil sit-I ltimureascg ,i
srt-i arate si lui, cum se citeste; insa, cancl Budulea
so uita la slovele incurcate, it cuprindea un fel de
ametealii, fiin,.dcg era peste putintg, ca cineva sit

le descurce. Intr'o duminecti Budulea i-a zis lui

Hutu: Ia scrie numele meu pe hartie.
Hutu
a scris cu slove maxi: Leptidat Budulea, locuitor
din Cocorasti.
sHi acum, dacti cineva se uitti aici, stie el, ca e
numele meu?
Da, taica.
Cum asa?
Apoi vezi: Vede ca e ludi si ittr si zice
Ln, pocoi i lair si zice pa, adeca TAO,
dobro-az-tfert si zice dat, ceea ce face Lapildat.

Budulea asculta cu mare bagare de seamg, deli

www.dacoromanica.ro

BUDtrLEA TAW1-111

147

nu intelegeit nimic. Dar, dupa cc s'a vazut singur,

el a luat plumbul i a inceput sii invete a-i scrie
numele. L'a scris odata, 1-a scris de dourt, de zece,

de o sutg de ori, si cu cat mai mult it scria, cu

atat mai bine intelegea, ea se poate sit inteleaga
si altul ceea cc scrie, pentruca do cite ori suns
intr'un fel, el scria ace* slova. El a luat apoi
caietul lin Hutu i cu mare parere de bine a vgzut,
ca, slovele, pe care le-a scris, cunt si in caet. Acu

par'ca intelegea, ca este cu putinta, ca unul sa

citeascg ceea ce an scris altii, fiindcil toti carturarii

scriu intr'un fel. Dar tocmai pentru aceea iar it

cuprinse ameteala. Aceasta intelegere intre un nu-

mar nesfarsit de oameni ii 'Area un lucru mai

presus de inchipuirea omeneasca. Era dar cu putinta, ca ceea ce a scris until acum o sun de ani
altii sa citeasca astazi? la asta nu s'a gandit nicidata. Era cu putinta ca doi oarneni, care nu se
pot intelege grin graiu viu, sa se inteleaga in scris,
si data ungurul ori neamtul nu stie romaneste, el
nu are clecat sa scrie, pentru-ca sa intelegi ce vrea
sa zica.

El lush' tot nu intelegea, cum e aceasta cu

putinta.
Mai Hutu le! is scrie-mi to mie pe hartie: cimpoi, vioara si fluer.

Dupace Hutu scrise cuvintele, Budulea privi

lung la ele, lung i nedumirit, pentruca cimpoile

nu semanau de be a cimpoi i vioara ii parea

tocmai ca fluerul.

De undo sa stiu eu, ca aici sta cimpoi i vioara? intreba el.

Pentruca e cerf-ije-mislete-pocoi-on-ije.
Nu inteleg. Btiu, ea la rabus tragi o crestatura

si asta vrea sa zica o zi de lucru ori o oaie,

tragi o cruce si asta vrea sa zica un car de petris

www.dacoromanica.ro

Bun ULEA TAICHJI

148

on un berbece. De unde tii tu, ca tocmai aa,

se scrie cimpoile?
Ada sung slova.
Cum sung?
Fiindch e cimpoi, scriu
cerf i ije i mislete
ca sh fie cim, earl dupd aceea poem,
ca sh, fie opoi.
on, ije
Budulea parch ear intelegeh. Dar lucrul ii pgrea

grozav de greu, chci, dad, toa-th slova avea un

sunet, atunci, :Hind grozav de multe sunete, trebuiau sh fie grozav de multe slove.
tu intelegi orice carte?

inteleg, taich.
dach un cm foarte cu minte ar fi scris ceva,

Bi

tu poti citi?

Pociu, taica.

Dar atunci tu eti tot atat de culminte ca el.

Adeci nu, taich.
Ce tii tu! rgspunse Budulea. Eti inch prost
i copil, dar tot atat de cuminte ca el.
i fiindca Hutu era acum atat de cuminte, et
nici nu mai avea, pentruce sh umble la coalg, ci
trebaia Ah meargh 1a< lucru, chci pop n'aveh sh
iasa din el; destul ca tie sh scrie, sh fach socotealg,

pe hartie, sa citeasct in toate chrtile, ba chiar i

sh, carte in strand. Pe el nu mai putea sh-1 inele
nimeni, ba puteh sa ajunga chiar i pretitor la
casa satului i sg adune birul de pe la oamoni.
Mai ales decand aveh copil la coala, Budulea
merges totdeauna la biserich, i chiar dac'ar fi
fost singur la biserich, el aveh locul lui, tocmai
in fund, langh, muieri, iara and Hutu cants sau
cited apostolul, Budulea ii incopcea, manile pe
piept, privea data la dascgl i rhmanea cu capul
plecat.

Darh cu dascrdul n'ar fi indraznit niciodath

www.dacoromanica.ro

s.

BUDULEA TAICHII

149

prinza vorbrt, fiindca se simtea prea jos sere a

cutezh st, supere pe un om atat de invAtat cum
era jupanul inviltritor Pante lemon (Mitt, un om
scurticel, jute la vorbri, cu mustata groast si cu
sprincenele dese. Nici nu se cuvenea sa -1 supere,
fiindch, dascrilul Clhith era om neobosit, aveh, tot -

deauna de lucru si nu puteh sa-si piardri vremea

cu on si tine.

Last in cele din unlit, tot trebuia sh, meargri la

el, ca st-i multumeascri pentru invritritura lui Hutu

si
spunh, ca iacrt Hutu a crescut mare, stir
mai mult de cat toti btietii din sat si trebue sa

meargri la lucru.
li

era greu srt se hotarasch, si au trecut mai

inulte Dumineci panrIce a putut sa prinzt destult,

inirat, mai ales, cif nu putea sa meargit cu maw],

goalt si trebuia, sa astepte panrice via strugurii

pargavi, cea mai potrivitt cinste pentru un dascal
ca

Mitt.

zise dascalul, e briiat foarte intelept si

trebue sit meargil la lucru. Pentruct vezi d-ta:
omul trebue sit invete a munci, ca st poatt
Nu e scoala, cum ar trebui sit fie, chci atunci ar
Aga -1,

invrith, toti copiii la scoala si n'ar trebui st-si mai

piarzt vremea pe la tsarina. Dar ce
faci? Am
gradinita ce mi-a lmisat -o satul, si i-am invAtat sit

punt stmantrt, sit fact altoi, sa poarte grijrt de

stupi, sa punt cartofi, fasole, morcovi si pritrunjel,

st sadeasch varzt si tutun, sa poarte grijh de vitt,
ba la anul am st-i pun chiar si la prasilh, pentruct
incrt de mici sit stie, cum se castigri panea de toate
zilele. Dact satul mi-ar mai da o bucatt de farina,
i-a inVata si celelalte lucruri. Pentrucrt sit vezi

d-ta: dascrilul trebue sit stie tot si, dact nu stie,

trebue st invete, fiindct sunt chili, in care stau

toate aceste, si eu as inviifa copiii asa, cum stir in

www.dacoromanica.ro

150

BUDULEA TAICHH

crtrti, adecrt mai bine de cum se obinuete la pros-

timea noastra de astgzi. Afarrt de aceste am casa

grea, cinci fete, care cresc in fiecare zi, i nisi un
brtiat, i satul ar trebul st se gandeasca i la mine.
Ba acum se gandesc sa mai fa,cg, i o a doua coala

in sat, fiindcri ar fi prea multi copii la mine. Dar

tine a adunat copii la coalri? Eu. Adicrttelea in
be sa ma plateasca mai bine, fiindert dau inva-

tritura la mai multi copii, sa pun sa iea copiii

adunati de mine i sa -i dea la altul. Pentrucrt sa

vezi d-ta: nu ti le spun aceste, pentruc'ai vol sa
mt plang. .
Dascalul e cel mai mare lucru in sat, cel mai mare

lucru in tart*, pentruca el invata pe copii, cum sit

vorbeasca, cum O. se poarte, cum sa inteleaga

lucrurile i cum sit lucreze, ca sa - i catige panea

de toate zilele, i data dascrilul e prost i nu-i in-

vata bine, toate merg ram in tart. Intelegi dar, ca

tot omul ar voi sa fie, dascal i ca eu nu ma plang;
insa, iti spun eu d-tale, nu este cu putinta sa fie
doi dascali in sat, pentruct n'au din ce st traiascrt
amandoi i pentruca, inchipuiete-ti d-ta, ce in-

curcatura se face in sat, cand unul ii invata pe

copii intr'un fel, iara cellalt intr'alt fel.

Budulea ascultase tot timpul cu incordata luare

aminte; data s'ar fi aprins casa in capul lui, el

n'ar fi indraznit sa se mite on sit grrtiasca cel
mai scurt cuvant mrtcar: cand auzi insa cele din
urma cuvinte, el nu se mai putit stapani. i gral,
ridicandu-se putin de pe scaun: Aa este!
Un tucru ar mai fi cu putinta, urma dascalul
multumit. Ca sa fie un dascrtl mare i unul mic,
adeca unul intaiu, altul al doilea, care nu invata
dacat ceea ce-i spune cellalt.
Budulea se simtea foarte intelept, fiindca era
in stare sat inteleaga ceea-ce zice Claitt; el indrazni.

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICHII

131

dar sa aduage: unul plait mai bine, iarh altul

mai slab.
Da! Unul plritit mai bine. Astazi nu e oare tot
cam na? Pentruch, sh vezi d-ta: copiii din coart
sunt desphrtiti in mai multe chprhrii, cum am zice,
i eu nu le clan invhthturit decat celor mai grei
la minte; ceilalti invatrt de la bheti mai mari, cum
e Hutu. *i intelegi d-ta, ca satul ar face mai bine,

dac'ar lass luerurile aa cum sunt i ar pune in

loc de al doilea daschl pe Hutu, fiindch n'ar trebui
sad plhteaseh mult.

Budulea rrimase incremenit. Hutu dascril? Nu

tia dach viseazh, on Mita vorbete in aiurea.
Nu se poate, zise el. Hutu e prost; it tiu eu:
e copilul men.
D-ta nu intelegi,

urma, iar daschlul. E bun

Hutu. Pentruch sa vezi d-ta: spre a putea sh fii
daschl, se cer trei lucruri: intaiu o carte de botez,
a doua un atestat, ca eti absolut preparandist, a
treia sh, cunoti cele opt glasuri i podobiile, a patra
sh tii tipicul: toate celelalte le inveti din carte.
Lui Hutu nu-i lipsete de cat atestatul; le are toate
celelalte. Ar trebui sit meargh la ora, sh stea doi
ani, cum am stat i eu, i sa 1i ia atestatul.
Budulea se ridich in picioare. Incepea sa inteleagh,

a invaTatura prea multa cam smintete capul

omului, i par'ch-i era frich sh mai stea cu dascalul.
Eu,
urma daschlul,
sunt feciorul paracliserului din Vhideni. Mani trezit trrigand clopotele,
aprinzand i stingand lumanhrile in biserich i purtand didelnita duph popa. Am invatat apoi sa cant

in strand i sh citesc, i cand eram de douhzeci

i unu de ani, m'am dus srt fac preparandia. Hutu
tie mai mult decat tiam eu atunci, fiindca le-a
invatat toate de la mine. Apoi nu e decat de 15
ani i trebuie see meargri a - i ia atestatul, pentruch,

www.dacoromanica.ro

1F2

BUDULEA TAICHLI

iti spun eu: nu prirnesc alt dascal in sat decat

pe until, care a invatat la mine.
Budulea nu mai avek time de perdut._Dascalul
Clara zicea ca trebue, vi aa nu mai incapea nici

o vorba. Gata dar de a lua pe Hutu sa-1 duca

nurnai decal la ora, el pleca spre cast.

Insa, pe drum, incepu iar a se nedumirl. Tot
ii prima peste putinta, ca feciorul lui sa umble la
colile cele mari Si st se faca, chiar dascal; fart
indoialti Claittt era smintit de invatatura cea multi,

pentructi Hutu era prost i nici n'avea din ce sa

traiasca la ora. Cuprins de aceste nedumiriri, Budulea iii schimbh drumul. Mai era un oin intelept
I sat: void sa vazil ce zice acela. El veni dar la
Line ,i -mi spuse, cum s'au petrecut lucrurile, cum
invatat shit scrie numele, cuin s'a incredintat,
ea, Hutu in adevar tie sa citeascrt in toate cartile,

cum s'a dus la dascalul si apoi imi inira in deamtinunt cuvintele, pe care i le graise
Ma este, jupanul invatator are dreptate, ii
raspunsei acum, i ca sa -1 incredintez, ii artitai ate-

statul meu i-1 citii, in ungurete, cum era scris.

Nu se poate citi asta in romanete?
ma intreba el dupa ce privi indelung la tiparitura.
Fara indoiala,
zisei i incepui a traduce testimoniul.
Nu zic eu?

strigh el cuprins de o bucurie, pe

care atunci nu puteam Inca, s'o inteleg.
E ca
rabuail: n'ai decat sa faci crestatura, pentruca
tot omul sa tie, ca nu e berbece, ci oaie. Dascaiul
are dreptate: trebuie sa mergem la coaltt.
In zadar ii spunea Hutu, eh' el nu poate sa invete la coalti, pentruca nu tie ungurete; Budulea
raspundea :

<au e ti prost; nu stir Inca ce tii i ce nu tii;

vei vedea tu, cand vei fi acolo; n'ai decat sa to

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICHII

153

uiti in carte, ca sa stii tot, afara de cele opt glasari, de tipic si de podobii; toate celelalte se invata din carte: ai sa mergi la scoala, la care umbra si el, pentruca acolo se da tistat intr'un an,
apoi to intorci acasa, si esti dascal.
tia tot satul, di Hutu are FA meargh la scoala,
in care inva,t eu, si ca are sa, se intoarca dascal,
deli eu voiam sa ma fac popa.
Ne-am dus apoi la oral, adeca nu ne-am dus.
fiindch eu plecasem cateva zile mai 'nainte, iara
dascalul Claita venise cu Budulea si cu Hutu in
urma, dar ne-am intalnit in oral.
Dascalul era foarte necAjit. Lumea se stricase
cu desavarsire, si directorul dela preparandie nu
voia sa-1 primeasca pe Hutu, fiindcil era o lege
noun, ca sa nu primeasca cleat pe aceia, care au
facut patru clase primare.
Budulea era, dimpotriva, asezat si vesel. Ii /Area,

bine, ca, nu l'au primit pe Hutu la prepaTandie:

voih sa-1 dea la scoala uncle cram si eu.
Hutu, in sfarsit, era nenorocit. Dascalul u daduse niste pantaloni rosi, un surtuc peticit si o
phlarie purtata, pentruca, acum nu inai putea sa
umble in straiu taranesc. Nu i se potriveau de
loc hainele; el insusi nu se simtea de loc bine
in ele: ii era par'ca rusine de lume i pasea ]at
si tiindu-si mainile depitrtate de trup, pentruca nu
cumva, umbland, sa-si roada, manecile si pantalonii.

Erau hainele, in care umblase odath dascrilul, gig

treciau fiorii, cand se gandea, ca acum el insusi
le poarta si le strica. Apoi atat it purtasera pe
la Ana si pe la Caiafa, incat se zapricise, bietul,
cu desavarsire.

Eu eram fericit. Acurn atarnau toate de mine,

fiindca eu cunostearn pe profesorul de a treia clasa

priinara si puteam
duc la dansul si sti-i re-

www.dacoromanica.ro

134

BIJDULEA TAIC1-111

comand si sti-i spun, crt Hutu e din sat dela noi

5i ca e un btiiat prea cum se cade.
Ia srt ne mai gandim nitel,
grill dascillul Mita muncit de ganduri grele. Nu se poate, ca
Hutu sti umble la scoala ungureaseil. Invatrt ungu-

reste, s1 un dascal nu trebue siti stie ungureste.

raspunse BuUn dascal trebue sit stie tot,
dulea.

Tot, afara de ungureste. Asta-i o limbic caltrineascrt si papistaseasca, si indatti ce-o inveti, to
zapticesti. Ai spun en: am vazut pe altii. Pentruca
sti vezi d-ta: noi RomAnii trebue sic stint romaneste,
.0

dacit invtittim ungureste, ne facem Unguri si

nu mai suntem Romani cum se cade. Asta sta chiar

in gazete. i pentru aceea, clack daseillul stie un-

gureste, mi invatti si pe copii si le stria. mintile.

raspunse Buclulea seotandu-si neEn creel,
rabdator fluerul din serpar,

crt invatatura e limba

cu cat mai multe limbi stie omul, cu atat mai

itivatat este. Uite, la fluerul meu Aunt case borte,
si cant mai bine pe el deck, pe unnl, care nu ar
aveit decat o singura borta; asa e sl omul, cute
limbi stie, de atate-ori e mu.
,5i-Hutu void s i umble la aceea-si scoala cu mine,
fiindcii se gandeit sti saza langit mine si sic ma in-

trebe totdeauna, cand nu intelege ceva. Dar el

()data cu capul n.ar fi indraznit sa graiascrt.
zise dascalul, mangaindu-se cu speranta, cis intr'un an Hutu tot n'are sit invete ungureste, ha ca are sit uite in urinti, si ceea ce va
fi invritat.

Cand era sic intrtim la d-nul profesor, detertim

cle o nouti greutate. Hutu nu void, de loe sa intre.

In zadar ii spuneam, cit trebue sit fie si el, ba

mai ales el, de fatti: zicea sit intram noi si sti vorbim en profesorul, cic el merge apoi la seoalrt. Dar,

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICHII

155

la urma urmelor, Hutu era baeat intelept: el isi

calca pe inimrt si intra cu noi.
Profesorul Wondracek era un om vesel si, cand

intraram, se vedea ca-i pare bine, fiindca radea

din toata. inima. Dascalul Claita si Hutu ramasera,
langa usa, iara eu inaintai cu Budulea i-i spusei
d-lui Wondracek, ca iaca asta e Budulea cimpoesul
de la noi, care are un brteat, pe Hutu eel de langa.

use, care a umblat la scoalrt la dascalul Claita si

acum voeste sa fie primit.
Da, d-nule!
raspunse d. Cliiita, fiticand un pas
inainte.
La noi a umblat si s'a purtat bine.
Si stie tot. adaugh Budulea. Ma rog, jupane invatator, sa spill ce stie Hutu, Mihail Budulea

chiama, fiindcrt mi-e copil, iara mie imi zic:

Lepadat; ii aunt tata. Spune to rog, ca sit stie si
domnul ce-a invatat Hutu.
Dasealul Claita era foarte invatat, dar nu era
deprins a vorbi en dascaliiyapistasesti si nici nu-i
placea sa stea fatil cu ei. Ii venea deci cam gren
it

sit se talmaceasca cu d-nul Wondracek, un om, care

nici nu stia romfineste, ci vorbea de-ti venea. sit

fugi mancand pamant. Acura era insa vorba de
invg,tatura ce-i daduse lui Hutu; el facit dar un al
doilea pas inainte si grill asezat:
Eu cred, ca domnul profesor it va intreba 'i -i
va face un esamen. Pentruca sa vedeti d-voastre:
en nu stiu ce se cere la scoala de aici, si domnul
profesor, care stie, nu are deck sa-1 intrebe pe
el,

ca sa vaza, daca stie destul, Area mult, on

Area putin.

El sari speriat la o parte. Numai acum brtgase

de seama, cg, sta pe covorul ce era intins pe jos.
Dar dascalul Claita, intrand data, in foe, nu-si
perdea lesne sarita.
Pentrucg sa vedeti d-voastra,
urma el,
La

www.dacoromanica.ro

156

BUDULEA TA ICHI I

not se invata tot ceeace trebue sa stie un om, pen-

truca sa poatrt trill cum se traieste la sat: aici se

cere altceva. Fara indoeala mai putin, dar altceva,
ce poate a noi nu stim, fiindcil nu avem nevoe sa
stim, si nu este bine, ca omul sa invete lucruri ce
nu-i sunt de nici un folos, de oarece perde vremea,

In care trebue sa invete lucruri folositoare. Asa

se obicinueste la noi, la Itomanii ortodocsi, fiindca

eu sunt ortodox si baeatul de asemenea.

D-nul .Wondracek privea in tot timpul cand la
unul, cand la altul dintre noi si pares, foarte vesel,
de oarece isi stapaneh rasul.
In cele din urma el ii facit sewn lui Hutu .s5,
se apropie.
De cand auzise cuvantul examen, Hutu uitase
si surtuc, si pantaloni si states incordat la local
stn, iarli, acum inainth cu pasi hotarati si brigand
bine de seamit, ca nu cumva sa o pats ca dascalul
Claitiy apoi se opri tocmai la marginea covorului,
stand drept ca un par inaintea d-lui Wondracek
si atintindu-si ochii la buzele lui.
D-nul Wondracek privi chtva timp la el si par'ca,
era suparat, find&A nu-i mai venea, srt raza.
ungureste?
Nu stiu.
4t;tie, doinnule!
zise Budulea nerabdator.
In zadar spuneh dasettlul Calita, ca n'a invatat

decat a citi; in zadar spuneam chiar eu, ca. nu

intelege nimic, chci Budulea it rugs pe d-nul Won-

dracek sa-i dea o carte ungureasca si va vedea,

ca, stir.

Nu stie sa vorbeasch, d-nule, dar intelege din

carte.

Profesorul Wondracek iar se facii vesel, ii dete

lui Hutu o carte ungureascrt, pentruca sii

cum citeste si cum rosteste cuvintele.

www.dacoromanica.ro

vada,

BUDULEA TAICHIE

157

Hutu incepA sg eiteasert cu glas tare, respicat

i ariltand desluit fiecare coma, fiecare punct.
Il vrtd par'di i acum pe Budulea. El stete nitel
iecremenit, apoi se apropiea incet de d-nul Wondracek, it atinse de maneca i-i opti uimit:
k5tie, d-nule, chiar sa vorbeascg.
Acum d -nul Wondracek nu-i mai stIpani rasul.
Dar tot in zadar ii dete i el silinta sit-1 fach pe

Budulea srt inteleagg, cg Hutu nu tie dealt sh

eiteaseg ungurete, dici in be de a-1 lamuri, it Meek

din ce in ce mai incurcat. .5i se vede, ca d-nului

Wondracek ii places incurcala lui, Enda nu-1 mai
slabeh. Mai puse eateva intrebgri lui Hutu, ca sa
vazg, ce tie din celelalte, apoi iar se legg de
Budulea eel bittran, care-i placea mult, de oarece
era scurt, gros, chiop de piciorul sting, rotund
la fatrt i zimbea cand vorbeai cu el.
Bgeatul nu tie mult,
zise el in sfarit,
dar it prinaesc, fiindca e feciorul d-tale, i data va
fi silitor, are sg treacg examenul. E destul de mare,
adhuga el aezat, pentruca sh inteleaga, ca-i eade

rau intre copii, data Au invatil bine, pentruch atunci e ca mggarul intre oi.
Atat imi trebuia i mie.
Intrebati, data -mi pgrea bine?
Dar se intelege ca -1111 pgrea bine: nisi nu mai
mergeam, sburam spre casg, pentruca Hutu trebulk sg, locuiasert cu mine; el era, i trebuia sa
rhinang, sub scutul i poviltuirea mea. $i cum inergeam, eu mergeam iute, fiindeg cram fericit, dascalul ortitit grribea, fiindert era om neobosit, Budulea eel batran chiopg,ta sprinten i pe mgruntite
en noi, fiindcg, nu-i mai ggseh, rostul i ar fi voit,

sa afle vre-un out, ca sari spura cele petrecute,

i numal Hutu venea aezat i cu paii masurati

www.dacoromanica.ro

158

BUDULEA TAICHII

in urma noastril, ca i child nici near ti de ce

e vorba.
Vino, nahi, mai iute, ii zisoi en nertibdAtor.
Lash eh vh ajung eu, rhspunse el zimbind..

II

Erain cinci insi la precupeata Lenca Liuchici

ti aveam donit paturi i o masa, jar% Hutu se culca
pe jos, fiindch taich-situ ii adusese o saltea cu paie,

douii perini, o velintrt, trei randuri de albituri,

.dourr pani man, un shculet de fasole, altul cu Minh

de mrunhligh i o bucath de sliininh, ca sit -i fie

pe dome shpthmani. Seca Lenca aveh douri fete
*.un copil, era, sarboaich si vindea pete in piatil;
ea se certii totdeauna pe sarbe0e cand era acash
;3i pe romanete in piath, dar altminteri era femee
bunk i tinea la noi, fiindch eu i Iota ii plhteam
doi, care erau pre f)-i cu mancarea, iarh ceilalti
paranzi, i Hutu ii plAteau pentru pat i pentru
locul saltelei, mai avand ea sh le fiarbh, din al
lor, i de mancare, cand aveau cite ceva. Hutu
nu plhtea decat pe jumatate, adech aizeci de creitan pe huili, fiindcil ii duceit in toate diminetile
oprile cu peOe verde i pe eel cu pete uscat,
riceit foc, rnAturh in cash, sphla vasele, chra aph
..i aducea iar courile acasa cand se inserh, si aunci mh duceam i eu srt-i ajut, pentruch imi
pilicea sit port coul cu pcIte i petele mirosea
frumos.

Asa se petreceau lucrurile pe vremea aceea, i

vremile erau atunci minunate.
Budulea eel cu fluierul ix serpar veneh in toate

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICIIII

1,59

Vinerile si ne aducea cateceva de acasa. El plech

de Joi si -venea incet, dar totdeauna cu traista

plina. Iara and intalnea -vre-un drumet, prindea
vorba en el si, dace drumetul nu -1 intreba, el ii
spunea fara, sa fie intrebat: Ma due si eu la oral,
fiindca am un fecior la scolile cele maxi. Are sa
iasa dascal. Eu aunt Budulea, cimpoiesul dela Cocoresti. Tara Seca Lenea se bucura totcleauna cand
Joi de Cu seara ne pomeneam cm el, pentruca Bu-

dulea stia o multime de minciuni si niciodata nu

venea cu mana goala. Vineri dupe amiazi Budulea iar se intorcea acasa si le spuneh drumetilor,
c'a fost la oral, fiindca are un fecior la seolile
cele maxi.

Dar dupe ce se intorcea acasa, Budulea se facea

trist. De cand aver si el un fecior la scolile cele

maxi, se gandeh meren, ea oare ce poate sii se fi
ales de Safta: nu se putea el bucura asa singur,
cand si ea trebuia sa se bucure cu el dimpreuna.
cand se gandea, cum s'ar bucura Safta, clac'ar
afla, ca feciorul ei are sa fie dascal, ochii i se umpleat' de lacrami si crede,a, ca moarta sa fie, ar
scoate-o din piimilnt.
tiSi pentru aceea Budulea nu-si mai gases tihna

de mai nainte si era mereu class in chumuri.

Apoi a venit peste cateva saptamani dasealul

Mita si cu Budulea si ea nevasta lui Budulea,

care era, mama lui Hutu, si piirea acum mai batranrt

decal Budulea.
Daserdul era foarte asezat, ca si cand ar sta ina-

intea Episcopului. Budulea radeh in el, ca omul,

care a facet o pozna din cele mai bune, iarii Buduleasa era nertibdatoare, ca si cand ar fi stat pe
spini si jeratic.

Dar ziva aceea nu era Vineri si not cram la

scoala.

www.dacoromanica.ro

160

BUDULEA TAICHII

Budulea s'a gandit dar sh vie, ca sh-1 is pc Hutu

duch acash, dar sa nu-i spue nimic, pentruca
sa vaza, ce zice.
i sa -1

Fiind insa ca not cram in clash si profesorul

ne vorbea tocmai despre ce1 patru parfi cardinals

ale universului, Budulea a deschis rip, a brigat

capul prin deschizatura, si-a strigat tare:
Mhi Budulea Taichii!

De-atunci a rilmas Hutu Budulea Taichii.

D-nul profesor Wondracek a sarit manios, fiindca

Hutu s'a ridicat si-a zis:

oNoi suntem, domnule profesor!
iarh bhetii
an inceput sa, razii. Dar and Budulea a intrat si
a zis: Vreau sh-1 due acash, ca sa vazh pe maich-sa;

domnul Wondracek nu mai era manios si mi-a

dat si mie voe sa plec, fiindch si eu voiam sh, vhd

pe mama lui Hutu.
Hutu insa, nici acum nu merged, iute.
El era beat de cinci ani, child plecase maidisa!
o Linea bine minte si precum a asteptat zece ani,
ca sit o vazh, mai putea sa astepte inch cinci minute.

Cand am ajuns apoi aeasa, la Seca Lenca, daschlul era miscat, Budulea iarasi radea in el, Seca
Lenca stalea cu fetele ei privind ca la o minune;
iarh eu nu cunosteam pe mama lui Hutu, fiindca
n'o vazusem niciodata.
Hutu o cunostea si s'a dus sit -i shrute mina,
dar ea n'a primit, ci i-a zis, ch s'a fh'cut mare, si

s'a uitat la el. Si el s'a uitat la ea si i-a zis, eh

a imbiltranit. Apoi n'au mai zis nimic, ci au stat
fath in fath si s'au uitat amandoi asa in vant.

a grhit
Nu-ti pare bine, ca vezi pe maich-ta!
atunci Budulea apropiindu-se.
Imi pare bine, taich,
a raspuns Hutu si
bhgat mina in buzunarul pantalonilor.

Dupa aceea Hutu a iesit afara si a inceput sh,

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TABA-11

161

plangh, iara maich-sa a ieit duph el, ca sg plangh

i ea; am inceput sg plang i eu, fiindcg nu mai

vhzusem pe Hutu niciodath plangand. Dar Budulea

radea acum Si se ilia la noi; pentru aceea am

ieit i eu afarg i cand am vhzut, cg Hutu plange,

iar mums -sa il tine in brats i-1 shruth, m'am oprit

cuprins de fiori inaintea tor.

Intrebati, dach-mi pgreh bine?

Imi venea, paech, sh tip de bucurie; dar am plecat,

ca sa nu-i suphr.
De-aici inainte Budulea veneh cu nevasta la ora

i le ziceh drumetilor: mergem la ora, fiindch

avem tin fecior la scoala cea mare. Are sh iash
daschl. Iarg cand veneh singur, el le zicea: mergem,

cand eu, cand nevasta -mea la ora, fiindch avem

nn fecior la eolile cele man. Invgitatura cere multh,
cheltuialg, i nu putem sh, ne perdem ziva amandoi,
adeca atat eu, cat i nevasta mea. En stint Budulea,
eimpoeul dela Cocorhti.

Earh noi umblam la coala, Budulea Taichii i

eu, amandoi din Coeoreti, amandoi in gazdri, la
Seca Lenca.
in ziva intaia Budulea voih cu once pret sa rhinaie stand langh U6 i numai dupg multh stir
mints, se hotari sh se aeze pe cea din unnh banch
ti phrea, ca toatii, lumea it tie, it cunoa,te i se
intreabh, cum admit sir, fie el imbriicat in hainele
daschlului Clhitrt Si si'1 umble la coalh tot en dom.-

iiiori. Incetril cu incetul instil el s'a deprins i in

1. Sim iei.

Ntwelo.

www.dacoromanica.ro

11

162

BUDULEA TAICHU

,cele din urma a ajuns, ca nici unul dintre bgeti

nu puteh sa-1 scoata din ale lui. Un obiceiu a pas-

trat cu toate aceste: indata ce sosea acasa, el Se

desbrach, I i curet hainele, le indoia, cu multa
bagare de seamg, si le puma, in ladg, apoi lug,
cartea si invata, lectia.

Seca Lenca nu ne dadeh lumanare, ci trebueh,

sg, ne cumparam noi din banii nostri. Pentruca sip
nu fie ifici o suparare, aver, fiecare lumanarea sa

dacg astazi invatam la lumanarea mea, mane

luam pe a to i asa mai departe. Budulea n'avea
i,

niciodata lumanare si asa el se silea se invete ziva:

dar cand en it chemam la lumanarea mea, f.1 ziceh,
ca, nu poate sa invete cu ceilalti, fiindca-1 supgra.
Earl cand n'aveh nici unul lumanare, ne culcam,
noi in paturi i Budulea pe salteaua cu paie, apoi
spuneam povesti. Fiind insg
ca, adeseori se intamplh, a unul spunea povestea i ceilalti adormeau, s'a hotgrat, ca atunci, cand povestitorul zice
ciolan, toti ceilalti sa zica ciorbg, pentruca
astfel sa, se dea pe fa-VI cel ce adoarme inainte de

vreme si sa-si afle cuvenita rasplata in ghionturi

numgrate
S'a intamplat dar, ca domnul profesor Wondracek ne vorbeh despre cele cinci rase ale neai, trecand la .Indieni, a zis, ca sunt
niste oameni foarte grosi la ciolan.
L Atunci Budulea Taichii a strigat tare: Ciorba!
iara profesorul Wondracek a writ manios, fiindca
baetii au inceput sa razg in hohote.
Ce a fost asta? intrebh el aprins.
Eu ma temeam, ca acuin Budulea Taichii are
sa fie pedepsit; am grabit dar sa raspund pentru
el, fiindca, eu stiam ungureste.
i atunci a ras domnul profesor Wondracek si

mului omenesc

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TARIM

163

l'a intrebat pe Budulea, dac' a inteles, iara Budulea a raspuns, ch. da.
Atunci sa-mi spui, gral profesorul cu indoiala.
Budulea isi netezi parul de pe frunte, ki potrivi
hainele pe trup, ie1 din banch i inainta cu pai
hotarati la locul, unde stateau baeii, cand isi spuneau lectia, apoi se opri i atepta sa fie intrebat.
Fiindch' Budulea era cel mai mare in coala, i
fiindca, cu toate astea el era Budulea Taichii, baeii
radeau totdeauna cand it vedeau i radeau mai
ales acum, pentruch Budulea vorbea foarte scalciat
ungurete. Dar el vorbea i tia, ce vrea sa zica,

i par'ca-i parea bine, ca baetii rad; pentru aceea

baetii radeau din ce in ce mai putin i .mai ales
dupace profesorul i-a spas sa zica, lectia de eri, ei
nu mai radeau de loc, iara mie imi parea, bine,
fiindch Hutu tia lectia i o spunea frumos.
Bine!

zise domnul profesor Wondracek. Vezi

io seri la tine Kitano, eminens! iara de aici inainte .domnul profesor Wondracek tinea, la Budulea, i decateori vreunul dintre brieti nu tia lectia

it chema pe Budulea, ca sa i-o spuna, el.

Cand a vent apoi esamenul cel ride, Budulea

Taichii a fost clasificat la locul al cincelea i noua

btietilor ne 'Area, bine, fiindca Budulea era in clasa
noastra, iara celelalte clase n'aveau nici un fel de
Budule.
In. urma, domnul profesor Wondracek l'a intrebat pe Budulea din ce traiete. El a, rilspuns, ch,
are din ce tral, findea platete aizeci de ereitari
pc lung la Seca Lenca, poarta coul cu pete, rah-

tura, in mil, face foc i earl ape. Cu toate aceste

profesorul Wondracek l'a luat la el i deaici inainte Budulea nu mai plates aizeci de oreitari i
nu mai purta coul cu pete, ci curets ghetele i
hainele dornnului profesor, mature coala i. umpleh

www.dacoromanica.ro

164

BUDULEA TAICHD

pipele donmului Wondracek, i, afar% de aceste,

aduceh doi baeti din clasa intaia la coala, si ii ducea
iar acasa.
Noun, celor dela Seca Lenca, ne 'Area rau, fiindea

acum nu mai era tine sn ne spun ce zice Seca

Lenca, cand se cearta sarbete cu fetele ei, ca'ci

numai Hutu invatase sarbete; dar mie indeosebi

tot imi parea i bine, pentruca, Hutu era din sat
dela noi Si tinea la mine, iara, cei doi bieti it apu-

cau unul de-o mans, celalt de alta i ii ziceau:

Budulya bacsi.

Budulea cel batran venea acum tot a doua siptamana la ora si le spunea drumetilor, ca, are un

fecior, care e dascal pe doi copii de domn si e

mana dreapta a dascalului dela scolile cele man.

De oarece insa Hutu, locuih acum la coala i nu
mai aveh ce srt-i aduca, batranul venea cu cate o
traista de ciree, de pere primarii, de mere var-

gate on cu cate un cos de capune, pe care le

imparted intre noi. Pentru aceea, cand it vedeam,

stngam cu totii: Tacit taica! i ne adunam
imprejurul lui.
El zambea i-1 intreba pe fiecare de nume, iar
mie imi prima bine, hinder', Budulea era cimpoesul

dela noi i tinea si el la mine.

La capatul anului lucrurile s'au schimbat. Eu
am plecat acasa, iara Budulea Taichii a ramas la
domnul profesor Wondracek.

Dascalul Pita era nenorocit, fiindct auzise, en

domnul Wondracek voeste sa treaca pe Hutu la
colile latineti. Era o curata hotie sa is ba'iatul,
pe care l'a crescut el in coala lui, i sa-1 nenoroceasca departandu-1 dela clascalie, pentruca

se' -1

scoata, to pomenesti ce, popa, ba poate chiar

advocat.
E

rau, foarte rat'

ziceit el.

www.dacoromanica.ro

Pentrucit sn

BUDULEA TAICHIL

I65

vezi d-ta: e adevarat, ca trebue sa fie vi popi vi

alt neam de oameni, dar eel mai mare lucru e
dascalul, vi ava oamenii cei mai alevi trebue sit

fie dascali.
insa Budulea nu voia, sa, inteleacra nenorocirea

ce i se pregatea lui Hutu. El vtia un lucru: ca,

fluerul lui are vase borte, vi cand auzea, ca, Hutu
are srt, invete latinevte, grecevte, ba chiar vi nemtevte, ii venea sa sara, cuc de bucurie vi, mergand
la orav, le zicea drumetilor: Am un fecior la in,
vatatufa. Are sa iasa dascal mare. Vorbevte sarbete

i ungurevte, iara acum invata latinevte, grecevte

i nemtevte: nu-i mai lipsevte nici o limba, pentru
ca sa fie cele vase depline.
Caci, dupa cum vtia Budulea, nu erau atunci pe
lume decat vase limbi, fiindca frantuzeasca era un

fel de nemteasca, ruseasca un fel do sarbeasca,

iara," turceasca un fel de limba pa'ganeasca, pe care

puteai s'o intelegi in latinevte, caci, dupa,cuni

spunea dascalul Claita, vi latineasca era o limba
pa.ganeasca. Hutu putea, dar sa, se inteleaga cu
toata lumea.
Drumetii dadeau din cap i, intorcandu-se acasti,
spuneau, ca este la Cocorati un cimpoe, care are
un fecior foarte invatat ce tie toate limbile vi ca

1-au vazut chiar ei pre acel cimpoeV, care e un

om scurt, gros, cluop de piciorul stang, rotund
la fats vi zambevte totdeauna, cand vorbeti cu el.

IV.

Eu am trecut in clasa a patra, iara Budulea

Taichii s'a facut student ei iar imi pared strapie

www.dacoromanica.ro

166

BUDULEA TAICHII

ca si pe timpul, cand eram la dasalul

Claita,

incat par'ca nu mai indrh'zneam sti vorbesc cu el

si mg, simteam mangaieat, cand el vorbea cu mine.
Cand aveh timp, el veneh la noi, ma intrebh ce

fac ai-mi spuneh ce mai face el. Apoi, cand se

duce la plimbare cu cei doi copii, veneh iar pe
la mine si mergeam impreunti, fiindcg, era toamnh,

frunzele cazuserti si noi cautam castane shlbatice

printre frunze, ca sg, vedem, care stie st arunte

mai departe, ceeace copiilor le Meek multti pllicere.
Dupg, aceea a venit Crticiunul, si Budulea Taichii

a chpritat voie st se duch' pe opt zile acasa. Era

zripadh, si el se 01 s, piece pe jos cu Iota VAtricanu, cu Petru Popescu si cu Nicti Dartii lti, fe.-

ciorul preotului din Fundureni. (land am auzit,

ca ei pleach, am zis sti mg, due si eu cu
iartt Hutu, viizand, ca voiesc sa merg, m'a luat si
pe mine si eram foarte veseli, ctici Nica era brtiat
de tot hazul, stia sa fact", o multime de pozne si
ne asteptam sti intalnim pe drum sania noastrti,
care sti ne ducti pang, la Cocoresti. Eu cram fericit,
cgei acum mergeam si eu pe jos acasti, iarg, Budulea Taichii merged mai incet decat de obiceiu,
fiindeti duceh si o legtiturri, in care-si stransese un
crilindar pentru daschlul Claita, o fund% Louth' din
panglicit albastrg pentru Nelli si cinci iconite
pentru celelalte fete ale dascrilului, si tot in acea
legtituricti mai aveh si palgria cea nouti ce-si cumprase pentru Craciun si, afarti.de aceste, invtiluit
bine intr'o hartie groash, niste peste uscat, fiincleti
atat lui Budulea, cat si Budulesei le plticea, pestele

srtrat. El tines dar legaturica departe de trup si

o purth cu bigare de seamti, pentruca nu cumva
deosebitele lucruri dinteansa sit se strice unul
pe altul.

Eu nu duceam nimic, dar sgribuream de frig

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAIC11II

167

siani era rosin sa le-o spun, deci asi fi dorit sa

intalnim cat mai cur and sania.
Child am sosit amortiti de frig la Cocorasti, imi

era frica sa in due acasa; pentru aceea Hutu a

vent cu mine, ca sa spuna, ca el e de ving, ca
iii'a luat si pe mine, si toate au fost bine, fiindca
mama se bucura ca, n'am degerat pe drum, iara
tata zicea, ca asa trebue, ca voinicii sa umble pe
ger si frig.
Dela noi Hutu se duse acasa.
Budulea si. Buduleasa nu stiau ce sa-i faca, uncle
sa 1 puna, si cum sa-si arilte parerea de bine, cad.
acum intaia oara ii aveau feciorul acasa la dansii.

De mult se vorbiserg, ca de Craciun sa mearga

inpreuna la biserica, fiindca Safta nu-1 auzise Inca

pe Hutu cantand in strang si Budulea ii zisese

de multe ori: SA-1 auzi, si vei vedea, ca, nici chiar

dascalul nu canta mai bine!

Dar cand erau sa piece, Buduleasa, muma lui

Hutu, s'a oprit in pragul usei, zicand ca ea nu

poate sa meargg cu Hutu in biserica, pentrucg

tot satul, s'ar uita la el iara dela el la dansa. Hutu

n'a raspuns nimic, ci s'a intors in casa, iara Budulea a wait: Asa-i! pentruce sa mergem noi In
biserica, data putem sit ramanem toti trei acasa?
Ei au camas dar in sfanta zi de Craciun masa,
si Budulea se bucura acurn, ca nu s'au dus la bi-

serica, ci au ramas toti trei, el si nevasta lui si

copilul lor, impreuna, ca sa vorbeasca, sa fie veseli

si ea Hutu sa le mai spue despre cele ce se petrec
la scoala si la oral. Numai Safta era trista si zievit

mercu, ca-i pare rau, ca, pentru dansa, ei n'au

putut merge la biserica, dar ea cu toate aceste,
in fundul inimii, era fericita si, chid a mai iesit,
ca sa caute de masa, par'ca-i venea sa planga.

www.dacoromanica.ro

, 168

BUDULEA TAICHII

Fiind dar ca .Hutu nu s'a dus la biserica, dascalul Claita era foarte nenorocit.

In tot tinipul sfintei leturghii el stritea ca pe

.jeratic si privea mereu la usile bisericii, ca doara,

va vedea pe Hutu intrand, iara cand vedea ca, nu
vine si nu vine, i se urea sangele in cap, fiindca-i
era rusine de satul adunat in biserica i de oamenii,
careli ziceau: Iacrt, se vede ce om a facut dascrdul
nostru din Hutu lui Budulea!
Ateptase de m.ult, ca Hutu sa vie pe Craciun
acasa, pentruca sa-1 is la rafuiala pentru purtarile
lui ne mai pomenite i sa -i arate, cum nu trebuia
sa mearga, duprt vorbele dascalului pripistaesc,
la colile latinesti: acum Hutu venise, era in sat

si nu void sa stie de nimic. Cared es1 dar din

biserica, dascalul Chita o lua drept spre partea
satului, in care locuia Budulea, caci nu se mai

putea stapanl.
Adeca te-ai facut pagan?
strigh el Inca din
tindri.
Te-ai lepadat de mine, te-ai lepadat chiar
de sfanta biserica in care ai crescut, in care te-am.

crescut eu, ca sa fac om din tine! Pentruca sa

vezi tu: daca, n'as fi fost eu, ca sa-ti dau cele mai
dintru inceput i mai de capetenie si mai folosi-

toare invataturi, ai fi ramas tot atat de prost ca

ceilalti oameni, care nu tiu nimic, fiindca n'a fost

tine at -i Invete; i fiindca eu Iti voiam binele, ca
sa te scot cu vremea dascal, nu mai voiesti sa tii

de mine, nu mai voieti sa umbli la biserica, to

crezi
cine stie ce. Dar ce vrei sa te faci acum?

calvin? pripistas? popti? notarris? Spune-mi

ce?
Hutu ramasese ca traznit din senin inaintea lui.
Dascill mare, jupane invatator,
raspunse Budulea, apropiindu-se cu sfiala
dascrd intaiu, care
stie toate limbile i spune celuilalt dascal ce trebue
sa invete pe copiii oamenilor. Alt lucru nu se poate.

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICHII

169

Dar fiindca n'a vent decal ieri acasa i fiindcti

maica-sa, nevasta-mea, nu voia sa mearga la bisericti, a ramas i el acasa cu noi, cu parintii lui,
cu mine, care ii sunt tats, i cu maicti-sa, nevasta-

Inca, fiindca ni-e copil i ',tine la noi ca la pa-

rintii lui.
Prea bine, prea bine!
gral dascalul mai domol.
Nn tiam. Copiii trebue sa in la parintii for

i la dascalul lor, fiindca el este un parinte sufletesc: acesta e eel d'intbiu lucre, pe care trebue
sti-1 invete copiii la coala. E foarte frumos, ca
Hutu tine la ptirintii lui, si-mi pare bine; dar atunci pentruce s'a dus fart, voia mea la colile
latineti? tii tu, mai, urma el cu asprime, ca eu
aveam de gaud sa to scot dascal in sat i BAP
clan pe fata mea Cornelia de nevasta?
Una ca asta nu se poate!
striga Budulea scos
cu destivarire din sarita lui.

tiu, -- raspunse Hutu rcce ca la examen,

precum mi-ati spus-o de inai multe ori, i i-am
adus o funds de panglica albastra de Crticiun.
Atunci pentruce to -ai dus la colile latineti?
intreba dascalul cu totul domol.
Aceasta era intrebarea, la care se atepta Hutu
i la care de mutt isi pregatise rtispunsal; el filth
dar un pas inainte, 41 potrivi hainele pe trup,

riisufla odatti din greu, apoi grai respicat i desluit:

Jupane invatator! Profesorul, domnul Wondracek, a zis ca ma, da la gimnaziu i i-am spus,
ca nu se poate, findca d-ta ai zis, ca trebue sa ma
duc la preparandie, ca sa ma fac invatator. El a
raspuns, eh' tocmai spre a ma, face invatator trebue
sa invat mai nainte latinete. En atunci i-am spus,
ca nu se poate, fiindca, d-ta ai zis, ca limba latineascrt e o limba' paganeasca. El atunci a ras i a

zis, ca eu sunt prose, de oarece chiar limba ro-

www.dacoromanica.ro

170

BUDULEA TAICHII

maneasca e si ea un fel de limba latineasca si ca

nu pot sa fiu profesor, daca nu stiu latineste.
grk'l dascalul pus pe ganduri,

Vezi,

des-

pre aceasta am citit si prin gazete. Pentruca sa

vezi tu: eu am vre-o noun foi de gazete, pe care
le tin, findca e inteinsele pe ici pe colo cate ceva
frumos si folositor si e bine, ca omul sa strange

asemenea gazete. in crtrtile noastre romanesti, cum

le avem in biserica, nu sta, nimic despre aceasta;
dar in gazetele aste mai not se zice, ca latinii. erau

pagani, cum sunt bunrtoara Turcii, si aveau uu

imparat Latium, care vorbea romaneste si deacolo
ne numim not romani. Asa ceva. . . nu tin bine
ininte. Tu stiff acum latineste: sit fie oare ca romaneste?
oTocmai pe tocmai!
Larilspunse Hutu.

tineste se zice: Hie gallus cantans, in arbore sedens, pira lioma comedens, chichirichi dicens!
Auzi vorba!
striga, Budulea in.cantat.
Curat latineste le spune!
Dar nu prea seamana a romaneste,
adause
dascalul.

zise Hutu.
Gallus e coco,
Cum nu?
cantare e cantare, arbore e arbure, pira e pork
poma e poamrt, sedere e sedere, dicere e zicerv.

Da, cam aduce, cam aduce,

zise dascalul
pe ganduri.
Nu-i vorba, e bine sa stie omul si
latineste. Se vede, ca e romaneasca stricatit, bunaoara cum vorbesc UnguriiMulte mai scornese.
oamenii. Si cum ziceai ca suna cocos?
Gallus.
Nu aduce ea romaneste, dar smart frumos. Gallus,
par'ca vezi cocosul.
Frunioasa voiba!
adause Budulea.

Si cum zice om?

-

Homo.

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICRII

171

Auzi vorba!
Samaria. Dar muiere?
Muller?
Curat romanete!

Dar aceea ce e, cand popa papistaesc zice: Dominus vobiscum?

Domnul cu voi.
Auzi? frumos o scoate!
gral acum dascalul cu
totul imblanzit.
E bine sa, tie un dascal i la-

tine*te. Pentruca sa vezi tu: se pot gasi i in la-

tinete carti scrise despre lucruri folositoare i poti

citl. Dar omul trebue sa, fie inainte de toate cretin

i sa tins la limba lui, pentruca nu e nici o limba

mai frumoasa la sunet i mai desluitit la inteles
decal cea romaneasca. Sa vii la mine srt-ti arat gazetele mele i sa-mi mai spui despre cele latineti.
Seara jucam cu totii crtrtile pe nuci la dascrdul
Claita, care states la o parte intre gazetele lui i
cerea, mereu cuvinte latineti de la Hutu. El avea
cinci numere din Gazeta Transilvaniei i patru
din Foaea pentru minte, inima i literatura i acuma calla mereu locul, unde se vorbea, despre

Latium. E, in sfarit, bine sa, le tii gi aceste,

zicek el din cand in cand, fiindcri se vorbete cateodata despre ele i e frumos sa tii, care

din neamul nostru au fost imparati i sa arati

negru pe alb, eh' nici not nu suntem un neam
prost.

Dar Hutu nu prea brigh, de seams la aceste, caci

el era, cel mai nenorocit om pe fats, pamantului.
Inainte de toate se simtea ca in o lume cu desavarire strain:a. Cbiar i casa dascrdului prima, alta

de cat mesa, de care-i aducea aminte: uile i ferestrele u prtreau grozav de mici i tavanul foarte
jos, apoi toate, chiar i imbracrimintea fetelor era!'

sarricacioase. Duprt aceea fusese primit cu prea

www.dacoromanica.ro

172

BUllULEA TAICHII

multi raceala. Afars de Livia; care grabise vesela

In dansul, toate celelalte fete, dimpreuna cu das-

calita, vorbeau cu el ca si cu un strain. Linica

par'crt se temeh de el, Mili, care crescuse acum
mare, fiindca trecuse de case ani, stated sfiitri la
o parte i -1 priveh cu ()chi mari; Veturia nici nu
void sa stie de dansul, iar la Cornelia nu indrazneh
el sit priveasca. Cornelia ii daduse mana; atat tined
minte. Apoi mai Linea minte, eh' ea a zis, ca e pa-

gubri de banii, pe care i-a dat pentru funda cea

de pangliea albastra, fiindca asemenea funde nu
stint dealt pentru domnisoare, dar ii multumeste
pentru ea si o va pastry ca un semn de aducere
aminte. Livia, dimpotriva, era mahnita, a i-a adus

numai o iconita, ca la copii, iara Linica isi rupsese peste putin iconita in doua. Mill taceh cu ico-

nita in mana: intr'un tarziu ea o privi cu sfialrt,

apoi iarasi o stranse si urma a se uith cu ochi mari
la Hutu.
Dupa toate aceste Hutu mai juch si carti. Cand
castigh, manile ii tremurau, fiindert se stia in
castig, iar cand pierdea, ele ii tremurau, fiindea

pierdeh: ar fi voit ca tot altii sa piarza on sa

castigO, pentruca el sa se poata mereu bucurh de
hazul lucrului. El se juch insa mai ales cu Cornelia;

de mine, de Livia si de Veturia nici nu tineh

seams, iar not trei ne tineam stransi si asa ii 135team mereu. In cele din urma, Hutu pierdea intr'

una Mili se apropiase incetul cu incetul de el,

se pusese pe scaun langit dansul si nu-i mai dadeh

pace. Ce-i drept, ea nu vorbea nimic, chiar nici

nu se mirk dar states alipita, de dansul si asta
it zapacea. Dup'aceea Livia se apropiase din cealalta parte si-i soptise la ureche, destul de tare
ea sa auzim cu totii: Asa-i, ca data, mai vii odatri,

inli aduci si mie o funda; dar sa fie rosie!o Cor-

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICHII

17$

nelia s'a uitat atunci la ea si a zis: Nu-ti e rusine? iari Hutu s'a rosit pant la urechi si nu
mai stih st deb cartile.
Tart' mie imi plrea bine, fiindcit mi se umpleh ct-

ciula de nuci si puteam st-i fac mereu parte si

Veturiei, care sedea, in genuchi pe scaun si se su-

Ora, cand perdeh, mai ales, dad, se nimerea, ca

Livia 86 castige, si Livia castigh mai des dead toti.

Cand ne-am dus apoi acast, eram somnoros si

nu in mince d.ecat atata, et' dupt ce-am iesit, di s-

ctlita a strigat in urma noastrii:

Hutu le! spune maicactii, et, mergand la biserict, sa treact pe la mine, ca sit mergem impreunt.
Tart Cornelia ni-a zis inct ()data noapte bunt

si Mili a intrebat pe Cornelia, dact vine Hutu

8i. mAine.

V.

A doua zi de Craciun oamenii stiau sa spunt,

et, dasetlul Mita a scos o invttaurt flout", despre
imptratul, din care se trage neamul romanesc, si

eh' Hutu are sit aduct invItttura aceasta in sat;

iar cand Hutu a venit de Pasti acast, ei it intrebau, cum sth, cu Ler imptrat, din care se trag
Romanii; fiindct el ziceh, ca despre aceasta n'a in-

vttat inct, tot satul stia, di are sit mai stea mult

la scoli.
Dascidul Clai#a zicea acum, et are sa stea inct doi
ani, de oarece mai sunt si alte lucruri, pe care tre-

bue sit le invete.

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAIGmr

174

Hutu era dar fericit, caci acum nici dascalul Claita

nn mai era suparat.

Insa, on cat de bun baiat ar fi fost, avea i el
plicate le lui.

Pe cand umblase la coala din sat, avuse dorinta

de a se face dascal ca Claud; in urma, dupa ce

s'a dus la ora, dorinta lui era O. se faca profesor

ca domnul Wondracek; acum, in sfarit, umbland.
la colile latineti, void sa se faca profesor de gimnaziu i ii intipasise atat de viu acest gand, incat
se facuse chiar mai aezat decum fusese, ii placed
sa esplice toate lucrurile i luase intru toate apucaturile profesorului sau. Fiind insa, ca acest profesor era calugar, ca toti profesorii notri, Budulea Taichii mai avea i dorinta tainica de a se face
calugar, i cand eram singuri, imi spunea mereu,

ca are sa ceara voie dela Claita spre a se putea

calugari.

Tara eu it i vedeam, in gandul meu, pe Budulea Taichii calugar, ca profesorii notri de la gimnaziu.

A venit apoi toamna.

Am plecat singur acasa, ca*ci Hutu trebuia sit
'Tanana, cu haietn.

Cornelia era acum cu totul mare i se plimba

cu dascaul din Strantea, care venea, in toate Duminicile, dupii, amiazazi, la Cocorrtti, in vreme ce
Livia ma intreba mereu, cand vine Hutu, iara, Ve-

turia i Mili, cea mai neastamparata dintre toate,

se jucau de-a taiu malaiu cu mine i cu ceilalti.
De. culesul viilor a venit apoi i Hutu pe douit
saptamani acasa.

Se juca, i el cu noi, era sprinten i vesel, i

par ca, nu-i edea bine.

Stateam doi cate doi, tinandu-ne de mina. Cand

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICHII

175

el se puma, inaintea noastrh si zicea taiu malaiu

in doua si ne da si noua, noi trebuih sit fugim

unii la dreapta si altii la stanga, iar el trebuia
s'a prinzh pe una dintre fete, si atunci se Linea
de mina cu dansa, pentruca sa-i iea locul cel ce
rhmaneh singur. Chnd zicea taiu malaiuo, el pri-veh

totdeauna la Livia si mai ales pe ea void sit o

prinza, caci acurn se juch si ea cu noi, iar noi radram, findcrt nu puteh sa o prinzrt decal loarte
tarzin, and, -obosith de fugit, ea se lash moarth

in bratele lui. Atunci obrajii lui se rosau si noi

Pe Veturia nu puteit
s'o prinza nici odath, iar pe Mili o prindea pe loc,
Enda, ea nu puteh sa fugh de el, ci se oprea speriatit inaintea lui, stiind, ca el are sa o sarute.
Dascalul ClAita zicea, ca Hutu are sit stea patru
ani la scoala, si era foarte vesel, ca poate sit mai
stea de vorbrt cu dascalul din Strantea, care, deli
oin tanar, stia foarte multi, carte si spuneh, ca Cornelia e muma celor trei Grachi, ear Veturia muma
lui Coriolan, ceea ce-i placea lui Claita de oarece
amandouri erau fetele lui si nu stiuse pentruce
nil .ul li-a dat aceste nume.
rhdeam cu atilt mai vartos.

Asa au trecut apoi vacantele, si cateva saptamaiii in urma eram iar la scoall
Hutu par'ch nu mai era intru toate precum fusese mai inainte; se facuse tacut si vorbea mai
rar en mine, ba adese on par'ca era suparat, dacii
1uindeam vorbh' cu el.
tntr'o zi ne pomeniram cu dascalul Claith, care

venise la oral cu daschlul din Strantea, cu muma

acestuia, care era vaduva, cu Livia si cu Cornelia.
Budulea cel batran, care venise si el, ca sa-si
vaza, feciorul, ma intrebh, dach Hutu e amrtrat.
Ain rrispuns, ca nu, caci Hutu ear se facuse foarte
vesel, clupa ce vazuse pe Claita cu Cornelia si en-

www.dacoromanica.ro

176

BUDIJLEA TAICHII

Livia. Atunci se facii ei Budulea foarte vesel, de

oarece Cornelia era logodita cu dascalul din Stran-

tea si in curand avea sit se faca nunta.

Am zis eu, ca nu se poate,

imi grill el nedumirit.
Dar, stee chiar zece ani la scoala, el trebue sa

iasa tocmai ca dascalul din Strantea Si atunci are

sa is pe a doua fatil, a dascalului. Asa trebue
,41 fie.

ySi zicand aceste, Budulea radea ca omul gata de

a face o pozn'a din cele mai minunate.

Eu eram uimit. intelegeam acum, pentruce Hutu
se facuse atilt de tacut. El era adeca in dragoste

cu Livia si avea sa se insoare cu ea. Ma uitaili

la amandoi si mi se pareau atilt de nu stiu cum,
in cat ma, temeam sa privesc lung la dansii. Mai
ales Hutu imi era mai strasnic decat totdeauna.
Numai acum bagai de seama, ca incepe sa-i creased

mustata si ca barbia ii era acoperita cu par moale,

ca si cand ar fi brumatli. Ear ea, Livia, era neastamparata in vreme ce el tacea i privea mereu in
ochii ei.

Dupa-ce Mita s'a intors ear cu fetele i cu Budulea eel batran la Cocoresti, eu ma gandiam mereu la Hutu si la Livia, ii vedeam tinandu-se nein-

cetat de mina, cum ii vazusem in mai multcranduri, si-mi inchipuiam, cat de grozav trebue
sa fie, cand cineva e in dragoste cu cineva.
Ma cuprinsese un simtimant dureros, o tainica ainaraciune, de care nu ma mai puteam feri, fiincica

intelegeam, ca Hutu nu mai poate sit tie la mine,

ca toata dragostea hi se revarsa asupra Liviei. El
venea tot mai rar pe la mine, si in cele din urma
nu ne mai vedeam decat din cand in cand.
Primavara, cand da mugurul, noi, baetii, esiain
la morminte, ca sa ne invatain lectia la aer curat,

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAWHII

177

primblandu-ne printre visinii infloriti on stand cul-

cati pe iarba frageda Si presarata pe ici pe colo

cli flori de primavarit
yenea cateodata i el.
11 vedeam primblandu -se dealungul antului cu
cartea in mama; dar deodata, se intindea pe iarba,
ici punea cartea la o parte, i ramanea time hide-

lungat privind la cerul albastru on la norii cc se

perindau pe deasupra lei.
Eram foarte nenorocit, fiindea vedeam cii'l mun-

cete ceva i mie nu urea sa-mi spue nimic, ca

sta mai bucuros singer ea gandurile lei.
Hutu le, i-am zis intr'o zi, cand ma aflam la dan-

aul, aa-i, ca tu ai sa to insori en Livia?

El a tresarit ca i and ar fi fost prins asupra

unci fapte rele, a privit lung la mine, apoi s'a richeat, s'a oprit inaintea mea i a grait arzat:
Tu nu intelegi lucrul asta. . 1)a, am sit hat
de nevasta pe Livia. Am sa fin barbatul ei. Dar'
tu in Fltii ce va sa zicii aceasta. Vezi, urma el
iti vine un fel de
peste putin, mai en inimii,
ameteala, lumen intreaga par'ca ti se scalda in valnri de aur, Si atunci nu zici mimic, ci gandeti
numai: Am sa o iau de nevastii, earn daca nu s'ar
putea,
nu tie ce are M. fie.
Vorbele ii eian foarte in silii, i eu vedeam din
fata Si din ochii lei, vedeam din felul, cum mi
le spunea, ea -i pare rau, ca mi le-a zis; doriam
clan sa, nu le fi auzit.
Tu intelegi
urma el nedumirit.
Am sa' fac
la toamna examenul, apoi tree la preparandie, data
nu ma von primi la o teologie. Fac examenul pentru
(lone Blase deodata, ca sa fin cu atat mai degraba

grata, apoi o iau pe Livia i ma fac dascal, data

nu mrt primesc in teologie.
Te primesc, Para indoialn, strigai eu cuprins
1. Slaty ici.

Nuvele.

12

www.dacoromanica.ro

BUDri.NA TAIcHit

178

de bucurie,

fiindcg, nu e cu putinta sa nu to

primeascg.

Bogoslovii erau toti oameni maxi, cu barbit i

cu mustete. Unii fuseserg dascali si acum venisera

cu nevestele si cu copiii for la teologie, ca sa se

preggteascg pentru preotie; altii terminasera patru
on mai multe clase gimnaziale, si iarg si altii fu-

seserg cltiar juristi si acum se intoarsera, CU gandul

de a se face Protopopi: Episcopul trebuia dar sa-1

primeascil numai decal si pe Hutu, fiindcri si el
avea, barb si mustatg.
Eram deci iar fericit, caci acum iar ne intalniam
adeseori cu Hutu; ne intidniam, insa, par'ca, era

intro not o intelegere tainica, sa nu mai vorbim

nici despre Livia, nici despre bogoslovie, nici

despre alte lucruri, care nu-1 priviau dealt pe dansul.

Cand m'am intors pe vacante la Cocoresti, asi

fi voit sa strig tare, ca toatg lumea sr+. ma auzri:
Hutu a frIcut toate examenele. Insa nu puteam.
Asi fi voit sip -i soptesc Liviei cu totul incet si in
taint o vorbri, dar nu aveam destulg inima si asa
ziceam mereu: Lasg, ca," o sa i-o spung el.
Prea bine! prea bine!
zise dascglul
cand afla despre hotararea lui Hutu.
Foarte frumos! Omul trebue sa, adune invritaturrt, cata vreme

tanar, can mai tarziu, cand are nevasta, si copii, ar mai vol sa invete, dar nu are timp si nu
c

are tihna". Trebue sa, munceascii, pentruca sa -i poata,

Cand nu are nevastrt si copii, poate sa facrt

ce vrea. Pentruca, sa vezi tu: e multa invAtatura
in lume si e frumos, data poll sa, ti-o castigi toata.
Dupg aceea dascalul Claita, a inceput sit se prim-

ble prin casiti si s'a primblat si s'a primblat pang

ce nu s'a oprit iar inaintea lui Hutu si a zis tare :
Foarte frumos!

www.dacoromanica.ro

131.1DULEA TAICI-111

179

i iar s'a primblat prin casa, iar cand s'a oprit

din nou, a graft:

oAa este! E mai bine pop decat dascal. Pentruca

sit vezi, tu! nu e lucru mai placut i mai frumos

decat srt vezi, cum din copilul prost se face incetul
cu incetul un brtiat detept, apoi un om cu minte
i cu purtari bune. Eu vad la not in sat: ii cunottsti
de departe pe cei ce-au umblat la coala i-ti rade
inima, spun en, iti rade inima. f trebue sit fie,
fiindca sunt multi dascali. Apoi vezi tu: i popa
e un fel de dascal; i el poate sa fats mult bine,
dacit urea. N'ai nevoe sit fii tocmai dascal, peutruca

sa faci trebile unui dascal; insa dacit' vei fi poprt,

eti mai bine platit si ai mai multa vreme.
i iar s'a primblat dascalul Clitita i s'a primblat i tot s'a primblat, fiindcii-i pares bine i nu

stia ce sa mai zica.

in sfarit, el s'a oprit, dar nu a zis nimic, ci a
stat i a privit lung la Hutu, i numai dupace a
privit, l'a intrebat:
Cati ani mai trebue sit stai tu pe la coli, pentru,

ca srt inveti tot ce se poate inviita?

Mu lt, a raspuns Hutu, opt, zece ani intregi.
E mult, Hutu le!
a zis atunci dascalul Clafla
i a ritmas cuprins de ganduri grele, caci el Linea

la Hutu i Livia ii era fa'.

Seara a ieit din casa cu lumanarea aprinsrt, a

pus lumanarea pe masa cea mare din coalit. i a

urmat a se primbla pans ce n'a ars toata lumanarea, apoi s'a intors tar in cash, in care-i dormeau
nevasta i cele cinci fete, a stat, a privit imprejurul

shu i se vede ca-i era greu, fiindca i-a ridicat

arnandoua mainele sere cer si a zis:
Doarnne! tu esti bun i nu ma piling, dar data
mi-ai fi dat un singur baiat, ti-ar fi parut chiaii the bine, viizand ce cm ai fi scos din el.>,

www.dacoromanica.ro

180

111:1)111.EA TAICHII

Dupe aceea dascalul Claita s'a eulefit si a dormit

bine, fiindcrt era obosit de plimbarea cea multi].

in ziva urniatoare, cand a vazut pe Hutu, el

l'a apucat de manri, 1-a privit lung in fatly si a grait:

Hutu le, nu se poate! pentruci si vezi tu: nu e

cu putinta! Ai inteles? Dac'ai fi copilul men, as

zice: omul, care a apucat data o cale bung, trebue

s'o urmeze panace nu ajunge la capat. Asa te gandeste, ca sib o duel pana in capat si ca odata Co-

corristianul ser zica; Mihaiu Budulea? it stiu de

mic; din satul nostru a iesit. Ai inteles? Tu nn
esti pentru popie. E putina invOtatura la not gi
legea noastra, nu poate sa ramie de rusine. Iti
spun eu: nu poate. Asa te gandeste, ca data vezi
un ungur, sit treci peste el, dace vezi un neamt,

sa treci poste el, daca vezi un sarb, care e tot

de legea noastra, sit treci si peste el, fiindca e limber,

strainer si neam strain si vita, straina.

Da! jupane inviltator,
a raspuns Hutu si n'a
mai zis nimic, de oareco acum stia, ce are sa facer.
Tar dascaltd Claita a rasuflat din greu, ca omul
care s'a descacat de o sarcinut grea.
Budulea eel batran a venit insa, la mine si erh
trist i nu zambea, cand vorbeam cu el.
Voiam sa-1 stiu ce-1 pone asa pe ganduri si l'ani
intrebat.
El a raspuns, ca, iaca nimic, numai fiindca Hutu
invata frantuzeste si nu-i vine de loc la socoteala,
de oarece mai ales maica-sa e cam pusa pe ganduri,
vazandu-1, ca stab mereu pe carte .si vorbeste singur,

in cat nimeni nu intelege ce zice, dar mai ales

se teme, ca nu cumva invatatura cea multi, sa-i
fie de oarecare greutate la mince, caci nu mai
voieste sib stie de parintii lui, ci sty mereu singur,

iara cand it intrebi ceva, se uitil uimit la tine si

nu stie ce sa raspuda, ba nici noaptea nu are tilina,

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAITIII

181

ci bolborose.,te prin soma, ceea ce nu seamanti de

loc a bine.
Pe cand mi le spunea aceste, Budulea era foarte
trist. El suspinh dar, si urma inert mai trist:
Noi avem ease capre i un tap. Eli sears Hutu
umbla pe dinnaintea casei i privek la stele. Maicti-sa

fiind puss pe ganduri, l'a intrebat ce cauta. El a

raspuns, ca cauta cornul de capra. Atunci ea a
venit speriata la mine si mi-a spus, ca Hutu cauta
cornul de capra prin vazduh. I -ant zis sa nu se
sperie, fiindcri este un fel de stea, care se chiama
corn de capra i pe aceea o cauta Hutu. tiam
insa, ci nu prea e bine, cand omul cauta, ca olomonarii, stelele pe cer; am ie.5it i am zis Hutule,
dragul taichii! ce cauti tu?
caprele sunt legate'

de gard. Le legasem, ca sit nu faca paguba prin

gradina, ctici fits cloar si poate capra e chipul

diavolului. Hutu a tresarit, apoi a ras i a zis, ca

c pe cer an corn de caprti, prin care trece pa-

manta'. i ar vol sti-1 afle, in care parte a cerului

sta. Adectitelea, precum vezi, vorbeh int'aiurea,
deli -ti pareh om in toatri, firea. Am zis dar: Hutule,

dragul taichii, ce vorbeti? nu vezi tu ca lumea

e mare si ca ptimantul stir locului!
El a venit
apoi 'a inceput sa ne spunti, ca primantul se invarte ca prisnelul sl da mereu ocoale imprejurul
soarelui, ca soarele e mai mare do cat lumea, ca
Irma e mai mica de cat stelele: noi le lasam toate
pc voia lui, fiindca vedeam, eh' n'avem ce sa-i facem.

Nc spunea, ca toate aceste sunt prin carti; noi ziceam, ca -1 credem, dei tiarn, ea una ca asta nit so

poate; dar ti-e mils, child it vezi pe om la nevoie.

L'ain lasat pe Budulea eel batran sa vorbeascti,

de oare ce era cu totul trist i nu ma induram

sag suptir; in mina i-am spus apoi, ca ass este

www.dacoromanica.ro

MAMBA TAIURII

182

cum zice Hutu, aa sta in ciirti, afara de cornul

ale caps, clespre care nu tiam nimic.
Budulea s'a uitat atunci lung la mine i se vedeh

ca nu tie, sa mit creaza on sit raza de mine.

Dar atunci,
zise el,
cum vine, ca Hutu
strange toate petrele pe care le gasete pe drum
i aduna toate buruienile i le pune in carte i
zice ca e aa i aa i mai departe?
Aa stiff in carte, ca petrel Si buruienile au i
ele firea for i numele lo, pe care le invatam ca
sit le tim.

Budulea s'a uitat iar lung la mine, apoi a inceput sa raza i a grait:
Inteleg acum! Al dracului neamtul! Inteleg!
Baei nevinovati. Nu face nimic: e bine i aa.
Incetul cu incetul invata omul cu pacaliturile, i
dupa ce-ti yin anii, tii ce ai sa crezi i ce sit nu
crezi. E bine i aa! 0 fi vre-o carte ca Isopia,
in care se zice, ca dobitoacele vorbesc. Poveti
adica i pilde, cum am zice.
De aim inainte Budulea cel batran iar radea,
cand vorbeai cu el.
fnsa Buduleasa tot mai era, pe ganduri. Se uita

la fata lui Hutu i vedea bine, ca e ceva ce-1

muncete. Budulea radea, zicand ca de!
se mai
gandete cum trece pamantul prin cornul de capra;

dar ea se supara de asemenea glume pocite i

amarul ii era cu atat mai mare.
Si, in adevar, ea avea toata dreptatea, fiindca
Hutu se filcuse ca un sahastru. Nu -1 mai vedeai
intre oameni; ba chiar nici la dascalul nu mai mer-

ges singur, ci totdeauna, cand voia sa meargil,

venea pe la mine, ca sa mergem impreuna, fiindca

ii venea greu sa mearga el singur.

Cand cram apoi la dascalul, el nu vorbea nimic,

ci zambea mereu i se uita la noi, la mine, la Livia

www.dacoromanica.ro

IIUMILEA TAICIIII

183

i la ceilalti, iarit child nu mai aveh incotro, apuch

(le inani pe Mi li, se uith, in ochii ei 'o intrebh:

Ce mai faci, Mili? Miii rhspundea cis, nimic, i
Hutu iar thcea. f fiindcit tilceh Hutu, thceh Si
Livia, titceam i eu, iar Veturia se ducea pe ici
in colo. Atunci ramhneam not singuri i ne uitam
unii la altii i thceam.
Dar odatit, child am plecat, Livia a intins mana,

lui Hutu i l'a intrebat, cand mai vine, iar el a

tinut maim ei, i-a privit drept in ochi i a gritit
en totul aezat:
Nu tiu. Stitt numai, cit am sit viu odatit i sit
riiman aici.

Ea atunci s'a roit la obraji, fiindcit ii era grew

de mine, dar tot nu i-a liisat maim, ci a graft dusit
pe ganduri i cam cu jumiltate de gura:
Numai dacit n'ar fi prea molt prtnit atunei.

Hutu n'a zis da i n'a zis ba, ci a plecat,

fiindcit el imi ph'reh, foarte fericit eram i eu vesel.

Pentru aceea m'am speriat, cand, peste cateva

luni, am aflat, cii, Livia se mitritit dupit Indrea lui
Buduc. Il tiam bine pe acest Indrea. Umblase cu
not la coalh, iar taicit -situ era directorul colii i

eel mai bogat om din sat: erau in stare sit facit

un asemenea lucru. Am gritbit dar la Hutu i cum

inergeam, eram atat de ametit, incht imi phreh cit

merg i casele cu mine de nu mai pot ajunge

niciodatit panit la el.

Totui, and am sosit la ua lui, m'am oprit i

va spune ea.
Hutu edea, la mash cu o carte inaintea sa i
en un plumb .in gurrt. Se vede cit invAth ceva de
rost, ffindca, tocmai and mit hothrai sit intru, el
zicea cu glas tare:
parcit-mi veneh sit zic: Lash',

Aurea prima sata est aetas, quae vindice nullo...

www.dacoromanica.ro

184

BUDULEA 'MICH II

El se oprl i ramase privind nimit la mine.

Venisem Cu gandul sA -1 iau cam pe &parte; de
aceea nu-i spusei nimic, ci zisei: Am venit sit -ti
spun, ca, una dintre fetele lui Mita se mariti

dupa Indrea lui Endue.

intreba el aezat.
Cline ti-a spus?
Maica.

El privl lung la mine, apoi lua o bucata de

hartie, facia pe ea un triunghiu, scrise la cele trei

unghiuri literile A, B tiff C, mai scrise dedesubt
ABH-AC+BC, privl iar la mine, isl puse cu acre
Mihai Budulea fit, dupa toato
marl semnatura
aceste, grai cu glasul innecat.
(And?
Pests dourt saptilmani. Poimane vin sa cumpere.

El amidit hartia, o rupse ineet in dour', apoi iii

patru, cocolosl cele patru bucati in palma, lc WO
in buzunar, apoi se ridica i stete nedumirit innaintea mea.
Tu stiff, cii en am iubit pe Livia,
zise el intr'un tarziu.
Am vazut.
N 'ai vazut nimic. Dar sa nu crezi, ca-mi
pare rau.
Mama zice, ca ea nu voiete.
tiu. Dar trebue, fiindcii nimeni nu stie mai bine
de cat Mita ce se poate i ce nu se poate. .A*a
trebrtiau sit vino lucrurile Si to ai Siff vezi, poste
un an, doi, ca nu-i nimic, ca n'a fost nimic, cii e
mai bine aa.
Imi parch bine, ell lui Hutu nu-i pare ran, dekti
cram oarecum desamagit, cici ma ateptasem la
mai mult, ci fiindca vedeam in fats lui un fel de
tulburare, care ma fricea sit cred, ca mime sau poi-

mane Hutu va yorbi cu total altfel.

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICHII

185

Dar zilele trecean i el ramanea mereu aezat,

Tetras i intelept, cant fusese mai naiute.
0 singurit schimbare se petrecuse cu clausal.
El, care umbla totdeauna carat ca scos din cutie,
arum veneh cite oclata cu glietele nevacsaite, neperiat i nepeptanat la coala. Apoi nu mai statea
de vorbit cu noi, cI umbla mereu cu cei de varsta
lei, iar cand Budulea veneh la ora, ii ci eta toath
ziva i adeseori tot nu-1 puteh giisi, de oarece nu
mai stateh cu cei doi baled i nici la coalii nu mai
Tench in toate zilele.
Apoi se facuse cam indarjit Hutu. data., cand
Budu lea col batran i s'a plans, cat de catilva vreme
nu-1 mai poate gasi, el a rilspuns:
Nici nu tiu de ce-ti mai perzi vremea venind
sit ma, cauti; par'c'a fi copil, ca sit porti mereu
grijh de mine.
Auzind aceste, Budulea se intristit foarte i, intorcandu-se la Cocoreti, nu mai prindeh vorbrt cu

nici un drumet, ci merged drept inainte, tacut,

singur cu gandurile lui i intrebandu-se mereu:
Ce-o fi avand oare feciorul men de s'a Meta aa
<le darz?
Sunt paeatele mele, care an eilzut pe capul lei,

ziceit Buduleasa; dar atunci Budulea se mania

zicea, ca nu-i adevarat, pentruca mice om en
minte poate sa vaza, cit dintenn cimpoe nu iese
deodata om cu carte Si ca, el inch* din inceput
simteh, ca lucrnl n'are sat iasii bine, dar daselilul
Cliii at l'a scos din minte.
far claseillul ClAita se primbla singur prin coalii
si iar se oprea i iar se primblh i nu mai tieh
ce sa faea.
i

www.dacoromanica.ro

186

Bt'DULEA TAICHII

VI.

'Trecuserh ani la mijloc, si toti stiam, eh Hutu

are sh, se Lea crilughr.
Inch la inceputul vacantelor el plecase cu o fa-

milk, din Tarn, chreia ii fusese recomandat din

partea Episcopului. Boierul care aveh doi copii,
void sri treach pe la Mile din Germania, prin Svi-

tera, pe la Paris si apoi sh se intoarch la Fiona,

ca sit -si lase- copiii intr'un institut. Atat stiam noi
cei rrunasi in n1-flirt; dar si atat era destul, pentruca
sit ne simtiln cu totii maguliti.
Cu deosebire dascrdul Mita era mereu dus si
on cand ii venea cite -o scrisoare dela Hutu, o cites

mai inainte fiectirui' skean in parte, apoi venea,

cu ea la oral, unde stia, ca sunt multi de aceia,
care sunt gata de a se bucura de clausal. i cand
stetea si cand vorbea si cand umbla pe ulitri, el
se uita mereu la dreapta si la stanga at'napoi, ca
sa vazh, dach nu se mai iveste cineva, care sh-1
intrebe despre Hutu, ba-i phrea ca toata lumea it
arath cu degetul, zicand: lath, rista e daschlul Clhith
din c.peorri*ti!

dar tot destul de mare, era bucuria

noastra, a color ce crescuseram impreunh cu dansul.

Hutu plecase la universitate eft- un mic stipenliu, la care Episcopal mai adhogase dintr'al shu
tin mic ajutor, pentruca, terminand cursul de filosofie, sh se intoarch, la teologie si sh, intre in
randul calughrilor. Toate aceste ne mitguliau pe
noi, cei ce ne preghteam pentru preotie, caci Budulea Taicbii psi pe viitor avea sh fie unul dintr'ai
nostri si unul, cu care chiar de pe acmn ne frileam.

Cu toate aceste Budulestii erau tristi si gan-

ditori.

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICIIII

187

Spunea Budulea, ca, are un fecior, care a plecat

cu un boer din Tarn, spunea chi i s'au dat bath

(le la impariltie, ba chiar si de la Vlildica, fiindca

asa om cu carte nu se mai gaseste; dar nu le

spunea decat asa cam cu jumatate de gura. Caci

el, inainte de toate, par'ca nu mai credea, citi Hutu

se mai intoarce, dupit ce s'a dus atat de departe.

Apoi, par'cil nici nu mai era feciorul lui: ii venea
grew sit-i zica, Hutu le, dragul Taichii! ii venea
greu sa stea inaintea lui: nu mai stia, sit vorbeascit

cu el, ha cand se gandea, ca s'ar mai intoarce

odatit la casa lui, it cuprindea ingrijirea, fiindca

nu, stia unde Par pone, si simtea, ca i-ar fi rusine
(le casa parintilor sal si de parintii sitii. Pentruca
Hutu nu mai cerea nimic de la el si el cu nevasta
lui par'd nici nu mai aveau pentruce sit traiasca,

si poate ea, era bine, ca ei sa moara, ca sit nu-i

mai fie cu prostia for de greutate.
La multit bucurie se asteptase Budulea, si acum

ar fi dont, ca sit se fi asteptat la mai putina.

El nu mai canta nici din vioarit, nici din cimpoi,

nici din fluentl din serpar, nu mai merged la lucru,

ci statea ziva intreagit pe prispa casei si privea,

din cand in cand la Safta, care sedea torcand la
celalalt capat.

Erau dui amandoi intro lame frumoasit, dar

pierdutit pentru dan$ii.

Si cand ii era foarte greu, Budulea se uita lung
la Safta, apoi grain:
Sit nu griliese in -teas rau, darit Dumnezeu sit-i

fad dascitlului parte din partea ce el ne-a fitcut

noun.

Caci Budulea era amarat si trebuia sa se rasufle

st el cateodatil.

Dupit ace ea Budulea a venit la mine si m'a

www.dacoromanica.ro

188

BUDULEA TAICIIn

rugat srt-i scriu o scrisoare lui Hutu, pentruca sa

vie acasa.
M'am uitat la el si am luat pang i hartie, ca
sa scriu.
imi zise el atunci
Sa-i scrii asa: HuUite!
tule, dragul Taichii, si Hutu le, dragul in.aichii,
tocmai asa
scrii. Eu taica-tau i eu maica-ta,

iti scriem sa vii acash, fiindca n'avem alt copil

si suntem oameni bats nni si prosti si vrem sh te
vedem, i-ti ads carti cu tine, ca sa inveti mai
departe, ca sit vedem si noi, cum inveti si Dumnezeu sit te poarte in chile tale.

i sa scrii apoi

cledesubt: Eu Lapadat Budulea, taica-tan si en

Salta, maica-ta, care-ti ducem dorul.

Dupa. aceca Budulea a ras i a zis ca-i bine,

iara eu am pus scrisoarea la posta si am trimes-o
lui Hutu, care-mi fusese prieten in copilarie si la
care tineam si acum, fiindch era, feciorul lui Budulea cel cu fluerul in serpar.
Iara, Hutu a primit scrisoarea, a cetit-o si s'a
intors, apoi s'a dus sa sarute mana episcopului,
a venit sa strange mana mea si a niers inset acasa
la parintii lui.
De aici inainte Budulea nu mai sedea pe prispa
i nu mai era, ganditor, ci veneh iar la oras si le
spunea drumetilor, eh are un fecior, care a fost
la scolile imparatesti si acum e scriitor la episcopie,

caci Hutu urma cu noi la cursul clerical si era in

acelasi time archival. consistorial. Dasealul Claita
nn prea era multi-mit de aceasta prefacere a lncrurilor, dar Hutu ii adusese din Viena un glob
pentru scoala, o hartil a Europei i un exemplar
din istoria lui Petri' Major, mai adusese si pentru
cele trei fcte, inch nemaritate sate ceva, ii aratase,
in sfarsit, ca on unde omul poste sa invete, daert
voieste, si ca viata din orasele marl e Area plina

www.dacoromanica.ro

189

BUDULEA TA ICHII

de incercari si nu e pentru un om ilotrtrat a-si

petrece viata in cuvioasa, retragere. Chita se primbla dar si zicea, ca, e mare cinste pentru Cocorasti,
cab tocmai unul din sat sa, fi umblat prin tari stra-

ine, sit fi stat la Viena si sat fie la episcopie.

Eu in dank, cram iar prietenul si fratele mai
mic al lui Hutu. Caci, deli, intrand cu case clawin teologie, eram un an inaintea lui, simteam totdeauna intaietatea, pe care i-o dedea, varsta, darurile firesti si cunostintele intinse ce-si castigase
prin o munca, serioasa si necurmata. Pentru not
toti el era un fel de izvor de lamarire si de sfaturi
bune, pentru toti un prieten bland si indatoritor.
Chiar cand radeam de dansul,

--

caci avea uncle

apucaturi, de care trebuia sIt razi, nimeni nu

riulea mai din toata, inima decat dansul.
Mai pre sus de toate era stangacia lui, cam'
se vedea fats, cu femeile.
Patruns de tin respect nemarginit pentru sexul
frumos, cum zicea el, statea totdeauna crept, zambea cu multa bunavointa, si era cel mai nenorocit
em, daca, vorbind, se intampla, sa, nu fie multumit
Cu constructia frazei on cu accentuarea cuvintelor.

Indeobste vorbea rar si respicat, dar cand eran

femei de fatti, se vedea, ca alege si cumpaneste
fiecare cuyan.t. i5i tot atat de masurate ii erau
miscarile. Il trecea o rosatil, vie, cand se vedea
apropiat de o femee on cand vreuna ar fi scapat
ceva din maini si altul s'ar fi aratat mai sprinter
de eat dansul.
Pe langa, toate aceste mai era si deelat calugarrei

din erestet pang, in calcai, ceea ce-1 faced cu atat

mai
placea

nu stiu cum sa,

zic

pentru femei: le

al necajasca si rar se 'ritampla, ca domnul

sA nu seaza cu totul aproape intre

doria preotese, fie char mai batranioare, caci el

Mihaiu Budulea

www.dacoromanica.ro

100

istiouLEA TAIIIII

se pricepeh la glumh i asa toti si toate imprejurul

lui se adunau, afart de douit: Livia, de care el

ramanea mereu departe, i Mili, copila cn genele
dese, care famanea totdeauna departe de dansul.

VII.
Gaud eu Inh chirotoniseam, Budulea canth vred-

nic este in rand cu ceilalti clerici. Peste cateva

luni terminh i el cursul i se &idea, ca dupa ce
va fi stat vre-o luna-doua intro manastire, sh
se faca diacon Si M.-1i iee parintii la sine in ora.
zicea Budulea cel batran,
ca sa fim impreuna.
Dar el tot nu era cu deshvarire vesel. Nu se
mai indoia, eh Hutu al lui are sa, ajunga cu vremea
Vladica; insh ce folos, cancl Vllidica nu avea nici
nevastii, nici copii, ha chiar nici o cash a lui, ci
locuia la curte.
Deocamdata Irish Hutu nu era decht scriitor la
consistoriu, ticluia circ ilari, aduna date i Meek
Da, mergem i noi,

expuneri tabelare despre nateri i incetari din

viath, despre cununii, despre copii de coalil gi

despre sufletele din deosebitele parochii. i ii era
mare bucuria, cand putea sa le facil Phrintilor veniti
pe la consistoriu impartilire despre cele ce-a aflat.

Unul dintre putinii, care voiau sa li se fach

mereu asemenea imphrtairi, era Preacucernica Sa

Phrintele Avesalon Toda, orn luminat Si imbracat
in reverenda de. matase, captuita cu rou. Cand
parintele Toda veneh la edinte, Budulea nu seriph

dr el, ci trelmia sa fie la mash impreuna, ca sa

vorbeasca mai despre una, mai despre alta, in

www.dacoromanica.ro

1WDULEA TAICHII

191

vreme ce Parintele Toda asculta lasancl mai ales

pe Budulea sa vorbeasca.
i fiindca era toamna si strugurii se copsesera si
timpul era frumos, Parintele Toda a grait zambind:
Trebue sit vii pe cateva zile la mine. Dar baga
de seama, caci am doua fete maxi, care sunt foarte
sirete.

Budulea a zambit si a zis ca nu poate, fiindca

si fiindca, si fiindca, dar in cele din urina tot n'ava

ce face si s'a hotarat st plece.

Parintele Toda avea o tra'sura, cu patru cai foarte

frumosi; drumul era bun si calatoria foarte pitcuta. Acast, Parintele Toda avea o cast mare, o
curte larga si plina, jur imprejur de grajduri, soproane si hambare. Mai avea prin curte vaci cu
lapte, vitei, porci grasi si pasari o multime. In
cast, in sfarsig;Parintele Toda avea o bibliotecii,
maricica, scaune si canapele captusite aici cu mafast, colo cu catifea, covoare pe jos si multe alte
scumpeturi. El avea insa mai ales o protopopeasa,
un fecior ca de doutzeci de ani, altul ca de zece
si doua, fete magi.
Budulea era cam ametit si-si zicea in taint: Ptrintele Toda trebue sit fie un oin foarte fericit.
Simtind dar ca, se afla, intr'un cuib de fericire,
el era stramtorat, umbla pe varful degetelor, faced
mereu greseli in constructia frazelor si era foarte
nenorocit. Mai ales la mast atat era de zapacit,
incat nici nu mai stia, in care many 0 the cutitul
si in care furculita si aceasta mai ales, fiindca secleh

intre protopopeasa si Elena, fata mai mare a protopopului, care si ea pared cam zapacita, caci nu

vorbea nimic si se uith din cand in cand spe-

rioasa, la el.

Dupii mast el mai incepii st rasufle.

Fete le se pusera, la clavir si :Ma lci, cea mai ti-

www.dacoromanica.ro

192

JJUDVLEA TAICHII

nara, c.are numai acum cateva luni se intorsese d(la calugarite, incepir sti cante mai intaiu o uric
nemteasca, apoi una romaneasca sositti de curand
dela Bucureti.
Budulea Taicliii era incantat, caci n'auzise clavir
de cand fusese cu cei doi copii de boier, i acum
par'ca i se improspatasera acele timpuri. in urma
eanta, dar i el qSub aceasta neagra stancti, apoi
q.Adio la Moldova, Sus la munte ninge, plouti,
apoi un cantec, pe care-1 ,titt dela Cocor4ti, iara
fetele i protopopeasa it rugau mereu stti cante.
Trebue sti titi,
zise el,
ca taicti-meu (cimpoe,$.

afar de aceasta un om minunat,

adause
Parintele Toda miFat.
De cateori ii vad, imi
aduc aminte pe fie iertat taica-me u, care gi el era.

aa .scnrt, gros, rotund. la fata

zambea totdeauna

ea batranul duniitale.
Hutu era foarte fericit, cand auzea, ca taicti-san
samana err taica protopopulni, gi fiindca era fericit,
era vesel poste obiceiul stiu i nu se mai simtea
stramtorat, ba duptice a ieit prin gradina, el insuii

a cerut bratul Elenei gi a ras din toata inirna,

cand Elena, mai 'nainte de a-i da bratul, i-a zis:
Sc cuvine care unui cuvios Parinte sa ceara bratul
unei femei nemaritate?
A ras atunci li Parintele Toda, iarti protopopeasa
a grilit: Nu -1 ltisam sa, se facit calugar. Tineti-va
de el, fetelor: trebue sti-1 insurtim.
Si fetele se tineau de el, i el era vesel i rovit
si se simtea bine.
Cand a plecat apoi, protopopeasa to intrebat,
cand mai vine, i nu i-au dat drumul pant', ce
n'a ftigtiduit ca, vine pe ziva de Sfanta Maria, cancl
era nurnele ei; fetele an zis, cti se due elc sti-1 is
.5; sl-1 aducti pe sus, ca pe un fugar, iara Parintele

www.dacoromanica.ro

193

BUDULEA TAICIIII

Toda s'a skrutat cu el, apoi l'a petrecut pant la

trasura, i-a strans mina Si iar l'a imbratiat.
Intorcand-se dar spre ora, Budulea Taichii era
foarte ganditor i, sosind la Consistoriu i facand
expunerile tabelare, el era mereu ganditor, incat
on i cine putea sk vaza, ca d-nul Mihaiu Budulea,
archivarul consistorial, e un om pe ganduri.
Piind insrt
ck omul, care se gandete mult,
scapa si cate o vorba i fiindca Hutu tinea la Prtrintele Toda, el vorbeh despre dansul i it l each
Si spunea ca i protopopeasa e o doamna prea cum

se cade. Pentru aceea it necajeau cu fetele protopopului i el nu se suprtra, caci nu tia sa se

supere, dar se turbura, i atunci ii necajeau cu
atat mai vartos. Iar cand Preasfintia Sa parintele Episcop auzea, ca -1 necajesc pe Budulea, zimbea i el.

Intro zi, etind in graclina, Preasfintia Sa s'a

oprit privind la Hutu, iar cand Hutu s'a dus
sa-i srtrute mina, l'a tras nitel de mans, ca i cand
ar vol sa-1 duck cu sine.

Hutu a plecat dar in urma lui.

In gradina, Preasfintia Sa s'a nezat pe o trill,
apoi a inceput sa-1 iea pe Hutu pe departe, sa-1
intrebe despre parochiile vacante,

sit -i

ceara parerea

despre propunerile ce ar fi sa se fact viitorului

sinod, iar in vremea aceasta it scruta mereu cu
privirea.

cand mergi la manastire?

intreba el in cele
din urma.
Cand yeti porunel, Preasfintia-Voastra.
Prea bine, fiiule! raspunse Episcopul, apoi
ramase catva timp pe ganduri.
E frumoasa ho

tararea ce ai luat, dar te gande0e, ca dupa sfintele noastre aezilminte tin-tpul ce vei petrece la
manastire iti este dat spre a te eiiibzui gi spre
a-ti da seamk, dad, nu mai e nici o dorinta luI. $lavici.

Nuve le.

www.dacoromanica.ro

13

194

BUDULEA TAICHII

meascrt in inima ta i dacg poti sa te dai cu intregul tau suflet vietii cuvioase. Dumnezeu nu voiete jertfa de silti, Si manastirea e loca de scapare pentru cei ce nu mai au ce sa caute in viata.
Daca voieti dar sa aduci viata ta jertfa intru fo-

losul bisericii lui Christos, te gandete ca jertfa

trebue sa -ti fie curatg, pentruca ea sit' poatti fi
bine primitil de care eel ce strabate Si cele mai
ascuns taine ale inimii omeneti.
Dupa aceste el se ridica, intinse mina spre sarutare i-i saruta fruntea, graind micat:
Cugetul curat e podoaba cretinului, fiiul men!

VIII.

Budulea Taichii se afla in mare stranatoare.

Pe cand umblase la coala din sat, tia lamurit,
c'ar dorl sa ajunga i el odata dasca.l, ca Claita.
in urma, cand states la Domnul Wondracek, void
cu total hotarat sa se facrt profesor, ca Wondracek.
Mai in urma, cand umbla la gimnaziu, nici nu se
mai indoia cA, se va face profesor de gimnaziu, ca
toti profesorii srti. Acum, in sfarit, child era archivar consistorial, states zrtpacit, ca'ci nu tia: sa
se faca Episcop on Protopop, ca Preacucernica Sa
ogrintele Avesalon Toda, care avea reverends de
matase, protopopeasa i doua fete mari, dintre care
una, pentru care orice Episcop it putea pizmul.
Budulea Taichii ii inchipuea ca e Protopop, ca,
are copii i nevasta, ca Budulea eel batran le face
copiilor cite un fluerai ca maicg-sa, Buduleasa...
Nu!. . el nu-i putea perde timpul cu asemenea
inchipuiri, caci era archivar consistorial i trebuia
sa lucreze.

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICHII

195

Opt zile inainte de Sfanta Maria, Budulea Taicliii, dus pe ganduri precum era, a rupt in pati:u
o ,jumatate coala de hartie, apoi a cocolosit cele
patru bucati in patina si ridicandu-se de la masa,
le-a bagat in buzunar.
Nu era nici o paguba, de oarece el, mai nainte

de a fi rupt hartia, s'a uitat bine la ea, daca, e

in adevar maculaturg scrisa pe amandoua partile

si daca, n'a mai ramas pe o parte on pe alta vr'un
inic locusor ce-ar mai putea sa fie intrebuintat la
calculi de ocazie: vorba e insa, ca aceasta rumpere
i cocolosire a bucatilor de hartie era un semn rau

i ea in ziva urmatoare el a rupt in patru o ju-

matate de coalg, care nu era scrisa, de cat pe o parte,

tii cocolosind cele patru bucati, nu le-a bagat in

buzunar, ci le-a aruncat una cite una afara pe fereastra deschisa, ceeace era un semn si mai ram.
A treia zi, in sfarsit el a rupt in patru o bucata,
de hartie cu desavarsire alba si n'a cocolosit de
cat pe una din cele patru bucati, lasancl pe celelalte trei pe masa consistoriala si plecand acasa,
cu gandul de a scrie Preacucerniciei Sale Parintelui
Protopresbiter Avesalon Toda o scrisoare, in care
ii doreste prea stimabilei doamne toate fericirile si

o roaga de iertare, ca, nu poate veni, de oarece

Inalt Preasfintia Sa Pgrintele Episcop a binevoit a-1 insarcinit sa mearga, la Cocorasti, ca sa

staruiascrt pentru infiintarea unei a doua scoli, pia-

nuita foarte de mult, si a crezut, ca, trebue sa

aleaga, sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului pen -

tru aceasta, fiindca satul e adunat si

asa mai

departe.

Earn dupa ce-a dat scrisoarea la posts, el s'a

intors ca sa bage in buzunar bucata cocolosita i

sit stranga pe celelalte trei in saltarul mesei, a

lust binecuvantarea arliiereasca si a plecat la Co-

www.dacoromanica.ro

196

BUDITLEA TAICHII

coritsti, ca sit striruiascit in sensul scrisorii ce triatisese Preacucerniciei Sale Pitrintelui ProtopresInter Avesalon Toda.
Acas5, toti erau bine.
Ca eel mai intaiu, dascalul ClAitrt, norocitul pilrinte a trei fete miiritate, sedea mereu in jetul ce-i
ditiruise de ziva lui ginere-situ, popa din Clrideni.
De cativa ani stupii iesiseriti de minune, pomii ditidusesit rod bun si dasciilul Mita era jur imprejur
vestit pentru mierea si pentru soiurile lui de poame,
iar dascalul Cla,ita, isi socotea vestea bunii in bani

gata. El isi cumpitrase o vie si acum se gandea

sit-si mai zideascri si o casiti, pentruca la vreme de
bkranete sit se poatit retrage in co]ibioara lui, cum

avea el obiceiul de a-si numi viitoarea casa.

Cat pentru cele trei fete inert nemitiritate, el isi
avea planul gata, Pe 111ili ar vol sil o 'nitrite dupit
vre-un plugar, fiindcit Livia it incredinttse, ciil nu
e lucre mai frumos de cat a fi plug:Arita; copila
era insA, prea gingase, prea se tinea, si asa trebuia
sit o 'nitrite dupit un popit, ba dacit se poate chiar
dupit veun notar, citci era fitcutd sit fie doamnil.
Pentru aceea el ii fitcuse si zestre si acum zambeit
asa in el, cand se &idea, cit numai el sing''r stie
clespre aceasta. Linica trebuia sit se 'nitrite clupit
un dascal, pentruca sit aibit un ginere, pe care siti-1
lase in locul situ la scoala din Cocorristi. Cea mai

mica, in sfarsit, trebuia sA, se 'nitrite dupit un

plugar, pe care s'a-1 is ginere in casii.

i fiindcit toate aceste erau bine si statornic

puse la cale, dascidul Clitititi sedea in jet, zicea cit

e bine ca omul sit aibit copii, si nu-si mai bitten

capul de cat cu copii oamenilor din sat, ceeace
era si meseria lui de inviitkor. Ciici acesti copii
stiau acum mai mull de cat stiuse odinioarit dasciilul, si pentruca sit stie, el trebuia sit -i invete.

www.dacoromanica.ro

BUD1TLEA TAYCHII

197

Trecuse vremea slovelor, pe care arum le numian

potcoave. Apoi afar% de biblie, scolarii mai invatau
si istorie, iara globul de pe masa, hartile si tabelele

zoologice de pe perete erau tot atatea dovezi, ca

si clasealul Claita invatase mult de o bucata de
vrerne. Cateodatil ii trecea asa prin minte gandul,
crt mai sunt o multime de lucruri, pe care ar putea
sti le invete; dar el se plimba, nitel, se incredintit
pe sine insusi, ca la urma urmelor un daseal nu
trebue sa invete de cat ceeace sta. in circularele
consistoriale si jar se punea in jet, fiindcri ii
places, Area mult sa, seaza in jet.
Budulea eel britran n'avea jet, dar el sedea pe
prispa casei si sedea tot asa de bine ea si dascalul
in jet. Ce-i drept, el nu mai zambea, child vorbeai
en el, fiindca era om trecut cu anii si trebuia sa
fie totdeauna asezat si cuviincios.
Trecand dealungul ulitei, oamenii ii dadeau binete; mergand la biserica, el nu mai stetea in
fund, ci dinainte, numai decat langa strana din

strana. Apoi, cand merge, la oral, toata lumea

states de vorba cu el, Prtrintele Archidiacon si

Parintele Protosincel ii strangeau mina, Parintele

Archimandrit it intreba ce mai face, ba odata chiar

insusi Episcopul s'a oprit in loc, a vorbit en el

*Pi

i-a dat binecuvantarea archiereasca; un oni dar,

caruia i se intampla, toate aceste, trebue sa fie

plin de bung cuviinta si srt nu raza mereu, cand
vorbeste cu altii. Afar% de aceasta el avea un fecior,

care in curand trebuia sa ajunga Archidiacon, cu

bran rosu si mai mare decal toti protopopii, fio

barbile for cat de lungi si on cat de albe. Era

dar multumit Budulea eel batran si sedeit Omit

pe prispa casei, asteptand ziva, cand va fi srt piece

cu nevasta-sa la oral, pentruca sa, traiasca zilele
de britranete sub acelas acoperamant cu fiul sritt.

www.dacoromanica.ro

198

BUDULEA TAIC'HII

Buduleasa, in sfar$it, $edea $i ea pe prispit $i

torcet; era insa en toate aceste foarte batrana.

Caei gandurile 11 imbatranesc pe om $i ea avuse

inulte ganduri in viata ei. Grele insa, cu totul

grele nu-i erau gandurile decat acum, decand Bu-

dulea se Meuse atat de a$ezat $i de cuviincios.

Ciici Bridulea se plangea, cil feciorul sau nu vrea

sa se insoare, iara pe ea a pus-o pilcatul sit zicil:

Se vede, ca, bunul Dumnezeu a$a vrea, ca el
-41 ispa$easca pa'catele meld.

Budulea eel batran s'a maniat, s'a facut ro$u

ca racul $i a zis, ca minte, ca Dumnezeu n'are
nici un amestec in trebile lui, a trantit u$a $i a

iesit afara, ca sit se punt pe prispa casei; de atunci

insit el nu se mai plange de nimic.

De aceea Buduleasa $ade la celalt capat al prispei $i $ezand, ii vine nu $tiu cum, par'c'ar vol
sri fic moarta de molt.
Cateodath, cand $ade a$a pe prispa, vine NEE
a dascillului, ca sit vazit ce mai face, $i atunci
vorbesc mai despre una, mai despre alta, $i vorbesc $i despre Hutu, hinder), Hutu e feciorul Bu
dnlesei $i illili $tie, cit -i pare bine Leichii Saftei,
sand cineva-i vorbe$te despre el $i-i spune tot
lucruri bane. Atunci Buduleasa se insenineaza,
dar chid Mi1i pleacii, prive$te lung, foarte lung
in urma ei, par'c'ar Vol sit zicit s'a dus! apoi
zice in gandul ei:
De ce n'a la'sat Dumnezeu sit fie dascal?

Apoi

infra in cast, se pullet intr'un unghiu $i incepet

sit planet a$a singurit $i flirt de nici un cuvant.
Budulea eel batran, care $edea mai departe pe
prispa, ;tit prea bine, ca, ea plange; om fat de
inima ce era insa, nu se mica, din loc, ci statet,
a$a; eel molt, pentruca sit nu stea fart de nici o
treaba, i$i scotea fluerul din $erpar, it privet din

www.dacoromanica.ro

BUI)ULEA TAICBII

199

toate phrtile, apoi, la mare nevoie, ii mai numrira

si ghurile si le numAra mereu panri ce Safta nu
iesih iar pe prisph.
Le phreh dar bine tuturor, ca Hutu a venit de
Sfanta Maria acash, ba dascrdul Clhith ar fi voit

sh tragh clopotele, pentruca tot satul sh stie, ca

d-nul Budulea al nostru a venit la Cocorhsti.

Chci acum el nu void sh -i mai zich Hutu le,

tii cand Hutu 11 rugh
zich precum i-a zis totdeauna, el rhspundea: Fereasch Dumnezeu! Fie-

chrui om aceea ce i se cuvine. Pentruch sa vezi

d-ta; trebue sh am si eu bucuriile mele, d-nule
Budulea.

Hutu cu toate aceste se tined de obiceiurile lui:

ii ziceh dascrdului jupane invilthtor, ca totdeauna,

shruta maim dhscrditii, precum era deprins din

copilarie, si le zicea fetelor Linico ti Mili dragh,
ca mai nainte, ceeace era bine, fiindch fetele nu

se suphrau si daschlului ii phrea bine. Ca om care

stia, ce i se cuvine fiecaruia, daschlul Clhith nu
cerea decal ca fetele sh nu indrAzneasch a-i zice
d-lui Budulea

Nene Hutu le: iarti Mili .i Linica,

fiind niste fete bine crescute i asculthtoare, nu

mai ziceau Nenea Hutu dealt atunci, cand nu era
de fath nici Hutu, nici daschlul, ceea ce nu era
bine, de oarece Hutu se suphrh, chci el era deprins
ca fetele sh-i zich Nene Hutu le.

Mai era Hutu suphrat i pentruch Mill tricea

mereu si se uith la el ca si cand ar fi suprtratk
ba, and sedeau la mash, $i el povestea despre
zilele petrecute la casa Preacucerniciei Sale Phrintelui Avesalon Toda, ea s'a ridicat filrri de nici
un cuvant dela mash si nu s'a intors decat peste
catva timp.
Fiind dar ca el tined ca Mili sh nu fie suphratk

duph, amiazhzi, and au iesit in grridinh, ca sh

www.dacoromanica.ro

200

BUDULEA TAICHII

vaza, daca strugurii s'au copt, a cautat sa fie singur

cu dansa i a intrebat-o, pentru ce s'a suparat.

Ea a zambit si a zis ca, nu e suparata.
El insa vedea ca e suparata ti a apucat-o de
maini i s'a uitat lung i cu dragoste in ochii cei
cu genele dese i a zis: E,sti suparata.
Ea a tacut 1i nici n'a zis, ca-i pare bine, nici
n'a zis, ca da, e suparata, fiindcg ar fi trebuit sa -i
spue pentruce, ai aceasta nu era cu putinta.
Mili draga,
a zis dar Hutu, suparat acum ai
el,
tu tii, ca eu te iubesc pe tine. Pentruce
nu-mi spui dar, ca sa tiu, fiindca n'ai de ce sa
te superi. Uite, daca ti-a spus cineva ceva, a grait
un neadevar, dac'am zis chiar eu :vr'o vorba, care
te-a suparat, nu m'ai inteles bine. Uite,
urma
el iar, pi atunci ii lua capul intre amandoua mainile,

ca sa o poatti, privi cu mai multa staruintil,

spune-mi, pentrucil tu $tii, ca te iubesc i mi-e

greu, child te vad. suparata.
Zau, ca nu sunt suparata!
a grait acum Mili,
Si ea spunea adevarul, fiindca nu mai era suparata,
i'i radeau pe sub genele dese amandoi ochii
ma.runti.

D-nul Archivar Consistorial Mihaiu Budulea ar

fi voit sa o sarute, atat ii pared de bine, cand o

vedea razand astfel cu amandoi ochii, dar n'o sarutase de mutt ti-ti perduse deprinderea; el s'a
multumit dar a-i strange obrajii cu caldura intre
palme ai a plecat mai departe, caci acum toate

erau bune ti bine puse la tale.

Nene Hutule,
a zis ea mai tarziu, cam cu jumatate de gura. E adevarat ca,' nu te mai faci calugar?
Cine ti-a spus ca nu ma fact
intreba el
speriat.

Nimeni, dar zic eu aaa!

www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICHII

Nu, draga., nu-i adevarat,

201

raspunse Hutu cu

un fel de parere de rau.

Ea n'a mai zis apoi nimic; ar fi voit lush' sa-i
apuce maim, ca sa i-o sarute, dar nu putea, fiindca
el nu era 'Inca calugar.
Acuin erau aproape de masa cea mare din gra-

dina, la care sedea dascalul cu dascalita si cu

Linica; Hutu par'c'ar fi voit sa se intoarca inapoi,
ca sa intrebe pe Mili, pentruce l'a intrebat, daca

nu se mai face calugar, dara nu putea si asa s'a

multumit a se intreba pe sine insusi:
Pentruce oare m'a intrebat si pentru ce se bucura, cand am raspuns, ca. nu?
*

A trecut apoi toamna si iarna, iara in primavara,

la Duminica Tomei, s'a intrunit sinodul. Parintele
1VIihai Budulea ne era referent scolar si ne bu-

curam cu totii, cand el ne raporta despre starea

invatamantului, aratand cati scolari, cati invatatori,

cate scoale, cum stau la noi si cum in alte tari si

la alte popoare trebile, si ne bucuram mai ales,
cand el isi faces in urma propunerile vorbind

asezat si intelept ca totdeauna. Era de fats si d-nul

deputat sinodal, inspector Scolar din cercul Cocorestilor si invatator emeritat Pante lemon Claica,
si ne mai putandu-se_ stapani, el trase pe vecinul
sau de maneca si-i gral incet: Il cunosti, ma rog?

A iesit din scoara de la mine. E feciorul lui Budulea, cimpoesul de la noi. Mi-e ginere.
In urma, ni l'am ales Protopop, de si e om tanar.

and
ii zisei in ziva alegerii,
Tii minte,
eram in padure ti -mi spargeai alune?
tii minte, cand
Dar tu, imi raspunse el,
imi ajutai sa port cosul cu peste?
www.dacoromanica.ro

BUDULEA TAICIIII

90'1

Iar dupes, aceea ne-am imbrritisat i eram fericiti

ca in copiltiria noastra.
Acum, in sfarsit, primesc o scrisoare: ma pofteste la botez.
Un nou Budule, Budulea Bunicului!
$i mai intrebati dacti-mi pare bine?

Ba nu-mi pare bine, dar 'imi vine srt cred, ca

visez numai bucuria ce simt.
II vad inaintea mea pe Budulea eel batran razand ca omul, care a pus la cale o glumti buna.
Il vad pe dascrdul Clii,ita, stamparat si zicand :
Acest ba'iat, care s'a nriscut acum, e nepotul meu.
Pentruca, sri vedeti d-voastra: eu am avut vase fete,

dintre care cea mai mare, pe care gandeam s'o

mark dup, ginere-meu, dupes ce va fi iesit dascal,
s'a maritat dupa dascalul din Stramtea, a doua s'a
maritat dupri Mitrea lui Buduc, care acum e ctitor
la bisericri, pe a treia a luat-o ginere-meu popa din
Cladeni, cele doua mai mici iota -]e aici, iara Mili s'a
maritat dupes ginere-meu Protopopul, si a nrtscut
pe acest copil, care acum e nepotul meu.
0 van apoi pe maica Protopopului stand intr'un
colt cu ochii plini de lacra'mi si zicand incet; Tu,
Doamne, m'ai pedepsit cu bunatritile tale $i eu nu
stint vrednica, de bucuriile ce mi-ai driruit!
11 vrid insa, inainte de toate, pe el, stand la patul
ei 5i privind in tacuta, uimire la muma si la copil.
.

Tu, Doamne, cu nemarginita intelepciune ai intocmit lumea vi frumoasil ni-ai lasat-o noun locas
de vietuire!

www.dacoromanica.ro

BOBOCEL

www.dacoromanica.ro

",..".,,CCSICKCS.CS.,CCESTYCIF,VS:CCS=,,OYgTi
tri

i 174M,
DESEN ORIGINAL DE *MATO.

BOBOCEL
iscolul are i el farmecele lui, dar tot mai

... ) frumos ca viscolul e revArsatul zorilor de

VC.

zi dupri ce s'a inseninat cerul.

Iar cerul lui Gliitit era innourat, din ce
in ce mai innourat.
De cu seara el se dusese la oLebed5, unde
cinase, ca de obiceiu, cu Galeanu, tot pantofar ca
,..

dansul, si cu Niculita, macelarul, amandoi prieteni

buni ai lui. Niculit5, om rau de gura, it nee5jise

meson cu preuteasa, vaduva tanrtra si curatica, de
a ekeia vecinatate ii placea lui Ghitit sa vorbeasca
;;;i. care acum era logodit5, cu un oarecare Domn,

un notar, om mai in varstil, vilduv cu trei copii.

Nu se necajea Gliita, caci stia, ca nu din mutate
cauta prietenul sail sa-1 nee5jease5: zambea asa
in el si bea, bea moral sI pe tacute, fora ca sa

simt5, cit vinul i se ridica la cap. Abia inteun

tarziu el se ridica asa innalt tii sprit., en fata stri-

www.dacoromanica.ro

266

BOBOCEL

cat de varsat si cu sprancenele groase, om greoiu

si posac, cum era, si gral hotgrat:
Eu nu mai stau, ci ma due acasa!

Ajuns acasa, Ghitg s'a culcat, dar n'a putut

dormi, si dupace s'a svarcolit 'pang pe la miezul

noptii in culcusul lui, s'a sculat, s'a imbracat din

nou si a iesit la aier, fiindca ii era par'ca e sa

se innece.
$tier foarte bine, a da, preuteasa este logodita.
Cum oare sa nu stie, cand el isi avea pravglia jos,
cu intrarea despre ulita, iara ea avea sus in fundul

curtii doug, odai, una pentru dansa, alta pentru

studentii, pe care ii gazduia?
dad, stia toata
curtea, trebuia sa stie si el, ba mai ales el, care
de trei ani aproape, de and se mutase vaduva in
oras, in fiestecare zi, desteptandu-se din sown,
innainte de toate se intrebit ce face preuteasa.
$tib. Ghitrt, dar gandul, a este adevgrat ceeace
tie, nu-si gases locul in capul lui.
Era o miselie ne mai pomenitg! Trei ani de zile

el .se uitase la ea ca la o icoana; trei ani de zile

el adunase ban eu ban roadele ostenelelor sale
pentru ea si pentru copilul ei, pe care-1 purtase
in brate si l'a vgzut crescand in casa lui mai malt
ca in a ei; trei ani de zile ea n'a iesit niciodatg
din mute si nu s'a intors niciodata acasa, Para
ca sa se opreascg la usa lui on la fereastra lui,
ca sa-1 intrebe
ce mai face: trei ani de zile
acum
sa
se
mgrite
dupg altul!?
si
Era o miselie ne mai pomenitg!
0! dacil n'ar fi fost numai Bobocel, brliatul, ar
fi stiut Ghita, la ce fel de cap& are sa ajungiti
lucrul acesta, caci viata lui nu mai pretuia acum
nici cat un petec de tot stricat. Era insg si Bobocel la mijloc, Bobocel, brliatul nevinovat, bondoc,

dragglas si frumusel, mare minune de frumusel.

www.dacoromanica.ro

BOBOCEL

207

Dar eine poate sit stie astiizi

ce n'are maine
neapiirat sit facri?
Obosit de munca zilei, de sbuciumgrile sufletesti
$i de alergatul prin noaptea ritcoroasii, GhitA trebuia sit canto in cele din urmii odihna, Si, norocul
oamenilor muncitori, este ca, gAsesc odihna child
o cauth', mai u$or ca altii. Nu-i mai ptisa, par'cil,

in sfar$it, de nimic: simteh numai ca e flitmcind

$i cit somnul it stripane$te si -1 maniti acasit.
Diminea,ta calfele si cei doi ucenici erau la lucru,

and Ghitit s'a trezit. Si totusi par'cil nu-i veneh

sa se scoale.
De ce adicri sit se scoale? De ce sit nu-si scur-

teze ziva, and e atat de bine sit dormi si atat de

rAu sil fii treaz?

Abia tArziu de tot, dupit ce s'a incredintat cil

nu mai poate dormi, cam pe la noun s'a hotitrat
sit se scoale si sit se pun la lucru, pentruca nu
cunava calfele siti ramaie fill% de material croit.

Om posac din fire, Ghitit Tudoroiu nu puteh

nici acum sit le paril, casnicilor sili altfel decum
era de obiceiu. Sta $i acum in fata mesei linistit
si scurt la vorbil, potrivih pielea, o mai intindea
pe lei pe cob cu clestele si tilia hotitrat si cu mitsurit.

De obiceiu insa, croind, el alegeh la o parte resturile, ca sti le aibh' la indemanit pe ciind vine
Bobocel, care '.i fiicea fel de fel de .jucAiii din
ele. Acum nu le btigh in seamit. I1 uitase cu desiivArsire pe Bobocel.
Bobocel insil nu-1 uitase pe el, crici au si copiii invAturile lor, si Bobocel aici lang5, masa lui Ghita
inviltase cele vre-o sutii de vorbe, pe care le stied,

si venind diu fundul curtii ptin5, la usa lui Ghita,

isi ca.tigase destoinicia in alergare.
El veni deci i acum vesel ca totdeauna, bondoc,
drAgitlas $i frumusel ca totdeauna,
yell aler-

www.dacoromanica.ro

208

BOBOCEL

gand, intra, sgomotos, dar apoi se opri oarecum

intimidat la intrare.
Copilul simti numai decat, ch aici in casa aceasta
s'a schimbat ceva, chci Ghita tresarl la intrarea lui,

se uith o data cam sperios spre el si nu-1 primi,

cum Bobocel stir, di are sh fie primit, la masa cu
bucatelele de piele.
Dupace stete o clipa' nehotarat, copilul se apropia,
cu incetul si sfiicios de mash, se opri aici si ramase
privind lung si cu un fel de mirare cand la cutitul,
cu care Glita, trtia pielea, cand la resturile ce ch-

dean pe jos, cand la fata lui Ghitti si la ochii lui

cei mari si sprancenati.
Iar G-hita nu se uita, la el, nu-i zicea nimic, ci
taia inainte, aprisand cutitul si scrasnind par'ca
din dinti.
Bobocel se uith, cat se uith, apoi buza de din
jos incepit sa-i tremure, ochii i se umplura de lacrami si se puse pe un plans amarnic.
Scoate-ti-1 afara de aici, ca sa, nu-mi planga in
urechi! grin Ghita asezat, dar aruncand oarecum
vorbele una sate una.
Unul dintre ucemci it luh pe copil sa-1 scoatil
din cash.; copilul insrt se tranti de pamant si incepa
sh planga si mai amarnic, sit dea din mani si din
picioare, sit sbiere in cele din urma, strigand mereu:

Nenea Ghita! Nenea Ghita!

Fiarrt salbatica! grhi, cu ochii plini de vapae,
preuteasa, care auzind zbieretele copilului, alergase sit si-1 ia.
Ochith lash cutitul pe mash, stete nehotarat, apoi
se duse inset in usa, si privi in urma tinerei vecine,

care se departase cu copilul in brate panic spre

inijlocul curtii.
Cum ai zis!?
intreba el respicat.
Am zis crt esti o fiara salbatica! ii zise ea, intor-

www.dacoromanica.ro

209

B0130CEI.

eandu-se cu capul ridicat spre el, apoi se intoarse

cetai unna calea.
Ghitri ramase incremenit in prag.
0 fiarg salbatica!?
El
o fiara salbatica!?
De trei ani
aproape erau vecini, dar nu-si aducea, aminte, ca
sa fi iesit vre-o data vorba asprg din gura acestei
femei, si acuma ea ii zicea chiar lui Earl salbatica! Da, da, da!
o fiara salbatica! el, Ghita
Tudoroiu, era cu adevarat q fiarg, salbatica!
Ce
avea el cu copilul!?
Da, sunt!

striga Ghita,

dar tu m'ai fgcut!

Preuteasa se opri la capul scarii.

Tu! ?
intreba ea lungind vorba.
Da, to !
ii raspunse hotgrat.
Adica, de ce
tu!?
ce sunt eu?
tine sunt
eu?? zise ea si urea plangand scarile.
Da, da, da!
cu adevarat fiara salbaticg, am
grill Ghita.
ajuns!

Ii veneh sa taie, sa franga, sa spargri, sa des

sg, nimiceasca tot ce-i cade la Indemanit
Tara de sus, din fundul curtii, se auzea Bobocel
foe,

strigand :Nenea Ghita! Nenea Ghita!

si cele
patru calfe si cei doi ucenici si oamenii din curte
stiau toti, vedeau cu ochii lor,
de ce s'a facut
el ca o fiara salbatica.

%Ail era pantofar, era stricat de vgrsat, era

posac, dar era om cu inima la be si barbat in
puterea cuvantului: toate le primes, dar de rasul
lumii nu void sg, ramaie.
.5i era de rasul lumii.
0 cunosteh destul de bine pe preuteasa si era
destul de cu minte, pentruca sa simta, ca dansa
trebuia sg, fie foarte catranitil, pentruca st-i zicg

Asa nuniai deodata, pentruc'a plans copilul, nu i-a venit mania aceasta, cum
nu-i venise nici !in chiar actun supgrarea.
!Ili fiarg, salbaticii!

J. Slavici. Nuvele.

www.dacoromanica.ro

14

210

BOBOCEL

Chiar acum!
zise el,
fara de intarziere!
Trebue sa vad ce vrea cu mine si sa-i ark, ca

n'am nimic cu copilul. S'o rupem o data,

cum
va vrea Dumnezeu! Graindu-le aceste, el isi de-

sufIeca manecele dela camase si se intoarse in case

pentruca sti se incalte si sa-si puna surtucul, in

vreme ce calfele se uitau speriate unul la altul
intrebandu-se cu ochii: SA-1 lasam, on sa-1 oprim?
Iar preuteasa, o femee de vre-o douazeci si cinci

de ani, inalta si subtirica, mai malt balanht decat

oachesa si cu deosebire sprintena, deli altfel blanch
sfiicioasa si tacuta, Intoarsa la ea acasil, isi impach

copilul, plangand mereu, cum stiu sil, planga femeiele duioase, care se simt singure'n lume cand
au fost greu atinse si nu e nimeni, ca sa, le mangae.

Dar nu era durerea ei cea mare.

N'ar fi fost femee, data n'ar fi simtit Inca ieri

climineata, dupa logodna, ea pantofarul e suparat

si ca, toga casa vorbeste de supararea aceasta. Nu-i
vorba, ea ar fi fost foarte mahnita, data el nu s'ar
fi suparat, si se siinte4 magulita, ca lumea vorbeste
de supararea lui. Acum insa, cand vedea, ca su-

pararea aceasta e foarte mare, o cuprinse un fel

de groaza, incat ii venea, sa-si curme firul vietii.
ft era stricatil toata viata. Din clipa, in care el rostise scel Tu m'ai facut!
ea nu mai era in ochii

lumii femee cum se cade. Si viva era numai a ei!

Cum a putut ea sa scape vorbele fiara saIbatica!?
Cum a putut sit se dea astfel de gol!? Cum a
putut sa-si arate astfel slabiciunea!?
Nu! o femee, 0 vaduva, care e logodita si ii zice altui
barbat, care nu e logodnicul ei, fiara sillbatica!?
pentruca acesta sit -i raspuncla Tu m'ai facutl*

femeea aceasta nu mai e femee cum se cade.

Ce va fi zicand, ce va fi crezand lumea despre

mine !?0

www.dacoromanica.ro

211

BOBOCEL

Asta era durerea ei cea mare.

Si de aceea, child auzi pa ii lui Ghitll pe sari,
ea isi terse leicramile, iii apropie copilul ce steteit
laugh' dansa 1i-1 a0epth stand dreaptii,
in mijlocul casei.

hotriratil

Gaud Ghith, se ivl in ua, Bobocel vol sit alerge

la el.
Aceasth pornire a copilului ii scoase pe amandoi
din shrite.

Strii aici! gral dansa cu inarritnicie, dar

nu suptirath..Ii trecuse par'cIt de o dath toath su-

phrarea.
Lash-1 sh vie,
rrispunse el zambind cu multumire,
chci vezi ca tine la mine mai mult Ca

la d-ta.
Fiindch l'ai stricat d-ta!
grai
Il voiu fi stricat, fiindch mi-e drag,
dansul, apoi se plech, it ridich in brate 1i 11 shruth,

in vreme ce copilul se alipi de el.

Si,

urrna

mi-e drag, Enda, e al d-tale! Nu

ti-am spus-o niciodath, dar puteai s'o vezi insh-ti.
Am vazut-o chiar acum, cand m'ai fricut de batjocura lumii,
zise ea $i inceph-iar sa, plangri.
Ghitri micat,

Ghita se uith stramtorat and la ea, cand la Bo-

bocel, care inceph sh se strambe, chci e greu lucru

sri stai i sa to uiti la o femee, care phinge mai

ales cand ti-e dragh femeea i to o faci sa plangh.
Ia spune-mi drept,
zise el in cele din urrnri,
crezi ca o sh, fii fericith cu omul acela, fiindch

o sa fii doamnri? crezi c'o sh fie fericit copilul

acesta?
oCe-ti pash,!?

grItl dansa.
Sunt femee, n'am
pe nimeni i trebuie sit, -mi fac si eu rostul. Atf,a nu
pot sh rhman toath viata mea!
Chita it Irish pe Bobocel din brate, se apropia
ceeace n'ar
de ea, o cuprinse incet cu bratul,

www.dacoromanica.ro

212

BOBOCEL

fi crezut cg poate sti facg,

si gal raspicat:

apoi ii privi in fatg

Ei bine! eu nu sunt om?

fiindcg sunt numai
pantofar, fiindcg sunt stricat de vgrsat si nu stiu
sg vorbesc ca'n cglindar,
nu sunt eu nimeni?
Ea 11 depart& putin de la sine.
Lasg-mg,

cg nu crezi nici d-ta

dar stiu eu ce-i in inima

ii zise apoi

ceea ce zici. Om esti;

d-tale!?

tii foarte bine !

Da! acum stiu,
zise ea cu glas innribusit,
apoi it cuprinse si ea cu bratele $i isi ascunse fata
pe umgrul lui.
Grhita" era,
el singur nu mai stia cum, si dacg

n'ar fi fost copilul, care se uita mirat la ansii,

ar fi ridicat-o in brate $i ar fi alergat cu ea cum
alergi cu o trofee.

Care va sg zicg nu to 11107 mgriti cu el!?

raspunse ea, dar acum du-te, crici cine
Nu!
:?tie ce vor fi crezand oamenii.
Mg duc,
strigh Ghitg, apoi it ridica pe Bobocel in brate si alergh cu el acasg, vesel si zim-

bitor, cum sunt zorile de zi dupg-ce furtuna a

trecut si cerul s'a inseninat.

www.dacoromanica.ro

VECINII I.
Lunt- au asuprii-O boala fra(nor 8di li s'au incarcat pe sine
inet-0 cu durerile /or.

Issia, LIII, 4.

www.dacoromanica.ro

DESEN ORIGINAL DE pRATO.

BACIU
I

m are nevoie de om in lumea aceasta, si

nimeni nu e nici atat de bogat si de puternic, ca s n'aiba trebuinta de altii, nici
atat de sarac si de slab, ca sa nu poata

ajuta pe altii. Dureri si bucurii tree din om in om.

Baciu, om bogat si harnic, chibzuit la vorba si
pricepator in ale lui, era cunoscut in toate satele
de dimprejur. Ar fi putut sa triliasca, tihnit. tiind

insi ca ochiul stapanului ingrase vita, el nu se

bizuia in slugile lui, ci alerga de dimineata, pana

seara, ca toate sa Ie vada si srt le tie in buna

randueala. Desi era om bun de inima, si gata de

a le sari altora intr'ajutor, grijele cele multe it
facean adeseori suparacios si pripit, si nu data it
fericea pe vecinul sr-in Andrei, care, fiind srtrac

www.dacoromanica.ro

216

VECLNII I

avea, mai putine griji si astfel si mai putine suparari.

Nu data, intorcandu-se de la lucru, Baciu l'a

vazut pe Andrei sezand linistit pe prispa casci
lui. Era, par'ca toate bugatiile lumii ar fi ale lui.
El era cu toate acestea sarac si mai avea si opt
copii, dintre care singur Gheorghe era mai mare!
acesta insa era dus de mai multi ani, nimeni nu
stia pe unde, si parintii lui nu mai aveau nici un
ajutor de la dansul.
Sosise iarna, o iarna geroasa si grea.
Floarea, nevasta lui Andrei, rupea gardul ca sli
in.cillzeasca casa, si plangea mereu, findca n'avea
ce sa le puny copiilor pe masa. Ar fi muncit sarmana, cat a tinut vara, ca sa mai aduca si ea caste
ceva la casa, dar n'o lasau mititeii, care nu puteau
sa ramaie singuri acasa. Iar Andrei telia, de azi
pe mane si nu se mai gandea la nimic: isi perduse
voia de toate si nu mai cauta de lucru.
Acum, in sfarsit, vazand-o cum plange azi, si
plange mane si plange mereu, el isi lea inima'n
dint' si pleca la Baciu, ca sa se imprumute de la
dansul, pang la primavara, cu un sac de porumb.
Il stia, om bun, si nici ca putea,
tread, grin
minte gandul, ca-1 va lash sa iasa nemangaiat din
casa lui.
N'a nemerit 1410, in ceas bun.
Era mare galagie la casa lui Baciu.
lie, unul dintre argati, om voinic si harnic, dar
patimas fara seaman, scosese un car de gunoiu la
camp. Cum, cum nu, unul dintre boi, juncan pus

de curand la jug, a luat campii, si Ilie l'a batut

cu furca de l'a spetit. lntors apoi acum acasa, el se

mai si obrrisnicise,, cand stapanu-sau i-a tras o gura.
Astfel Baciu 2i-a perclut rabdarea si l'a pahnuit.

Lovit, Ilie s'a repezit asupra stapanului, ysi numai

www.dacoromanica.ro

VECINII I

'217

Dumnezeu tie ce s'ar mai fi intamplat, dacit n'ar

fi intrat tocmai atunci Andrei in carte
fi sprit i celalalt argat, ca stei despartii.

i n'ar

Andrei l'a luat apoi pe Baciu cu binele i l'a

dus in casA, pentruca sit -1 domoleascri.
Las4-1 focului de bou!
zise el.
Atata srt-ti
fie paguba!
Om ca tine sit nu -Si facie venin
pentru atata treabit! Necazul s5,-1 aibil cel ce pierde

unul din doi, iar nu tu, care zici: mult a fost;

mult a r4mas! Si pentru om ca Ilie!
Dace, ar
fi ceva de capul lui, n'ar fi, om de patruzeci de
ani, slugh la altii.
Ce dulceata-ti mai are boghtia, daca in tot ceasul iti amaresti viata cu ea!

Ba face-voi ca tine!
ii iiispunse Baciu.
De! voi, care n'aveti, nici nu stiti cum s'adunii,
averea $i cu cat amar se pristreaz4. Tot e mai
bine sit ma nectijesc deck ca stt,' ajung a-mi trimite nevasta sa rupit gardurile, ca sit faca, foc
in casil.

Andrei, om gait si galben la fat4', simti crt sangele Yi nrwilleste in obraji.

Vecine,
zise el tare mahnit,
e gardul meu;
eu Yarn facet $i tot eu am sit -1 Si fac, dacti vrea
Drunnezeu, iar la loc.
Nu zic nu! intampina Baciu, dar prieteneste mi-ai vorbit, prieteneste-ti vorbesc si eu:
Ai cash grea, si tot mai bine ai face s4", sezi mai
putin pe prispti i sib -ti faci mai mult necaz.

Andrei se ridica de pe scaunul, pe care se

asezase, i-i era par'cl'i vine un fel de ametea14.

Da, da! zise el. Asa e! Asa zic $i eu! Dar,

vezi, asa numai din senin nu-i vine omului lenea.

N'am fost eu tot asa. Sunt bolnav, vecine de o

boalit ascunsrt, care m5, seactt pe picioare.
grAl Baciu cam
Boala lenii, precum se vede,

www.dacoromanica.ro

218

VECLNII I

in glumil. Dar sA, nu fie zis in teas ran: o fi vre-o

fricrtturrt. A bine nu e, zic si eu adeseori.

Ii piirea rrtu de vorba, pe care o sapase, si ar

fi volt s'o dreagit cumva.
Vi Id, urma el, si eu, ea nu poate sit fie altfel.
E grea iarna: mi-ar pilrea bine, clacit asi putea
sit te ajut cu ceva!
dar
Iti multumesc, ii ritspunse Andrei,
acum nu.
Am auzit vorbe mai aspre in curte si am venit
sit vied ce e.
Graind aceste vorbe, el se intoarse iar la casa
lui cea goals si piing, de copii.
H.

Grea de tot a fost iarna pentru Andrei. Trrtik

si nu train: se legilna pe picioare. Ziva steteh

molesit, in sere searil-1 apucau un fel de crtlduri,

noaptea nu dormia, dar triiih si nu-1 durea nimic.

A vandut ce-i mai rilmilsese pela casa, s'a imprumutat de pela oamenii de seama lui, dar la
I3aciu nu s'a mai dus, nici gardul n'a liisat'o pe
nevastri,-sa sti-1 mai rupil, si tot a esit cu chin cu
vai din iarng.

$i zi de zi Andrei iesea in drumul cel mare

oprea pe drumeti, ca sa le zicrt: Spume, te

rog, dacit -i intalni cumva pe undeva pe Gheorghe

al lui Andrei din Btirsesti,

sh,

vie acasit la fratii

lni si la muma lui, cii mult it doreste tatill-situ, care

a ajuns om slab si neajutorat.

In srtptimana patimilor oamenii tin postal, se
s1)ovedesc si se cuminecii. Mai nainte de a Ilia
sftinta cuminecilturil, ei se clue si-si cer unii altora

www.dacoromanica.ro

219

VECINII I

iertare, dac'au avut cmnva vre-o suparare intre,

dansii.

Andreiu nu s'a dus la Baciu, fiindca n'aveh nici

o suparare 'n inima lui, iar Baciu a voit, ce e

drept, sit meargri la Andrei, dar apoi tot nu s'a dus.

Mergand la bisericri, s'au intalnit si an urmat

drumul impreuna, vorbind despre multe toate, nuinai nu despre vre-o suparare.

Noaptea, spre a doua zi de Pasti, Andrei, care

nu dormia, se ridica deodatil, inset si cam a lene,
din culcus. Era par'ca o lumina in podul casei lui
Baciu si esia fuln prin acoperis.

El destepth pe Floare

pi-i

spuse ca arde, pe

semne, casa vecinului.

Trezitit din somn, Floare sari cuprinsa de

spaimit in picioare.

Nu te speria, ii zise el linistit, cil vantril nu

bate spre noi. Iar Baciu n'o sa. prea simlt paguba.
E veche casa: o st-pt facrt alta mai frumoasit. Vorba
e sa scape da,n$ii. Scoala, baiatul si-1 trimete sa-i
clestepte din somn.
Floare insa., femee ca toate femeile, si-a esit

din fire, sand a vazut flacarile mari, si a inceput

sa tripe si sa strige cat o tinea gura.
Au auzit'o dar satenii, care erau Inca destepti
on dormeau mai usor, dar in casa lui Baciu lnmea s'a trezit abia dupil ce vecinii au inceput sa
sparga poarta, ca sa intre la foc.
iii e grozav lucru sit te pomenesti din somn cu
casa aprinsa in capul tau.
Baciu, omul eel chibzuit, nu mai stia ce sa Lea,
uncle sit alerge si ce sa scape mai nainte: se invartea de ici pana cold, se invartea si se afurisea.
i fiindca el isi perduse capul, nu mai era tine
sit tie buna randuiala si alergau toti de-a valma,
impedecandu-se unii de altii si scotand lucruri de

www.dacoromanica.ro

220

VECINII I

nimica in curte, in vreme ce alte lucruri mai

scumpe stilteati uitate prin odhile, in care phtrunsese focul.

Un singur oin era linitit, Andrei, care intrat

in curtea lui Baciu, pusese chtiva oameni sh scoath

caii Si vitele din grajd i numh'ra acum pe casnicii
lui Baciu, ca sil vazh, dach au schpat on nu cu totii.
Lipsea par'ca unul. Nita bhiatul lui Baciu, un
copil de vre-o cinci ani, nu era, nicheri.

th striga el tare i respicat.

A
Unde e Ni!?
schpat cineva pe Nith?
Nimeni, din mijlocul invi lmIi elii, nu -1 bilga in
seamil.

El alergh la Ana, nevasta lui Baciu.

Bhiatul, Nith, unde e?!
Ea se cutremura in tot trupul gi ini puse mainile
in cap.
Vai de mine! A rhmas dormind in casa.
Iar va.paia ie is pe ferestri.
Andreiu eel plripand pi moleit se cutreinura tii
simti, ch sangele i-se inchlzete i vinele i-se incordeazh, ca inima ii crete i fruntea i se umple
de sudori: auzind vaietele copilului, el se avanth
spre cash i se arunch in foc.
$tia ce face i simtia, eh' are sh treaca prin foc:
dar simtia in el atata viatil, in cat nu se mai temea

de nimie i unul singur era gandul lui: sa nu

intarzie, sh-1 ghseasch viu inch pe copil.
L'a gi-isit in pragul uii, intins la pilmint, plin

de arsuri Si fhrh de simtiri, dar intreg l'a scos

din flachri i a inceput sa-1 poarte prin curte legAnandu-1 mereu pe brate i afurisind boghtiile
lui Baciu, ca praf i cenue sh se aleagh de toate.
Putin ii paste, ca arde chmaa in spinarea lui:
c1ci void sn-i dee copilului gi rilcoreart, ca sh-i vie
vi atii.

www.dacoromanica.ro

VECINII I

221

Viata insa nu se mai ivea. El a inceput deci sa

se blesteme pe sine, fiindcg n'a alergat fart de

intarziere atunci, cand a vgzut focul.

Eu! isi zicea, singur eu ii port pacatul; eu sunt
de villa; pe mine are sa, mi pedepseasca si Duninezeu, si legea omeneasca!)

Era mare, in adeva'r, pacatul lui Andrei! n'a

alergat fir de intarziere, ca sa-i vie veciuului sau
intr'ajutor. El insa isi marturisia pacatul, se crtia
si Dumnezeu n'a voit sa-1 certe cu prea multi
asprime.

Baciu era desnadajduit. Gandul ca-si va perde

si copilul, l'a facut sa-si piarzg rostul; el a inceput
sit strige in gura mare, ca vecinul situ Andrei i-a
pus focul si ca numai mustrarea cugetului l'a facut
sit se arunce in foc ca sit scape copilul.
i multi dintre cei ce auzisera vorbele lui Andrei

erau si ei de un gand cu Baciu. Intre acestia era

si judecgtorril din partea locului, care a si dat porunc'a", sit -1 lege pe Andrei cot la cot.
Zadarnice au ramas bocetele Floarei si plansetele
copiilor, caci judecatorul trebuia, sa-si faca datoria,

si inca noaptea aceea Andrei a fost pus la inchisoare.

Mergand la inchisoare, el nu era catusi de putin

turburat. Durerea lui cea mare era numai, di Nita
n'o sa-si mai vie, poate in fire. Cat pentru celelalte
el nu se ternea de nimic, fiindca nu se simtia vinovat.

Mare era dar usurarea, pe care o simtia ziva

urmatoare, cand Floare a venit

spuna, ca Nita
s'a infiripat si ca doctorul, pe care Baciu it chernase,
are ngdejde sa-1 puny iar in picioare.

Isi faced acum gandul, ca Baciu el insusi va

veni la judecator si va cere sa-i dea drumul. In
loc de aceasta insa Baciu a facut o cerere, in

www.dacoromanica.ro

222

VECINII I

care art suphrhrile, pe care le avuse cu dansul,

si temeiurile, pe care-1 ba'nuih de a fi pus focul.

In mintea lui Andrei nu intra, cu toate acestea
gandul, eh' poate sh fie osandit si frail ca sii i se
fi putut dovedl viva, numai pentruch era banuit
cu oarecare temeiu si nu se puteh desvinovhti.
Dus in fata judechtorului, el dote cu socotealii,
cep un singur om a putut sa punh focul, Ilie, pe
care Baciu it alungase cu rusine de la casa lui.
I se spuse bash, eh' Ilie a plecat de mult din sat
si a dovedit cu martori, ch in noaptea despre a
doua zi de Pasti se afla In Valea-Rea cale de trei
ceasuri de la Barsesti. Iar Andrei nu puteh sh iea
de mhrturie de cat pe nevasth-sa si pe copiii srti,
care nu puteau sal stea martori pentru dansul, si
nu putea sil crate, de ce n'a alergat indatrt ce-a
vhzut focul.
Tiind dar seams do toate imprejuriirile, judecrttorul l'a socotit vinovat si l'a osandit.

In marea lui intristare aveh Andrei si

douii

mari mangheri.
Din clips, in care se avantase spre casa aprinsa,
Ca sh scape pe Nitil, el era alt om. Nu se mai
siintea slab si molesit. I so desmortise oarecum

sangele: aveh pofth de mancare, dorinia bine si

era voios cu toath nilpastea ce chzuse pe capul lui.
stand as,;a singur, nu o (lata si-a frtcut gandul,
eh, Dumnezeu a randuit sh' stee la inchisoare,

pentruca nu cumva, umbland pe afar i,

toarcri boala.

www.dacoromanica.ro

sit -1 in-

VECINJI r

223

In acelas timp Gheorghe, feciorul lui, se intorsese acasil cu banisori frumosi, adunati para cu

para in timp de patru ani, cat a lipsit de acasA.

N'a intalnit, ce-e drept, pe nici unul dintre,
drimietii, pe care-i rugase Andrei sit -1 caute. Aflase

insk cit prin gazete se scrie despre un oarecare Andrei din satul Barsesti, care i-a pus foc
vecinului situ Baciu. Stiind apoi, ca acest Andrei 1
nu poate silt fie de cat tatAl-sAu, a grilbit cu inima
inclestat'A la frafii si la muma lui.
Afland, cum si in ce fel s'au petrecut luct mile,
Glieorghe era nemangiliat si tare pornit asupra lui
Baciu. Dacrt nu i-ar fi fost de frtitiorii sill .i de
surioarele sale, ar fi fost in stare sit ridice parul
asupra lui.
Lasi1-1, fAtul meu, ii zise Andrei, at destulA
riisplata ii este piicatul lui. Se vede, cit Dumnezeu
le-a randuit toate asa, ca sit to intorci si to acasA.
Noi sa rknanem, tot cum am fost, oameni cum
se cade si si trecem prin fata casei lui ca si cand
nimic n'ar fi acolo, unde o vedem. Dumnezeu si1,4
fie de bun5, pazk ca nici odatrt sit nu mai avem
nevoie de a-i sAri intr'ajutor.
i in teas bun a grAit Andrei.
Peste vre-o doua siiptilmani el scripil din teiliniVi
ca Om cinstit si nApilstuit.
Ilie, pritimasul, omorase intr'o incaierare pe un
sittean, fusese prins si, luat de scurt, fiicuse si
ularturisirea, cis tot el a pus focul in niste calti

din podul casei lui Baciu.

Baciu de aici inainte nu mai avea odihnk nici
zi tihnitii, nici somu cu dulceatil. Umbla cu ochii
in pilmant si nu mai cuteza sit priveascit in fata
altora. Jumlitate din averea lui ar fi dat, ca sit 1
impace pe Andrei, si umbla mereu cu gandul,
ca sAnsi vanza casa si mosia si sit piece din sat.

www.dacoromanica.ro

224

VECINII I

E grozav gandul, c'ai napiistuit pe omul, care ti-a

fgcut un mare bine, a writ chiar in foc pentru

tine, si de cateori vedea pMgile de arsura pe fata

lui Nita, Baciu se facea galben ca ceara si gemea
ca omit]. greu chinuit.
Tar Andrei era voios si harnic, isi facuse gardul la loc i lucra toata vara in rand cu zidarii si cu
dulgherii, ca sa ridice casa pentru feciorul sgu,

care era logodit cu una din cele mai bune fete

din sat si n'astepta de cat ca srt fie gata casa,
pentruca sa facrt si nunta.

IV.

Era mare bucurie la casa lui Andrei.

Mare e bucuria sa ai un fecior voinic, cu minte
si harnic, eel d'intaiu si mai mare dintre feciorii
tai, sprijinul tau la bgtranete, si. sit -1 vezi aducandu-si nevasta bung la casa ridicata din hgrnicia lui.

Era de odatil si nunta si sfintirea casei. Ziva

senina si fruinoasg. Floarea rumena. si sprinteng.

Bgetii si fetele cu sufletul plin de neastampgr. An-

drei el insusi tot slab si supt la fata, dar cu san-

gele cald si cu ochiul vioiu. Lume inulta, mancari

i bauturi cu belsug, lautari, chiote, nunta mare

si veselg era in cele clotia case, la. batrani sL la
tineri.
Andrei, cu toate aceste, era, ca totdeauna, voios,

dar nu vesel, ci linistit si chibzuit.

Prea multe erau necazurile, prin care trecuse,
prea mult se deprinsese cu gandul ca viata e numai amar si necaz, dureri si greutate, si acum,
chid bunatatile 1 ngpadiserri, se temea ca nu cumva

www.dacoromanica.ro

225

VECINII

amagiri sa fie toate, tin, cum toate se pot perde

de azi pe inane, ai nu indraznia sri se bucure din
toata inima, pentruca nu cumva, perzand mane
fericirea, sa, se simtrt prea greu lovit. Era ca saracul
care, gasind o comoara, nu indrazne$te sa, se atinga

nici sa se bucure de ea, nu sa. zica: A mea este!

Stetea deci lini$tit in mijlocul celorlalti si se
bucura de bucuria lor, $i nu data i-se ivea, in
minte gandul: Ferice de voi, care crecleti, ca toate
sent adevarate si dainuitoare!
Iar Baciu, bogatul, auzia chiotele ai cantecele
$i lautarii din curtea vecina si $edea, ascuns in casa

lni cea noun $i nu void nici sa manance, nici sal

bea, nici sa vada pe nimeni, nici sa $tie de nimic.
In alto parte a casei $edea Ana cu baiatul eel
cu fata plina de phigi $i plangek $i nu mai $tia
ce sa faca.
Intr'un tarziu ea se ridica tiindu-$i capul sus,
iii s,;terse lacramile si ie$1 afara, ca sa imparta
porunci.

In spre amurgul serii intra apoi la Baciu, gait)

de sarbatoare $i cu o tava in mini.

Pe tava era un coco$ fript, cel mai frumos

dintre coco$ii ei, o placinta, o garafa de vin, $i

impa'turate frumos, altitele ei de borangic Cele en-

sute in fir ai matase.

Nita, baiatul stetea $i el in prag, cu o creanga
de rosmarin in mina.
Sa mergem,
zise ea,
sh-i ducem cinste,
ca e timpul sr, se imparta cinstele.

Baciu se ridica in picioare ca de$teptat din somn

i

fata i se lumina.
Da!

grill el uprat,

sa mergem: in teas

bun sa-ti fie venit gandul!

Multimea adunata in curtea lui Andrei rtimase
incremenitrt, cand Baciu intra, pe poarta deschisa
I. sim ici

Nuvele.

www.dacoromanica.ro

15

226

vECINU

cu nevasta sa si cu baiatul. Era par'ca mortii ar

fi iesit din mormintele lor, ca sa is si dansii parte
la bucuria obsteasca, i hora se opri in lee, lautarii
tacura, chiotele i vorbele vesele amutira.

Andrei, c(tre le vedea si auzea toate, se scula

din capul mesei, uncle se afla, ca sa vaza ce s'a
intamplat afara, de s'a facut liniste asa de odata.
El insa, n'apuca sa -$i paraseasca locul, sand Baciu

si Ana se ivira cu copilul for in pragul casei.

Oaraenii casei, nuntasii $i cei in bun teas sositi
ramasera catva timp muti i nemiscati ca stancile
de sub coaste.
Era pe 'ntunecate.
Aprindeti lumanarile,
gral Andrei in cele
aduceti toate lumanarile si le adin urma;

prindeti, ca e bung si mare ziva, la care am ajuns.

Ochii lui se umplura de lacrami, in vreine ce

Baciu $i Ana steteau cu oclui in painant, iar baiatul privea, voios fi cu inima deschisa la meseni.
Aici!
urma Andrei,
aici, vecine, aici, yeVoi
cing! Faceti lot! Aici in capul mesei!
sa fiti 'nunii celei mai frumoase nunte!
Vino,
baiete, i invata, cum om cu om se bucura!
Baciu si Ana s'au asezat in fruntea mesei, dar
nimic n'au zis: fapta for spunea, prin ea insa-si
ceeace in graiul omenesc nu se poate spune.
Abia tarziu, in toiul nuntii, s'au deschis ininiile
la caldura bucuriei obstesti.

www.dacoromanica.ro

VECINII II.

www.dacoromanica.ro

DESIGN' ORIGINAL DE *MATO.

PARASCHIV CIULIC

CAP. I.
Suferintele Domnului Ciu lic.

omnul Paraschiv Ciulic traia si el, cum

ta) triiiesc toti oamenii, carora nu li-a venit

Inca, randul sa moara.

Ca lumea nu e fricuta de dragul oamenilor
ce se strecoara printeinsa, aceasta o simte fiestecare
*Entre not eel putin Cate data pe saptamana! D-1
Ciulic Ins era in toate clipele vietii lui patruns
de gandul, ca viata omeneasca e un canon.
Desi traia dar numai fiindca n'avea, Incotro,- el
uu-si doria moartea, nici se plangea de suferintele
vietii, ci se sinatea, mangaiat in sufletul lui, cand

isi dedea seams, cat a suferit si cat mai are Inca

sa sufere. Astfel viata lui era un bine- Incheiat sir

www.dacoromanica.ro

230

VECINII

de suferinte, i intocmai precum sgarcitul iii numara, mereu comorile si face mereu socoteala dobanzilor, cu care le va mai spori, d-1 Ciulic iubea

singurrttatea, fund* stand aka numai singur el

cu sine, putea sa-i reaminteasca, in toata tihna
suferintele trecute gi sa-si inchipiasca pe cele
viitoare.

Erau mai ales patru lucruri, care-i amarasera, si-i

amarau $i acum viata: pisicile, canii, slugile i

copiii, mai presus de toate copiii.
Odinioara, mai era i un al cincelea lucru, femeile; acum insa, acele timpuri erau de mult trecute si Ciu lic socotea si femeile in randul oamenilor
canoniti.

De cate ori, gandindu-se la lucrurile din lumea

aceasta, el isi da seamk ca n'a avut copii, inima
i se umple de mandrie si fata i se insenineaza.
Caci fiestecare copil, care se naste, e un isvor de
suferinte omenesti, deci o dovadrt, ca e mare pacatul ce are sa, fie spasit; acPla dar, care nu are
copii, e mantuit dupace si-a trait traiul.
Fost-a si el copil,
vai de mama lui, biata de
vaduva! Cat a canonit-o el pe ea, ar fi destul
pentru sapte vieti,
dar $i batai a mancat, i
foame, si frig a rabdat de-I tree fiorii, cand iii
aduce aminte de zilele copilrtriei lui. Se judeca, om
batran acum, el insusi pe qine copil si vede apriat,
a nu putea sa fie decat precum era, fiindca, rostul
lui in lumea aceasta era sa amarasca viata mumei
sale, pentruca sa manance batai si sa rabde foame

Si frig. Rautatea, care era in el, trebuih sd iasa,

data la iveala, $i e bine c'a esit atunci, iar nu
mai tarziu, cand in alte fapte s'ar fi dat pe fatit
$i nu o mama, ci oamenii nemilosi ar fi rasplatit-o.

Atunci, copil de unsprezece ani, a fugit din

scoala, a parasit casa parinteascri si-a umblat ani

www.dacoromanica.ro

VECINII u

231

de a randul farit de cripataiu prin lume, ca sg scape

de mumrt-sa: astazi, om cu viata petrecutg, ar vrea
srt poata plange, cand isi mince aminte de sarmana

lui mumg, care atat de mult a suferit printr'Insul

si prin care el atat de malt sufere, si ar da el

singur nu stie cat, ca s'o poatrt vedeh o data Inca,

prin vis.

Atat are si el in lumea aceasta: tot ceeace se

iveste mai departe inprejurul lui, om fie, dobitoc

fie, fiarg fie, nu are pentru el decat rostul rh'ului,
pe care poate sa i-1 facg.
Ce-ar mai puteh sil aibrt el in lumea aceasta!?
Ca un vis urat afarh din cale se reivesc in sufletul lui amintirile ramase din anii petrecuti prin
carciumile de la Obor, de la Filaret si de la Capul
Podului.

Vai de stapanii lui, dar vai si de el!

Intrh gonit de foame on de frig ca canele fara
de stgpan, states cateva saptamani in ghionturi si

in tranteli si ieseh alungat si adeseori plin de

sange, dacil nu fugeh la timp, ca 0, se piarzh' prin

vreuna din mahalalele mai depgrtate.

Tot el insusi este si acum, si i-e greu sit

se

creaza pe sine.
Cum a venit, Dumnezeu stie, dar trebuih sa, vie
in sufletul lui fireasca dusmgnie, care desparte pe
om de om 1;3i nu to la& sit uiti, ca, tu esti tu si

tu singur esti tu insu-ti. A aflat-o aceasta de la

ceilalti oameni, care toti ii &dem sarcina mai grea

si-i aruncau bucata mai proasta.

Dacg pisica rasturnh cratita cu lapte el manta

tranteala; dacg vreun cane fugeh cu o bucata de
came on spargeh vreo calk spinarea lui rabda,: el
si pisicile, el si canii erau dusmani firesti, si soarta
lui era, cea mai grea, eaci el nu putea sa fugrt,
nici sa se ascunza, fie sub cotet, fie in pod, ci trewww.dacoromanica.ro

232

VEUINII II

buia sIt rabde nedreptatea ce i se fhcea gi sh simth

in fiegtecare zi, ca nu e nimeni, ca sh-1 apere, cand

el insusi nu se poate aphra. Vai era insh, gi de

pisica, si de chnele, care chdea, in mhnile lui!

Vai si de copiii, care se atineau duph el ziehndu-i
mereu hingherule!o
Darh vai, duph toate, de pielea lui!
Tras, 'unpins, manat in ghionturi s'a pomenit in
lume; si viermele se svarcoleste si el, cand it calci.
Dach nu putea si dea cu pumnul in fata ceiui ce -1
loved, scasnia din dinti, se punea la panda si lovih

din dos. Minciuna si obraznicia sunt si ele arme

omenesti, si multe poate sh fach omul, child nimeni

nu-1 vede. Era dreptatea, pe care si-o fhcea el insh-.i,
dach furs on strica, uncle atacul cade in bhnuialh ;
si tot numai dreptatea si-o facea, dach, varsa ciorba,

pe care n'o putea manta, on rumpea in buehti

haina pe care n'o putea purta.
A avut si el, dach nu multumiri, cel putin sa-

tisfactiuni in tineretele lui.

C'a fost luat adeseori pe sus, c'a petrecut nopti
la politic, ca trupul ii era mereu plin de vanhtili,
ca stetea mereu in pragul Vhchrestilor, aceasta
ereau lucruri, frira" de care viata lui n'ar fi avut
nici o noimh.
A-sa trebuia sh fie, pentruca el sh se faeh din
zi in zi mai vhnjos, mai sprinters .i mai nhscocitor.
Ca n'o sh mai ghseasch stripan, de aceasta el nu
se temea, nici o data, chci stia, dach void, sh ghiceasch gandul altora $i sh fie mereu cu ochii in
patru, nu bea nici o (lath, nu se obosea, nu adormea
nici dac'ar fi trebuit sh, steh trei nopti dearhndul
in picioare, iara fleicile fripte de dhnsul puteai sa
le pui pe masa lui Vodh.

i inch un lucru,

mare lucru: nu era chel-

tuitor.

www.dacoromanica.ro

23:;

VECINII n

Stand in tio, birtului, la gratar, i batand din

c lute, ca sa traga luarea-a-minte a trecatorilor
asupra mirosului de Reid, i de mititei, el privea
mereuinainte, stapanit de un singur gaud: s'ajungil
tat mai curand om cu gratarul lui, ca sa faca pentrn

sine ceea ce acum face pentru altii

i i sa

faca

altora ceea ce i se facea lui. De aceea naultumirea

lui era sa puna para langa para,

el tia, cum,

i rabda, cum atat a rabdat, mai bucuros deck

ca sa dea pentru sine din al lui.
N'ar fi avut nevoie s'o faca.
,

S'a strecurat, cum a tiut, ca sa nu traga la

sorti, apoi om de douazeci i unu de ani,

$i -a

facut

acte fa4e, ca s poata lila in casatorie pe sta

panil-sa, care ar fi putut sa-i fie si mama,

vai
de capul lui, dar $i de al ei!
Cativa ani, panace nu s'au desfacut, el numai
dansa tiau ce au fost unul pentru altul; apoi
pi-a luat alta mai tanara, care void sa-1 toace ea
pe dansul i a fugit cu un epistat, cand a vazut,
ca nu-1 poate.

Tot visul eel urat afara din cale sunt i ace ti

ani de casnicie: zile i nopti petrecute in lupta cu

canii i cu pisicile vecinilor, care, simtind mirosul

de fleica, se varau pe sub poarta on sariau gardurile,

zile gi nopti petrecute in cearta cu nevasta, care se cotes cu muteriii i nriscocea fel de

fel de chipuri, ca sa scaza, socotelile, zile i

nopti petrecute in incaierari cu slugile, care-I ne*eau, Y1 minteau, it furau on ii faceau paguba.
Iar prin fund se mai ivesc i copiii din mahala,
care dau tarcoale, se uita pe sub caciula Si zic
incet qhingherule!
Un singur gand luminos avea: ca odata, in cu-

rand 3i din zi in zi mai curand, va ajunge sa fi

strans destul, pentruca sa scape de toate $i sa tra-

www.dacoromanica.ro

234

VECINII II

iasca tihnit din dobanzile platite de altii. Punea

dar inainte para langa, para, rabda cum a rabdat
decand s'a pomenit in lame ei se mangaia cu tihna
vietii viitoare.

Acum era venita ei aceasta via a viitoare.

Sus in Dealul Spirii isi zidise niete case maxi,
frumoase si imprejmuite ca o cetate. Curtea e eoselata, si acoperita, cu un strat de petrie cernut;
g/Ladina are bolts de vita, razoare aeternute cu

nisip, straturi de trandafiri si alee de pomi roditori, tot soiuri alese; odaile sunt largi, cu ta-

vanul malt ei mobilate boiereete.

Ce folds tusk Baca, el nu poate triiI tibnit in
easa lui!
Mu lt ii place sa, stea In grading,, ca sa pliveasca
trandafirii si pomii, sa, lege vita din bolts, ori sr
urete buruiana din razoare. Vecinii de dimprejur
au insa o sputa, de copii, care arunca cu cioburi

in grading, ei se joaeg, en zmeii, meat varfurile

pomilor lui stint mereu pline de sfori, de bucatele

de hartie ei de faeii de zdrente. Ba vara, and

poamele incep a se coace, gamanii se urea, pe uluci
i nascocesc fel de fel de mijloace, ca sa-i fure

poamele, incat u rup Coate crengile. Iar pisicile

din vecini, etiind ca n'are cane la casa, tin sobor
in gradina lui, isi fac cotrog prin straturi, ba intra,
in curte, in bucatarie, se urea in podul casei, se
incuiba in casa lui.
Astfel i s'a Mott incetul cu incetul lehamite de

gradina, ei nu mai intra in ea, ca sa nu se nacajasca.

Unul dintre vecinii lui, eel dela dreapta, are un

pierdevara, de biliat, care tine porumbei, ei-a mai
sadit ei-un sir de salcami de-a lungul miezuinei:
ziva toata porumbeii topaie.sc pe tablele de pe casa
lui Ciulic Ri umplu acoperieul de gunoiu, incat

www.dacoromanica.ro

VIDCINII II

235

nu mai e chip s'aduni apa de ploaie si curtea cea

frumoasa, on si cat ai rnatura-o, mereu e piing de
pene, de flori scuturate on de frunze cilzute de
pe saleami.

I s'a facut lehamite si de curte si trece repede

prin ea, cand pleaca undeva on se intoarce acasii,

isi da silin a sti nu vaza, ca sa nu se mai iliacajiasca.
Dinco lc, la

stanga, e o cocioaba de casa in

mijlocul unui maidan plin de balarii. E in dosul

casei lui maidanul, dar cat tine ziva el aude inereu
tipete si racnete si plansete si vaete de copii misrunti, care se joaca si se incaiera, se bat meren
intro dansii si sunt iar batuti de altii.
La ulita nu e mai bine. Mai la deal, peste drum,
a cincea casa e scoala primara,
si peretii casei
lui sunt plini de mutre pocite si de fel de fel de
inscriptiuni. A tinut sa-i vopseasea in uleiu, fiindcA

asa e mai trainic, si i-a placut fata betelei de porumb, fiindca e dulee: atat le-a trebuit si copiilor.
On cat mai des ii alunga, cu atat mai vartos a-

pasa plumbul si atat mai proaste sunt inscripcu care ii rnazgalesc casa. Ba, precum se
vede, tot fata cea duke, in care si-a vopsit casele,

ii adimeneste si pe canii din mahala, caei ziva

intreaga dorm in umbra caselor lui.
De geaba se cearta cu vecinii; de geaba i-au

lost umbletele pela directorul scolii si pela politic ;

de geaba s'a pus la toate alegerile bine cu cei

dela primarie: fiestecare om are dreptul de a suOra pe ceilal i, si cand iese la ulita, cainii fug
cu coada lutre picioare, copii se uitA la Pl pe sub
caciula, iar vecinii isi fac de lucru in alta, parte,

ea sa nu dea fata cu el.

in casa lui, in sfarsit, vechea zoala cu slugile.
i -a ridicat grajd Si Sopron,

www.dacoromanica.ro

plac caii,

236

VECINII II

singuri caii din toate fiintele vietuitoare. Trhsura

e noun noutti, in Sopron, dar grajdul si odaia vizitiului stau deserte. Caii si i-ar fi cunaphrat, dar
nu s'a putut hotari sh-si is vizitiu, child randas
trebuia neaphrat sa the pentru curte si pentru gradinA, fara jupaneasa nu putea sa rtimaie si pe de
asupra mai era si bucatareasa, care-1 si spala. Trei
oanieni
si el singur: nu puteh, sit intre'n mintea
lui gandul, ca sit mai vie si 'al patrulea.
Al patrulea!?
Jupaneasa frail de asa zisul barbat poti s'o

cauti, dar n'o gasesti, iar buctittireasa era si ea

femee. Curtea lui era plina, incat adeseori it cuprindea simtimantul, ca el nu e acasa la clausal,
ei sta in gazda,
o gazdh rea, de care trebue
sa te feresti bine, zavorand usile mai'nainte de
a te culca.
I se Meuse lehamite si de casa lui.
Pleca diminetile in pia si se plimbh prin halo,
pela pescari si printre zarzavagii. N'avea nimic
sa vanza, nici sa cumpere, dar ii placea sa stie,
cum stau preturile, sit vaza, cum oamenii se insealh unii pe altii si s'a' se certe cu datornicii lui,
daca se hisau si% fie scosi din ale lor.

Pela ainiaza-zi intra in vre-unul din birturile

de pe piati si daca nu era. zi de post, lug o tuica,

o mancare cu came si, rar de tot, cate o Hoick
beg un cincizec de vin, apoi se ducea la cazin,
uncle petrecea la o cafea pang seara, uitandu-se
cum altii se bat intre dansii, fie la bileard, fie la
table, fie la domino, fie mai ales in joc de chrti
si razand cu necaz de cei ce ramhneau in pierdere.

Serile, cand se intorcea acasa, nu mai auzea

sbieretele copiilor din mahala, nu mai vedea nici

mazgaliturile din fata casei, nici gunoiul din curte,

nici firimiturile de zmei prin crengile pomilor

www.dacoromanica.ro

VECINII II

237

din gradina si, mare lucru!

nu mai aveh nevoie
de slugi.
Jaanatisese rezemat intr'o singura baba, care-i
facea, diminetile cafeaua, it span, fi -1 astepth serile on masa asternuta pentru fasole, varza, mamrdigh cu branza ori, la zile maxi, pentru un pui
fript la frigare.
Tot baba ii Linea si randuiala casei.
Cam la douh, saptamani odaia el rAmanea acasa,
deschidea ()chile sa se aierisiasca fi o punea pe

baba sa mature si sa scuture praful: apoi iar in-

cuift, si se ma'rgineft, la o singura odaie, cea din fund,

unde dormia, manta

fi -fl

petreceh ziva, and se

intampla sh, ramftie acasa.

Singura aceasta odaie era in adevar casa lui.

Dar era si fricuta anume pe dansul.
Push, in planul arhitectului drept sufragerie ea
era cea din urma in randul incaperilor rezervale pentru stapiin si aveh douh, intrari, una des-

pre celelalte incaperi, iar alta despre curte, unde

se afla buchtaria, in alta cash' mai midi. Desi era
incapatoare, proprietarul a tinut st-i dea o singurh

fereastri mare, cam ca cele de pe la hanurile,

prin care el iii petrecuse viata. Ca sa aiba vedere

libera spre grad.ina si lumina deplina, cu care era
deprins din timpul, chnd bAteh clestele la gratar,
el pusese in fereastra aceasta, numai doua geamuri
man, groase si curate ca apa de isvor. Drept mohilt avea acum in odaia aceasta o mash de stejar,

un bufet mare tot de stejar in peretele despre

maidan, un pat turcesc in coltul despre curte, patru

scaune de trestie fi o mash, de sons asezath, pe o

cash de fier, in care tinea, polite si mhruntis, de

oarece hhrtiile de valoare ii erau date la casa de
depuneri, iar banii ii aveh parte la datornici, parte
la bancher.

www.dacoromanica.ro

238

VECINU 11

Viatri s4raca, dar linistita, pe cat linistea e cu

putinta in mijlocul acestei lumi Aline de pisici, de

cani, de slugi si de copii.

Cat pentru oameni, ei nu-1 prea suparau.
Carnatar nemilos si sgarcit, cum it stia lumea,
el adunase mare bogatie, care se sporia mereu,
fiindca nu cheltuia intr'un an ceeace castigh adeseori intr'o zi. Iar bogatia ii face pe cei ce o an
sa,'i

tie capul sus *i pe cei ce n'o an sa stea

umiliti. Mai ales in timp de alegeri, srtptamani de

zile de-a randul caretele elegante nu lipsiau din

fata casei lui, crici se stia ca are multe polite din
mahala si niai ales din piata si poate, dad, vrea,
sa dispuna multe voturi. Puteau dar vecinii sa
se faca ca nu-1 vad, dar cand se aflau in fata lui,
steteau cuprinsi de temere si de respect, fiindcri
stiau, ca multo poate.
Ce vor fi gandind in capul for si ce vor fi zicand in dosul lui, aceasta o stia el; tocmai de aceea

era necrutazor, si trecand prin lume, se uith des

inapoi.

Om inalt, spatos si on umerii oarecum ridicati,

el pared din dos mult mai tanrtr decum in adevar

era, fiindcri se Linea drept, calca rar si apasat si

n'avek decal pe ici pe colo cate un par carunt.
Din cand in cand insa el se oprea, isi sucea trupul
si se uita inapoi, ca si cand s'ar tome, ca nu cumva
sa fie apucat faro de veste. Atunci batranetea se
vedea din fata lui uscata si sbarcita si din ochii
marunti si scrutatori, care ieseau la iveala de sub
sprancenele mari si imbinate. Doi dintre dintii de
din jos erau iesiti din linie si tineau buza oarecum
ranjita, incat, vrizandu-1 asa, era peste putinta sa
nu-ti acluci aminte de allele ratacit, care aleargrt
dealungul ulitelor, si gonit de alti crtni, se opreste
mereu, se intoarce inapoi si-si arata indarjit coltii.

www.dacoromanica.ro

VEC1N II 11

239

Indarjit era s;3i d-1 Ciulic,

Nu mai avea tihna nici in singura lui odaie.

0 piatra sburata despre casa de pe maidan sfaramase unul din cele doua geamuri mari, iar comisarul de coloare, chemat si vent Para intarziere
la fata locului, incheiase cuvenitul proces verbal.
in care constata, ca piatra a fost aruncata de Ermil,
brtiatul de sapte ani al d-lui Anastasie Crain, zicea

insa, ca mai departe el nu poate sa faca nimic,

ba staruia, ca pagubasul sa nu mai mearga de geaba

nici pe la judecrttoria de ocol, deoarece in casa de

pe maidan stir un biet de functionar bolnav si

ajuns la mare mizerie, un om, ca'ruia n'ai ce sii-i

iei, nici ce ea i faci.

Asta nu era vorba de comisar.
D-1 Ciuluc cunostea pe oamenii, in mijloctil
carora train, si stia, ca trebuie sa fie la mijloc un
mare interes, pentruca comisarul de politic din
coloarea lui sa-si is inima in dinti si sa-si zicri:
gliasrt-i, Nene Chivule!
sa, mai treaca si dela
d-ta! Atata paguba!
Ii era destula caldura, cu care staruia comisarul
pentruca sa stie, ca e vre-o slabiciune omeneasca
la mijloc.

lar sliebiciunile omenesti sunt lucruri, pe care el

nu poate sa le ierte.
Asa cum s'a ivit in lume si cum s'a facut oin,

el era nemilos fata cu sine si nu putea sa fie

ingaduitor fata cu altii.

Nu era in gandul lui lucru mai mare decat trivia
oinului, care sta in loc, cand ar vol sa meargil,
se scoala, cand ar vol all doarma, tace, cand ar vol
sa vorbeasca si se ridica dela masa, cand yin la
rand bucatele cele bune.
In tineretele lui 'Idea de oamenii, care, alergand
(1110 placeri, dedeau de fel-de-fel de suparari; ajuns

www.dacoromanica.ro

240

VECINII II

oin mai matur, el mustra pe tinerii usurateci si le

dedea drept pada intelepciunea Lipovenilor din
mahalaua lui, care fug de placerile lumesti, ca sa
scape de amarul vietii; acum la batranete, in sfarsit,

cea mai mica slabiciune era in gandul lui un

greu pacat.
Nu mai era deci vorba de paguba si de supararea
ce avuse: cobora dealul Spirii, pe langa Arsenal,
ca sg, mearga, la Prefecture si de acolo la Primarie
seei

arate cornisarului, ca ai ce

sit-i

iei si ai

ce-i face.

Cine-1 vedea mergand in felul lui, pas cu pas

si iar oprit in loc, ca sa priveascg, inapoi, cum
paiangenul inainteaza dealungul panzei intinse,
trebuia neaparat sit se cite dupe dansul si sa-si
zica, dace nu-1 cunostea: Acesta trebuie sil fie
cineva!

E omul, care a muncit, a suferit, a rabdat, s'a

sbuciumat o viata intreaga, iar acum, dupe ce i
s'au implinit toate dorintele, se intreaba mereu:
i-apoi!? atat e tot!? nu mai urmeazg, nimic mai
departe? nimic nu mai poate viata sa -rni dea!?

CAP. II.
Multumirile Domnului Ca lin.

Jos, in casa de pe maidanul col mare, d. Ualin

isi fume tigara tot ca'n timpul, cand, student la
universitate, se destepta pe la zece si zicea, ca
nu-i Inca timpul sa se scoale, cg' mai poate Inca
stea in culcusul cald.
sil

Ca sa si-o poatg fumy in toata tilina, el vArtise

www.dacoromanica.ro

VECINI1 II

241

sub odic dou'a" perini dela, ctipataiu i paltonul situ

de iarna, adunat cocoloase, ca sa fie vartos.

Unul dintre picioarele, lui, eel de la stanga, in-

tepenit in urma unei inflamatiuni stagnante in

incheetura de la genunche, era Intins si acoperit
eu patura de lama ce-i served drept plapomA, ear

eelalalt, sanatos, era adunat sere trap ca un fel

de rezemitoare pentru cartea cea mare, din care
holnavul cited cu glas tare. Erau vietele sfintilor,
pe care, in lipsa de altit lecturri, le imprumutase
de la preotul bisericei din vale si le gasea acum
foarte frumoase.
De obiceiu cites din cartea aceasta Agata, care

tare era fata de preot, din Bucovina; arum insa

ea secleh cu copiluL la /sari pe un scaunas de la

picioarele patului si asculth.

Ermil sfarmil-geam-uri asculta si el ingenuncbiat
la captitaiul patului, drept pedeapsa pentru ca-i ctaduse branci Ceciliei, care era culcata pe o vechiturit

de divan, cu capul infasurat in o carpi udil, cum

li se cuvine copiilor trecuti grin vre-o nenorocire.
Ea a plans foarte amarnic, apoi a gemut foarte
(tureros, _jar acum se afla in fata suspinelor din
ce in ce mai rare.

Era una din dipole de liniste atat de rare in

rasa de pe maidan, si d. Cahn cited cu multi ravna

viata sfantului Dionise, Episcopul de Alexandria.

Agata se uith din sand in cand la cititor, dar

din fata ei se vedea, ci putin ii pass de toata
sfintenia Pilrintelui Dionise.

Era mahnitil. LasA en nu-i trecuse Inca, supararea,

pe care i-o facuseril copiii, dar o mai suprirasi

bmirbatul ei, care n'avea rabclaie sa astepte panAce

adoarme, Dorin, copilul de la san, ci se inetipatana
sa citeasca. el.
1. Sla. ici.

Nurele.

www.dacoromanica.ro

18

,scion it

242

Asta-i faceit molt rau, findca-1 obosea si citltlll

cu glas tare, si tinutul ciirtii celei niari.
Apoi Agata era unul dintre oamenii, care, triindu-se la deget, se piling, cit nu mai pot leggy
ranile altora. Nu era pentru ea trebuinta mai neastamparata de cat sa, sara, sa, osteneasca,.ca sa le
vie altora intr.ajutor, sit le facii altora vre-o placere,
srt fereasca pe altii de clureri,
si el, citind,

insu-5i, o lipsea de multitmirea de a-i cid ea.

Ii venea sg sara, sa is cartea 5i s'o arunce

cat colo;

tocmai fiindca, lei ii placeau eel citito.

ea ar fi volt srt le auza din rostul ei.

Tar omul, cand are vre-o suparare, si le aduce

aminte incetul cu incetul pe toate, si pe cele tre,cute, si pe cele viitoare. Pe cand dar el citea paecii
n'ar fi in lumea aceasta clecat necazurile si durerile celor intru fericiro pomeniti, ea vedeit iu

gandul ei mizeria grea in care traiau decand el

i -a pierdut postul. Vandusera unul cite mini laerurile, pe care .i le-an adunat in timpril casuiciei
for de noun am, jar acunt venek iarna sj copiii erau
desculti si desbracati, ea nu mai avea de cat !mina

de pe trupul ei, lemne cumparau cu brattil,

tii

nimeni nu mai venea pe la clansii, nici unul dintre

prietenii lui nu-si mai aducea aminte de dansul.

Iar arum biirbatul ei mai si fusese condamnat uI
lipsrt, ca sa plateasca 54 lei despagubire si cheltueli de judecata, ba primise somatiune, ca in time
de 30 zile sa deserteze case de pe maidan, pe care
architectul primariei o declarase drept ruing.
Ce-i pasa ei de viata sfantului Dionisie!?

Dar nici clipa de liniste, de care se bucura. d.

Cahn, nu era cleat o clipg, adicg ceva ce fu child

zici a este.

Bocu, fratele mai mic al lui Ermil, rilmasese

singer afarii, si fiindeg n'avea ce face si trebnia,

www.dacoromanica.ro

%'J CITII II

243

neaparat sa faca ceva, ca sg nu i se urasca in

lumea aceasta, a inceput sa zgatie donita plina de

apa,
caci era frumos, mare minune, cum pleol7tc-ala apa.
Apoi donita s'a rasturnat pi apa s'a

varsat asupra neastampgratului sgataitor.

Un amarnic, a-o-uu! vesti pe ei din cask eh

o mare nenorocire s'a intamplat Si ea lumea trebue

shi alerge, s'aduca ajutor.
Cecilia, o persoang foarte zeloasa, se ridica itite
ra o veverita speriatri.
Mama, mama!
strigh ca.
Wauzi? Bocu

pange! I-a dat cineva banci!*

cDraguta tatei!
grid d. Galin induioat, ca
iotdauna, cand zelul Ccciliei se dadea pe fata.

Ce

va sa zica femee!

Du-te, Agata draga?*

Agata, desi femee 5i ea, rarnase nemicata, fiindca
adorn-Use abia acum copilul; Cecilia insa, coprinsa,
de simtimantul datoriilor sale de sot% mai mare,
trecutrt actun de patru ani, uith propiile ei dnreri
i alerga sti-i vie fratiorului inteajutor.
Cand ea deschise u$a, Bocu statea in prag, cu
raainile lasate in jos, cu gura cascata $i udat ea,
o curca plouata, icoanrt vie a celei mai groaznice
nenorocin.

D. Cahn, deyi suparat ca i s'a intrerupt lectura

prin acest nou accident, nu-i putiz stapani rasul.
Agatei insa nu-i venea, de loc sa rada, fiindca trebuia sa-1 premeneasca, i nu prea tia cu ce.
in vreme ce ea wza, copilul pe divanul, uncle
zacuse Cecilia, Ermil, dancl cu socotealk ca el e
acum de prisos la capataiul patului, se ridick se
'retrase tiptil peste prag, sari intern' picior i p'aci-i
fu drumul. Singura Cecilia, care Coate le vedea,
a prins de veste, ca el a plecat. Pe cand dar Agata
regula situatiunea lui Bocu, seriph i Cecilia peste

www.dacoromanica.ro

244

VECINII II

prag, pentruca iiu cumva fratele ei mai mare sh

fach, ceva Lea, de dansa.

Claud. Booq imbeacat cu una din cele trei rochite
ale surorii mai marl, iesi duph dansii, Ermil era

cocotat in varfnl unui salcam din fata casei, iar.

Cecilia se nita uimita si cu jind la el.
De! ce sh-i faci, dach era bhiat i atat de mare!
grai Agata usurath si se
Ada-mi cartea!
asezh iar pe schunas.
Nu-i vorbh, era suphrath, era cnprinsh de griji,

dar de aici inainte nu mai cited el.

Uncle ai rhmas? intrebh ea duphce, luand
cartea, mai potrivl pernele la capataiul lui.
La omilia despre ciumh.

Aici!

zise el, arh-

tand local in carte.

Agata citi:
Mo lima nu ne-a crutat; pentru crestini Irish
aceasta, intocmai ca alte nenorociri, e prilej de
incercare si de binefacere. Multi dintre ai nostri,
uitandu-se in aceste imprejurhri pc sine, an perk
purtand grije pentru bolnavi si ne voind a-i phrhsl, caci iubirea titre Isus Christos ii tines laugh'
dansii. Luat-au asuprh-si boala fratilor sill si s'au
inchrcat ei insu-si cu durerile for (Isaia LIII,4.)
Au Rica pe cativa iar shnhtosi pierzandu-Si viata
pentru dansii.
Agata so opri, isi ridica ochii gi-i indrepth spre
sotul ei.
Asthzi,
zise ea zambind,
ar mai face oare
crestinii tot asa?
D. Chlin zambi si el. Se asteptase la intrebarea
Agata, citind, raporta cele citite
aceasta,

totdeauna la sine si la ai sai.

zise el,
eh n.ici atunci nu toti
%Tu vezi,
faceau asa, ci numai aceia, in care iubirea carte
Christos era mai tare deceit iubirea de sine. Nu-i
www.dacoromanica.ro

245

VECINTI II

pune to pe acestia altiturea cu nemernicii, care

atunci erau tot atat de numerosi ca astazi.
Citeste mai departe.
Agata era suparata. Ea avea griji si necazuri si
trebuia sa i le spun cuiva in lumea aceasta, ca
sa se usureze: iara, el ii taia vorba. Dar ea citi
mai departe:

A murl astfel e un martiriu, care nu e mai

prejos de eroismul marturisirii facute in fata calaului. Vrtzutu-i-am sa'rutand trupurile celor

inchizand gura si ochii lor, purtandu-le pe umerii

lor, luand asuprii-si toate grijile pentru irunormantarea ranatisitilor lor, spalandu-le cu manile lor, im-

bracandu-le in cele mai bogate ale lor vestminte,

pentruca in curand dupa aceea sa primeasca ei

acelea-si servicii din partea fratilor sgi, credinciosi urmatori ai zelului si ai iubirii lor de oameni. Nu tot astfel au facut si paganii. indata, ce
vre-unul dintre dansii a fost atins de molima, i-au
alungat, cuprinsi de groaza, dirt apropiarea lor, au
fugit pang chiar si de cei mai apropiati ai lor si-au
lasat trupurile lor neinmormantate, crezand, dar
in desert, ca vor scapa de naoarte.
Care va sa zica,
grai d. Galin,
aceia, care
nu iubesc, erau si atunci, tot ca astazi,
nu numai
raj, ci tot data' si prosti. Lasg-i, soro, ca noi n'o
sa, -i facem nici mai buui, nici mai cu minte, data

nu sinat ei din ei, ca luand parte la durerile altora, uita pe ale lor proprii, care sunt mai grele.
Bine,

grai dansa neriibdatoare,

e foarte frumoasa: dar ce facem noi?

filosofia to

Child?

Dupg ce vor fi trecut cele 30 do zile?

Fata lui Cain se'ntuneca.
Adicit peste patru silptainani! zise el, apoi lua
foita si pachetul, ca sa -i mai faca o tigare.

www.dacoromanica.ro

246

VECINII 11

Agata era multumitii. Aa facea c.1 totdeauna,

and yolk

vorbeascrt,

place's.

asculte.

Era om frumos, mai mult bglan cleat oache,

eu ochii albaOri si cu fata slabg' i mai ales acum

foarte alba, perdutA oare cum in barba mare *i

in pitirul lung, dar bine ingrijit. Ea insil i1 vedea
frumos numai cand el era cuprins, ca aeum, de
o ad'ancrt mahnire,
coca ce rar se intampla.
El isi aprinse tigara .i puse lemnusul de chibrit
in eenuernita ce sta. pe pat, langA. el.
Impgratii,
zise el foarte serios,
an fru,
inosul obiceiu de a-0 face pentru mai multe luni
de zile innainte progmmul despre (The cc au sa
facet; ei bine! sit facem si not ca dan$ibt.
Agata iar se suprtra; ea avea griji, si el o ink.
in zeflemea!
Bine, soro,
ii zise eL serios;
en nu stilt
cc am srt nignanc maine, i tu vrei sit-ti spun ett

voi face peste patru srtptilmilni! Nu stiu tii suet

destul de cuminte, ea sii mrt impac ru glindul, (1
nici nu pot sit stiu. Sit vedem!
,

Care va sit zicg,

ii rrtspunse ea,

sil le lgsiinc

toate in voia intimplariLs

cTe rog sit nu le lasi yi at Mei ce vrei tu, daii
zise el.
Eu am sit mai a0ept. De azi
ppti,
pang maim- on pitnit poinciline pot sit se intample-

o multime de lucruri on sg-mi vie o multime de

idei, pe care acum nu le pot prevedea.
it intreToemai asta e ceea ce vreau eu,
rupse ea.
S<t ne gandim, sif ne intelegein, ca
sa giisim vre-o idee.
Ideile nu se giisesc; ele yin asa ele de ele,
cilnd nisi nu to gandesti.
Care va si ziert
do maine?

en sii nu mg giindese la zinc

Ba sit to gtuidesti, dar in toatg linititea, ca

www.dacoromanica.ro

*i

VEI INIL It

eand

vorbal'ar fi de tine

247

insA-ti. Tu ins i iti faci

inimi1 rea pentru sup iriSi i, pe care le-ai avut on

pe care nu le ai inoic si poate cA nisi nu le vei
avea, par'eil nu-ti stint destul supitranile, pe care le
:ti acum, in adeOr lc ai, nil numai pe inchipuite.
(Woanine!
usor vorbesti tu,
grin dansa asezatil. Pe tine to doaro piciorul, numai piciorul:
pe mine mil doare inima! Cu totul altfel ai vorbi
dac'ai fi s iniitos si-ar trebul sic mic vezi pe mine
elainuiti1 de durerile, care acum to chinuesc pe tine,

perind cum eu to vied perind pe tine.

Nimicuri,
zise el,
toate sunt nimicuri.
Durere aclevivatic, durere in aievea nu e deaf, una

aceasta, pe care o am eu aici in genunehele men. Asta to sfasie ski trece prin inactuva si prin creeri, asta e, cand este, on si ce-ai
face tu. Celelalte sunt numai suprirriri starnite de
pedecile ce ni so pun in cale, inchipuiri, care se
perd in fata altor inchipuiri, nimicuri in fata adesingurri,

zvi-iratei dureri. Tu min vezi, cu toate aceste, c ii stint

voios.
El se ridieh putin i-i scutura capul, oa sic. -si
lea Viirul d

Trgiesc, urma trpoi incd si Ca intr'aiurea,

zricand aici si simt cum incetul cu incetnl viata
se stinge din mine. Stan, noptile, eu singur treaz,
pe, intunerec, si nni &Riese la Mine si la viata

mea inteinsa, iar inima, inea rade Wzandu-vii dormind pe voi, care nn stiti^ Inca ce e dulceata somnului, pe care-1 aveti.
Intr'un tarziu mi-e par'ea
o zare de luminii se iveste prin intunerec si astept
eu neastanaph'r cantattil de zori al cocosilor. Tot,
inai mult se desvMuie zit-La din noapte; tot mai
deslusit Sc ivesc copacii si casele din vale; Wisiiriliincep sit sboare si sit ante; se revarsil zorile m(intuitoare ale diminetii, si inima mi se umple de

www.dacoromanica.ro

248

VECINLI

veselie ganclindu-mg la voi, care nu stiti Inca, de

frumoasg e, dupg a noapte nedormitrt, lumina zilei,
ce plAcuth adierea diminetii. Ca.nd tu to ivesti cu
o falca in cer pi cu alta in ph'mant in pragal usii

si-ti vine sit plangi, fiindch nu poti sa stilpanesti

patru copii deodath, an mine rade iuima, ca nimicul acesta tot mai poate sit to scoath din. nab-

Cand tu mg intrebi desugdgjduitg, ce vont

manea astAzi, pe mine mg inveseleste gandul, ca
voi nu stiti inch ce va sit zicg. multumirea, pe care
o aveti band, obositi, paharul de aph, si plgcerea,
de care aveti parte mancand, eoprinsi de foams,
adause el
coaja de pane. Sunt nimicuri toate,
peste putin cuprins de adanert durere:
ce-ti pasit
ale piciorul meu, dacit mg vezi voios!?
Pentruca tu cacti numai ceea ce e frumos in
zise ea.
lume,
dare.

ci pentruch vgd din inNu.,

rgspunse Ala
ttmerec o lumc plinit de luming.
Ei treshririi, amandoi.
Afars iar se'ntampla ceva: Bocu si Cecilia tipan
ca din gura de carpe, iarg, Ermil facnea, incat so

deF;tepta si Dorin.
D. Colin se sperie, invtift ~se sirttea nenoroeit eh

mt poate alerga alert.

Asa ne trebue,
zise Agata en antraileiune,

taco perdem timpul cu nimicuri si pgrasim

vomit in voia intamphirei.*

.In And apoi pe Dorin in brate, Qa grgbi afarg.

www.dacoromanica.ro

VECINII

ii

249

CAPITOLUL III
Ncipastea

Ai ce sa le iei, ai ce sa le faci! De la aceasta

4-1 Ciulic nu s'a abatut nici ()data in viata lui: cum

ar fi putut si se abata, acum, chid mai erau la

inijloc si sliibiciunile omenesti ale unui comisar do

politie!?
Ajunsa sententa definitiva, el a cerut fru% de intarziere executiunea, si pecand d-1 Ca lin ii vorbia
nevestei sale despre multumirile acestei vieti atat
do trecatoare, vecinul lui venea insotit de comisar
si de un perta'rel, ca sa, puna, sequestru. . . Pe -ce?

Asta era treaba lui!

Era pe la sfarsitul lunei Septemvrie, o zi po-

somorata si cam friguroasa. Balariile de pe maidan,

uscate acum, caseate de copiii ce alergasera, grin

ele si pline de gunoiul aruncat de vedini in millocul lor, erau par'ca o mare gramada de gunoiu,
din care se ridica pe ici pe colo cite un porn plin
de cuiburi de omida, cate un copac pe jumatate
uscat si, cam la mijloc, casa ruinata, in ale careia
ziduri se vedek pe ici pe colo paianta.

Desi nu crescuse'n Perini de puf, nici isi pe-

trecuse viata plimbandu-se pe covoare de Persia,

d.-1 Ciulic, ca toti oamenii deprinsi cu lumina, se

supara, cand trebuia sa calce pe gunoiu. Ii era

silo sit mearga inainte, si la primul pas se ivi in

mintea lui gandul.: Ce oameni trebue sa, fie aceia,

care pot sa, stea. aici!?
Poftim! -- gral el apoi aratand spre salcam.
Asa si lash oamenii copiii, si sa to miri apoi, data,
sparg ferestrele vecinilor!

www.dacoromanica.ro

250

VECLN11 II

in vreme ce Ermil, inlindru si fericit, ea el e

singurul nrcat in copac, faces fel de fel de productiuni gimnastice, din-spre vecinul de dincola
sbura ceva spre salcarn.
Era o cutie de sardele,
goalie ca toate cutiile aruncate la vecini.
Cecilia cea sprintena sari lute hi-o ridica, apoi
inceph sa saris int'un picior si siL strige: Cc am eut

Ce am ea!

Bocu sari si el s'o iea dela dansa, si fiincica Cecilia nu void sa i'o dea, ei incepurii a striga, a-gi
da branci si a se sgaria.
Nu mai ramanea, clecat ca Ermil, cel mai mare,.
sa grabeascri si el, ca sa le MCA dreptate. Jute dar,
ca o pisica, en marine sdrelite si cn pantalonii mai

rupti decum fuseserli, el se de to jos si se repezi

racnind la dansii.
De aici tipgcle ca din gnra do sarpe.
Cand Agata se ivi en cop 1ul in brate, Cecilia
si Bocu alergau strigand desntidajcluiti duptiErnil,

care fugise eu cutia, iar Ciulic, comisarul si portarelnl stateau in. fata casei privind la copii, comisarul si portrirelul razancl, iar Ciulic indarjit si
cu biltul ridicat, gata sa sara si sa loveasca pe
Ermil.

intelegand dintr'o singura privire, ca copiii so.

earta, ca de obiceiu, pentru ceva, Agata se intoarse, ca sa -i spina, sotului sari, ca nu e nimic,

apoi iesi iar, cu inima inclestatri, in fata casei, ca

sa primeasca pe cei veniti.
D-1 Ciulia se opri mirat in fata ci.
Nu era de loc cum si-o inchipuise el.
0 femee raititica si slabs, tanarti, de vre-o troizeci de' ani, si foarte cum se cade, nu frumoasa",
dar cu gropite'n obrajii curati, cu un zambet prie-

tenos pe buze si cu un copil voios in brate.

www.dacoromanica.ro

231

VECINII 11

Par'c'o mai vilzuse undeva,

parc.o cunostea

(le mult!

Ceilalti copii nu se mai certau, nu mai sbierau

nici ei.
Ermil, vrizand c'a venit cineva, arunch cutia si
alergh spre cash"; Cecilia alergh'si ea (imp, Ermil:
Bocu eimilsese dar singur stilpan pe cutie si veneer

incet in urma lor, ca sa, intrebe pe mama lui

Ce e aia?
Ciu lic privi la copiii, care nu erau, ce-i drept,
nici curati, nici bine imbrkati, dar rumeni si voiosi,
intoarse ochii peste Agata la comisarul binuit

de slilbiciuni omenesti, apoi se uith lung si in,

darjit la Ermil, care se apropiase si states inaintea

lui descult, cu capul gol, cu pantalonii rupti, cu

dreapta sgariatA in sold si cu stanga lilsaa in jos.
Tu esti mai acela, care a spart fereastra?
intreba, el rrtstit.

Ermil se uith drept si hotArat in fata lui day

nu grill nimic, ci filch numai din cap, de doutiori,
seinnul, cii da!
De ce?!
Pentrucii,

Trispunse Ermil respicat,

a zis ca eu nu pot!

Cecilia

Da!
,eu am zis cri, nu poate!
acAjgh Cecilia, foarte inAndril i foarte fericitA, ch are si ea
parte in aceastil afavere atilt de importantit, pentru

care au venit trei domni, nu mai putin!

tu,
grril comisarul,
ch. avem acum
sit-1 ducem la politic 5i sit-1 punem la arest?
1L rk'spunse Ermil scurt.
Nu-i adevilrat!

Tata a zis ca, en stint copil ci nu puteti sa-mi

faceti nimic.
Da! adriugh Cecilia, r Si tata a zis!
strigh d-I Ciulic.
Esti tin obraznic!

www.dacoromanica.ro

252

VECINII II

qDa!
ii raspunse Ermil cu convingere.
Caci asa zicea si muma lui!
Agata so simtea foarte penorocita, iar comisarul

ar fi voit sg-1 sarute pe baiat, pentruca atat de

bine a stint sg-L necajeasca pe batranul posac.

D-1 Ciulic se'ntoarse supgrat spre Agata.
encomia, daca ai, din pacate, copii, poarta grija
do dansii ii nu-i lash salbatici.
Asa voia sa-i zica. Vazand insa stramtoarea ei,
vorbele i se Elmira coeoloasa'n gat.
cMare canon!
gill el, grea pedeapsgr!
Dar not am venit sa punem sequestru!
Va, rog,
gral dansa poftindu-1 sa intre. *tilt
si mai nainte, ca pentru aceasta au venit; cu toate
aceste par'ca-i infipsese un ,fer TOU in inima, si-i
era ca si cand pamantul s'ar clatina sub picioarele

ei. Nu-i intra in minte gandul, ca e

in-- lumea

aoeasta vre-un om, care poate sa sequestreze ceva

in casa ei: ii venea ins sa-Intre in pamant, Iiindca

n'avea nimic pentruca sa scape de rusinea ce i

se Meek.
in casa de pe maidan erau doug dai si la mijloc,

intro ele, un fel de tinclli in rare era gi o vatra.

Agata, trecand grin tinda goals, deschise up,
dela dreapta, pentruca cei veniti sa vazg, dacil e
on nu ceva de sequestrat in odaie.
Comisarul se opri razand pe sub mustata, la
intrarea tindei; portarelul insa, care mai Meuse
multe sequestrari on d-1 Ciulic si stia, ca el totdeauna stie sa gaseasca ceva, intra in urma d-lui
Ciulic, care se oprise in pragul odaii de curand
varuite, in care erau doua paturi sara'clicioase, o
masa bodorogita, itt Beaune de temp., o mains de
fiert si cateva zdrente intr'un cuier.
El se intoarse spre cealalta 110.

www.dacoromanica.ro

VECINII

rt

Aici zaee soul 'nem care e bolnav,

Agata tremurand.

253

ii zise

ii ra'spunse d-1 Ciulic!

Tocinai!
Voiesc sa
vorbesc en el, Cu D-ta nu am nimic., El e strtpanul,
si el are sa -mi si plateascA.
El deschise apoi si intra. Avek dreptul s'o faca,
si nu putea nimeni sa-1 opreasca; comisarul ar fi

voit cu toate aceste ea-3. apuce de guler, iar porthrelul se opri in tindA si se uita and din umiir
la comisar.
Intrand in odaia, in care zAcea vecinul srtu, d-1
Ciulic se facie rosu ca racul.

Odaia era piing, de fum de tutun.

Tutun!?
Toate putea D-1 Ciulic sa, le ierte, fiiridcA toate
fuaveau un inteles oarecare: fumatul lush'?
matul!? Auzi D-ta!
omul acesta, care n'avea cu
ce sa -si imbrace nevasta si copiii, omul acesta
bolnav, pra'Odit, umbra aceasta de om mai si fuma,

lug, panea dela gura copiilor sai, ca et-si poatri,

umplea, ()dada si trupul de cea mai draceaserx
otrava!? Grozav pAcat!
grozavI slAbiciune.!
Atilt era d -1 Ciulic de turburat, incat nici ca-si

mai putek da seamy despre cele ce se petrec

inteinsul.

Vedea, in fata sa pe acci copii desculti si pe

femeea cu copilul in brate, vedea cele douA, odai

deserte si pe omul bolnav, dar le vedea toate
inecate oarecum in fumul de tutun si, cuprins de

un sinAimant lui pana acum necunoscut, se intoarse spre Agata.

Cocoang., 1i zise cu un fel de induiosare.
nu -1 mai Irish sa fumeze!

Agata-i zambi cu dulceatil. Par'ca nu mai era

.omul de mai nainte. Era atata bunillate in vorbele lui
asprimea, cn care le rostise.

www.dacoromanica.ro

234

vEcnsit II

Ai auzit hi?!
grrti dansa adresimdu-se la
sotul ei.
Ii zic si eu,
urma apoi intoreandu-se
spre d-1 Ciulic,
rog, dar in zadar.v
Dtlui Crain ii prtrea plin de haz omul, care intro

astfel in casa lui. Asa, si niunai asa putek sh" fie,

asa trebuia sa fie bogatul vecin, care venea sr, -1
execute pentru geamul spart de un col II: un om,
care wee, cu on ce pre srt aibg, cuvinte de a se
neck*

El se ridica putin

scutura, capul.
zise el zcimbind.
Am onoare cu d-1 Ciulic?
Da, eu sunt! ii rrispunse vecinul scurt.
ceea ce in
D-le Ciulic,
urmit bolnavul,

puree pe mine pe ganduri nu e fumul de tutun,

cite; nu-mi mai vine si fumez ca mai inainte!>>

Rrispunsul acesta avea fora indoialrt intelesul lui

foarte adanc; dar d-1 Cri lin se insela creztind, ca

vecinul situ e dintre oamenii, cu care se poate

vorbi asa.

Ce boala ai D-ta?
intreba acesta casi-cand
n'ar fi fosb nici ()dart vorba de tutun.
Mi s'a umflatr raspunse d-1 Crtlin mai serios,
asa din senin, incheetura dela -genunched>
Nu poti &idea?
Doamne fereste!
Te doare?
Grozav!
mai ales child se sehimba timpuld>
Deciind?

Mai bine de un an.

qi ce zic doctorii?
Bolnavului; orisicare ar fi el, nu poti srt-i faci
mangaiere mai mare decal intrebandu-1 despre
boala lui. Crtci pentru el boala e un fel de titlu
de glorie, suferintele sent fapte eroice.
D-1 Cali.n ridica dar pi-Aura, ca sa-si desveleasa

www.dacoromanica.ro

vEcisu ii

255

piciorul, care era asezat intr'un fel de seoe fgcut

din scanduri subtiri.
Iar se'nsela, caci d-1 Ciulic, care nu stia cc va
sa zic boalg, se apropia si. trase iar patura paste
picior. De ce adieg, sa se uite el acolo? de ce sa
vaza? ee-i Dash lui?
Uite!
grill d-1 Cain,
asa cum l'ai vgzut,
asa stg de nu-mi acme aminte decand. E un fel
de apil in incheeturil. Am pus ghiata; m'am uns
cu fel de fel de alifii: de geaba! Doctorii zic ca
poate sit dea inapoi, si nu-mi ramane decat sa
rabd si sr astept.
Cc leaf Ii ai D-ta?
intreba vecinul ca si cand

n'ar fi fost nici odatrt vorba de umfliltura din

Incheetura.
Nici una.0

In sente,nta se zice, ca esti functionar.*

Am fost.

,5i de ce nu mai esti?0

Am avut concediu, si dupace coneediul mi-a
expirat in doug, randuri, ani fost inlocuit cu altul.
Decand?

De vre-o cinci luni, decand m'am tuntskaici..

Atunci stai foarte rilu!
grill d-1 Cidand
din cap.
lu,
ii rilspunse bolnavul, amain foarte
serios.

De!
urma vecinul rece,
eu am on toate
aceste sa iau de la D-ta 54 lei.*
D-1 Cain avea, nevastil si patru copii, nu stia
cu toate aceste cc vor sa, zieg, nevoile vietii de
toate zilele. Chiar dac'ar fi stiut-o aceasta vre-o
datN ar fi uitat -o acum decand era bolnav pus
sub purtarea de grije a Agatei. El dete dar din
umeri. Nu mai era vorba de. mane, de poimane,

ci de clipa aceasta, si nu stia, ce sa facg, ce sg, zicg.

www.dacoromanica.ro

256

VEC11:11 H

Pentru d-1 Ciulic lucrul nu era nici non, nia

neobicinuit: el stia de ce-a venit si ce are sa faca_

am sa-ti fac o lesnire:
Ilite!
gral dansul,
sa-mi dai o polita.
Asta era o amanare.

Fata d-lui Calin se'nvesell, iar Agata ar fi vat

sa sarnte mina sgarcitului, despre care. toata Inmea vorbea rau.
adaugh acesta.
Un girant pOti sa-mi dai?
Fata d-lui Ca lin iar se 'ntuneca.
Cum, Doamne! sa-1 gasesc,
gral dansul tat cand pe la mine nu mai vine nimoni,
tristat,

iar not nu puteiu sa iesim din casa?

Ei, lasa ca-ti gasesc eu girant,

gral d-1 Ciulic

bagand mana 'n buzunar, ca sa scoata blancheta

de polita
pentru 60, adica saizeci 1.
pe sase
luni de zile.
Girant!? Gilsea el intre datornici lui destui oaineni care puneau bucuros iscalitura i pe polita

aceasta, child vorba era sa, li-o re'noiasca pe a lor._

Nu! pierduti nu erau banii acestia!

Uncle ai fost D-ta functional.?
intreba el
puind polita subscrisa in buzunar.
La cane ferate, in sectiunea miscarii.
Hin!
i to -au inlocuit en altul?
opal M'au considerat ca demisionat.
- Bin!
Nu an pus un suplinitor
Cum asa?!
in local D-tale?
Nu!

zise iar d-1 Ciulic pus pe ganduri.

cOmul asta ma minte! Omul asta umbla O. ma

inselel iii zise el. Ti parea poste putinta, ca un

functionar sa fie destituit numai si numai pentruca

e bolnav, ba tocmai cand e bolnay.

Dar, la urma urmelor, putin it privies: polita
avea in buzunar, iar de celelalte grija, lui!

www.dacoromanica.ro

as

rattan n

2'57

Isi luh dar, ea prieten, ziva buntt Cie la vecinul

situ, care se simtea foarte- fericit, ca de lista a
scapat pe -tinap de Base luni.
Ate se mai poteau
intampla pang atunci!
Agata, acum, in clipa aceasta, chiar mai fericit
deck sotul ei, it insotl eu lata voioasit pe marele
binefacator.
gPutem sit plectim,

ii zise el portiirelului ;

totul e in regulti: suma a fost aehitata.

Portarelul, care-1 cunostea bine pe d -1 Ciulic, isi

puse mina la palarie si pleca convins, ca nici nu

poate sit fie hltfel; comisarul insa, care cunostea
bine pe oamenii din capa de pe maiclan, era convins, ca d-1 Ciulic a -spas un mare neadevar, si
nu-;4i Putea stapani obijnuitul zambet de satisfaetiune.
D-1 Ciu lic so cutremura, in tot trupul. Ar fi voit

scoat,a polita si sit i-o tranteasea'n nas, ca sit

vaza, ca n'a umblat de gf:,-aba, c'a avut ce sit is
si ce sit le facit. Asta instil, aici, acum nu putea
sit

s'o facia.

Ochi lui se oprirti, asupra copiilor, care radeau

ca toti eopiii, cand vitd pe altii zambind.
4(Cocoania
zise el intorcandu-se spre Agata,
dacil ai, din placate, copii, poarta grije de dansii,
un-i lash stilbatici!A
Agata, trestle' inspaimantatil de aceasta schlin-

hare, pe care ea nu puteh 8'0 inteleagti,

ii raspunse
0 Doamne!
Domuule Ciulic!
ea cu induiosare, si eu glasul oarecum in doutt
coarde, daca, n'ai copii, ai fost copil, ai avut mama

si stii, ca pe nimeni nu poate sit -I doara ca pe

mine, daca, nu sunt cum i-asillorl; Dumnezen ni
i-a dat insa, ca sit ne rtisplAteascit pentru eele
facute de noui parintilor nostri si altora. Iartii-i pe
ei, ca sit usurezi sarcina noastra
I.

s laN ici-- N11

ele.

www.dacoromanica.ro

17

258

VECINII TI

D-1 Ciulic nu stilt ce sa mai ziea. El avea fiirt

indpiala dreptate; era insa in vorbele ei si'n tonul,
ckp care le rostise,, in glasul acela, ceva mai tare
decat dreptatea, un simtimant, care -ti zice: Israi
ce sa, le faci! Asa, sunt si nu pot sa, fie altfel
Apoi avuse si el mama,!
Prea sunt,
gral el, ca sa, zica, ceva,
aici
pc,
5J II

maidanul aceata in largul lor; mai tine ti -i

casa.

Cu aceste vorbe el se departa, in vreme ce Agata

e intoarse en copiii in canes, maltnita iar si ne

ferieita.

Dupa, ce se clespart1 de portarel si 'de comisar,

d-1 Ciulic se opri si se uith inapoi, sere casa de

pe maiclan. Era, foarte nemultumit a5a nemultumit'
fruit ca sa, -si dea seamy de ce.

T:ha singur Meru era, lainurit in capul lui: ca

It piece din pea-

acum comisarul trebuie neapa'rat

1111 Spirii.

Zambetul acela nu putea sa rantaie neri splatit.

El iar se opri, ca sa se uite'n napoi.

4u-i vorba,
isi zise,
de putut se poate!
Omnre,, precum se vede, cam slobod la guru, isi

va fi fault dusmani, n'o fi avancl protectiune, vor

fi avut nevoie sit capatuiasca pe eineva. . . de putut
La not matte se pot.
se poate!
Cu toate aceste, sosit acasa, baba simti numai
deeat, ca, stapanul ei iar s'a indarjit, i Timb la' in
varful degetelor in vivito, ce el math mereu sea unele dela un loc la -alai, ca totdeauna cand ii
etoik vre-un plan de actiune.
Daca cu putinta era una, era si cealalta. Corb
la corb nu scoate ochii! Mintea datornicilor e nesecata in nascociri, chid worba e st-si insele ere-

ditorii. Da! era cu putinta si ca el sa, fi luat in.

www.dacoromanica.ro

259

VECINII II

telegere cu comisarul 5i cu funcVonarii dela cliree-

thine, tii ca el sa-1 minty

Pe el sit -1 minty!? pe el sli-1 insela!? Vai de capul

lor! El lua un scaun de langli use si-1 rauta tocmai

la capataiul patnlui.
Ain sit le arat eu lor!
gral hotarat.
Mai nainte si mai nainte trebuia sit mearga, In
primarie, ca sit ia, fie de in prirnar, fie de in vre-unl
din ajutoarele lui o recomandatiune &fare, ministrul
luer;irilor publice. Neaparat! Fara cle poruncli din

partea ininisterului de geaba se ducea la directinnea cailor ferate. Tar de celelalte, grija id

El iar Junta scaunul, acum langa znasa.

Asta ar fi trt;buit s'o fact do mutt, chiar do la
ineeput!

Fiestecare lucru la timpul lui, bine chibzuit, cu

socoteala, fart de pripire: lista era principiul, care
St-1 Meuse inc a, in timpul, eand avea carciuma;
era, par'cli-1 strange ciniva de gat, calla trebuia. sa-si fact marturisirea, ca alearga si el cateodatil de geaba.
CAM alerglitura, cata bathe de cap, cat necaz
pentru un lucru de nimic!
Se "vedea, el insu-si pe sine mergand la prefee-

tura si cle acolo la primarie si iar la prefectura,

pentru ea apoi sit mearga in mai multe randuri hi
ludecatorie. Pretutindenea perdere de timp, multa,

vorba pentru treaba putinit, suparari peste sivarini, necazuri peste necazuri.

Tar cele multe ve-

neau. de aici inainte!

El mutt alt scaun din loc.

Veclea inaintea sa binlinriAe si gnnoiul, pomii plini

de paingenis, casa darlipanata, copiii desculti si

neastamplirati, femeea cu copilul voios in brate, odaile curate, -dar deserte si, in mijlocul bcestora,

www.dacoromanica.ro

VEGINII II

2(10

ige,rdut in fumul de tutun, pe acel om bolnav, slab,

en parul lung, care voia sa-1 minta, sit -1 insele.
Le vedea, 1 iar le vedea i nu mai putea sa nu
le vaza.
Pricatele melel
strigh el in cele din urina.
Oamenii acestia au cazut napaste pe capul men!
Ce-mi pasa mie de dansii!?
Par'ca n'ain eu
destulcftnecazuri!?

CAP. IV.

Gura mahalalei.
D-1 Costica Falangiu, comisarul din Dealul Spirii,

a avut un mare success asta trebnia s'o tie toata

lumea!

Om destept, neobosit i vrednic, asa zicea pre

fectul, de toata increderea, el a fost trimis in

Dealul Spirii tocmai pentruca aici se zicea ca sunt

cei mai carcotasi dintre toti Bucurestenii.
ySi era, in adevar, ca f5,cut pentru Dealul Spirii.

Nascut in lmne, ca sa se bucure de viata, el

cheltuise o avee frumoasa oarecum fara de veste,

iar acum, c'and nu mai avea nimic, era socialist,
adicit chilipirgiu din convingere, totdeauna voios
i cu inima deschisa, totdeauna gata de a clieful,
totdeauna cu pungg pe,.masa, fie alui, fie a altuia.
Dupa, cateva saptamaru toata, lumea cunostea pe

omul inalt si frumos, desi cam gros si cu parul

pe jumatate carunt, care alerga, toata ziva si noaptea

toata, era totdeauna si pretutindenea la indemana

$i facea guru pentru zece, dar dac5-1 luai cu binele,

www.dacoromanica.ro

VECINII II

261

era moale ca ceara :;;i. bun de puteai s -i furl. batista din buzunar $i sir -i ei ineleleA de pe degete.
Era ca $i cand aici s'ar fi nhscut, aici arJi crescut,
aici si-ar fi cheltuit averea si Domnul Costich era
el pentru toti, Nene erau toti pentru dansul.
Dc' ce a trebuit sh se puns in pismh cu Ciulic!?
Lash ce cei dela prirarie erau foarte suphrati $i
zicesu, ch, n'are Falangiu se se amestece ittatreburi,
care nu-1 privesc, dar Ciulic mai era si trm zhca,s,

care urea sh. tii la oamenii, la care tine si el, si iti

poarth Sambetele dadi vede di nu to superi, cand

se suphh el, si erau atat sus in deal, cat Si jos

in pia foarte multi oameni, carora nu le dhdea

mina sh se strice cu dansul.
Fierbea dar mahalaua si piata, cand Ciulic ;umbJa,
uitandu-se din cand in cand inapoi, dela prefecture

Oa, la primhrie -si de acolo la juclechtorie. Nu-i

vorba, 'anima ii dhdea dreptate comisarului, zicea,
insit, cit rhu a Mout de s'a prins in coarne cu Ciulic.

Falangiu radea.
Asa cum l'a fheut Dumnezeu, el nu putea sit -si
stripaneasch firea $i trebuia se za.nbeasch de cateori
se intfimpla sit -1 vazh pe Ciulic indarjit. Nu-1 prindea

de roe!

E om veninos, e dimiltar sgarclt,

asa zicea

lumen.
Slavh Domnului!

zicea Falangiu,
mai bine
decat mine nu stie nimeni ce-va-sit zich un duatar,
un sgarcit, si mai bine decat mine nu poate nimeni
s5-1 cunoasch pe Ciulic: nu, mutrh de chi-attar n'are
omul acesta!
Tin fel de zaraf, care dh, bani de azi Oa mane,

pe opt zile, pe o lunh, mai ales la oameni, care

de aiurea nu se pot imprunauta, fiindch n'au nimic

i vai de capul lor, ca se tine gaith dupe, dansii

stir ziva toath in piath, ca se vazil, cum datornici

www.dacoromanica.ro

)6.)

VECINII II

lui aduna banii, iar Duminicile si zilele de &Abiltori alearga prin .birturi i pe la gradini, ca sa se
certe cu dan5ii, daca-i prindefhefuind.

Un nebuu, care nu ,tie ce.Sfaca cu averea lui

tii Si face necazuri, cand ar puteh SA fie scutit de ele!

Din asta nu putea nimeni sa-1 scoata pe Fa-

langiu.

lar acuin dreptatea lui era dovedita: ziva urnirttoare toata,mahalaua si toata piata stia, ca Ciulic

s'a dat invins si a ertat cei 54 lei. 0 aflase dela

comisarul, care a fost de fats dimpreuna cu portarelid.

Oamenii clatinau din cap. Lucrul le parch peste

putinta, fiindca nu s'a mai pomenit, ca Ciulic sa
Ilea on sa ierte cuiva ceva. Omul are insa ceva
foarte sucit in firea lui: cauta cu insetare ceea ce-i
pare peste putinta,

tocniai fiindca e ceva cu totul

nou, ne mai pomenit, de necrezut.

-Inca in aceeasi zi, dar, Cocoana Marita, vecina
de dincolo, unde se- desertase cutia cu sardele, -si-a

sprdat manile, si-a pus un bares curat si a trecut

la vecinii de pe maidan, ca sa vaza ce mai fae.
Mare mirare!

Era supa'rata si vecina aceasta tot pe urnia lui

Ermil, care avea uratul obiceiu de a se liarioni
cu canile vecinei pe la gard si de a luh la goana
gainele, daca treceau pe maidan, ca sa caute stiutul
margaritar. D-1 Crain se miry dar, cum de vecina si-a
uitat, asa din senin, snpararea $i a venit sa-i vaza.

Mai inirata era lush cocoana Marita, cants l'a

v'azut pe vecinul ei singur, tiind in brate pe Dorin,
care acum nu era de loc voios. Agata plecase cu
ceilalti trei copii in piata, ca sa le cumpere incriltruninte, fiindca nu-i mai putea lash desculti
salbaticiti.
Alla!

zise Cucoana Marita in gandul ei.

www.dacoromanica.ro

VECLNII, it

Care va-sg-ziert

2C3

in adevar, ba li-a mai si dat

bani sa cumpere inarthaminte pentru copii).

Asa-i trebuia Cocoanei Maritei! De ce venek atar.

de rar pe la vecinii

Dac'ar fi venit mai des

ar fi inteles numai detest, de ce anume acum sub

perinile dela egpataiul vecinului nu mai era un

palton de iarng, ci un geamautanas, care mai 'nainte

era aruncat sub pat.

Vai de mine!
gral dansa.

De ce n'a trimis
Cocoatia Agata la mine, daeg, trebuia Si trebuia sac
meargg in targ!? Auzi d-ta?!
sg, rrimai singur
en copilul!
Haid' la mama, puiule!
adguga ea

intinzand bratele, ca sa is copilul.

Domnul Gi lin. era en atat mai multumit de

aceastg, bung vointa, cu cat copilul, trecut in bratele

vecinei, i;d contenl plansul.

Dorin nu era insa dintre oamenii deprinsi a fi

purtati de orisicine in brate. El tacit, ce-i drept dar

numai pentruca sit examineze cu ctivenita luare

aminte fata vecinei si, dupgce se incredinta, tit

are. a face cu o persoana, care nu-i era cunoscutit
se strambh odatg si incep$ sa plangit cu un parapon
care o puma chiar si pe Cocoana Marita pe ganduri. Ea Linea insa Cu orice pret sg-1 molcomeasca
ineredinta mereu pe d-1 Catlin, ca la dansa, nu
plang copiii nici odatit,
un lucru, contra aruia

Dorin protesta en hotarare din ce in ce mai mare.

D-1 Galin se simtea, foarte stramtorat si cu toatP
aceste abia isi mai putea strtpani ra'sul, and vedea

'gtramtoa,rea vecinei, o femee scurtg, si de cuvenitii

rotunjime, care alerga de ici pang colo eu copilul

rgsvratit.

cart ferieire in easa de pe maiden, cand Agata

se ivl in prag!
Agata, era, fericita c'a sosit la timp si ea sotul
ei n'a stat singur. Dorin ora fericit ca sg sinite tar

www.dacoromanica.ro

264

VECINII II

in bratele mumei sale. D -1 Cahn era fericit, ca

copilial nu mai plan.ge tai vecina nu se mai plimba
cu el. Fericirea cea mare era Ins in milli copiilor
care -5i auzeau incaltamintea tropaind pe scanduri.
Ermil, care rupsese multe gliete in viata lui, tined,
ce-i drept, sa arate ca putin ii pas de suprinderea

ce i s'a facut; Cecilia insit ar fi voit sa-si poatit

lua picioarele ;in brace, ca sa nu se muidaiascil

glietele eele noUrr, si umbla ca o porumbita, iar
Bocu, om nedeprins, iii tined trupul teapan si &Ilea
cu mare bagare de seams, pentruca nu cumva sit
se)- impedice in propriile lui picioare.
Vazand atata fericire, Cocoana Ilarita se simtea

foarte nenorocita, ca n'a facut si ea ceva, ca sa

mai sporeasca bucuriile casei. Era dar foarte veselil

sand anti ca bolnavul poate sa, milnance on si ce,
de oarcce sotul ei era pescar si primise niste cega
de toata frumusetea.
Vai do mine, n'am stint!. zise ea, .i par'cil-i

vedea cum se bucura, ca,nd vor vedea cega pe

masa lor.

Nu. mai putea sa rarnaie; trebuia sit piece fara

intamicre, ea sit be Each cat mai curand bucuria
aceasta.

Vecinii au insa slabiciunile ion omenesti.,

Cocoana Tinca, vecina din fata, arise din intamplare, pe vecina ei, and. aceasta rnergea in
easa de pe maidan, si era foarte doritoare, de a
sti ce-a vazut $i ce-a aflat. Acura dar, cared encomia

Marita se intorcea, era adunat soborul la portita

ei. Cine oare n'ar Si dorit sit stie? Cum oare s'ar
fi putut, ea Cocoana Marita sa nu sit sinita mandril,

ca dansa e cea dantai care tie bine .i poate sa

spuna?

Era insa un lucru, pe care ea n'ar fi trebuit sa-1

spunit: vorba despre cega cea ,frunioasa.

www.dacoromanica.ro

VEOINII n

Asta nu se poate!
Doamne feretAe!
Cocoana Tinca in gandul ei.

265

grai

Cum, Marita sa le trimeata oamenilor de pe

maidan ceva mai inainte decat dansa? Aa ceva
nu s'a mai pomenit! Auzi, un pescar!? cand
sotul ei vindea. in pia frumusete de costite afumate.
Nu!
costite nu!
un mtichirl din cele

proaspete! i un borcan de dulceata. Da, neaparat.!

Ea grabi dar masa, pentruca nu cumva sa intarzieze. Ce-ar zice Ciulic, dac'ar afla, ca nu ea
a fost cea d'int&iu!?
cum stint vecinele, Gaud. pleca Tinca, plecara

celelalto, ca nu cumva sa intarzie.

D-1 Cahn vi Agata stateau mirati $i se intrebau
until pe altul, ce va fi aflat Cucoana. Marita de-i
intrase, a;ia de o data, athta dragoste in suflet.
ei

Toc-toc!

lntra!
Naie, brtiatul de peste drum, aduce o tava acoperita cu o servieta curata.
Mama,
zice el On glasul inabuit de emotiune,

vii trimete multe complimente i va

maga sh primiti muschiul asta de pore afumat, cu

dulceata.

D-lui Cahn ii vine iar sit raza, dar se stitipaneste

::;i de astadata si se uita la Agata, care se uita. si
ea la el. Ce-i asta? Cocoana Tinca? muwhiu
afuntat? dulceath? Cum? de ce?
Ermil, Cecilia i Boca se uita ei ei unul la altul.
Pore afumat!
dulceata! ha Inca $i ghete noui!
Dar refuzul ar fi o grea insulth': Agata is mrtchiul Si borcanul cu dulceata, impatura servieta

cea curata Fi o pune pe tava, apoi multume0e

frumos i-i trimete i ea vecinei de peste drum

www.dacoromanica.ro

2(i6

vamp II
n.

multe complimente, ba 11 insoteste pe baiat pang

in pragul tindei.
Ce-i asta?
Alta Lava acoperita cu o servieta curata.

E servitoarea Cocoanei Sevastitei, veciuei de

alaturi.

0 bucata de cascaval, doua sticle de yin negru

si o punga, piing, de pesmeti pentru copii,
caci
vecinul de alaturi e Mean, la Pisica cu Clopotel.

Iar multumiri si multe complimente in vreme

ce Cocoana Marita se catraneste, ca tot n'a sosit
Inca Spiridon cu cega cea frumoasA.
Bine, soro! grai d-1 Ca lin dui-Ace sosi

cega,

dar asta e o manifestatiune in toat'a regula!

El le intelegea acum toate.
Ciulic era un om, pe care nimeni nu-1 putea
suferi; era dar lucru invederat, ca vecinile, vazand
executiunea din ziva trecutia, au luat intro dansele
intelegerea, ca sa-1 dea de ocara pe Ciulic.

Altfel nici ca s'ar fi putut!

Tocmai de aceea insii mai ales Agata se siintea

.lignitA, de aceste dovezi de bunavointa.,

In. ganclul ei Ciulic era cel mai bun dintre toti

oamenii, cu care a avut a face decand sotul ei a
cazut bolnay. Ea s'ar fi simlit foarte umilita, data
el ar fi pus sequestru pe putinele hicruri ce le
mai ramasesera, dar inert mai umilita, clacii el,
vazand ca n'are ce sa iea, ar fi declaratr ca renunta la suma de 54 lei, ceeace pentru el ar fi
fost un lucru do mimic. Polita, ei, nu i-ar fi
trecut nici ()data grin minte!
Era dar lucrul hottirat, ca mane Agata se va
duce sa naultumeasca, pentru binevoitoarea atentiune si le va spline vecinelor, cu cat5, buniivointa,

cu cata crutare s'a purtat d-1 Ciulic.

www.dacoromanica.ro

VECINII 11

2.67

Si era, in adevilr, tii acum trebuinth de a,ceasth,

confirmare.

Costich Falangiu a fost de fat:it si a vazut cu

ochii lui; Cocoana Marita deasemenea a fost de
fa,th si a vilzut i ea cu ochii ei; copiii alergau incaltati grin balhriile de pe maidan: tbt mai erau
insh i acum multi oameni, care clatinau din cap
si nu puteau sa exeazh.
Dar un Taal nou i mai neateptat lucru!
Zitia urmatoare, cand Agata avea de gand sh se
duck pe la vecinc, o cupea eleganth intra in stradh.

0 cupea?
Se poate oare ca o cupea sh treacle de-a lungul
ulitei, iar vecinile sh nu alerge la fereastrh, ca s.
vazl, unde se oprete cupeaua i cine iese din ea!
Vizitiul opri iii fata maidanului, iar din cupea
e1 doctorul Ferescu, chiar Ferescu, nu mai putin!
Bravo Ciulic!
strigarh, vecinele.
A.sta era malt, dar ii edea, bine, aveh de unde.
Agata si sotul ei se uitarh, se intelege, i de astii
data until la altul, iarh Email, Cecilia qi Bocu, sim-

tind ch, un mare lucru se petrece, steteau tepeni

i oprindu -i rhsuflarea.
Doctorul Ferescu, om grabit ca toti doctorii, ii

spuse bolnavului, ca vine trimis din partea ministeriului de luerrtri publice, ca sh,-1 vazh, i sh-i

constate boala, apoi ii rugh shit arate piciorul.

Fata d-lui Min se 'nsenina. Ii era ca i cand
clupk o noapte lungh si grea s'ar fi ivit de odath,
pe neateptate, zorile diminetii. Da! Totul era

lii-

murit.

Ciulic a fost foarte miat, cand a aflat, ca el n'a

fost suplinit, ci inlocuit, nu mai rrunfinea indoialh,
ch, el a fost pe la ministeriu. Era atat de neateptat
Si de frumos gandul acesta i atat de multe sperante se legau de el, incht bietului bolnav ii venea

www.dacoromanica.ro

vest u

268

sa raza,, de bucurie si iar sa plangg. Se uitit cu

drag la top iii lui, carora li se pregatea in gandul
lui o mai bung soarta, si la Agata Luis care atat
de mult a fabdat fara ca sa simta greutatea suferintelor ei.
Iar simtirea adeva'rata, fie bucurie fie durere, nu
se poate impartrisi grin Volbe insirate si tocmai de
aceea strabate. din ochiu in ochiu si cuprinde farg
de veste inimile. ,Agata si copii intelegeau vazand,

ea un mare hicru se petrece, si in fetele lor se

reiyi marea bucurie a iubitului lor.

Doctorul insa nu era vent, ca sa examineze sufletele lor, ci ca sa-si dea seama despre starea trupeascg a bolnavului. El examina, genunchele, apoi
asculta plamanile si inima si pantecele si era serios,

foarte serios, netndurat de serios.

D-ta
zise el in cele din mina,
ar fi trebuit sit mergi peste varg la bai, mai bine la Mehadia; asta ar fi putut sa-ti faca mult bine.
De asta data d-1 Calin nu-si mai putii stapani

rasul. Prea era diavoleasca ironia accstui sfat binevoitor.

zise el cu ochii plini de lacrami,

Cum?
cu copii cu tot, on numai asa singur?

Doctorul, om trait in lume, Intelegea amaraciunea

cuprinsg in aceasta intrebare, dar nu se simtea de

loc atins de ea.
Vad,
zise el,
si e foarte trist, ca, nu puteai
s'o faci; eu 10 spun insg ce-ar fi putut sa-ti ajute.

Esti foarte bolnav, cu malt mai bolnav decat to

simti si nu ai alt leac afara de aer, lumina si hrana
bung.
Ai pofta de mancare?
Nu!

Poti dormi?
Nu!o

Te apuca din cand in child ametelile?

www.dacoromanica.ro

VECINII II

269

Da!

D-ta
gral doctorul.
Ce vrei mai departe!?
esti om cu destule cunostinte, pentruca sa intelegi,
ca organismul omenesc nu e facut ca sa zaca'n pat

si inchis intre patru pereti si, stand asa, trebuie

sa se atrofieze in cele din -urma.
Toate aceste le stia, d-1 Ca lin; era insa grozv
lucru sa le afle in fata Agatei dela un doctor, care
e grabit si n'are vreme sa spunt lucrurile cu incrunuiur.

urmh doctoral intorcandu-se spre

trebuie, sa mai faceti o ineercare; poate
ca tot nu e inc a, prea, tarziu: mutati-vii cat mai
curan.d undeva ins-pre munte si fa-i cat mai des
brui caldicelo, ca sa-i vie somnul si pofta de manDOanang,

Agata,

care.
inDar va putea el sa- suporte calatoria?
treha ea cut inima inclestata,
raspunse doctorul gata de pleil va durea,
care,

dar poate si calatoria sa-i faca malt bine!o

Apoi, om grabit ca toti doctorii, el plech Tara

ca sa stie, Baca va mai veni on nu si care a fost
scopul venirii sale.
Nu era nimic nou, dar era grozav ceea ce zisese
doctorul;.Agata cu toate acestea, radea, incat gropitele se faceau din ce in co mai adanci in tobrajii
ei curati. Caci ei nu mai erau acum singuri in
lame; aveau un sprijint
Ea se Buse la Ermil
saruta en drag.
Ce bun a fost, Doamne, ceasul, in care el a an-meat piatra in fereastra vecinului!
Tara Ermil era tare fericit faraea astie de ce.

www.dacoromanica.ro

270

VECINII IT

CAP. V.

Strelmtorarile d-lui Ciulic.

D-1 Paraseltiv Ciulic, umbland prin lume, ba

chiar si stand la el acasa, I i aducea mereu aminte
povestea cu omul perdut in ganduri, care, iesind
in targ cu caciula intoarsa de copii pe dos, radek
dE lumea ce rade fara ca sN aiba de ce.

Baba lui, desi tot cea veche, de tot veche, era

par'ca mai intinerise, se facuse voioasa si nu mai
umbla in varful degetelor, chid el se indarjeat ci
se vita la el par'eN, ar fi voit srt-i zica: Nu to inert-Luta, ca nu to mai cred!
Era indrazneata baba; simtea insit si el, ea nu

s'ar fi putut supAra, ca mai inainte, daca i-ar fi

spars un pahar.
Vecinii nu mai erau nici ei ca mai inainte. Sr
uitau voiosi in fata lui si par'ca ar fi voit srt-i
spuna ceva inveselitor si sa, umble in voile lui.
in pia,ta oamenii se adunau, ca niciodata .ntai
inainte, Imprejurul lui si par'ea ar fi voit sa-1 intrebe, de ce e mai voios decat de obiceiti.
La primarie, in sfarit, unde si mai inainte toate
usile se deschideau in fats, lui, acum alergau en
totii sA-i stranga mina, iar d-1 Tache Bencescu,
unul din ajutoarele primarului, 11 lua de brat si-1

duse in cabinetul sau, ca s6-1 intrebe en ce-1

poate servi.
D-.1 Ciulic ii fad' in putine cuvinte impartNsire
despre nedumiririle sale.
Eu nu cred,
ca, e cu
zise el ineheiand,
putin a, ca un om holnav sa fie aruncat eu patru
copii pe drumuri!

www.dacoromanica.ro

VECINII u

Nene -Chivule,

gral d-1 Bencescu,

271

da-mi

voie sic umblu eu in treaba aceasta. Am sal nia

due tii pe la minister, si pe la directiunb; tin
prca mult sa-mi la,si placerea aceasta!

1) -1 Ciulic stete putin pe ganduri, insa putin

numai. Plecase dela baba cea voioasa, trecuse
printre vecinii voiosi, mai statuse si prin piata
acum par'ca numai putea sa ereada, ca tii Bencescu
va cauth sa'-1 minta, sa, -1 insele.
Bine, bine!
zise el
daca tii, to rog, bajnii

pare char bine, cil, n'ain sa mai alerg en. fa Dar

and sa viu, ca sa aflu?
Primal linistit,

raspimse d-1 Bencescu;

am

sa tree eu pe la d-ta, daea-mi dai vole.

Bine, bine,

zise d-1 Ciulic, care era om grabit,

desi nu era doctor.

Tines, sa uanble iar printre oameni, ca. sa vaza
emu mai e lumea. Nu mai incapea indoiala, ca
oamenii au aflat ceva ce 0 insu-si nu stie inea,
i trebuia sa fie intre clansii vreunul, care i-o spune.
El se duse dar la birt, ca sa scape de grija
inancarii. Aici insa oamenii erau tot ca mai Inainte,

par'ca nu s'ar fi intamplat

lumea cea veche,

La cafenea tot asa,
table,
oameni, care umblau
domino, sali, carti, biliard,
sit se insele unul pe altul, vilneaza, castig nemuncit

si tree Inainte fax% ca sa se bage I,n seams unul

pc altul.
Incetul cu incetul, pe nesimtite fata lui Ciulic
se filch. si ea tot cea veche; si plecand, pe 'nserate

acasa, el iar se opria din and in and in loc, ca

sal priveasca inapoi si sa scoata la iveala cei doi
dinti iesiti din lithe.
Era tot lumea cea veche pretutindenea pans la
el acasa.
Baba insat, baba lui cea veche, era si aeum

www.dacoromanica.ro

272

VECINII II

voioasa, si indrhzneath, chiar mai indrilzneath decat

inainte de plecarea lui.

Si fiindcit baba era femee, iar femeile se simt
foarte fericite, cand stiu Gate ceva, d-1 Ciulic afla

si el di copiii vecinului de pe maidan nu mai

umbla" desculti si ch vecinele i-au trimis bolnavului

cegit, muschiu afumat, yin negru 5i fel de fel de

bnnathti.
<Wine, bine, foarte bine!

striga, d-1 Ciulic atat

de inveselit. Inca baba -se speria de dansul.

Nu era pentru el in lumea aceasta mai mare

multumire decat sa stie c'a dat de gol pe cineva,

care void sa -1 inse le.

Care va sit zica a mintit Cit lin: avea bani si n'a

asteptat decat -sit treach executiunea, pentruca
scoath la ivealh.
<<Am sa le arht!
striga el batand cu vilrfuL
degetului in mash.

Baba nu stia ce are sit le aritte, vedeh insa, cit

stilphaul ei e 'foarte inveselit si Citi trebue sit fie
la mijloc vreun lucru mare.
Iar asta trebuia, neaparat s'o mai stie si altii,
acum, cat mai curand, indatii, ce el se va fi culcat,
ca ea sit poath, da o raid, pe la vecine,
Ziva urmatoare dar vecinii erau 5i mai voiosi,
iar lumea din piata priveh cu mirare in fata luu
Ciulic 5i se intrebh cu neastampar, ce oare, i s'a
deschis, asa de o data., si firea, si fata.
Nu stia nici el.
Era ca omul, care se uith in oglinclh, gi vazandu-se vesel, mai vartos se inveselestevhzandu-se
trist, mai vartos se intristeaza.

Sus in deal, la <cPisica cu clopotel, awl si

numai acolo erau oameni a toate stiutori, care

puteau s'o clesluseasch 5i asta.

Era lucru hotitrat, o spunea d-1 Costicit el Insusi,

www.dacoromanica.ro

VECIN11 H

273

ca tuica veche i in adeva'r curates ca 'ncolt, la

Pisicii, nu se mai Wisete decat, poate, la vreuna,

din bilcrtniile de la centru: pacat ar fi fost sa

treci fares ca s'a" intri pe o cliprt. E tiut insa, de
toti cunoscutorii, ci gustul cel adevarat, aroma
specifics, calitatea propriu zisa a tnicii nu se simte

decal abia dup'a, al doilea tutu; clipa e dar i ea

ceva mai lungil, Inca pe la ameaziizi i pe 'nserate,

sand oamenii se 'ntorc la mass, Nenea Ghit'a al

Cucoanei Sevastitei-abia se mai mica printre mu-

teriii, care, ca toti oamenii veniti pe o clips, stau

in picioare, gata mereu sti plece. Iar unde multi
oameni se adunrt
aa, din intamplare i filea de
nici o treabri
multe se tiu, multe se afili, multe
se desluesc.
0 tuicii!

Ce mai e nou?
Aceste sunt vorbele cu care se intrti, aici.
La cele dantaiu rilspunde baiatul dela teghea,
iar cele din urmrt ii sunt adresate mai ales d-lui
Cesare Bufnea, care de obicei nu stri'n picioare,
ca ceilalti, ci ade pe un scaun din colt.
Bufnea e ziarist, trebue dar s4' le tie toate i
toate sa le inteleagrt.
Dei fns i ziarist i om Inc k' dtatr, d-1 Bufnea
stA ganditor i trtcut in coltul lui i rilspunde mai
mutt in gesturi cleat in vorbe; cici omul aa zice
el, nu are sa vorbeascrt decat atunci, cand are ce
srt spunA, nu are sA spun decal ceca ce tie bine

i nu are srt judece dealt dupilce este pe deplin

ilimurit. Apoi el nu venea, i nu pierdea, ceasttri
intregi aici de dragul tuicii, nici ca sa stea de
vorbg cu oamenii care o beau, ci pentruca sii, studieze .tipuri i srt razes de prostia omeneascil.
Aveh insil i el, ca toti oamenii, pArtile lui slabe.
Nu putea, Intre altele, sg, mai rilmaie pe scaun,
chid cineva rostea, vorba mizerie ochii i se umI. Slavici.

Nuvele.

www.dacoromanica.ro

18

274

vEctsit

LI

pleau da vapaie, sprineenele groase i se aclunaul

si buzele i sa umflau; trebuia neaparat sa, se ri-

dice si sa spun 'cc aveh de spus.

E, precum stim, grozav de multa mizerie in
lume jar aceasta pentruca oamenii sunt prosti, si

e peste putiinta sa, nu to cuprinza indignatiunea,

cand vezi, cum milioanele se lupta cu mizeria,
pentruca cativo, mizerabili sa poata trill in desdoua sunt nenorofranare. Doua,
zicea el,
irile marl in lumea aceasta: guvernantii si capitalele acumulate, guvernantii, care ne pungasese
luand biruri, ca sa-si poate platl sbirii, iar capitalele, care se acumuleaza robind bratele /nuneitoare.
Petrache, Inca una,

striga d-1 Pandele Ciudea,

functionar la ministerul de finante.

Pungasie sj exploatare e toata, viata!*

Asa e!

Toti ii dadeau dreptate lui Bufnea, toti erau

de parerea lui. Nu-i vorba, ei mergeau pe calea
for inainte, unit ca sbiri, altii ca acumulatori de
capital si jar altii ca robi; Bufnea se simtea innaltat in gandul lui, child vedea, ca ei incep sa
inteleaga, adevarul, ca, ocliii li se deschid. Nu mai

putea sa fie departe timpul, sand Dealul Spirii,

adunat Imprejurul lui, se pune in fruntea unei
miscari generoase si mari si se avanta, in 0 lupta
uriasa, pentru desrobirea omenirii.
Tocmai de aceea insa, acum d-1 Banea era mai
ingandurat decal- de obicei.

Oamenii nu mai erau de paerea lui, si nu e

lucru mai nesuferit dealt sit to vezi, asa deodata,

singur, parasit de toata, lumea. Ca publicul e sehimbacios, ca adeseori cauze mici produc in el efecto
mari, aceasta o stia de mult; arum insa, nu numai
o *tisk dar o si simtea.
Nu" vorba, era si el convinsy ca. Ciulic a re-

www.dacoromanica.ro

YECINII II

275

nuntat la cei 54 lei, ca li-a mai si dat bani sh,

cumpere ghete pentru copii, ba eh' a trimes si un
doctor sti caute pe bolnay. Da! nu mai inctipea
nici o indoialg, ca le -a fheut toate aceste. Ce erau
lush aceste pentru dansul?
Nimic! Ca si child
el, Bufnea, i-ar fi zis unui cersetor: lath, bea Qi
to o tuici, dar sti spui la toatg lumea, ca eu tiam dat5!
A fticut ce a facut pentruca sg, adimendaseg lumea si apoi sg-i stoarch cu atat mai

vartos mduva. Ah! nu e nimic mai detestabil

decal bogatul, care-i aruncg saracului cate o firimitura, cate o coajg uscatrt, ca sh-si mai grAte si
dispretul. Altii erau Ins de aka ptirere, ba Nenea Ghitg
mai vorbih si despre mult lgudata dreaptrt, care
dg fiirrt ca sh, stie stanga.
Asta-1 scotch pe Bufnea din toate rgbdhrile.
Era peste putintti sh nu i se ridice sangele in
cap, cand vedea, cum un mizerabil poate sh, prosteascg o lume intreagg.
Out -generos, in adevar generos,
strigh el
tare convins,
nu e decat acela, care dtt tot,
fiindcrt nimic nu e al lui numai!),
Ceilalti incepurrt sa razrt.
Del

grgi Nenea Ghitg,

asta n'ai face-o nici

d-ta dac'ai aveh ce sa dai.

Trebue ins/ sa stiff
un lucru: Stint aici in mahala si in pia multi
oameni, care nu stiu zau eu ce-ar face, dad' n'ar
fi oameni ca Giulio, care an stiut sii adune si sg,
le fad pe ici pe colo cate o mica inlesnire. El nu
da, ce-i drept, in dar; cand to afli lusa in straintoare, to bucuri, dad, gtisesti pe cineva, care to
poate ajuth.
Asa e!
grgirg ceilalti.
Ehe!
procopsit pe urma lui!
Dad, e vorba,
zise d-1 Ciudea,

www.dacoromanica.ro

cati s'au
a muncit

276

VECINII II

si el panace ai-a castigat averea si alearga ai acum

destul, ca sa n'o piarda.

Asa e! adauga vecinul lui.
El nu e, in adevar, decal administratorul capitalului situ,
Bufnea trecuse acum peste al treilea tuiu, care
de obiceiu indulcea firea lui altfel atat de asprat
auzind dar vorbele aceste, el ramase cu gura cascata, ochii i se facura magi si sprancenele lui dese
se riclicara in sus: iata o idee!
o adrnirabila solutiune! Bravo! capitalistul numai administrator!
Inca una, Petrache!

Atat era de fericit, ca oamenii au intrat iar in

vederile lui, incat el, omul cumpatarii, ar fi fost
in stare sit nu se mai opreasca pana la zece.
Da!
Lucru lrunurit! Ei n'ar fi putut sit guste
tuica cea veche $i in adevrir curatrt, dacii n'ar fi
fost aici in Dealul Spirii un Ciulic, care-i da lui
hhita bani, ca s'o cumpere de la trtranul din CapuCoastii si sa li-o vanza lor.
Da!
zise el,
data e astfel, atunci ma inchin si en. Petrache, Inca, una in sanatatea lui
Ciulic!

Tara Ciulic?

El nu stia nici actin, de ce oamenii nu mai

suet cum an fost, dar se simtea foarte bine.

Viata lui toata a trait in harta.necurmata cu oamenii, n'a avut tragere de inima, nu sliibiciune
pentru nimeni $i nu si-a inchipuit, n'a crezut nicio-

data, ca cineva in lumea aceasta poate sa. aiba

tragere de inima pentru dansul. In gandul lui
oamenii puteau sa se fatareasca, dar nu puteau
tral in lumea aceasta decat hartuindu-se mereu
intre dansii. Acum ti era ca si cand s'ar fi facut

pace far% ca el sa, stie, cum $i de ce. Nu i-o spunea

nimeni, dar o vedea el din fetele oamenilor.

De ce? Nici ca mai voia sa stie, cand atat

www.dacoromanica.ro

VECINII II

277

de bine tia, ca asa e astazi, dar mane are sa fie

iar cum a fost.
Tocmai de aceea pe inserate, cand s'a Intors acasa, el era atat de intristat, incat baba, vkandu-1
s'a intristat i ea i n'a mai indraznit sa-i spuntt',
ca peste zi a fost doctorul la vecinii de pe maidan.
Asta n'a aflat-o decat ziva uringtoare, cand a
iesit sa meargg, in piatti, unde avea sg, facg, cateva incassari.
Ermil, fiind cel mai mare, era, precum se $i
cuvenett, cel mai dintaiu imbracat $i astfel incrt el
singer ieit in maidan. Vazand pe Ciulic, despre
care muina lui ii vorbise atat de Inuit in timpul
celor din urma cateva zile, el incepit sa alerge,
atia in urma unei porniri venite ca din senin.
Sa mit vaza, ca nu mai sent descult!
Acesta i-ar fi fost, poate, raspunsul, dace cineva
l'ar fi oprit in loc, ca sa-1 intrebe, de ce fuge.
Ajungand apoi la Ciulic, el ii apuca iute mana
i i-o stiruta, caci asa a zis mama lui sa facrt totdeauna, cand it va intalni.
Ciulic se opri speriat in loc i se uita cu mirare
la bgiat. Era un lucru atat de ne mai pomenit, ca
un copil sa -i stirute lui mana, 5i copilul era atat
de vows si de fericit, inctit batranul nu tia ce st-i
zica.
face i ce
zise el.
Linde to duci?
Dar tu?
Nicaeri!
rgspunse Ermil.
Cum nierteri?
Eu vad c'ai plecat!
Ermil, vazand i el, ca in adevrtr a plecat, incepa

sa sarg Intr'un picior si sg, dea, din main ca gatele din aripi.
Mama,

zise,

ni-a cumparat ghete si-a spus

sa nu mai umblam desculti si sa fim cu minte

cand ne vezi tu.
Ciulic siinti ceva ca i cand lacramile i-ar ntivali

www.dacoromanica.ro

TECHHI H

278

in ochi. De ce, Doamne, cand el ii vecle? Il

durean vorbele, pe care To rostise la plecarea lui
din casa de pe maidan si par'ea auzia, si acum acel

glas in doua corzi: da a fost si el copil, a avut

si el mama!

Fara, de voie, Para ca sa'si dea seama despre

ceeace face, el mangaie obrajii copilului si se speria

oarecum, cand simti pelita cea moale si gingase

sub mana lui inasprita.
Uncle to duci tu?
intreba copilnl.
tn piata.
in. piata. Ah ce om fericit! El poate sit mearga
in piata! Cate lucruri, cite, cite, grozav de multe
lucruri sunt in piata.
In piata e foarte frumos!
Eu vreau sa ma
duc *i eu!
gral Ermil induiosat, plangand aproape.

Cine care, om batran, ar fi putut

sY-i

zica. ba?

i adica de ce sa nu-1 is cu dansul, cand atat

de mutt doria si toti vecinii vedeau si puteau art
le spuna parintilor, ca, en el a plecat!?
Vino!
ii raspunse dar
si -1 lila de mana.
Era frumos* de nocrezut sa vezi din colt dela
Pisica pe batranul inalt si en umerii cam ridicati,

cum merge din deal la vale oprindu-se din cand

in cand, ca sa priveasea innapoi sere baiatul ce

sare mereu intr un picior si sa-1 mai domoleasca.

Am fost si eu, en mama, 'u piat a, zice baiatul:
sunt cai si boi si vitei si multe lucruri.

Apoi a fost la not si cloctorul cu careta si-a

spus ca. trebue sa mergem la tarn si sa facem bai

de frunze de nuc,
asa zice mama.
Batranul se opreste acum si sta. Mult ar da sa
aiba un scaun la indemana, ca sa,-1 mute eat se
poate de d.eparte. Asa -e! tine va fi fest doetorul acela, e om cu pricepere. La tarn, neapNrat

www.dacoromanica.ro

279

VECINII II

la tara! Apoi brine de flume de nuc!

Ce nuei
frumo$i avea el la mo$ioara lui. De!
dar e cam
departe, tocmai in valea Dambovitei, spre CapuCoastii!
Am!
E cam departe!

Baiatul it trage de mina, ca 0, se opreasca,

acum neaprirat 0 se opreasca in loc, fiindcil tree
pe Tanga o vitrinrt.

Alt! cat de multe lucruri i toate frumoase!

Tot jucarele. Sunt cai, sunt carucioare, sunt prtpu$i, pisici si catelu$i, sunt cutii intregi de soldati,

unii crdare, altii pedestri:

ce nu e aiei!?
De ce nu vrei to sa-mi cumperi un briceag?
intreabA Ermil uitandu-se in. ochii batranului.
Ce sa faci to cu briceagul?
Sarmi taiu un bat, ca 0, bat canii $i pisicile!
Ce va sa, zica firea
Sa bate canii si pisicele?!
omeneascii! Ivit abia in lume, el vrea
taie bat,
ca sit bata canii i pisicile, care-i fura bucata din
manit. in adevrtr, oamenii toti sunt acela$i cm.
Haide, Mete!

*i-o prtpu0, pentru Cecilia!

adauga. acum

Ermil intr'un ton, Inca vorbele sunau ca i cand

ar vol sil, zicii: alt-fel nu primesc nici briceagul.
Da!
o toba!
Si tobit pentru Bocu!
Pentru Dorin nimic! El e prea mic.
Batranul se uita lung la el. De ce adica $i-o
papu,0? $i o toba? Era, in dorinta aceasta ceva neinteles, dupiti a lui parere cu desavar$ire nefiresc.

Ermil incepit 0, sarit $i sa bata in palme.

Bravo! bravo!
striga el ca ie$it din fire,
Cum are sit se bucure Cecilia, Qum are sa se bucure Bocu, cum au sit se bucure tata $i mama, i
eu nu $tiu nimic, nimic uu $tiu!
Ciulic, biltranul om stingher in lume, rlimase Cu-

prins de flori, i iar ii era, par'0, lacramile ii naWiese in ochi. 0, mare lucru aceasta bucurie de

www.dacoromanica.ro

280

VECINII II

bucuriile simtite de altii; iar el abia acum la batranete a ajuns sa -1 cunoascil.

zise el iar.
Haide, bttiete!
Acura, in clipa aceasta, ar fi fost in stare sa,
cumpere toatrt prava'lia, si abia dupace a intrat li -a

mai tras seama si-a cerut un briceag mai eftin, o

o papule mai eftina si toba, cat se poate de ieftina".

Oki, tot acolo vine, asa zicek el; vorba e sa fie

briceag, tobil si papule.
Apoi Ermil nu mai yoia srt stie de batranul: el
se intoarse ca descarcat din pusca inapoi, la deal,
in vreme cc batranul se uita pierdut dupil dansul.
Marghioala, care vindea seminte in colt, statea

si ea ca inpetrita si se ilia la el. ii vazuse yenind cu copilul, stand la vitrina, intrand in pitValle si esind apoi.
Nu-i a bine!
gral dansa induiosata si facand
semnul crucii.
Ciulic le cumpara copiilor jucarele. Doamne!
sa nu zic in teas ran, i se apropie moartea.

CAP. VI.

Straintorarile Agatei.
Argata era mahnita, catra'nita.

E grozav lucru 0 to stiff legat de un om, cu

care nu to poti intelege.

Decand Ciulic a trecut pragul casei lor, pornisera toate spre bine si inima ei se 'nveseli. Nu
mai incapea indoialrt, ca Ciulic, care avea, precum
spuneau toate Cocoanele, multi, trecere, a fost pe

la directiunea tailor ferate si ca acum barbatul

www.dacoromanica.ro

VECINII II

281

ci iar are sh intre in leafa. 0 trecea un fel de

sfarsealh, chnd se gandea, ch, iara vor prirni bani
in fiestecare tuna, si se muncea mereu gandinduse,
-cum sit -i multumeasch marelui bineflichtor, Doamne!

cat n'ar fi dat sa afle, care-i sunt slzubiciunile, ca

st-i poata face vre-o surprindere placuta.

Iara Thnase al ei radea de dansa.

Credea si el, nu-i vorbh, a acum i se va acorda

un nou concediu si i se va pune un suplinitor,
precum a zis Ciulic; gandul acesta insh pe el nu-1
inveselea, ci-1 umplea de dispret si de amaraciune.
Era om muncitor si capabil; isi castigase un drept:
-dreptul ,lui insa, nu pretuise nimic cath vreme nu

mai era in dos si un om, pe care nu Far brtga

nimeni in seamrt, data, nu si-ar fi adunat bani

multi.
Ar fi voit sh n'aibh nevasth si copii, ca
-sit se poata lipsi de dreptul ce i se da ca mild, umilitoare.
Dar nici macar o Inila in adevaratul Inteles nu era.
Ciulic, omul, care face procese pentru geamuri

sparte de aopii si poarta, blanchetele de polith in

buzunar, Ciulic acesta n'a umblat pe la directiunea
tailor ferate, ca st-i fach lui un bine, ci ca sh-si
gaseasch girantul pentru polith, sa-si asigureze cei
aizeci de lei.
D-1 Chlin vedea in fata lui pe omul inalt, cu
-umerii ridicali, cu fata asprh si un fel de respect
fioros it cuprinse.
aizeci de lei peste case luni de zile nu erau
nimic pentru omul acesta, care era socotit in randul
milionarilor. El cu toate aceste s'a folosit cu o rata
destoinicie de toate imprejurhrile, a alergat, a sth-

nut, ca nu cumva sa, piarzh acesti saizeci de lei.

Da! era om Ciulic acesta, om in felul lui, dar om!

Tocmai de aceea insa, el ra'mase zaphcit, cand

www.dacoromanica.ro

282

1711CLNII 11

copiii detect navala 'n casa, Ermil cu briceagul,

Cecilia cu papua, iar Bocu cu toba.
Sarmanii lui copii! Ei aveau jucarele!
Cum oare sa nu se bucure, cand atat de adeseori
it duruse gandul, cX copiii lui nu pot sa aiba cum_
au alti copii t;i cum avuse i el data, bucuria de

a stria, jucarele!?
Se bucura de o potriva cu toti trei impreuna,

dar se intreba totodata; cum a ajuns Ciulic sa cumpere jucarele pentru copiii lui? Ce interes avea el

s'o Lea aceasta?

Argigata se bucura chiar mai Inuit decat dansul_

qnts,

ii zise ea cu nu fel de satisfactiune-

i acum de. parerea,

ca nu trebuesa merg cu copiii, ca sa-i multumim?
femeiasca,
Nu,

raspunse el serios.

A voit, precum se

vede, sa le fact copiilor o placere, i se cuvine

sa mergeti, ca sa aiba i el placerea de a vedea
daca nu va fi prea tarzin.
bucuria lor,
Cum prea tarziu?

Cand adeca ai vol tu sit to duci?

SA zicem
mane dimineata.
pana
grili el rfizand,
Apoi,

mane jucarelele sunt vechi, daca, mai sunt in fiintii, iar

bucUria de a le fi avut nu se mai reive0e decat
la biltranete.

Agata iar se Rita manioasa la el. Era de ne-

suferit aceasta luare in bataie de joc a lucrurilor,

care ei ii pareau sfinte.
ce ai tu cu Ciulic!?*
ii zise ea,
Bine,
Nimic nu am! mg, mir
raspunse el.
Eu?
numai, ca to ai prins de o data, slabiciune pentru
dansul.0

Cum vrei sa inteleg aceste vorbe!?

ea adanc jignitit.
Agato!
raspunse el cu fata voioasa.

www.dacoromanica.ro

Intrebaa,

Mai

VECINIT n

283

ieri alaltAieri nu puteam sa ne intelegem, fiindcA te

mahneai pentru supArAri, pe care nu le aveai inert,

iar acum nu ne intelegem Endca te bucuri, cand

nu ai 'Inca de ce. Mai asteaptal Ciu lic e fAra indoialA un om rar in felul lui; teama mi-e insA, ca
to ti-1 inchipuesti cum nu este. Putin u pas lui
de durerile si de bucuriile tale, si dad:0 va face
vreun bine, e numai din intamplare, fiindcA, norocul tau e, ca asa sa-i vie la socotealA.
De ce a cumpArat atunci jucarele pentru copii?

intreba ea.
*Nu stiu,
raspunse el.
SA .valem!
Agata se 'ntoarse spre usa, uncle batea cineva.
Nu e nimic mai aspru in viata omului decat rAutatea, cu care soarta se amesteca in daraverile lui.
Agata avert, ce-i drept, slAbiciune pentru ba-

trtmul cel aspru si chibzuit. Atunci, cand el s'a

uitat pentru intaia oarA, la dansa, si atunci, and
a plecat, era in ochii lui ceva scrutAtor si duios,

o nestarsitil bunAvointA, tot hnnAvointa, cu care

mustrase pe sotul ei pentrucA, fumeazA. Nu! sangele ii nAvAlia in obraji, cand cineva zioea, ca e
rantate in inima acelui om bittran; cum oare SA, nu

fi fost malmitA, eand chiar Tanase al ei o zicea

aceasta.
Tocmai acum insA, cand ea voia sa dea rAspuns,

dar anume acum a trebuit sA vie si usierul dela

directiunea cAilor ferate, ca sA le aducA atat plicul
cu deciziunea, prin care d-lui Atanasie CAlin i se

acorda un concediu nelimitat pentru tot timpul

bolnAviei sale, cat si cite 125 lei pe cele cease luni
o sumedenie de bani.
trecute,
Iar ea, acum cand avert de ce, nu se mai putea
bucuri..

Ii venea sa plangA, cand vedea cu catil linite

nuniAra el bairn si subscrie chitanta de primire.

www.dacoromanica.ro

284

VECINII

IT

Dupgce plect servitorul, el citl hartia din plic,

o puse la o parte, apoi intinse banii inaintea sa
si rgmase cu ochii tintil la ci.
N'a avut nici odatg in viata lui atati bani la un
loc si par'cg era peste putintg sa -i cheltuiasca.
zise el ca vorbind pentru sine.
Asa e! Corect,
Dacg e adevgrat, ca mi s'a Lout o nedreptate,

atunci nu era destul sa nu mi se mai fact ne-

deptatea aceasta si de aici inainte, ci trebuia sa

fiu despilgubit si pentru trecut.
()chit i se unaplura" de lacrarni.
Nu!
zise el razand.
Ceea ce am suferit
eu vazilndu-va pe voi in mizerie, suferit rrunane,
si nimic nu mai poate sit steargg, din sufletul meu
amarAciunea ganclului, ca copilul meu a trebuit sa
spargg, fereastra unui sgarcit nemilos, pentruca
sa mi se facg, dreptate!
El isi sterse lacrrtmile si-si scuturh capul.
Agato! zise apoi asezat.
Acurn da, trebue sa
mergeti si sit -i multumiti. Dar sa te duci chiar
acum sit-ti curnperi o haina si sa cumperi si pentru
copii imbracarninte de iarna.
Da!

ra'spunse Agata,

da!

Mai mult nu puteh sa zica.

0! nu e in lumea aceasta lucru mai frumos

&cat sa stiff, ca te potrivesti la gaud en omul, de

care ti-e legatrt soarta.
Trebnia sit meargil Mil de intarziere, cilci acum
era timpul, cancl dormia Dorin. Apoi Ciulic nu era
acasa sr ea puteh sit treacg, pe la baba, ca s'o intrebe cats ceva si sit afle, cand poate sa -1 gaseasca
acash".

Trebuih sa grilbeascg! Se ingrilmgdisera de o

data, toate pe capul ei.
Trebuia sa-si imbriieze, duplice se fi va intors,

www.dacoromanica.ro

285

VECINII II

i copiii. Neaptirat! Trecuse atata tiinp decand n'a,

mai fitcut -o aceasta.
lute dar, cum numai o sprinten-it gospodinit tie,
ea adorml pe Dorin, adunti pe ceilalti copii ,,i se
boliti de drum.
D-1 Cti lin iFiii. fitcea in timpul acesta socoteala.
Avea, inainte de toate, sit i pliiteascti datoriile,
care dimpreung, cu cei aizeci de lei fitceau la un
loc doug sute optsprezece lei. Grozav de mult!
,$aizeci de lei, aa de o datil, pentru nimic!
Ii
venea sit rgcneasca!
Dar mai ritmaneau incg 532.

Ce bine ar fi fost, dacti din acetia ar fi putut sit

pa'streze 400 neatini.
De ce nu, dacg mai primed, de aici inainte cite 125 lei pe lung?

Omului

ii trebue atat de putin, ca sit trttiascg!

Cat crezi to tit -ti trebue acum?

intrebg, el.

Agata era foarte stramtoratit. Ii era greu sit

meargti. la Ciulic cu mana goalti; trebuia sit-i ducit

ceva, un semn de iubire. Nu tia, ce, dar era.

hotgratil sr+, treacit pe la baba, ca s'o intrebe i

apoi sit -i lucreze o perna de canapea, fie o ttivitti

de lampti, in sfarit, ceva, un lucru de nimic, dar
fitcut de mana ei.
Ba, lucru minunat! avea, chiar
din timpurile cele bune, o tavit inceputg, aproape
gata.

Era gata sit stea toga' noaptea, ca s'o scoatg

gata, dar ii mai trebuia o bucatit de catifea, i unit

de mittase,
apoi cateva jurubite de matase i o
jurubitit de fir. i totui sotului situ nu putea sit -i
vorbeascal despre aceste: lucrul trebuih sit fie i
pentru el o surprindere.
Cat vei fi crezand tu,
ritspunse ea.

grtil dansul dandu-i o sutit de lei.

Nu!
Schimba-o pe aceasta i is cat hi va trebul, ca sit
cumperi pentru copii haine trainice i purtgrete,

www.dacoromanica.ro

286

VECINII

iar pentru tine ceea ce e de neaparata trebuinta.

Tu vezi cat e de bine sa ai.
Agata
Pe cand ea statea de vorba cu baba cea veche a
vecinului, sotul ei, ramas singur cu copilul adormit,
o Doamne, ca-1 fora somnul, ceeace de atata

timp nu i se mai intamplase peste zi.

El aduna banii si-i puse sub capataiu, apoi dote

geamantanaul la o parte, ca sa se odihneasca mai

ticnit.

CAP. VII.

Slabiciunile batranefelor.

Era un fel de dulceata ne mai simtita in inima

d-lui Ciulic: -mergeau, par'ca, toate pe, placul lui
si nu mai putea nimic
supere.
El era cu toate aceste nelinistit.
Nu-i vorba, a fost pentru el o placere sa mearga
cu copilul in piata, sa vaza fetele oamenilor ce se

uitau dupa, dansul, o placer a fost sa cumpere

jucarelele: dar tocmai aceastea-1 nelinitea.

Yi era din cand in cand par'ca i-e foarte greu

sa se lipseasca de asemenea placeri, par'ca nu se
simte i acum destul de tare sa nu le caute, and

atat de uor i le poate catigh; par'ca nu mai

era, ca pan'acum, deplin stapan pe sine insuli.
Era om batran, trecut acum de apte-zeci de
ani, dar nu se simtise nici data, altfel decat ca

totdeauna: acum par'ca slabise de odata, una din

corzile ce sunasera necontenit in sufletul lui.
Da! omul e pornit spre om, i firea a pus, ca

www.dacoromanica.ro

VECINU II

287

si te adimeneascA, multi dulceata in fapta savarita de dragul altora: trebue sa fii invrAjbit cu
tine insu-ti on sa te indarjeascA oamenii, ca sit ai
in tine destala th'rie spre a pune frau pornirii, prin
care firea te leagA de altii.
El nu mai avea, taria aceasta.
fi plAcea sa, vazA fete voioase, si paral intepa
ceva, cand cineva se uith posoinorat la clausal.
Era de necrezut!
Nu-i mai venea sit se duce prize pieta, ca sa
face Incassh'rile, pentru care a plecat de acash'. Ii
era oarecum greu sA-si strice buna dispozitiune
Band fath en oameni, de la care avea sa iea.
Nu-i venea sit se ducg, dar s'a dus.
Era de necrezut.
Datornicii lui fl asteptau cu banii numh'rati si
erau voiosi, ca si cand le-ar pArea bine, cA pot
sa-i plAteascA.

Ba pang chiar si Andrei, pescarul, care nu

putea sa-i plAteascA, i-a iesit stramtorat, ce-i drept,

dar nu supArat in cale.

Pecand el umbla prin piatA, Bencescu it cAutase

pe acasa, pentruca sA-i spunA,, ca lucrurile au fost

puse la cale spre multumirea lui. FiindcA nu l'a

gAsit a case, si tines sA-i deg, cat mai curand stirea

cea bung, s'a luat pe urma lui si l'a gAsit tocmai

cand it lila de scurt pe Andre ca sa -i spunA,
cum se face de el nu poate plati la Limp, cand
tia prea bine, ca trebue si plAteascA.
Elm!
Care va si zicA n'a mintit?), grin
Ciulic 'uitandu-se lung in fata lui Bencescu.
, Gine?
intreba acesta, care nu intelegeh intrebarea.
zise Ciulic.
E aBietul Ala de bolnav,
clevarat, ca el nu mai avea, nici o leafAN
El sit fie sAnAtos;

raspunse Bencescu vesel.

www.dacoromanica.ro

288

VE ONE 11

Dacti nu ma cluceam eu pe la minister, putek

s'astepte!

Ciulic ar fi voit srt-i poata trage cuiva o palma.

El, chiar el a banuit pe-omul acela: nu era destul,
ca s'a dus sa-1 execute, dar l'a mai si banuit.
Bine! Domnule,
strigrt el aprins,
dar asta
e o miselie ne mai pomenita!
Auzi D-ta!
Bencescu-1 lug de brat, ca sa -1 duca mai departe,

fiindca, lumea incepuse a se aduna.

Si atat era Ciulic de indarjit, incat uita si pe

Andrei si se duse mai departe.
Da!

N'a mintit! Era un om foarte cum se cade..

Seara, intorcandu-se acasa, Ciulic era din nou

trist, atat de trist, incat ii era oarecum draga baba
lui, care, vazandu-1 pe el trist, se intristase si ea.
Plimbandu-se prin curte si prin grading, el nu
mai vedea nici frunzele scuturate de vantul tomnatec, nici ramilsitele de zniei prin crengile copacilor, nici pisicile ce alergau pe dinnaintea luifi parea bine, ca lucrurile au venit cum. le-a
scos Bencescu la capat, dar el la asta nu se gandise
era grew, cg, nu s'a gandit si cg, ei vor
crede, ca el le-a pus toate la cale.
Dar ii prima, bine.
Intrat dupa insarare in casrt, el se plimbh mai
departe, in vreme ce baba stated la usa asteptan.d
ca el sa-i spuna, daca are on nu sa punrt masa,
fiindcrt azi se intorsese acasa, mai curand Cleat
de obiceiu.

De odatrt el se opri si se -Rita imprejiurul sau.

N'avea, par'crt, destula lumina.
Scoase dar cheia de la salon si i-o dete babei,
ca st-i aduca lampa cea mare.
De ce sit stew stinsa, dac'o are!?
Baba lila cheia si se uita la ea oarecum fricoasa,
ca la un fel de dihanie. Cheia de la salon in ma-

www.dacoromanica.ro

VECINII II

289

vile ei? Ea sa intre singura in salon? Asta nu s'a

mai pomenit!

Am zis sg, te duci in salon si si aduci lampa

cea mare,
ii zise el Inca data.
Sa mergern,
raspunse ea cu jumatate
de gurh'.

Am zis sa te duci tu.

grill baba stramtorata.
Nu pot,

Sunt in

salon atatea lucruri, si ar puteh sg, lipseasca ceva:

e mai bine sh vii si D-ta, ca sit vezi!

El se uita catva timp la ea, apoi, desnieticindu-se, lug, lumauarea si plea, cu ea inainte. Da!
baba lui aveh dreptate: erau o multiple de lucruri
in salon, si mai bine e mai bine.
Abia mai tarziu, in timpul mesei, stand asa
singur cu sine, el isi dete seama, cata lips de incredere era in purtarea babei, i-1 cuprinse un fel
de spaima, cand isi dete seamrt, ca, nu e, in adevar,

nimeni in lume, care are incredere inteansul.

Fata lui iar se'nvesell.
Tot era cineva.
El vedeh in fata lui pe Ermil, care -i spunea ce
a zis mama lui, it rugh sal duch"n piatg, ba-i cerea
un briceag, o papuse, o toba. Oath' inima deschisa! cat adevar! ce neprefacutrt tragere de inima!
Venind ca sa strangrt masa, baba se uith pe furis

la el si iar ii venea, si ei sa raza.

qCocoana de algturi, de pe maidan, a fort azi

si m'a intrebat, cand poate

zise ea,
pe aici,
sa te gaseasca acasa. Vrea, paremise, sa vie maine
sa -ti spuna ceva.
alif.!?
raspunse el apasand vorba.
Asa se vede!

Batranului ii trecii paica o sageata prin !Mesa.

Nu puteh sa-si dea seama, de ce, dar tocmai

acum, in starea sufleteasca in care se afla, se temea

I. Slaviei.Navele.

www.dacoromanica.ro

I9

290

VECINII II

de femeea aceea, de copiii ei, de barbatul ei eel

bolnav, de toata casa de pe maidan.
Napaste,
am zis eu, napaste pe capul meu!
gral clausal plimband.u-se prin casa. Medea me-

reu gropitele din obrajii curati. Unde, Doamne,

le-a mai vazut! Le are si baiatul, ba, par'ca si
fetita. Le-a mai vazut undeva, candva, de molt.
Unde le-a mai vazut!? Apoi glasul acela, asa despicat oarecum in doua, ca o coarda mai subtire
Si alta mai groasa, care se potrivesc de minune,
un glas, care rade plangand. Unde l'a mai auzit el!
Ai fost si tu copil; ai avut si tu mama: el nu
voia s'o vaza.
Le-a facut proces; s'a dus sa-i execute: i-a dat
afara din casa; l'a banuit; iara, ea venea acum at -i

multumeasca: era hotarat sa piece cu noaptea'n

cap de-a casa.

Era hotarat, dar nu grabia.

Baba, sa maturi curtea!

zise el, and voi sa
piece, apoi mai ramase stand ca pe spini, ca sa

vaza, cum aduna baba frunzele, si et -i arate, unde

are sa le duca.
Nu! Tot trebuia sa ramaie acasa, data dansa a

venit oarecum sa-1 vesteasca despre dorinta ei de

a-i vorbi.
El se 'ntoarse in casa si incepn sa mute scaunele,
fiestecare la locul lui.

Nu! Ies1 iar in curt e- si se duse la sari, ca sa

descuie intrarea, apoi treca in salon. Era plin de

praf; mai ales pe masa praful se vedea cat de

colo.

El scoase batista din buzunar si o scutura,

apoi o bilga iar, cuprins de un fel de spaima, in

buzunar si trecn in odaia de alaturi, uncle era
dulapul cu albituri. intorcandu-se apoi cu o carpa,

incepa sa stearga praful incet si cu bagare de

seama, ca nu cumva sa se ridice colbul.

www.dacoromanica.ro

VEOINII n

291

Atat de adancit era in purtarea lui de grija,

meat nitase toate usile deschise si nu brtgase de

seamrt, ca una din pisicele vecinilor, un cotoiu de
tot indraznet, a intrat ca o pisica ce era, in salon
i s'a facut colac cu coada in coltul canapelei,
tocmai la locul pregatit pentru Agata.

data e vorba, tot ca pisica ar fi putut s

intro i Agata, fara ca el 0, prinza de veste: din

intamplare lush' ea nu venea singurh', ci cu alaiu.

Le-a spus copiilor de o suta de ori, cum an sa

se poarte, ce an 0, faca si ce au sa zica, iar pe

Bocu, care era eel mai raslet dintre dangii, l'a luat

de mana si-1 tinea bine. Ajunsi insa in curte,

lucrurile se incureara.

Baba, care stetea mai in fund, ii facia. Agatei

semn, ca batranul e singur in salon si ca trebue sa

urce scarile. Agata trig nu se asteptase la onoarea

de-a fi primita phial chiar si cu copiii in salon;

ea ramase dar stramtorata in fata scarilor.
Oho!
strigh Ermil pornind sere scari.
Mama, Cecilio!
pe aici trebue sa mergem!
Fericit, ca e 1 stie mai bine de cat toti, i indraznet

ca un pisoiu, el si inceph sa salte din treapta 'n

treapta.

Cecilia insa nu era baiat, ci fata, deci mai cu

minte, mai cuviincioasa, mai ascultatoare, avea i

haina noua, ceeace pe fete le face totdeauna foarte
intepate, ha mai aducea intr'o hartie roza, prinsa
cu ace, si semnul de iubire: Ermil,
ztse ea
inspaimantata de indrasneala fratelui sh'u,
nu
tii ce-a zis mama, ca sa ma tii de mama?
Ermil se oprl dar si se uith la mums, -sa, care

era foarte nenorocita. Ermil era, in adevar, un

haiat salbaticit.

Aceasta iesire din program a lui Ermil era en

to ate aceste un hicru cu minte, fiindca Ciulic

www.dacoromanica.ro

292

VEC1N1I 11

auzind glasul lui Ermil, content cu purtarea degrija, arunch in odaia de alaturi carpa cea euratti,
apoi iesi, ca stir primeasca, oaspetii.
Tocmai dar cand voia sa mearga la baba, ca s'o
trimeata la el, Agata it vaza iesit in fata tor.
D. Ciulic era om batran si foarte chibzuit ; e
sa-i
insa, un lucru, pe care nu l'a invatat Inca,
arate bunavointa, fiindcti binevoitor n'a fost el nici
odata in viata lui. Le va fi facut, ce-i drept, altora

mult bine, dar ra, facut cu indarjire, oarecum

certandu-se: scum dar, cand nu-i veneit de lop
sa, se eerte, el nu stia ce sit faca si ce sit zica, ci
radea numai, ineat cei doi dinti iesiti din liMe se
vedeau ca odinioara, cand se uita 'napoi.
Dar era destul si atat, fiindca radea si Agata,
ureand ca o porumbitti, in varf de degete, searile
acoperite cu un pres lat : Ermil, care merges
inainte, ducand pe sora-sa de mama, radea si el.
Bocu era- inca de mult deprins a rade, and vedea
pe altii razand, si a se ,strraraba, cand altii plang.
Singurrt Cecilia era tot intepata, calca marunt,
tot cite doi past pentru until dintr'ai lui Ermil,
si se uita drept in fata lui Ciulic, mai ales la
dintii lui iesiti din linie, care ii prtreau ceva cu
total deosebit.
Ea si Emil sarutara, precum a zis mama tor,
mana lui Ciulic, foarte frumos, foarte curninte,
incat era o mare multumire sa-i vezi.
E insa in viata omenesca totcleauna cite o
crainpitrt.

Pecand ochii lui Ermil se oprira la tablourile

de pe peretele din fatti, tar ai Ceciliei se plimbau

pe mobila captusitti cu matase, Bocu, om purtat
spre cele vietuitoare, zari, inainte de toate, cotoiul

de pe canapea si ramase ca infipt in ptimant si

en ochii mart tints la canapea.

www.dacoromanica.ro

VEC1NII 11

Aia!

aia!

293

strigh el, cand munia-sa ii dete

druinul, ca sa sarute mina, apoi trecii pe langa

Ciulic spre canapea.

Cotoiul, care :,;tia ce va sa zica, a fi insfacat de
oameni ca Bocu, sari iute peste masa si rasturna

vasul en bilete de vizita, apoi isi cauta scaparea

in odaia de alaturi.
Bocu se lua, plangand amarnic dupa el, iara
Ermil ii sari fratelui sau intr'ajutor.
Ciulic era ca si cazut din cer. 0 pisica? aici in
salon? char acum? Asta era diavolul in chip de
pisica!

Cum, pacatele mele, a intrat aici!? zise el

intorcandu-se spre Agata, apoi tresari.
Agata, era rode ca floarea de mac: ii veneh sa
intre in pamant de rusin.e.
zise el turburat,
ca i-o
Lash', Cocoana,
Apoi trecn in odaia de alilturi in
prind eu!
vreme ce Agata se pleca sa adune biletele risipite
de cotoiu.
Era, lucru frumos, mare minune, sa-1 vezi cum

stia, sa se apropie tiptil-tiptil de pisica, cu catil

dulceata ii meek
pisi-pisi, ca s'o momeasca, si
cum ii netezea apoi parul, ca nu cunva sa, se invrajbeasca.
Eata-l!
Bine sa-1 iii!
dem!?

i1

zise dup'aceia lui Bocu.

A5a!

Ce credeh D-lui? ca n'o sa-1 prin-

Agata, induiosatil de atata bunatate, nu Nigh de

seama, ca buza de din jos a Ceciliei tremura.
Cum adica'!?

Ea aveh haina noun, ea saratase

Juana, ea aducea ceva frumos in hartia cea roza,

5i el nici n'o bagh in seama!?
intorcandu-se Ciulic cu ba.etii, Agata se indrepth
adunh buzile.
not am venit se
Domnule Ciulic,
zise ea,

www.dacoromanica.ro

294

VECINII II

va multumim pentru marea D-voastre bunhtate si

vh intoarcem casa pe dos.
Lash, Cocoanh, lash,
rhspunse el;
nu 0
nirnic. Tot asa sg. fie!

Paharul Ceciliei era puin; nu mai era chip sh

se sthpaneasch: ea incepn sh, plangh, amarnic.

Agata iar se fad' rosie, iar Ciulic se sperie

din nou.

In acelasi timp se sperie insh si cotoiul si husti!

schpa din bralele lui Bocu drept spre usa despre

schri, tsi mai departe, in largul curtii: Bocu se luk

duph el tipand, iarh, Ermil duph Bocu shrind inteun.

picior.

Ce e, Cecilio dragh? intreba Agata plecandu-se

spre singura ei filch.

De ce plangi, drhguth? o intreba i Ciulic cu
multh gingAsie.

Cecilia ii arunch o chuthturh plina de manie,

apoi zise Du te! si-i dete branci.
oCecilio! strigh Agata desnAdhjduith i vol sh.
is dela dansa tava infAsurata'n hartie.
Atat ii mai trebuia Ceciliei.
Ah! ah!
tips ea,
sh uupe itia ooza, sh
uupe!
Ciulic era desnAdhjduit acum i el.
Drhguth!
Uite, indrhicita aceea. de pisich!

Lash c'o batem noi,

zise el de tot muiat, apoi
se pleca din nou spre copilh, c'a s'o mangaie, s'o
impace.

Dac'ar fi ridicat un vas cu agbiasmh din apa

Iordanului, el n'ar fi fost cuprins de grija sfiioash

ce-1 cuprinse, and simti atingerea trupuiui fraged,
ginga i rotund.

El ii netezi phrul de pe frunte.

Jar Cecilia se alipi de dansul,

placea, tatei.

www.dacoromanica.ro

asa cum ii

VEC1NII II

295

zise apoi peste putin ridicand ochii

Cocoang!
ii indreptandu-i spre Agata.
Esti D-ta din Bucuresti?
Nu.
raspunse ea mirata.
De ce?),

Mereu mi se pare ca to -am mai vazut undeva

si nu stiu undo.
raspunse ea.
Eu sunt BuNu se poate,
covineanca
numai de vre-o trei ani am venit
Mg sgmuiti cu cineva? Dar,
la Bucuresti.
Cecilio, nu-i dai to D-lui Ciulic nimic?

urma ea.

raspunse
Eu vreau sa fiu si eu cu Ermil!
Cecilia i -i dote lui Ciulic hartia cea roza, apoi
pleca.

Ciulic era foarte stramtorat. Tinea hartia prinsg

cu ace in doua degete, departe de trup, si nu stia
ce-i in ea, nici ce sa faca cu ea.
un scum
Uu lucru de nimic, gral Agata,
facut de mama mea, asa printre
de reamintire,
picaturi, cand ma lasau copiii'n pace.
Ea lua apoi hartia, scoase acele cu degetele ei
marunte, intinse tavita de masa si aseza vasul cu
bilete de vizita pe ea.
Nu, Cocoana!
strigh Ciulic si sari ca sa iea
vasul si OA pun iar pe masa.
Neat de asa
lucru frumos! Asta e pentru oameni, care stiu sa-1
pretuiasca.

Agata nu mai putea sa stea, fiindcg nu mai stia

ce sa zica *si ce sa. faca. Apoi copiii ei nu mai erau
la dansa si eine, tie de ce se vor mai fi apucat.
i in adevar Cecilia nu se'nselase, cand isi facuse

gandul, ca mari fericiri trebue sa fie la mijloc,

duck' fratii ei stau atata timp impreung fara-ca sa

li se auda. gura.
Alergand dupg cotoiul, care cunostea foarte bine
preajma casei lui Ciulic, Bocu $i Ermil au intrat
in Sopron si-au dat de trasura cea noun.

www.dacoromanica.ro

296

VECINII II

strigh Ermil cuprins de fiori,

0 trasurit!
o trasur'a adevalatA.
Cail cai!
strigh 6i Bocu, om scurt la vorba.
Aia!

Nu mai era chip sa'-i iai de acolo: Ermil, cocotat pe capra, many caii cu un biciu improvizat de
baba, iar Cecilia si Bocu se rasfatau pe perinile
din fund.

0 Doainne! se tangul Agata, pe care o cu-

prinse saMtimantul,
ei au s'a restoarne in
urma toata casa.
Ciulic privea ins'a cu ochii plini de lacra'ini.
Era nascut in mahalaua Lipovenilor; acolo si-a
petrecut anii copilgriei, si inima i se tunplii de o
nespusg dulceatit, cand vazii bucuria copiilor: era

bucuria lui de odinioara bucuria for de acum: se

vedea,

par'ca, uitandu-se la dansii, el insu-si

pe sine.

zise el staruitor,
lash -i in grija
Cocoang,
noastrA, ca ti-i aduce baba acasa. Nu stii D-ta ce
e asta! Tot stit trAsura de atata timp de geaba aici!

Era greu pentru Agata, dar mai era la mijloc

si Dorin.

De ce n'am eu acum i cai!

i,i zise barannl
dupil plecarea Agatei.
Adica
par'ca nu sunt destui cai la Bucuresti?
Chiar aci, in strada cealalta, e Contu, birjarul

care se plange ca prea ii sunt multi caii.

strigh el,

Baba!

dute la Contu si spune-i

sa trimitil un birjar cu doi cai inhilmati, ca sit-i

punem la tritsura mea. Nu-i asa!? le zise
Punem caii i mergem la *osele.
Cai adevrirati!? striga Ermil ingrozit.
Cai vii!? strigh Cecilia uimita.

apoi copiilor.

Bocu nu striga nimic, dar radea de i se intin-

www.dacoromanica.ro

VICCINII II

99-1

sese gura panala urechi si i se vedeau toti dintii:

era tin lucru mare la mijloc, de sigur foarte mare.
mai era inert un dar.
Dar
Ia still putin!
striga, Ciulic, cand vrtzii, ca
Baba e sa, lash' din curte.
Spune-i lui Contu,
ci-i plates cu doi lei ceasul, desi tra'sura e a mea!
Bine!
gral baba care-si cunostea stalpanul,
si iar pleca.

Stal!
strigh el din nou.
fi dau si doi si
jumiltate, dar, to intelegi, targuieste-te en el.
Da da!
ii rilspunse baba si iesi.
Agata si Calin auziau din casa de pe maidan
o ne mai pomenita galagie in curtea vecinului ;

erau insa, tipete de bucurie

srt

si se bucurau farA-ca

stie de ce.

De!
slabiciunile balranetelor!
gral Ciulic
dandu-se invins bucuriei ce -1 cuprinsese si pe el.

Adicil de ce sa nu mi-o fac eu mie asta!?

CAP. VIII.
Zilele copileirief.

Soarele apune si soarele rilsare, dar lumina

vietii numai din suflet izvorAste.
Plecand cu tra'sura plina, de copii la osele;
Ciulic era voios, abia insA sosit la capul podului

el stia cat de voios a fost in clipa plecarii sale

de acasil.

Bocu, pe care-1 luase la dreapta lui, muiat de

aier si de miscare, inert pela Plata Teatrului ador-

mise; iar mai in colo, pela Visterie, adonnl si

www.dacoromanica.ro

VicINII n

298

Cecilia, pe care o luase la stanga. Ermil, a ramas

pe capra, ca sa vaza cum merg caii, se domolise
nu mai era copilul plin de viat5.
si el,
Era duss buouria, si a copiilor, si a lui!
Trecand dealungul soselei spre Baneasa, printre teii cu frunzele ingalbenite, dar inc5 nescuturate, Be simtea si el muiat, ii venea s-si inchiz5
ochii

ca s nu mai vaz5'n posomorata zi de

toamna lucruri lipsite de orisice farmec.

Birjarul avea legea lui si se Linea de sea: el mans
Inainte pang la rondul al doilea, -apbt,se opt% ca
s mai rasufle caii si sa" iea boerii aier.
Intoarcem?
intreba el, -uitandu-se inapoi,

and asteptarea i se Ora prea lunga.

Ciulic tresari si isi deschise ochii, apoi se uita

foarte mirat imprejur.

Nu trecusera decat vreo dourtzeci de minute

decand adormise; om ins5, care nu stia ce va s5
zic5 somnul de zi, el se simtea ca si cand ar fi
trecut la raijloc o lungl noapte de iarna, si somnul
ii fusese atat de dulce, incat nu se putelt desmetici,
cum a ajuns el aici, in mijlocul campului.
El scoase ceasornicul, si mare ii fu mirarea, cand'

se incredint5, ca era abia oara, card el pleca, de

obiceiu in piatA.
Ermil se mai inviorase, dar ceilalti doi copii tot
dormiau, si-i era par'c5-1 durea sa'-i destepte puind
trAsura in miscare.

Da!
ins5 era tocmai timpul, and el pleca la
pinta, apoi si caii steteau de geaba.
Mang

asa mai incet!

ii zise el birjarului.

Cecilia se desteptl razand, iar Bocu, om de o

fire mai indArAtnich', incepa sa marie.

Da!
isi zise Ciulic,
un adevarat b5lat
numai asa se poate destepta din scrim.

www.dacoromanica.ro

VEV,INII II

299

Era posomorcat'r ziva, dar era placuta, linitita

i

calda.

Sosind trasura iar la capul Podului, ochii lui

Ciulic se furisara dealungul soselei Bonaparte spre
Obor, spre mahalaua Lipovenilor, i un fior rece

trecii prin inima lui.

Oarecum pe ascuns, ca un copil care fuge de
acasa, el ii facu birjarului semn s apuce la gtanga,
Ce era adeca, daca astazi el nu mai merges prin
piata!?
Voia sa treaca,. asa cu copiii, prin ma-

halaua in care a copilarit, si pe la Obor i apoi

sa se intoarca pe Podul targului de afara.
Un 'nisei! isi zise el peste putin necalit.
Da! era un miel Confu din Dealul Spirii.
li plates cu doi lei si treizeci de bani ceasul si
tot u trimisese nite cai proti, cari mergeau ca boii.

Da-le biciu! ii strigh el birjarului.

Sus in Dealul Spirii, Cocoana Marita si Cocoana

Tinca si Cocoana Sevastita si toate celelalte Cocoane, care mai sunt prin partea locului, nu erau
Cocoane, carora putin le pass de cele ce se petrec
in lume. Ferit -a Sfantul! le vedeau si le stiau toate,
ha chiar si mai mult decat toate cate erau de stiut.

Ele stiau dar foarte bine, ca. Ciulic si-a cumparat

cai si a iesit cu copiii Agatei la plimbare. Ba, din

vorba in vorba, ele au aflat si de ce.

De ce!?
Era cu ochi i cu sprancene! Se putea care, ca
ele sa nu inteleaga, ca el a prins o mare slabiciune
pentru Agata? Si e mare lucru slabiciunea, care
vine la batranete!
E insit lucru stiut, ca numai in colt, la Pisica
cu clopotel, se lamuriau lucrurile, iar aici oamenii

erau de alts parere.

D-1 Costica Falangiu, era precum stim, om ina1t,

chipe si totdeauna ca scos din cutie; it strica

www.dacoromanica.ro

:co

'VECINII II

insg, un lucru,
ca era prea gra'bit si umbla prea
jute, n'ajungeai niciodata sad vezi bine. Acura, de

cateva zile, el umbla mai incet si leganandu-se,

oarecum din calcaie. Se simtea, omul, -fiindcg stia,

ca, toti se uita dupa dansul, cancl trece dealungul

ulitei netezandu-si favoritele, de sigur cele mai

frumoase fovorite in Dealul Spirii.
Era deci un lucru firesc, daca ii placea sa treaca
pe la Pisica, unde toti ii dedeau dreptate.
Iar Falangiu totdeauna a zis, ca Ciulic e eel mai
bun om, desi el abia acum s'a dat de gol.
N'am zis eu!?
striga si d-1 Cesare Bufnea.
Un adevarat filantrop, care da, precum zice
Nenea Ghita, cu dreapta faro ca sa stie stanga!
Multi s'au procopsit pe urma lui!
Asa e! asa e!

gnu Ghita.

Iar acum esise cu trasura pling, de copii

la

plimbare.
D-1 Cesare Bufnea simp, ca sprancenele iar i se

ridica in sus, si se ridich si el de pe scaun.

Domnilor, gra) apoi sorios,eu cred, ca ar fi
un lucru potrivit cu caracterul in adevar neobicinuit

al imprejurarilor actuale, dacg, acum, cand el se

va intoarce, trecand pe aici, de in plimbare, i-am
face o mica manifestatiune de simpatii. Nu pentruca

ar fi, poate, nevoie de ea, ci pentruca este bine,

este in interesul celor ce se lupta cu mizeria, ca
vartutea sit fie incurajata si sa vaza exploatatorii
*mizerabili, cum stie societatea sa aprecieze binefacerile.
Bravo! bravo!

Mai ales d-1 Costica Falangiu era incantat de

aceasta idee de pacinica manifestatiune, care ii
faced lui mare onoare.
Singur Ghita, care-1 cun.ostea mai bine de cat
ceilalti pe Ciulic, sta'ruia 81 nu umble dripa prostii,

www.dacoromanica.ro

VECINII Jr

:301

ca Ciulic nu e omul, cu care se pot face asemenea.

glume. E tusk' lucru de tot greu sa ai tuic0, veche

si in adevar curata, sa li-o dai bucuros celor ce

ti-o cer si apoi sa to lupti to singur cu ei dupace
viata li s'a indulcit de ea. Un lucru Ins tot a
castigat Ghita: manifesta1iunea n'a iesit atat de
impozanta cum d-1 Cesare Bufnea ar fi voit s'o faca.

Cand trasura lui Ciulic se ivi in departare, d-1.

Bufnea, omul cu tarie de convingere, iesi in capul
scarii, iar vreo alti zece dintre cei de fata se luara,

dupa dansul si se .oprira la scara; cei multi insa

au ramas in pravalie, iar d-1 Costica Falangiu

se trase Intr'un colt. Ghita era cu toate aceste

sigur, ca Ciulic are sa opreasca birja, ca sa le
spuna, precum u era obiceiul, ca sunt niste betivi
niste caraghiosi.

Mare ii fu tsar mirarea, cand vazu ca el trece

voios inainte, ba se mai uith inapoi, ca s salute
Inca odata pe d-1 Bufnea, care strigh:
Sit traiasca filantropul Ciulic!
Ghita nu stia, ca Ciulic a fost pe la Obor
si prin mahalaua Lipovenilor, ca el se obicinuise,
De!

ca toti sa raza, cand 11 intalnesc, si ca mult ii

placea sa traiascit.

Da, era frumos, era placut, era bine sa vezi_

oamenii mereu voioei.

Abia seam, dupa ce ramase singur, el so Bete

incetul cu incetul unei senine intristari.
Atat de mult traise in ziva acum trecuta, 'Meat
abia I i mai aducea aminte, cand a fost ca el stergea
praful de pe mobila din salon cu carpa cea curata:

Doamne! cate a vazut, win cate a trecut, cate

gandit, cate simtiri s'au strecurat ropede una dupa
alta prin sufletul lui!
Tar acam era grozav de singur in casa, lui cea
mare si desearta.

www.dacoromanica.ro

302

VECINII 11

El se culca, la ora obicinuita si stinse, ca in

tocleauna, lumanarea; dar nu mai puteh sa doarma

ca alta data. .

Atipi, ce-i drept, insa peste putin tresarl si iar

apoi iar 11 fura somnul si se destepta

si iarasi.
Dormea, iepureste.
. si iarasi

se destepth;
.

Isi perduse somnul dormind peste zi.

Asa prin intunerec se desfasura, fara de sir si
{aril, de legatura, fireasca, un nesfarsit tdtleauna
in fa-0, lui. Erau, par'ca, toate de o data si la un
loc, numai Ca el nu. puteh sa le treaca decat rand
pe rand prin inintea lui. 0 vedea pe Agata urcand ca o porumbita scarile si se vedea, tot atunci
si el insu-si pe sine in sopronul lui Ivan Baratov,
sus pe capra, manand, ca Ermil, caii. Vedea, casa
de pe maidan si deodata cu ea, departe in mahalaua
Lipovenilor, floarea alba a socului batr'an, de care
muma-sa lega, franghia, si rufele intinse pe fran-

ghie si pe sine insu-si se vedea atarnandu-se de

franghie. Apoi iar vedeh copiii urcati in trasura
lui,
pe Serghie Papuschin, vecinul de peste
drum, span cu buza crapata, si gros ca un butoiu,
vedea Oborul, balta de la Tei, balciul de
la Pantelimon,
lumea risipita pe campul de la
Filaret
si pe sine se vedea pretutindeni batand
clestele la gratar.
Le vedea toate, dar nu ca alte dati, aducandusi-le numai aminte, ci ca'n aievea, in plina lumina,

ca sa, le pipai cu mana.

Era ca un vis care
se urmeaza si dupace te-ai desteptat si apoi isi
schimba mersul dupace atipesti din nou.
Mune
nu mai erau cum an fost si inima lui sangera, ca
s'au schimbat atatea din frumoase ce erau in mai
filet de farmec. Nespus de mult era lumina in acea

lume trecuta, nespus de senin cerul, de alba Apada si de blanda' adierea vantului de primavara.
www.dacoromanica.ro

VECINII a

303

Deodata, tarziu duph miezul noptii, el se ridich

in pat si, treaz ca si cand n'ar fi dormit toath

noaptea, intinse mana sa caute chibritul si sa aprinza lumanarea.
Voia sa se incredinteze vAzand cu ochii lui, ca

se afla, cum stih el, in adevar in casa lui.

Mama lui, inalta si subtirich, cu gropite'n obrajii

curati, cu glasul oarecum in douh corzi, un glas

care rade plangand, cu aierul dulce duios, mama
lui cea amilrath i asprh,
el a vazut -o in vis si
era voioasa.
oDoamne! Doamneb'
plansul.

strigh el si-1 nhphdi

Nu *Eh, cand a murit mama lui; nu stia, uncle

sa -i puny crucea, nu in ce fel sa insemneze trecerea ei prin lumea aceasta: u veneh sa, se scoale
si sa plece, si se duca, mereu sa se duch, sa caute,
mereu sa caute si sa nu se mai opreasch panhee
nu va fi gash mormantul ei.
Dar unde?
uncle!?
El stinse repede lumanarea si se asezh iar in
culcusul lui si-si vari capul in perini, ca sa
adoarma din nou i s'o mai vaza.

Erh peste putina, sa nu i se mai arate, cand

sufletul lui era atat de p1M de dansa.

A mai si vazut -o, poate, dar dimineata, destep-

tandu-se, el nu-si mai aduceh aminte de cele

vazute prin vis i vedea numai gropitele din

obrajii curati ai Agatei, care atat de mult semana

cu mama lui si era si ea mama.

www.dacoromanica.ro

804

VEC1NH H

CAP. 1X.

0 zi de toamna.
Patru copii neastamparati, un om bolnav, Agata

si Ciulic fac la un be sapte suflete: desi dar harabaua era una din cele maxi, a ramas vorba, ca
harabagiul sa meargiti pe jos.
Ciulic merges si el cu harabagiul.

Nu c'ar fi voit, poate, sa scape de copiii care

nu-i mai dedeau pace; nu, inclrazneala copiilor
era chiar o mangaiere pentru dansul; harabaua
era insa acoperita, cu rogojina, si el void sa se
Apoi d-1 Cain
bucure de ziva cea frumoasil.
se supara, cand copiii erau prea indrazneti, si el
Linea, ca nimeni in lume si mai ales d-1 Cahn sa
nu se supere.

Atat era el de impacat cu sine si cu lumea

incat ar fi voit ca toata lumea sa- fie voioasa i

sa se bucure dimprenna cu dansul de frumoasa.
zi de toamna.
El cu toate aceste nu prea vedea frumusetele
acestei zile.

Mergand asa singur, el vedea, Drivind departe

innainte, ceeace nu era Inca de cat in gandul lab
Cumparase cu un pret de nimic maidanul eel

mare si mai era in targ si cu vecinii din fund,

ca sa mai cumpere Inca doua Tocuri, care iesiau

tocmai in strada cealalta. Nu erau Inca cumparate,
dar el vedea in gandul lei cele patru locuri Impreunate Intr'unul singur, o grading mare, iar in
gradina o multime de case, fiestecare de cite doua
incaperi, o bucatarie si o camara, fiestecare eu
d.upa planul, pe care i-1 fmtcuse
curticica ei,

www.dacoromanica.ro

VECIN11 11

305

arhitectul primariei in intelcgere si en Bencescu,

Nu era inca gata planul casei marl, pentru

,coala sl pentru Epitropie: el o vedea insa si pe
aceasta, in mijloc, ha vedea, sus pe fatada, scrise
en litere marl, si vorbele: Azilul Ana Ciulic.
Lin singer lucru nu era inca hotarat.
in actul de fondatiune, pe care 1-1 facuse Bencescu,
se spunea deslusit, ca chiriase nu pot sa, fie de
-

eat vgduve cu copii, cif, chiria este de un napoleon

pe Irma pentru vrtduvele, care au numai cite un

cppil si ca li se scad cate doi lei pentru fiestecare
copil, vaduvelor cu mai multi copii; eh' din chiriile

aceste li se dau ajutoare altor vaduve cu copii

i ca scoala e si ea numai pentru copii de vaduve:

Agata era cu toate aceste de parerea, ca ar fi

line sit se mai puny pe fatada, cu litere mai mici,

t;i vorbele: oFondat de Paraschiv Ciu lic, pentru
vdduve cu copii.

Erau prea multe vorbe, si el n'ar fi voit sa se

inahneaseg Agata.

Din cand in cand el se opria si se uita inapoi,

ca sit vaza ce mai fac cei din haraba, si atunci
fata lui- se intuneca pe o clips, de oarece Agata

era tot ingrijatg.

Sc sinttea oarecum de prisos in lumea aceasta:
nimeni nu mai aveh trebuinta de dansa; nimeni
nil mai Linea seamy dP vorbele ei.
Era o adefarata nebunie sg plece cu barbatul
ei bolnav in cafe atat de lunga, tocmai la Carligi,

tinde nu poate gas1 nici medic. Zadarnice au

fost insa staruintele ei, fiindca Ciu lic tines,, ca sa
nu mai stew, de geaba casa lui; iarg, Galin se bucura,

cit n'are sit plateasch' chirie si ca lemnele sunt

ieftine. S'au inteles ei intre dansii, apoi Calin i-a
dat bani lui Ciulic, ca sa cumpere malaiu si fainit
de grau, signing, costite afumate, de ale bacrtniei,
1. Sim idi.

Nuvele.

20

www.dacoromanica.ro

306

VECESII II

ce-a tiut i ce-a voit el; dansa nici ci stia ce

are in cei trei saci mari din fundul harabalei.
Tot ka a fost si la Targoviste: ei singuri stian
ce fac, ce dreg. Ea a sthruit sh mai stea acolo
vre-o zi, douh, ca bolnavul sit odibneasch; el insh

n'a voit; zicea ca, e prea scumpa viata. Iar

acum nici nu mai era sincer: zicea ch se simte

bine, child ea vedea, ca el genie pe ascunsele; it

auzea tusind cute o (lath pe'nfundate si era siguril,
ca i s'au obrintit genunchele.

Dei nu era dar frig, Ciulic a desbrhcat blana

sa, ca sh-1 acopere pe bolnav cu ea: in. zadar insh,

caci Agata tot intreba mereu dach mai e mult

panh la Carligi.
Se intelege, ch mai era, de oarece nu trecuseril
nici hanul, unde era drumul jumhtate.

Intrat in valea Dambovitei, drumul e croit pe

coastele dela dreapta raulni, dealungul viii lungi,

care din ce in ce se stramteazh. Pi durile de pe

coastele acestea se vhd din depirtare ca 1.1n mare

covor in fel de fel de fete. Jos, de-a lungul

drumului, stint mai ales nuci britrani si grosi
acoperiti de un frunzi inch des, dar atins do
asprimea vanturilor tomnatice i oarecum istovit.

Nu stint douh frunze la fel, dar toate impreunh

lash in ochi simtirea dulce a unui verde, care
bate'n galben. Mai la deal i pe ici pe colo prin
acest verde ies la ivealh pete mai inici on mai

mari, fkii prelungi on cotite in fel de fel de

chipuri, ici roeata sangerului on a frasinului,

colo verdeata crudh a stejarului indruittnic, iar
mai departe galbenul teiu i, printre toate, risipit,
albul plopilor si al rAchitei,
un nesecat amestec
de colori i de forme.

La stanga, valea cea lungh, suet taring sadite

cu pruni, lungi i nenumilrate siruri de pruni,

www.dacoromanica.ro

307

VECINII 11

o uimitoare icoanti a urmelor de lucrare omeneascri.

Inainte, in sfarsit, departe spre fundul vAii, in
zarea albAstrie, se ingrAmAdesc muntii dela izvoarele Dambovitei, cinci randuri unul peste altul,
en piscul PApusii deasupra.
Cerul e senin, ri-o adiere linA, aproape calda,
se smite clespre sesul nesfarsit.
E pi cat de atatea frumuseti!
lic se opreste
si so vita inainte: intrat asa de odatA, in vale, nu
mai stie la ce A,' se uite, ce sit vazti, inainte de
toate. El se uitti inapoi si acum rade, fiindcrt Agata
rade si ea arritand inainte spre fundul vriii.
Drept rAspuns, aratA si el, tot inainte, spre zidurile albe, care, sus pe deal, ie,s la ivealA din
desimea nucilor; acolo e hanul, nude an A facii,
eel din urrn5, popas.
Agata ar fi mai bucuroasii, clacti s'ar ti mai
aproape de Carligi; se bucurit insit d. Cillin, A, in
curand se va mai opri harabaua, si se bucurA mai
ales copiii, cArora incepuse a li se uri in cuibarul
lor. Inimile for deschise, numai pentru lucruri mici
mar printre ele rtimrisitele porumbistilor,

gi apropiate, rtimaneau reci in fata muntilor perduti

in zarea clepArtArii, dar Altau in fata focului ce

peste vre-o jumAtate de ceas falfaia la marginea
padurii.

Ar fi fort gata Ermil si Cecilia sit adune toate

vreascurile din pAdurea cea mare si sa i le aducti
lui Ciulic, in vreme ce Bocu stetea ca'ntepenit, eft

manile la spate si privind cu ochi marl cand la

flacitrile vii, cand la braranul, care-si cioplea frigarea si pociumbii pentru ceaun, ceaunul lui eel
spAlat de baba.
Agata era amriratA. El voia SA le facit singur
toate, sit frigA fleicile si muschiul, sit punti de mAmAligti,

pants chiar si cafelele,

el si numai el !

www.dacoromanica.ro

008

VECINII II

Lash', Cocoana, lass,

ii zicea,

ca'n asta

m'am pomenit eu pe lume, in asta mi-am trait

traiul; asta e lucrul, la care ma pricep si eu odata!*

Nici ca s'ar fi putut altfel!

Cumparase el insu-si, la Targoviste, cum stia
el sa aleagg, fleica si muschiul, luase gratarul lui
de acasa, pentrnca sa nu-si mai faca treaba, eu
iar Dumnezeu mai daduse

hangiul,

zi fru-

moasa, incat tot sa stai la focul de la marginea

padurii invartind frigarea.

Dar Agata n'avea astampar.
S'a bucurat ca sotul ei, chinuit de drum, a ador-

mit in curand dupa sosirea for la han. Trecuse

insa un teas, si el tot nu se mai destepth. Sommil

acesta nu-i pareh, ei a bine! In zadar spuneh Ciulic,
ca asta e sanatate, asta e viata, ca nimic nu poate

sa-i faca mai mult bine cleat un somn sdravan

in aier curat, aici la umbra de nut: ea ar fi voit
sa -1 destepte, si din and in cand ii veneer gandul,

ca n'are sa se mai destepte, data, -1 va mai lash

sa doarina.
Lasa-1, Cocoana,

gral Ciulic razand.

Asta

li se intampla cite -o data unora ca mine, fiindca

n'au din ce sa-si ducii, viata mai departe: el insg
adung puteri, cand doanned)
Si totu-si, and muschiul era fript gata, dedei
si Ciulic cu socoteala, ca tot e prea lung somnul
bolnavului Si ca, n ar fi rau, data, Agata l'ar destepth, ca sa manance. Pacat ar fi fost, de asemenea
frumusetal de muschiu, ca sa se raceasca on sa mai

fie tinut in frigare pans ce-i va fi secat sucul.

Muschiul bine fript trebue sa-1 mananci fierbinte

si plin de sue: asta-i sanatate, asta-i putere.
Si erh, in adevar, o mare multumire sa-1 vezi
pe Galin mancand bucatile, pe care Ciulic i be taia
in felioare subtiri de pe frigare.

www.dacoromanica.ro

VECINTI II

309

Va mai fi fost fruit indoiala la mijloc ei oboseala

drunrului, aierul cel proaspat si somnul cel dulce,

destul a d-I CMin nu se mai satura.

Agata se uith insa la fata lui slaba, la obrajii lui

ii era par'a
aceasta e cea din urina mancare a lui si strtruia
mereu sit nu mai manance.
cuprinsi de roseata, si la ochii lui
Lasa-1, Cocoan

ii zise iar Ciulic, care bra-

nise in viata lui atat de multi oameni, dar abia

acum aflase ce va-sa-zica multumirea de a vedea

pe altii mancand cu potta. Va fi fost flamand
c1-1 Galin, dar Ciulic era nesatios.

Bleat ar fi fost apoi si de vinul eel negru, care

de atata timp stAtuse de gcaba in pivnita lui. El
insusi l'a cumprtrat chiar din vie, (e1 l'a pritocit
Base ani dearandul, el l'a tras acum in butelii:
era curat ca aurul, aclevarata, sanatate, adevgrata
putere.

Luase, cc -i drept, numai zece butelii, fiindcit

vinul acesta se bea numai putin cute putin; acum
insa,, de astadata, bolnavul putea, s'a bea si mai
mult,
asa putin cate putin.
Caci era atat de frumoasa ziva si atat de bine
acolo la marginea padurii.

Pacat numai ca zilele de toanma, cu cat stint

mai frumoase, en atat sunt si mai scurte si mai

&muse la schimbari.
li mai ramase lui Ciulic multumirea de a vedea
cu ccita pofta mananca Agata si copiii. El insa nu
puteit sa, manance. Zicea, ca s'a saturat cu mirosul.
Agata era insa, iugrijata, fiindca stik, ca noaptea
trecuta, la Targoviste, n'a putut dorml.
hi stri-

case rosturile lui cele vechi si bune.

Dar din multuinire 'n multumire Ciulic se po-

men1 ca ziva e trecutA, si soarele se apropia de culmile muntilor, cand harabaua se puse iar in miscare.

www.dacoromanica.ro

310

VECIN1I II

Ciulic se urea acum i el, fiindca de aici inainte

drumul era mai rau Si trecea pc ici pe colo prin

albia raului, peste bolovani, ha chiar prin valurile iuti.
Cand harabaua se hurduca, on trecea prin apa,
copiii saltan de bucurie, Agata era cuprinsa de
groazil, iar d-1 Calin gemea i-i facea, mustrari.

Pe'nserate se porni un vant aspru i din toate

pantile se ivira nouri iernatici, care acoperira incetul cu incetnl tot cerul: erau semne de crivat,
i harabagiul le spunea, ea nu mai e chip sa soseasca cu ziva It Carligi!
Batranul se dote iar pe jos, ea sit -.5i mai intinza
vinele i sa se clesmorteasca.
Agata ar fi voit sa-1 opreasca, dar nu putea.
Tocmai fiindca era frig, ea nu putea sa is blana
de pe sotul ei; iar fart de blana ii era batranului
won frig in haraba.
Greu de tot a fost drumul pans in Carligi.
intun.ecandu-se, copiii an inceput sa se neliniteasca, dar au plans cat an plans, apoi, obositi de
drum i amortiti de frig, an adormit unul dupa
altul, fta, claie peste grarnada, i Agata a ramas
cu inima incletata intre bolnavul ce gemea intr'un
fel de amorteala somnoroasa, i batranul, care abia

se mai tinea pe picioare.

Ciulic nu se simtea, cu toate aceste catu-i de
putin obosit: se reivisera, par'ca, in vinele lui toate
puterile tineretelor.
Era o nebunie sa, crilatoreasca ei acum, pe 'ntunerec, cu harabaua piing de oameni vii, pe drumaxi cotite i costie, peste bolovani Si prin valuri
de apa curgatoare, temandu-se la tot pasul, ca vor

da 'n gropi, 0, se vor rasturna, ca valurile vor

ink harabaua. Dar n'aveau incotro: trebueau sit,
urmeze drumul prin acest pustiu intunecat. Extra

www.dacoromanica.ro

VECINII II

311

vina o purta, el. El, omul bdtran, omul chibzuit,

tocmai acum, cAnd atat de bine ar fi trebuit sh,
le potriveasca toate, a fricut ce a fdcut ca sd innopteze pe drum. Nu era destul, cis n'au ascultat

de Agata, ci au pornit la drum atat de lung si

n'au odihnit, cum a zis ea, la Targoviste, dar acum

a mai si bilgat-o in toate spaimele si
tine stie!?
Doamne fereste!

El se uith din tend in tend inapoi, ca la o

icoand sfantil, la femea inteleaptd, care nu se gan-

deste nici odath la sine, ci poarth grije de altii.

ii strigh
Nu to teme!
sd, nn -ti fie fried,
el,
ci sunt eu aici!
si merges, tiind caii de
chpdstru, inaintea harabali, pipdia cu piciorul bolovanii, trecea prin rau cum treci vara prin iarba
mare,
duceh harabaua cum carmaciul duce corabia in Limp de furtund.
Nu to teine!
striga si inima ii radea, cat
toate merg bine.
Agate sedea la locul ei, se inchina mereu, se
nigh lui Dumnezeu si se dildea pe sine dinpreuni
cu ai soli in paza Maici Preacurate. Yi era cite
odata ca si tend unul din amandoi ar trebul ss
piarii in drumul acesta.
Auzi!?
striga, de odath bh.tranul cuprins-de
vie bucurie.
Aceia sunt cainii de la Carligi !
Era vestea mantuirii.
Agate incepn sa plangd si iar si iar se inchina.
ingrijitorul mosioarei, un sitean harnic, nestiind
ca sthpanul are s soseascd, se culcase la timpul
obicinuit, si singuri Foltea si Bursuc, dulaii curtii,
li-au esit crildtorilor innoptati in cale.
Deoarece atat tarinile, cat si prunistile erau
date en invoiald la siiteni, Ciulic nu mai fusese
pe la mosia lui decat patru ani in urinri, tend a
f cut o theturd in pridure. El se dete dar in do-

www.dacoromanica.ro

312

v>Jcnvn II

sul harabalei, cand cainii se apropieara. Foltea insa

si Bursae se oprird, incepura sit dea din coach,

apoi, saltand de bucurie, se apropiara pe pitite

de dansul, 'ea sh'i linga maim.
De!
de!
de!
zise batranul mulct.

LA aducea aminte, cat i-a batut si cum se ascundeau cand it vedeau, 51-i era rusine, ca nu-si.
mai acluce aminte cum ii chiaing, ea siti-i mangae
zicandu-le pe name.
De! de!
zise iar si le netezi pitirul de pe
gat, apoi, in vreme ce harabagiul se opintea sil
deschiza poarta, el trase caii de urechi ,i-i mangaie batandu-i pu palma,
bietele de dobitoace

cliinuite!

CAP. X.
Criza.

Tree toate'n lumea aeeasta, si cele bane,

si

cele rele.
Sosita'n casa, in care area sgssi petreacZi lama,

Agata se simtea obosita, dar

si impacatii,
ca omul, care dupg, marl griji si multe priniejdii
se vede iesit, in sfeirsit, la bun capitit.
Copiii, cazuti in swim whine, nu s'au desteptat
nici cand i-au ridicat din baraba, nici cand i-au
desbracat, ca sit,/ cake in paturile asternute ill
pripg.

1)-1 Cahn se vgita, ce-i drept, si zicea ca se

sinite foarte rau; nici cii s'ar fi putut hag, ca el
sA se siinta bine dupa drumul cel grew, si vu-

www.dacoromanica.ro

VECINII a

313

zandu-1 iar in culcusul 1ini tlt, ea-i multumea lui

Dumnezeu ca-1 stie scapat.
De geaba-i zicea dar Ciulic sa le lase toate cum

sunt, in haraba, caci Foltea si Bursuc sunt mai

buni paznici decat toti gardistii din Dealul Spirii:

ea n'avea ticna, daca nu le stia toate descarcate

si pus fiestecare lucru la local lui.
Ciulic se duse dar sa se premeneascrt, pentruca apoi sit vie sa-i ajute si
arate care uncle
si in ce fel.
Trecand insa la intoarcerea lui, el intro la d-1
Cahn, pe care-1 apucasera fierbintelile.

Bine ar fi fost, zise el, dac'am mai fi

stat, cum zicea. Agata, la Targoviste.
Se'intelege c'ar fi fost bine!
raspunse batranul.
Bi par'c4' tot am mtincat prea mult,
adaose
Citlin.

gra,i brtBi ai bout, se intelege, prea mult,

tranul stramtorat.
Apoi drumul pe'ntuneric!
Dar o sa treacit si asta!

Nu-i vorbit, el nu era ingrijat; in gandul lui

toate mergeau bine si nici ca se putea ca ceva in

lumea aceasta sa, mearga, rail. 0 stia insa, pe Agata

si'l cuprindea un fel de desnadajcluire, cand se

gandea la .spaima ce o va cuprinde, cand va alit,

ca sotul ei are fierbinteli. Ar fi fost gata sa-1 is
pe bolnav si sa-1 arunce in o putina, cu apt, rect.,
ca sa se astampere mai'nainte de a fi intrat ea.
Tn loc dar de a se duce sa-i ajute Agatei, el sit
duse dupri apt rece, ca samoaie carpe, sa le stoarca
bine si sit i le punt bolnavului la cap, la pantece
si pe genunche.
N'aibi nici o grija,
grtil el storcand carpele;
nu e in lume leac mai bun cleat aceasta; mane

dimineata ea to &este iar santos.

www.dacoromanica.ro

314

VECINII II

D-1 Ca lin se uith lung la dansul.

Nu era nisi ingrijat, dar it supara boala lui.

De o bneata de timp it apucase oarecum gandul,

ca data omul voievte, toate se pot, vi aeum se

uita cu mirare la batranul acesta, care ziva toata
a umblat pe jos, a dus timp de aproape douil
ceasuri liarabaua pe drumuri costive, peste bolovani, prin apa si acum stoarce carpele st i le pune

lui pe trup, ca sa-i astampere fierbintelile. Grozava vointa! Era peste putiinta ca ei amandoi sa
nu razbeasca? Simtea, ca svacnetele yi durerile
se alina, 1i capul i se lumineazii, child batranul ii
pune carpa rece, .i Inca una vi Inca, una, ca sa
nu dea ragaz fierbintelilor. i totuvi it cuprindea,
cate data groaza gandindu-se, ca, prea tare-vi
incordeaza batranul puterile.
Iar Agata se bucura, ca a ramas singura vi nu
i se mai pune nimeni in tale.
0 Doamne! Era atat de minunat aici la Carligi!
Patru odai marl, bucatarie, camara pretutindenea curat ca'n biserica.
Nu-i mai venea sa se culce. Devi se simtea ohosita moarta, trebuia sa mai iasa odata in cerdacul
eel mare, ca sa vaza in toata tiena preajma casei.
Tot mai bated vantul, dar norii se rarisera si

luna putin scazuta i i revarsa din cand in cand

razele peste vale, incat Agata putea sa vada, bine

curtea cea larga, casele de gospodarie, in care

vedea ingrijitorul, pomatul din dosul acelor case

coasta petroasa dincolo, peste ran.
Cate frumuseti adunate la un loe!
Din clipa, in care Ciulic li-a vorbit despre
Carligi, o cuprinsese un simtimant de mare ingrijare. Ii era ca si cand o mare durere i s'ar fi
pregatind, vi se temea de toate, le vedea toate'n
ram, se avtepta mereu la vre-o mare nenorocire.

www.dacoromanica.ro

VECINII II

315

Acum era, par'cg, stins simtimantul acesta din sufletul ei: vedea greutg.tile si primejdiile, prin care

a trecut, Si i se para. cg de aici inainte nimic nu

mai poate sg turbure sufletul ei. Da! Ciulic si bgrbatul ei aveau dreptate!
Cocoangl
gral Ciulic.
Lash c'o sh le mai

'

vezi celelalte si mane: acum to mai si culcg, fiindca

esti obositg.
Agata tresthi ca copilul prins cu degetul in oala
cu smantang.
((Da!
zise ea.
mg due,

Atat puteh si ea sg facg: sa asculte, sg se supang, sa-i fie pe plac.

trebue sa'
D-ta,
zise ea insg, peste putin,
fii chiar mai obosit decat mine
stint stgpanul casei si
Eu,
ii raspunse el,
trebue sa fiu cel din urmg.

Uite!
urma apoi,
colo sub nucii ce se vgd
in dosul casei e un sipot, o apg
s'o tot bei; vara

nu se incglzeste si iarna nu in.ghiata.

E adevgratg apg tgmgduitoare!
0 sa vezi mane,
e
foarte frumos aici!
i fiindcg el era stgpanul casei, iarg, dansa abia
acniu venise, incepii sg-i spung, care, cum si unde,
incat ar fi fost gata sa stea pang'n revgrsatul zorilor aici in cerdacul larg si bgtut mereu de vantul
aspru.
Agata asculta si privia si le simtea toate.
Era ca si cand acesti doi oameni, femeea tangrii
si batranul trecut de seaptezeci de ani, s'ar fi cgutat
viata for toatg unul pe altul si acum, dupace s'au
gasit, nu se mai pot despgrtl, caci se tern, cg iar
se vor perde.
AO! striga d-1 Calin_ din, cash'.

Ei alergarg amandoi la dansul.

www.dacoromanica.ro

VECINII II

316

Agata se sperie, cand vazii carpa la capul bolnavului.

gral Ciulic.
Nu e nimic!
Lasa, Cocoana!
Putintica fierbinteala. Du-te de te culca i te odihnete, ca-i faci rail stand Tanga dansul.

Agata se pleca asupra bolnavului, ca sa-i pipaie

pulsul.
Cum te siinti?
intreba ea ingrijata.
Foarte rau!
Dir-te i to culcii.
raspunse el.
De ce sa stati arnandoi? Multumirea d-lui calin
e sa te tie odihnind: fa-ne placerea aceasta!
Cum!?
zise ea intorcandu-se spre Ciulic,

d-ta vrei sa stai cu el!?

Lash', Cocoana,
raspunse batranul, dandu-i
bolnavului un pahar de apii.
Uite, aa vrau
eu!

Tiu!

Dar nu e nevoie, d-le Ciulic,

grra dansa staruitor. E lucru firesc ; trebuia sa aiba fierbinteli

dupii calatoria cea lungs. A spus i doctorul, ca
o sa-1 doara cglatoria, dar o sa-i faci mult bine.
La oriicare boal4' vin o data fierbinteli mari gi
apoi trece boala. Asta e criza! Zau! nu e nevoi!w
tiu eu, ca o si-i teaca, intimpina Ciulic.
dar i se mai alina durerile i i se stampara fierbintelile, data -i pun din cand in cand cite o carpii
uda.
Tiu eu s'o fac aceasta!
Uite,
mina
apoi aducand un jet in fata patului,
not batranii
ne odihnim Si aici destul de bine. Du-te in copiii
d-tale!
Da!

grill Agata retragandu-se cu inima grea.

Ar fi voit sa sarute mana bAtranului la plecare,
dar nu putea.
Fii linitit,

ii zise dar bolnavului, apoi trecii

in odaia de alaturi, la copiii ei.

Batranul schimba iar carpele, ca sa tamale
mereu reci.

www.dacoromanica.ro

VECINII IT

317

D-1 Galin ii privl- en inima deschisa in fatal,

apudt inana si i-o stranse.

Lash, ca are sa fie bine!

Stai linistit, ca sit

zise
adornii, ca, asta Are sa -ti faca mult bine!

el Incet, apoi Ii potrivi din non carpa la cap,

apasandu-o en palm, ca sit seazil bine.
El se lash in jet.
Abia acum, dupace maiodihni. putin si vinele
incepura, a i se lancezi, it cuprinse sirntimantul
de oboseala.

Picioarele ii erau incrt tot reci, parch perise

tot sangele din ele; madularile ii erau amortite;
incheeturile ii erau ca desfacute; din cand in cand

11 apnea eke un jungbiu, care pornia din spete

i trecea peste coaste.

N'ar fi putut cu toate aceste sit cloarrnii; era

mai treat, oarecum mai viiu decat on si cand.
Cum oare ar fi putut sit doarma, cand toate
mergeau atat de bine? Cum sit doarma, cand Agata
era la copiii ei, iar pe Calin i furase somata?
Era stins din sufletul to lni amarul vietii; sriferintele lui, sbuciumul vietii lui intregi ii pareau

numai a un vis urat, din care abia acum s a desteptat. Rob fusese, legat de mani si de picioare,
lipsit de aier si de lumina, si se sbuciuma inereu,
ca sa scape i sa fad. ce vrea el: acum sburii,
parch, prin lume si era atat de usor, atat de
multumit el insusi de sine, nu pentru ceeace
face, ci pentru ceeace vrea din el insusi,
pentru
pornirile inimii lui, pentru geace el este.

Din cand in cand se ridica Incet i cu bagare

de seamit, ca sit nu-1 destepte pe bolnav, si tot
incet si cu bagare de seama schimba carpele, ca
sit nu se infierbinte,
incet, cu bagare de seama
eprindu-si rrtsuflarea se lash apoi iar in jet.
Era bine, de tot bine, gi-o nespusrt dulceata

www.dacoromanica.ro

318

VECINII

se revarsa, din gandul, ca omul acesta va pleca

sanatos din casa lui.
Se simtia insa atat de istovit, incat numai cu
anevoia se mai putea ridica, si din ce in ce tot
mai mult it stapania somnul.
Tarziu dupa, miezul noptii el se duse tiptil la
usa odaii de alaturi, ca sa vaza, daca Agata nu
cumva e treaza.
Era liniste in odaie, dar lurnkuarea mai ardea.
El deschise inset usa.
Dormeau cu told, Dorin langa Agata, Boon
si Ermil in alt pat, iar Cecilia pe Divan.
Batranul Men. Para de voie un pas inainte.
Era atata sfintenie in rasuflarea Elia a acestor
fiinte care au deschis inima lui, incat el se oprl
cuprins de sfiala si facu de cinci on una dupa
alta semnul crucii.

Dandu-se unei porniri ivite fara, de veste in

sufletul lui, el inamta, in varful degetelor pang

la divan, se uita catva timp dus la fata senina,

a copilei adormite, apoi se plech, si-i sa'ruta fruntea

cum crestinul evlavios saruta, icoana RSaicii

Preacurate.
Nu mai putea: par'ca n'avea, sa-i mai vada ; tre-

buia sa-i sarute pe toti.

Cand se opri insa la patul, in care dormia Agata
el se opri cu inima inclestata: grozav ii era de
draga femeea aceasta care semana cu mama lui
&truth copilul de MO dansa, dar, simtind rasuflarea ei pe obrajii lui, el se retrase si ink lumanarea, ca s'o puna, la adapost, in dosul sobei,
de uncle ea nu batek in elm celor adormiti.
In usa, se mai oprl odata, apoi ridica, ochii spre
cer si se intoarse umilit in jetul lui.
Din ce in ce mai obosit si mai stapanit de scum, el

se stia pe sine, dar nu se mai siintia, si se misca

www.dacoromanica.ro

NECIMI 11

319

din cand in canc.', ca sg se incredinteze, oarecum,

dacg mai e, in adevitr, aa., cum se .$tia, sezand

in jet i cu manile incopciate pe piept.
ySi iar le vedek toate ca un nesfarsit totdeauna
intr'o singurit clipg. Se vede el insui in sania
trash de caii lui peste zgpada cea alba, departe
pe la Cotroceni, sere Sahli Nou. Se duce la cgrgmidgrie, ca sa aleagg el insusi materialul, pipgind
cu maim lui fietecare bucatg, i aude ca in aievea

sunetul curat al cgrgmidei bine arse si siingtoase.

Vede apoi lungul sir de care trase de bivoli coborInd dealul, intrand in curtea cea mare,
Sc
vede pe sine cu bidineaua in mans, stropind varul
cel alb peste cgrgmida cea r*e. Apoi, primgvara,
se alcgtuesc schelele, se urcii. zidarii si salahorii,

se ridicg zidurile, una cate una se inalta casele

tii grgdina cea mare se umple de lume, femei si
copii, si pretutindenea se iveste Agata cu copiii
ei, GI lin, care aleargg chiopAtand de ici pang colo,
Bencescu, care dg, sfaturi, Falangiu, care zambete,

Ghitg, care se bucurg, cg toti cumpgrg din colt

dela Pisicg. 3i vazand, mereu face socotealg,
mereu se targuiete, mereu bagg de seamg, ca sh
nu fie inselat, cg,ci, are Inuit, dar nu destul,
mereu chibzuieste, cum sit mai sporeascg i sit
]nai adune.
0! Doamne: ce-1 a0eaptg pe el!
ce viata, pling acum la bgtrAnete!

In crgpatul zorilor de zi, Agata se destepta

speriatg din soma. Se visase, in casa de pe maidan,

si zidul despre intrare par'ca se dgramase.

Ea sari din pat, se'nbrgca, cu grgbire i treat
in odaia de alaturi.
Donneau amandoi lin, adanc i dulce. Ea nu
puta cu toate aceste sa se stapaneascg i, apro-

piindu-se in varful degetilor de pat, atinse cu

lama obrajii sotului sau i gral inset: Ttinase!

www.dacoromanica.ro

320

VECINII II

El deschise ochii, se uith speriat la ea, apoi privl

imprejur ca omul, care, desteptat din somn, nu

poate sa-si dea seamy unde se aflrt.
Cum to simti?
intrebrt ea.
Bine, de tot bine!
rilspunse el.
Tare bine
ma simt!
Ce face bhtranul?
Doamne, "zise ea 'Meet.
ezlind in jet, cu namile incopciate pe pept si
cu capul plecat spre stanga, bhtranul dormia re

sufland usor, si athta seninhtate era in fata lui,

incht Agata ar fi voit sh' fie singurh cu dansul,
ca sa cac1 in genunchi la picioarele lui. Era
ca mort.

Agato!
strigrt el de odata si ochii mrtrunti
se deschiserh maxi ca sa cuprindh dintr'o singurh
privire lumea intreagrt.
Era in acel Agato! o chemare atat de strtruitoare, Inca d-1 Ch lin se ridica fruit de veste si
se pomeni sezand in pat, iar Agata se intoarse si
crtzil in genuchi la picioarele brttranului.

El ii apnea capul cu amandoua manile, privi

lung si lricrtimand in fata ei, apoi o shruta pe
frunte si grin inset, ca din alai, lume:
Poartil grije de copiii tai si phzeste-i sa nu

intre in vrajba en lumea!

Grhind acestea, el crizu iar inapoi.
Numele ineu,grA1,sh nu-1 puneti acolo sus!
Apoi ochii lui iar se'nchiserrt si resuflarea i se
curma in vreme ce Agata stetea ca'npetrith in genunchi la picioarele lni si cu buzele pe myna lui
acum rAcitA.

Nocii

51-5

www.dacoromanica.ro

CUPRINS UL

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL
VACilh"A

Pupa Tandl

Scormon

35

Ma crucea din sat

Gura satului
Budulea taicbii

Bobocel

Vecinii I (Baciu).
Tecinii II (Parascbiv Citt lic) .

www.dacoromanica.ro

47
79
130
205
215
229