Cum se face taierea la vita de vie

Taierea la vita de vie se practica din antichitate, cand s-a constatat ca prin taierile anuale se obtin
struguri mai mari, mai aspectuosi, cu boabe de dimensiuni mai mari, cu continut mai ridicat in
must si zahar.
Lasata liber, fara a interveni prin taieri anuale, datorita insusirilor sale de liana, vita de vie
manifesta tendinta de a-si ridica vegetatia catre varf si de a se degarnisi la baza, formandu-se un
numar mai mare de struguri, dar de dimensiuni mai reduse, cu boabe mai mici, asezate mai rar pe
ciorchine, cu continut mai scazut de must si zahar.
Cu ocazia taierilor se elimina de pe butuc pana la 80 - 90% din totalul cresterilor anuale pentru
care planta a folosit cantitati insemnate de energie.
Eliminarea unui volum atat de mare din cresterile anuale, cat si prezenta numeroaselor rani
provocate prin taierile de rodire, micsoreaza mult durata de viata a vitei de vie din cultura.
Comparativ cu vita netaiata, durata de viata a unui butuc se reduce la 60 de ani, chiar la mai
putin.
Atentie! Prin executarea incorecta a taierilor la vita de vie, asociate cu alte lucrari neadecvate,
sau diferite accidente climatice (inghet, grindina, seceta indelungata, furtuni etc.) durata de viata
a unui butuc se poate reduce si mai mult.
Toate lucrarile care se aplica vitei de vie, dar mai ales taierile, care zdruncina cel mai puternic
viata plantei, se bazeaza pe cunoasterea temeinica a organelor vitei de vie si rolul lor in realizarea
productiei.
Iata ce trebuie sa aveti in vedere.
1. Formatiunile lemnoase la vita de vie inainte de taiere
Aceste formatiuni sunt de diferite varste, poarta denumiri conventionale si asupra lor se intervine
la taiere. In functie de forma de conducere a butucilor (joasa, semiinalta si inalta) se deosebesc
urmatoarele formatiuni:

- la butucii condusi in forma joasa,

- la nivelul solului se deosebeste zona de concrestere (punctul de altoire);
- urmeaza apoi scaunul butucului (buturuga), care datorita ranilor facute cu ocazia taierilor
anuale, se ingroasa. Aici se gasesc grupuri de muguri dorminzi pe existenta carora se sprijina
taierea de regenerare.
Din scaunul butucului pornesc ramificatii multianuale, variate ca lungime, datorita taierilor din
anii anteriori si de grosime diferita, purtand denumiri conventionale:
- brat scurt sau cotor (sub 50 cm lungime), gros si rigid, intalnit in unele vii din Banat si
Transilvania (Valea lui Mihai), ca si la unii hibrizi producatori direct;
- brat lung, peste 50 cm lungime, de 5 - 6 ani, elastic, intalnit in special la vechile tipuri de taieri
din Moldova (taierea de Odobesti, taierea de Husi);
- ramificatii in varsta de 3 - 4 ani, de diferite lungimi, rezultate prin taierile din anii anteriori,
subtiri si flexibile, numite conventional corcani; pe ele se gasesc coarde de 2 ani.
Ramificatiile mentionate (cotor, brat lung, corcan) se intalnesc la diferite tipuri de taieri, rar toate
pe acelasi butuc.
Cu ocazia taierilor o parte din ele se inlatura de pe butuc sau se scurteaza. Se poate aprecia ca
aceste ramificatii formeaza scheletul butucului, pe care se gasesc coardele (ramificatiile) de 2
si 1 an.
Coarda de 2 ani este crescuta din ramificatiile multianuale (peste 2 ani) sau din scaunul
butucului. Ea are diferite lungimi in functie de taierea executata in anul anterior si poarta
coardele de 1 an. Sunt ceva mai groase decat cele de 1 an.

In zona nodurilor se gasesc muguri in stare dorminda, neporniti in vegetatie in anul anterior.
Cand aceste coarde de 2 ani sunt mai lungi si prezinta mai multe coarde de rod, se numesc punti
de rod.
Coarda de 1 an este o ramificatie lemnoasa provenita din lastar dupa caderea frunzelor si
schimbarea culorii din verde in diferite nuante de cafeniu (in functie de soi).
Coarda de un an la vita de vie poate fi crescuta pe coardele de 2 ani, in care caz este roditoare
(va forma lastari cu rod) sau pe formatiuni mai in varsta (corcani, brate, scaunul butucului), cand
poarta denumirea de coarda lacoma, din care, in primavara vor creste lastari fara rod. Inseamna
ca rodirea anuala a vitei de vie este asigurata de coardele de 1 an, formate pe coarde de 2 ani
(indiferent de lungime).

2. Butucii condusi pe forme semiinalte sau inalte prezinta zona de concrestere (punctul de
altoire) la nivelul solului, continuata cu scaunul butucului, mai redus ca dimensiuni. Uneori
acesta poate lipsi.
Urmeaza apoi tulpina, formatiunea lemnoasa multianuala, cu pozitie verticala de 0,60 - 0,80 cm
lungime, realizata prin taierile de formare din primii ani de la plantare, la formele de conducere
semiinalte si de 1,00 - 1,50 m la formele inalte.
La unele forme artistice (bolta, chiosc, palmela etc.) tulpina poate fi orizontala sau oblica si de
lungimi mai mari. La capatul superior al tulpinii, in pozitie orizontala se distinge cordonul ,care
este tot o formatiune multianuala, de aceeasi varsta cu tulpina sau cu 1 - 2 ani mai putin.
In unele situatii, butucii pot prezenta 2 cordoane (in stanga si dreapta butucului).
Lungimea cordoanelor variaza in functie de vigoarea soiului si de distantele de plantare dintre
butuci, determinata prin taierea de formare.
Dupa formarea lor, cresterea in lungime nu se mai continua, in schimb o data cu trecerea anilor,
cordoanele se ingroasa. Pe cordoane se gasesc formatiuni multianuale (cepi scurti), varsta lor
descrescand dinspre baza spre varf, unde se afla lemnul de 2 ani pe care sunt prezente coardele de
1 an, roditoare.
Coarda de 1 an, lacome, se formeaza pe lungimea cordonului sau a formatiunilor multianuale, in
dreptul fostului nod (la coardele de 1 an) din muguri dorminzi.
La soiurile de struguri pentru consum in stare proaspata, viguroase, butucii prezinta in capatul
tulpinii, in loc de cordon, 2 - 4 elemente multianuale scurte, pe care se gasesc formatiuni scurte
de 2 ani.
Din acestea pornesc coarde de 1 an roditoare. Pe formatiunile scurte multianuale sau chiar pe
tulpina, in zona superioara pot fi intalnite si coarde de 1 an lacome.
La taierile anuale, de rodire se opereaza in primul rand asupra coardelor de 1 an roditoare (se afla
pe lemnul de 2 ani) si lacome (formate pe lemn multianual), de aceea insistam mai mult pe
cunoasterea lor.
Ele provin din lastari lemnificati dupa caderea frunzelor. In conditiile noastre de cultura a vitei de
vie, lungimea de 1,20 - 1,80 m, realizata in perioada de vegetatie a unei coarde, se considera
optima pentru productia de struguri, ca si grosimea de 7 - 12 mm (diametru).
Coardele anuale sunt compuse din noduri si internoduri bine determinate. La noduri se afla ochii

de iarna alcatuiti dintr-un complex de muguri (principal, secundari, tertari). Avand dimensiuni si
grade diferite de formare si de evolutie, mugurii au insusiri diferite.
Productia de struguri se sprijina, in principal, pe existenta si starea de sanatate a mugurului
principal din ochiul de iarna. Numai in cazul unor accidente, cand acesta este distrus, mugurul
secundar poate deveni de baza pentru realizarea productiei.
Prof. univ. dr. Liviu DEJEU