Concepii despre natura uman

Maieutica

Maieutica este arta extragerii unui anume continut

informational coerent si corect, dintr-o minte inzestrata care il
poseda fara a o stii, si care condusa abil prin intrebari bine
formulate, avanseaza progresiv catre scoaterea la suprafata a
adevarului cautat. Primul si cel mai celebru utilizator al maieuticii
este considferat filozoful antic grec Socrate, dar cu siguranta cel
care a adus arta maieuticii la cel mai inalt nivel este Platon, elevul
lui Socrate. Maieutica in semnificatia primara este arta mositului, a
aducerii pe lume a noului nacut, in cele mai bune conditii cu
minima suferinta.
Maieutica asa cum o intelege si aplica Platon se bazeaza pe
teoria anamnezei, adica a posibilitatii reamintirii unei cunoasteri
apartinand de mult timp umanului, introduse si fixate candva in
memoria fiecarui individ de catre zei, sau de catre cauze
necunoscute. Aceasta cunoastere latenta si extrem de extinsa la
unii oameni, poate fi reactualizata si recuperata prin dialog bine
condus, prin intrebari ingenioase care extrag treptat din memoria
investigata, cele cautate si dorite.
Se poate spune ca in toate dialogurile platonice se foloseste
maieutica pentru a obtine adevarul cautat, din mintea partenerilor
de dialog, numai ca in mod paradoxal, adevarul nu este descoperit
de mintea celui interogat, ci de mintea celui care intreaba, adica a
personajului Socrate sau a altui conducator de dialog. De regula
Soctare deschide dialogul, el prezinta tema de discutie, indica

partenerul sau partenerii participanti si incepe sa intrebe. Cel

interogat raspunde, dar de obicei raspunsurile nu ii convin celui
care intreaba, nu rezista criticii acerstuia, si situatia se inverseaza.
Cel care intreaba incepe sa sugereze el raspunsuri si cauta acordul
partenerului la raspunsurile pe care le propune, acord de regula
primit foarte usor.
Dialogul se incheie fie prin gasirea raspunsului potrivit, care
satisface pe cel ce cauta, fie prin imposibilitatea localizarii lui si
amanarea cautarii cu alta ocazie.
Teoria anamnezei a fost privita din diferite perspective
metafizice si stintifice, dealungul timpului, fie sustinuta ca o ideie
promitatoare, fie respinsa ca nefireasca si nergumentabila logic.

Teleologia

Termenul este folosit pentru prima oar de filosoful german

Christian Wolff n lucrarea sa Philosophia rationalis sive
logica (1728). Teleologia, o propunere de gndire n termeni de
cauze finale, prelungete reflecia aristotelian privind cauzele
finale (de ce ? ul obiectului) i formale (natura obiectului) prin
care cauza final este vzut ca realizarea deplin a cauzei
formale. n perspectiva lui Aristotel, prin transformrile i
dezvoltarea al cror subiect l constituie, obiectele tind n fapt a-i
mplini adevrata lor natur, astfel nct, prin extensie, prin
argumentarea de tip teleologic, [...] ordinea i complexitatea
puse n eviden n univers sunt atribuite unei cauze de tip scop,
finalitate mai curnd dect unui proces nedirecionat, orb. Istoric,
n cutarea evidenei finalitii, argumentul teleologic s-a focalizat
pe lume n dimensiunea lui de ntreg, pe legile sale i pe
structurile din univers (o structur notabil: viaa). Argumentul
teologic are dou expresii contemporane. Una angajeaz principiul
anthropic i se focalizeaz pe acel fine-tunning sau just-so
aspect al universului fizic observat de observatorii umani. Cellalt
constituie o renatere a gndirii finalist-teoretice din biologie i
poart numele de intelligent design.1

Teleologia estenvtura conform creia universul are o

finalitate, un scop precis. Ea constituie una dintre dovezile
existenei unui Dumnezeu Creator. Premisa ei major este c
fiecare lucru creat servete unui scop i reprezint o mic parte
dintr-un plan mai mare.2

Paradox
Un paradox este o afirmaie, un argument sau o situaie
autocontradictorie sau contraintuitiv. Unele paradoxuri logice au
fost demonstrate a fi argumente false, dar acestea sunt folosite
pentru a dezvolta gndirea critic. Un exemplu de paradox, n
acest caz un cerc vicios, este reprezentat de urmtoarele dou
afirmaii:
Urmtoarea afirmaie este adevrat.
Afirmaia precedent este fals.
Filosofia
Filosofia este o component a culturii, a vieii spirituale,
alturi de tiina literaturii, art, religie, acestea formeaz cultura
i viaa societii.Ea se afl n interelaii cu celelalte componente
dar nu se confund cu niciuna dintre ele.nc din sec. V
.h. Platon spunea c filosofia este cel mai frumos dar pe care l-au
dat zeii oamenilor.Hegel spunea c filosofia este floarea cea mai
nalt a culturii. Ali filosofi au spus c ea este Kiutesena unei
culturi. Dac vrei s cunoti cultura unui popor te duci la filosofia
acestuia.L. Blaga spunea c filosofia este unul din modurile umane
fundamentale pentru a rezolva ceea ce este.C-tin R. Matru ea
este o concepie n care adevrurile vechi sunt mbrcate ntr-o
form nou.Filosofia a aprut ca rspuns la ntrebrile oamenilor,
ntrebri cum ar fi :Ce este existena ?Care este raportul dintre
existena subiectiv i obiectiv ?Cum se constituie valoarea de
adevr bine, frumos, dreptate ?Care sunt cauzele nefericirii omului
pe pmnt ?Ce este fericirea ?
n jurul acestor probleme s-a constituit filosofia ncercnd s
dea rspunsuri nct filosofia vizeaz raportul omului cu lumea cu
existena. Filosofia ncearc s explice n ce const condiia

uman, conceptul de condiie uman, deasemenea situaiile

obinuite i limita. n acelai timp filosofia se preocup de locul i
rolul omului l ajut pe acesta s ierarhizeze lumea. Filosofia l
ajut pe om s opteze n cunotin de cauz de ce oamenii
opteaz pentru anumite realieri.
Filosofia l ajut pe om s se cunoasc pe sine s-i formeze o
cunotin de sine care sunt propriile sale realri dar raportat la
realitatea social, s-i formeze contiina alteritii care este
contiina respectului pentru ceilali alturi de care
trieti.Filosofia s-a format n antichitate la nceput n obiectul
filosofiei erau puse cunotine din toate domeniile treptat s-a
produs o departajare ntre discursul filosofic i cel tiinific. Tot pe
parcursul istoriei s-au constituit domeniile meditaiei filosofice.

Raionalismul
Raionalismul sau micarea raionalist este
o doctrin filozofic care afirm c adevrul trebuie s fie
determinat n virtutea forei raiunii i nu pe baza credinei sau
adogmelor religioase. Cuvntul raionalism provine
din latin, ratio nsemnnd raiune.
Raionalitii susin c raiunea este
sursa ntregii cunoateri umane. Exist i o alt form de
raionalism, mai puin extrem, care susine c raiunea
este principala surs a cunoaterii sau c raiunea este sursa celui
mai important tip de cunoatere.
Raionalismul are cteva asemnri
n ideologie cu umanismul i ateismul, prin faptul c i propune s
furnizeze un schelet de referin pentru probleme de ordin social i
filozofic fr implicaii religioase sau de ordin supranatural. Totui,
raionalismul se deosebete de aceste ideologii, deoarece:

umanismul, cum o sugereaz i numele, este concentrat

asupra superioritii societii umane i a omului n comparaie
cu natura i cu ceea ce conine aceasta

ateismul neag existena lui Dumnezeu: raionalismul nu face

referiri la acesta.