Sunteți pe pagina 1din 9

Accept-m aa cum

sunt !
O poveste adevrat

Aceast poveste este a unui soldat, care,


n sfrit se ntorcea acas, dup ce
luptase n Vietnam.
El i sun prinii din San Francisco:

- Mam, Tat, m ntorc acas, dar nainte vreau s v rog o


favoare. Am un prieten pe care mi-ar face plcere s-l aduc
cu mine.
- Sigur, au rspuns. Ne-ar ncnta s-l cunoatem.
Exist ceva ce ar trebui s tii dinainte. El a fost rnit
ngrozitor n lupt. A clcat pe o min i a pierdut un bra i
un picior. i n afar de asta nu are niciun loc unde s
locuiasc.

- Ce suferin!!! Regretm mult s auzim asta.


- Poate putem s-l ajutm s gseasc vreun loc unde
s locuiasc.
- Nu mam, eu vreau ca el s poat locui la noi acas!
- Dar fiule, nu ti ce ne ceri, nu ai idee de gravitatea
problemei?
Mama de acord cu tatl, indic:

Cineva cu atta dificultate ar fi o sarcin grea pentru


noi. Avem propria noastr via i nu vrem un lucru
ca acesta s intervin n modul nostru de a tri.
Cred c te poi ntoarce acas i uit acest subiect.
El i va gsi un mod de a locui pentru el!
Fiul nchise telefonul i niciodat nu au mai auzit de
el.

Cteva zile mai trziu, prinii au primit un


anun dela poliie, informndu-i c fiul lor
murise cznd de pe o cldire.
Poliia consider accidentul ca o sinucidere.

Prinii, ngrozii, au zburat n oraul unde se afla fiul


lor i au fost dui la morg pentru identificarea
cadavrului.
Ei l-au recunoscut i pentru groaza i teroarea lor,
au descoperit un lucru pe care nu l cunoteau:
FIUL LOR AVEA NUMAI UN BRA I UN PICIOR

Prinii din aceast poveste sunt ca noi, gsim c e mai


uor s iubim pe aceia care sunt perfeci, frumoi,
sntoi, simpatici, dar nu ne plac persoanele care ne
incomodeaz i ne fac s ne simim ru.
Ar fi bine dac, n momentul n care relaionm cu o
persoan diferit sau care sufer de o disfuncie sau o
dizabilitate,
ne-am gndi c am putea s fi noi n locul ei!

Pentru lume poi fi o persoan, dar, pentru o


persoan tu poi fi lumea.
Texto: Autor desconocido, adaptado e
ampliado por Juanca