ANCA MUNTEANU PSIHOLOGIA COPILULUI SIA ADOLESCENTULUI Editie revizuita si adaugitaCUVANT PREGATITOR Cunostintele aferente acestei lucrari apartin, mai intai, profesiunii de om. Dar ele fac parte si din alfabetul indispensabil al oricarui educator, indiferent de ipostaza in care se intrupeaza. Caci se pot ,educa” paéméntul, apa, focul, aerul si metalul, dar nu inainte de a educa oamenii. Psihologul este o specie aparte de educator, c&ci natura celui, pe care il modeleaz& este tulbur&tor si primejdios de similaré cu propria sa natura. Esentialul este s& cunosti aceast§ plasmuire inefabila si fragild, indiferent daca trebuie sa te apleci in afara sau sa te repliezi in interior. Viata seamana cu o simfonie format din mai multe parti, care nu fac altceva decat s& retugeze si sa dezvolte tema initiald a copilariei. lata de ce nu se poate intelege esenta umana fara a cunoaste, mai intai, aceasta varsta ce anticipeaza, in fond, universul de care suntem capabili. Ca gi bulgarele de zapada, copilul poarté cu sine si din pulberea drumului pe care il strabate. De aceea, este necesar sa veghem asupra influentelor ce se exercité asupra lui, dar si sa-l invatém curajul gi responsabilitatea de a zbura intr-o zi. Pentru aceasta este nevoie de stiinta, rabdare si optimism. Dar, mai presus de toate, este nevoie de iubire, de foarte multa iubire. Caci, indiferent de calitatile si defectele sale, un copil este intotdeauna un cer, adic o perspectiva pe care nu avem voie sa o ratém. AM.CATEVA PRECIZARI Developand cronologic atracfia mea faji de psihologia copilului si a adolescentulul, doresc s& mentionez c& ea mi-a fost inoculata, inc& din timpul studentiei, prin cursul predat de un minunat dascal si om, doamna prof.univ.dr.doc. Stela Teodoresou, de la Universitatea Al Cuza’ din lagi. Mai apoi, preocuparile pe aceast tema a doamne’ prof.univ.dr.doc. Ursula Schiopu, de la Universitatea din Bucuresti, precum si personalitatea sa inconfundabilé mi-a furizat deopotriva un imbold, dar $i un model greu de atins. Desigur, experienta mea matema gi-a avut rostul ei, c&ci astfel am realizat cat este de mare prapastia dintre teorie si practic& in problema cunoasterii si ‘educdirii unui copil, sau altfel spus, c& In acest domeniu ramanem mereu scolari. Traiectoria serpuitoare a profesiunii mele m-a adus, intr-o zi, pe malul acestei discipline. $i poate c& abia atunci, printre studeji si pentru studenti am redescoperit cu adevarat copilul, cum numai maturitatea f-| poate dezvalui. ‘Am evocat acest periplu emotional, pentru a demonstra cat de amplu se consteleaz ‘paleta gfatitudinilor mele. Dar nu este totul, deoarece pentru transformarea unei iubir’ intr-un proiect si apoi Intr-o realltate editoriald a fost nevoie de cativa suporteri de nadejde. In acest context, adresez mulfumiri speciale colaboratoarei mele, prep.univ. Delia Ciotéu, de la Universitatea de Vest din Timisoara, pentru zilele lungi ale unei veri toride pe care mi lea daruit, cu pilduitoare r&bdare si delicat& afectiune, in scopul culegeril textului suplimentar, aferent actualel versiuni, precum si in scopul tehnoredactarii primare a lucrarii pe ansamblu, Nutresc ganduri de recunostint& prietenei mele, pictorita Camelia Crigan- Matei deoarece a acceptat, pentru a doua oar, si innobileze prin subtiltatea talentului ei, coperta unei crti semnate de mine. Pentru fructuoasa si deja recidivista noastra colaborare, doresc s& reinnoiesc sentimentele mele de gratitudine conducerii edituri, doamnei director ‘Augusta Anca, precum si domnului consiler editorial, Adrian Dinu Rachieru. Calde mulumiti domnigoarei Rodica Nicolae pentru priceperea si solictudinea cu care mi-a cizelat, pentru tipar, forma final a cérti de fat’. ‘Sunt recunoscaitcare si domnului Emanuel Pitut, precum gi echipei sale de tipograti de la , Vatran Allanz’. Multumesc si tuturor celor, nenumiti aici si care s-au abatut adeseori din drum lor, pentru a-mi fi alétur. AM. IDENTITATEA PSIHOLOGIEI COPILULUI $I A ADOLESCENTULUI (Problematica, legile domeniului gi caracterul interdisciplinar de fiintare) A. SCHITA PRELIMINARA 4 Acum cand omenirea goneste spre coliziune cu mileniul Ill, aga,cum remarca A. Toffler (1995), istoria puterii se modifica. Principalele ei surse: violenta, averea si cunoasterea traverseaz inexorabile restructurari. Astfel, violenfa se converteste treptat in lege, iar averea devine cunoastere. Rezulté in consecinta ca prin ,fiecare fugaré nanosecunda” cunoasterea creste in prestanta, deoarece ea ,a devenit resursa finala a afacerilor... substitutul final’ (A. Toffler, 1995, p.95). 4 Dat fiind aceast{ conjuncturé (conform unui studiu prospectiv realizat de UNESCO si facut public in cadrul Congresului International de Psihologie, desfagurat in 1990 la Leipzig), psihologia se va plasa, la inceputul mileniului viitor, in topul stiintelor vremii, alaturi de genetica moleculara si microelectronica. 4 Psihologia varstelor se instituie astazi ca o ramurd fundamentalé a psihologiei, aléturi de psihologia general, psihologia diferentiala, cea sociala gi cea patologica. Aparitia ei, ca gi a celorlalte derivatii, atest procesul de maturizare si expansiuné’a stiintelor psihologice. in cadrul psihologiei varstelor, ciclul de crestere si dezvoltare. (cu cele trei secvente majore: copildria, pubertatea si adolescenta), ocupa un loc privilegiat, dat find ponderea sadecisiva in instrumentarea destinului uman. Ca urmare, psihologia copilului si a adolescentului polarizeaza un interes mereu mai viu, atat din partea specialistilor, ct si a publicului larg in acest timp al marilor sinteze si replieri de forte, pe care Ellen Kay (inca in anul 1900) il denumea, cu emotie si speranta, ca un secol al copilului. Nici autoritatile institutionalizate ale veacului n-au ramas insensibile la aceste imperative. Fara a detalia, cateva exemple vor fi sugestive. Inc& in anul 1948, prin Declaratia Universal a Drepturilor Omului a fost stipulat pentru orice fiinté umana dreptul fundamental la educatie. Ulterior, in Tuna no’ din anul 1959, Adunarea rala a ONU a ratificat Declaratia Drepturilor Copilului, care recunoaste oficial specificitatea copilariei, postuland drepturi pe masurd (la sAnatate, securitate, invatamant si educatie, protectie impotriva drogurilor etc.). Romania a aderat si ea la acest document, incepand cu anul 1990. Fara indoiala, orice societate civilizata si-a protejat copiii, femeile si batranii, iar progresul comunitatii umane nu poate fi conceput fara cultul valorilor, cea ce presupune respectul fata de elite, dar si fati de cei care pasager traverseazi pericade de fragilizare (gravidie, maternitate, menopauza, andropauza etc.), precum si fata de vitregitii destinului, respectiv fata de handicapati. Referitor la acestia din urm&, UNESCO, in cooperare gi din inifiativa guvernului spaniol a organizat la Salamanca (Spania), in iunie 1994, 0 conferinté mondiala care a reunit reprezentanti din 92 de tari si 25 de organizatii internationale. Animat& de nobilul imperativ al ,gcolilor pentru tofi, aceasté reuniune a adoptat Declaratia de la Salamanca ce jaloneaza principiile, politica si practica educationala a copilului cu probleme speciale, ‘ In ultimii ani, alaturi de constanta deschidere fata de copil, a aparut © preocupare mai activa faté de varsta adulté si de senectute, ceea ce evoca efortul societatii actuale de a fructifica toate eneigille sale si de a trata cu deferenta orice fiinta umana, indiferen: care este varsta ei. Se reafirma astfel viabilitatea ideii formulate de C.G.Jung (1990), conform careia cea de a doua parte a vietii umane trebuie revalorizata, caci acum, pe fondul estomparii tuturor stridentelor funciare varstelor anterioare gi al armonizarii structurilor de personalitate, intra in scen& procesul de individuatie, cel ce semnifica acele metamorfoze interioare pe care individul trebuie sa le traverseze pe drumul contorsionat al realizarii de sine ca totalitate. ‘A Copilul reprezint’ acea fiint’ uman care populeaza @ ontogeneza de la varsta prenatala si pan in pubertate, adica pana la 10-14 ani. Aga cum mentiona H.Piéron (1959)(in monentul nasterii el nu este decat (Gn careidat a ar ite) adicd o potentialitate care va urca treptelé umanizari numai sub actiunea sinergica a factorilor educativi. Incontestabil, varsta_copilariei_este_incomparabil mai. lunga la om decat la orice alta specie. Chiar daca initial copilul este o fiinté extrem de vulnerabild si inapt& de a supravietui pe cont propriu si fara aportul adultului, el poseda o-remarcabila plasticitate si forté adaptativa. M.Debesse (1977, p. 124) avea perfecta dreptate cand spunea ca \2 educa inseamné a indita, a inalta copilul pana la starea de om") @ Varsta copilariei are viata, culoarea si contururile ei pe ri ecifice, diferite de oricare etapa ontogenetica. laté de ce fel jomartsta(din lb. greaca, teleios - incheiat, morfe - fori), gare interpreta psihicul copilului dupa_tiparele oferite de cel adult, constituie_o viziune p di mult vehiculata in secolul al XVIIea, considera copilul_un adult in miniatura. Aceasta conceptie a fost spulberata | Seianant Ye elite J.J Rousseau prin celebrul sau roman Emil sau Despre educatie (aparut in anul 1762, ed. romaneasca din 1973). lar invitatiamarelui pedagog francez,. formulaté in aceasta carte: ,incepeti deci prin a studia mai bine pe elevil vostri caci, desigur, nu-i cunoasteti_deloc", a ramas de o actualitate tulburatoare, in pofida celor trei secole care s-au asternut de la formularea ei. ne_perimaté si desuet&. Astfel, téoria '‘ul. FaraMndoiala, cunoagtoredautentica a copilului nu se peate face decat prin caldura, ‘afectiune si speranta. lata pentru ‘@OUVItEle ‘daltuite pe lespedea care acopera locul de veci al Mariei ‘Moe@SSOrH'(1977, p.15), renumitul pedagog italian, constituie nu ‘sfoaldn nétfuritor testament, dar si un inepuizabil imperativ: i : ,Eu Ti rog pe.copili dragi care pot totul, s& 0 8@ uneascd cu mine spre a cohstrui pacea in oameni si fn lume”. “LX Precizand obiectul de studiu al psihologiei copilului si ntului, vom arata cA acesta implica mai multe i: _individuale, mai_precis, difvensi iticularitatile de varst&_si_i 4 rile fr deosebiegeeioies psihologice ite_Intre copii si ele patiogenszet o— iil Acéleiagi varste, precum si fact dezvoltarii psihice $i nézet B.EXCURS ISTORIC wd, 5 A Premisele psihologiei copilului gsi adolescentului se ‘pierd: in wmbra-secolelor, cdc: ea are izvoare stravechi ce trebuie autate in toate» gandurile si-experientele legate de copil si adolescent, incepand cu zorii umanitati. ¥ Ml Comenius, Rousseau, Pestalozzi gi Frébel, nume de- rezonantéi ale clasicismului pedagogic, au fertilizat terenul pe care @ germinat psihologia copitului, ca ramura distincta a psihologici. Fenomenul s-a petrecut la finele secolului al XIX-lea gi inceputul Secolului al XX-lea, tn consonant cu efervescenta generat de asimilatea metodei experimentale gi, Tespectiv, a instrumentului Statistic in psihologie. Printre ©xponentii ei de marca citam: @ A_Binet (1857 - 1911), care fondeazé ,Societatea libers pentru studiul copitului (4905) $i sorie lucrarea Idei noi despre copii (1909), lucrare unde lanseaz& renumitul test mental realizat de el in colaborare cu Th. Simion: ,Scara metricd a inteligentei”. 12 @ H. Wallon (1879 - 1962), care initiaz& revista ,Copilaria” (1948) gi este autorul unor lucrri de referint& in domeniu: Copilul turbulent (1925), Originile caracterului ta copil (1934); Evolutia psihologicé a copilului (1941); De la act la gandire (1942); Originile gandirii la copil (1945) etc. Este fondatorul unui laborator de psihologie a copilului. ® Dupa opinia sa, pe ruta ontogenetica survin o serie de scrize’, ce restructureaz& periodic personalitatea individului, Spre deosebire de Piaget, care este Preocupat de geneza logicii, Wallon isi focalizeaza.atentia asupra_genézei fiintei_u , fenomen ce rezulté din relatiile pe care acesta le Stabileste de timpuriu cu semenii sai. Acordand prioritate afectivitatii, el semnaleazi rolul Structurant pe care Il joac acéasta in exisfenta copilului, In descendenta filosofiei iui Bergson, psihologul francez introduce conceptul deflate concratyCo semnificd ansamblul .transformarilor cantitative si calitativé, pe care omul le traverseaz.- brusc sau lent datorité raporturilor ce le stabileste cu ambianta. Desi a desfagurat o impresionantd activitate de laborator, Wallon nu a idolatrizat niciodata virtutile experimentului in cercetarea psihologica, ramanand preponderent un observator prin vocatie; WJ. Piaget (1896-1980) este creatorul unui curent cu ample reverberatii in epoca si anume, epistemologia genetica, disciplina care studiaz4 problemele de gnoseologie, prin abordarea experimentala a modului cum $e formeaza structurile > operatorii, pe. traseul evolutiei ontogenetice a gAndirii copilului, > Opera plagetiand cuprinde. posto 50 de carti si monografii, cele mai elocvente, din perspectiva disciplinei care ne intereseaz& in contextul de fata, sunt. urmatoarele: Limbajul gi gandirea la. copil (1923); Reprezentarea lumii la copil (1926); Nasteroa inteligentei (1936); Psihologia « inteligenfei (1947): Introducere in epistemologia geneticé (1950); Judecata moralé lacopil (1957); Psihologia copilului (1966, in colaborare cu B. Inhelder) etc. @ Conform opiniei sale, inteligenta si gandirea reprezinta © suit de operatii ce iau nagtere prin interiorizarea unor actiuni. Pana la varsta de 15-16/17 ani, in evolutia mentala a individului se succed mai multe stadii, care culmineaza cu gandirea operatorie formala, ce semnificé momentul superior de echilibrare dintre obiect si subiect. Ideea forta care i-a fertilizat intreaga sa opera si care s-a conturat inca intr-un articol scris la varsta de 15 ani (si dedicat adaptarii molustelor alpine la altitudine) se refer la modul cum un organism reuseste s& supravietuiasca si eventual sa evolueze, in pofida provocarilor ostile ale mediului. Conotatiile filosofice ale acestei probleme |-a indemnat ca, in repetate randuri conteste, atat blazonul de psiholog, cat si acela de psihlog al copilariei. Afirmandu-si deschis identitatea de epistemolog, el isi va focaliza atentia asupra genezei functillor de cunoastere. Ca urmare, studiul copilului nu va fi un scop in sine, ci numai un mijloc pentru a afla cum evolueaza inteligenta acestuia, de la formele ei tudimentare pana ajunge la stadiul gandirii logice, adicd la etapa cea mai inalta a pogesylui.de adaptare. Rolul periferic otupat defafectivitatd in gestionarea operei sale se datoreste faptului cd aceasta ,nu_creeaza nimic intelectual’, ? ci are pentru inteligent& doar o functie strict énergetica, asa cum »functionarea unui automobil depinde de benzina care actioneaza asupra motorului, dar nu modifica structura masini" (apud. R. Zazzo, 1983, p. 292). In pofida faptului c& preocuparile piagetiene s-au focalizat precumpanitor asupra functiilor cognitive, care in aparenta distoneazé flagrant cu prioritatile psihanalizei, marelé savant elvetian a manifesiat o constanta deschidere fata de acest curent major al veacului nostru. Concret, el este cea dintai somitate care prezinta in Franta o expunere nemedicalé pe teme de psihanalizi (1919), urmate s' de alte’ interventii similare in cadrul unor’ congrese 14 internationale. Dar raporturile sale cu psihanaliza nu se opresc aici, pentru ca, asa cum o atesté numeroase personalitati stiintifice, Piaget a intrefinut pe toat durata vietii sale un dialog bogat si fertil cu discursul psihanalitic, aspirand chiar spre o autentica ‘sintezi cand ,psihologia functiilor cognitive si psihanaliza vor functiona intr-o teorie generala care le va ameliora pe amandoua, corectandu-se una pe alta” (apud. R. Zazzo, 1983, p. 297). @ Printre reprezentantii de frunte ai psihologiei copilului se numaraé gi Ed. Claparéde, W. Stern, S. Freud, A. Gesell, L. Carmichael, A. Berge, M. Debesse, sotii Zazzo, J. Chateau, G.Berger, P.Osterrieth, A.Freud, sotii Bichler, R. Spitz, M. Klein, F. Dolto, W: Bion, J. Bowlby, D. V. Winnicott, E. Erikson, B: Bettelheim, Vigotski, Leontiev, Luria, Galperin, Mencinskaia s.a. @ in Romania, problemele copilariei si adolescenjei au bene- ficiat de slujitori fideli si prestigiosi: N. Vaschide, C, Georgiade, |. Popescu-Teiugan, U. Schiopu, Al. Rosca, A. Chircev, T. Slama-Cazacu, E. Verza, S. Teodorescu, P. Popescu-Neveanu, St. Zisulescu, A. Tucicov-Bogdan, I. Radu, |. Holban, A. Neculau, M. Zlate, N. Mitrofan, P. Golu, M. Golu, T. Rudica, T.Pruna, L. lacob, A. Gugiuman, A. Stoica, M. Caluschi, |. Dragan, D. Vintilescu, P. Velciov, M. Jigau, E. Bonchis $.a ® Dupa opinia lui J. Piaget (1972), formulaté in lucrarea Psihologie si pedagogie, versantul inoitor pe care s-a angajat psihologia copilului, din anul 1935 incoace, este dominata de trei obiective prioritare: * formarea inteligentei si asimilarea activa a cunostintelor; rolul experientei in formarea notiunii; * optimizarea mecanismelor de transferare a experientei sociale gi lingvistice de la adult la copil. 15C. LEGILE PSIHOLOGIEI COPILULUI $I ALE ADOLESCENTULUI Ca in orice stiinté socio-umand si in acest domeniu problematica legilor aferente poate fi abordata din mai multe unghiuri de vedere. 4 Mai intai de toate, se poate opera distinctia dintre legi de stare (statistice) si legi de desfagurare (dinamice). Prima categorie, cea a egilor de stare, caracterizeaza ansamblul fenomenelor de acelasi fel si surprind trasaturile unui proces psihic la un moment dat (proces in plind devenire), precum si existenta simultand a unor insusiri psihice. Cat priveste lex de_di rare, acestea determina traséiturile psihice ce oe lor dialectic cu altele-noi. Ele arata, de pilda, cum experi iente initial nesemnificative, prin acumulari: cantitative genereazd modificari calitative. Astfel, un copil de 3 ani daca se joac& doar de cateva ori impreuné cu alti copii, nu inregistreaza initial nici o modificare comportamentala. Dupa un numar de ani ins&, survin achizitii notabile cum sunt: sociabilitatea, spiritul de colaborare, fantezia etc. Printre legile de desfasurare mentionam: legea celei mai mari tentatii, legea incercarilor si erorilor In rezolvarea problemelor etc, A Dintr-o alt& perspectiva, mentionam cA psihologia ». copi-lului si adolescentului nu se poate sustrage nici de sub incidenta unor legi ale psihismului in general. _ Concret, este vorba de urmatoarele: /@ legea general a dezvoltarii culturale, cotat& de P. @ Janet ca fundamentala in psihologie gi care demonstreaz& c& orice functie inainte de a fiinta in plan intern (intrapsihic) a existat in plan extern (interpsihic, social). De pilda, limbajul constituie, mai intai, un mod de comunicare cu: cei ‘din jur apoi, in 16 ipostaza de limbaj intern, devine suport pentru gandire; 6 legea diferentierii i integrarii proceselor psihice se refera la aceea c&, initial, orice fenomen psihologic functioneaza global, nediferentiat, dupa care, treptat el se specializeaz4, subordonandu-se imperativelor centrale ale psihismului; . © legea constientizarii postuleaz’ un mare adevar si anume c&, numai prin confruntarea cu 0 problema, un Conflict sau esec se ajunge la constientizarea corecta a faptului sau a relatiei respective. De exemplu, copilul care deseneazd pe pamant cu un betigor din lemn moale (ce se va rupe imediat), va realiza c& nu este suficient s& foloseasc& un instrument care s& : reproduc forma creionului, ci conteaza si duritatea lui; © legea generali a altemantei activititii fizice si psihice, pus in evident de H.M.Fay (1940), arata ca intensificarea cresterii fizice se acompaniaz’ de o diminuare a celei psihice si invers. A Abordarea legilor ce regizeazi domeniul respectiv se poate face gi in fun de etapele ontogenetice pe care le Parcurge individul. De pild’, varsta_prescolar este guvernaté de legea celei mai i ii. 4 in fine, exista gi legi ce caracterizeaza diferite procese psihice. Pentru localizarea ideii, mentiondm cateva exemple: pentru senzatii~legea pragurilor absolute si diferentiale; pentru perceptie — legea constantei perceptive; pentru memorie — legea_uitarii a lui Ebbinghaus etc. CENTRAL Tip TIMISOARA oy O19 = yu F69 Ok 7D. LEGATURA PSIHOLOGIEI COPILULUI $1 A ADOLESCENTULUI CU ALTE STIINTE A Funcfionarea interdisciplinara a oric&rei stiinte constituie astazi o cerinté elementaré de supravietuire si progres. Dat find amplitudinea si complexitatea obiectivelor pe care trebuie sa le rezolve. psihologia copilului si a adolescentului, aceasta angajeaza raporturi.de cooperare si sustinere bilateralé cu o serie de ramuri si discipline conexe. A Ca urmare, ea intretine legaturi stranse cu stiinta. mama (psihologia generala) a cérei satelit este, dar si cu alte discipline derivate, mai mult sau mai putin liniar, din’ aceeasi matca: psihopatologia, defectologia, zoopsihologi: Avand in vedere unitatea dintre dimensiunea somatica si cea psihica, domeniulla care ne referim, stabileste raporturi reciproc avantajoase si cu o-setie de stiinte biologice si medicale cum sunt: pediatria, na infantila si puericultura etc. Intrucét nu poate evita o serie de inferente cu caracter general, psihologia copilului si adolescentului angajeaz& colaborari fructuoase si cu filosofia, etica, estetica, logica, so A Asa cum. nea Goethe,) copilul reprezini a rf minunaté a omenirii"{ adic& ‘acettézaur inepuizabil care‘poarta cu sine toate fgaduintele posibile. lata pentru ce, psihologia copilului si a adolescentului are-o important particulara in peisajul atat de zbuciumat al epocii contemporane. Ea constituie un instrument indispensabil in recuzita educativa a adultului pe drumul anevoios, dar atat de nobil si pasionant, care duce catre emanciparea definitiva a copilului. Aceasta alchimie inegalabila ca profunzime si subtilitate, ce caracterizeaza schimbul de stafeta dintre generatii a inspirat felurite reflexii, pline de consistenta si culoare. Astfel, miarele gAnditor arab K.Gibran (1985) compararparintii cu un arc de la care copii sunt trimisi ceparte, ,ca niste sageti vir’. 18 La randul su, strlucitul nostru filosof, C.Noica (1990, p.8) nota in Jumal filosofic: ,Discipolul vine la tine sé-ti ceara. Tu trebuie sa-l inveti cd nu are nimic de primit c& trebuie s& creascé. Discipolul vrea s& devina iedera...”, desi trebuie sé devina doar el insusi.FACTORII DEZVOLTARII PERSONALITATII COPILULUI SI A ADOLESCENTULUI A. PREAMBUL 4 Potentialitarea nedefinita, dar atat de promitatoare pe care © reprezinté orice copil. la nastere, devine realitate numai daca traverseaz4 un proces complex gi indelungat de modelare, ce presupune interactiunea dintre ereditate, mediu si educate. 4 Gradul de implicare a factorilor respectivi in-epopeea devenirii fiintei umane.a fost amplu comentat in literatura de resort, ceea ce a condus la structurarea urmatoarelor directii majore: Modelul organicist (activ), care pedaleaza prioritar pe factorii ereditari. Aceasta orientare isi are sorgintea inca la Platon si Aristotel, capaté amploare prin lucrarea lui F.Galton, intitulaté Hereditary genius (1895), dar ramane activa gi in secolul nostru, prin G.Stanley Hall, A.Gesell, E.L.Thorndike, prin teoria determinismului genetic (D.Jensen, H.J.Eysenck), prin etologie (creaté in 1966 de |.Eibl-Eibesfeldt), prin sociobiologie (initiat in 1975 de E.O. Wilson) etc. In plan educativ, acest tip de teorie alimenteaza o viziune | sceptica; Modelul mecanicist (reactiv) deplaseazi accentele in © dezvoltarea copilului asupra factorilor de mediu. Dintre exponenfii acestei directii mentionam pe: J.Locke, Helvetius, M.Rosenzweig, V.Durand $.a. Si o serie de curente vor promova un ‘asemenea model: behaviorismul _(J.Watson), Se 20 neobehaviorismul (B.Skinner, C.Hull), ‘invafarea social (E.N.Miller, A.Bandura) etc. Optimismul pedagogic pe care il genereaza orientarez respectiva capaté uneori accente naive, desuete: »Dafi-mi un prunc normal fiziologic, afirma raspicat J. Watson (apud. |.Bontag gi colab., 1983, 1.25) si voi face din el; dupa dorinfa, un fizician, un | Preot sau un om de afaceri”. ® Modelul interactionist acrediteazi o viziune mai realista, ce vrea s8 concieze extremele anterioare, considerand of forjarea_ personalitatii umane este rezultatul interventiei concertate dintre ereditate si mediu. © serie_de curente prestigioase subscriu acestei directi: psihanaliza (S.Freud gi discipolii si, mai mult-sau mai putin fideli), constructivismul genetic (J.Piaget), constructia persoanei (H.Wallon, L.S.Vigotski) ete. B, ROLUL EREDITATI a[Ered itatealeste proprietatea fundamentala a materiei vil de atoriserva $1 transmite de la antecesori la succesori ceea ce este definitoriu pentru specia Tespectiva. Aceast& particularitate a fost sesizat din cele mai vechi timpuri, dar abia in secolul nostru datorita prestatiilor remarcabile realizate de genetica si biologia moleculara (multe incununate cu Premiul Nobel), comunitatea umand a facut pasi in decriptarea misterului ei. AA fost identncat ara materiala a eredititiif(ce se afl in nucleul fiecdrei celule, find reprezentata de cromozomi, gene. acizi_nucleici), precum si legile care o guvémeaza (Mendel, - lorgan). Fata a detalia, mentionam ca genele sunt plasate pe.cromozomi intr-o ordine liniar& riguroasa si sunt formate din acizi nucleici (ARN si ADN). } A Totalitatea genelor formeaza programul {_genotipul sau patrimoniul ereditar. { Asa cum mentioneaz& Kagan si Segal (1976), in fiecare |_celulé umana exist intre 20.000 si 125.000 de gene. Pentru orice ~fiinf& umana potenfialul genetic rézulta din imbinarea unitatilor | materne si paterne. Fiecare specie are un anumit numar de cromozomi (de pid, omul poseda 23 de perechi). Dintre acestia, | 22-de perechi-sunt autozomi si sunt prezenti, atat la sexul masculin, | cat gi la cel feminin. A 23-a pereche ins&, sunt heterozomi ' (cromozomi sexuali) gi diferé la barbat fata de femeie. Concret, la sexul masculin existé un cromozom X si unul Y, in schimb la sexul fomint parol eromazam X. Recs ‘ovulul contine intotdeauna un cromozont X, 1-timp-ee’ spermatozoidul poarta fie un cromozom X, fie unul Y. Mai apoi, egcamozomul X are o lungime de cinci ori mai mare decit cromazomul Y si cuprinde Staats yore -Cind 5 gene. Cand ovulul intalneste un spermatozoid Y (androsperm) se naste un baiat, iar ‘cand intalneste un spermatozoid X (ginosperm) se naste o fetita. Prin urmare, intotdeauna tatal este cel care determina sexul feopilului, =. y intrucaf* nu toate genele de pe cromozomul x au echivalente pe cromozomul Y, la sexu! masculin apar caractere " recesive sex-linkate-Datorita vulnerabilitatii crescute a barbatului fata de‘anomaliile sex-linkate, numérul avorturilor spontane, cat si a , Cazurilor dé decestao-Varsta timpurie este mai mare in cazul acestui sex. Altfel spus, datorité faptului cé poseda doar un singur cromozom X, sexul masculin este dezavantajat din’ punct de vedere genetic. i apoi, baiatul se dezvolta mai lent decat fata, de la varsta intrauterina si pana la maturitate (Hutt, 1972). Din pacate, rata nou nascutilor care prezinté tare cromozomiale este destul de crescutd, aproximativ 1/100, conform atelor furnizate de Hetherington: gi Parke (1986). genetic, | Pentru a decela prezenta unor anomalii genetice si a lua [masurile adecvate in timp util, se practicd diagnoza prenatal a ‘produsului de conceptie. Dintre cele mai uzitate mijloace de ‘investigatie mentionam: amniocenteza, sonografia etc. Amniocenteza/consta_in_examinarea_unei-mostre-de-tichid— amniotic, _prelevat i ids a _sptamana de de _la_femeia_gravidi—in—a—6- sarcina (data care reprezinta timpul optim pentru aceasta analiza). Intrucat in lichidul respectiv plutesc celule care provin de la fetus, cercetandu-le putem_detecta_ tee jai respectiv e ereguli. Se apreciazé c prin aceasta metoda se pot evidentia aproximativ 60 de anomalii cromozomiale sau disfungtii metabolice. jonografia/ se_refera_la_proiectarea_pe_abdomenul femeii gravi cicol sunete si vizualizarea. I dus. “ace ictie_de_structurile interne bombardate prin jetul espectiv si care pot fi uterul matern, placenta sau fetusul. Metoda este utilé in a surprinde prezenfa Unor anomalii, precum microcefalia (subdezvoltarea marimi craniului si a creierului) si acefalia (absenta unor parti din creier). itre cele mai raspandite maladii cromozomiale amintim: sindromul Down, sindromul Turner, sindromul triplu X, sindromul Klinefelter, sindromul X-fragil. ‘ySindromul Down (mongoloism) este provocat de aparitia in timpul meiozei a unei aberatii la nivelul celei de-a 21-a perechi de autozomi, care genereaza, fie o perturbare a ordinii cromozomilor, fie Prezenta unui cromozom suplimentar, adicé 47 in loc de 46, cat este normal pentru fiinta umana). Frecvent aceasta maladie se manifesta la mamele care au o varsta inaintata. Investigatiile de ultima or& au scos in evidenta ca la o patrime din pacienti, spermatozoidul este responsabil de a fi livrat cromozomul aditional, ceea ce inseamna ca Si tatii (mai ales, cei de peste 45 de ani) pot induce o asemenea maladie (Hetherington si Parke, 1986). Tabloul clinic al acestei maladii aliniaz& o fizionomie de mongoloid (cap rotund gi plat, nas mic, dentitie defectuoasa, gat scurt etc.), un retard fizic si mental 23Precoce si o mare vulnerabilitate la o serie de boli (motiv pentru care, de regula, moartea survine inainte de instalarea adolescentei). In continuare, vom prezenta cateva din'maladiile provocate de unele disfunctii la nivelul cromozomilor sexuali. Sindromul Turner este specific sexului- feminin, datorité absentei unui cromozom X din perechea XX, ceea ce inseamna ca, in acest caz, existé doar 45 de cromozomi, iar marca specifica este XO. Pacientele respective sunt scunde, cu o forma bizara a gurii si urechilor. De regula, sunt normale din punct de vedere intelectual, sunt sociabile si cu un accentuat simt al umorului. In schimb, ele prezinté frecvente greutati la scris si in rezolvarea problemelor spatiale. Absenta hormonilor feminini prejudiciazd formarea caracterelor sexuale secundare. .Antagonizand, printr-o’ hormono- terapie cu estrogeni acest deficit, se poate influenta favorabil dezvoltarea lor fizicaé, fara a se elimina sterilitatea ce le caracterizeaza. . syhSindromul triplu X este prezent doar la femei, datorité aparifiei unui cromozom suplimentar la perechea XX. Simptomatologia specifica se caracterizeazd printt-o serie de perturbari la nivelul capacitatii de invatare, precum si a unor carente in planul memoriei si al limbajului, desi nu este vorba de un retard mental propriv-zis. indromul Klinefelter apare numai la sexul masculin, datorita alipirii la perechea XY, a unui cromozom X, de unde rezulta © configuratie specifica XXY. YSindromul X-fragil este prezent gi el doar la barbat, prin aparitia unui cromozom Y suplimentar, alaturi de perechea XY, ceea ce determina o amprenta caracteristicd gi anume, XYY. Faté de barbatii normali, pacientii afectati de cele doud maladii au o statura mai inalt& si un QI. mai redus. In cazul sindromului Klinefelter apar sterilitatea si unele trsaturi feminine ca, de pilda dezvoltarea excesiva a sAnilor. Multé vreme s-a crezut c& indivizii XXY si XYY sunt un autentic pericol social caci, dat find agresivitatea lor funciara, din randul lor s-ar recruta criminalii cei mai 24 feroci. Studii ulterioare. au mai retugat ceva din aceasta emblema sumbra, intrucét s-a demonstrat cA numai la persoanele XYY, tendinfele infractionale si rata criminalitatii este mai ridicata fata de Populafia normala. In plus, s-a dovedit cu acest prilej c&, indiferent daca sunt sau nu prezente anomaliile cromozomiale, retardul mental este unul din factorii favorizanti ai criminalitatii (Hetherington gi Parke, 1986). 4 Dupa aceasta paranteza indispensabila gi inainte de a patrunde in miezul problemei, se cuvin cateva precizari termino-logice: Genotipul reprezint& cantitatea de informatie stocaté intr-o celula si aflata in stare latent, fara sa fi cunoscut inca influenta mediului; Fenotipul este rezultatul interactiunii dintre genotip si mediu (prin muttiplele sale influente). In contextul acelorasi decantari conceptuale trebuie facuta demarcatia dintre innascut si mostenit. Astfel, cand un copil vine pe lume cu o serie de aberatii cromozomiale inexistente, la parintii si { ~ bunicii sai, este indicat ca ele sa fie considerate ca innascute sinug mostenite. 4 Prin-urmare, aga cum mentioneaz& M.L.lacob (1994), ereditatea este o premisa cu o logica probabilista, care poate oferi individului o gans& (cand este normal configurata) sau o negansa (daca este tarata), ® Privind din perspectiva filogenetic’ ereditatea umana se poate constata cé ea posedd un set restrans de instincte, comparativ cu cea animala, motiv pentru care copilul este total dependent fata de parintii s4i, ceea ce -a determinat pe K.Lorentz (apud. M.Llacob, 1994, p.37) s&1 considere ,un specialist in nespecializare” ereditara Psihicul apartine sferei fenotipului, ceea ce inseamna ca el presupune interactiunea dintre ereditate si mediu (G.Allport, 1981). 25Rezulté ca orice fenomen psihologic. se formeaza $i retuseaza intreaga noastra viata, deci, in acest plan nu exista o ereditate pura. In plus, ereditatea igi pune amprenta in mod diferit asupra proceselor psihice. Dup& R.Zazzo (1946), cu cat un fenomen este mai complex cu atat depinde mai putin de ereditate. Studii_ mai recente au furnizat o serie de elemente supli-mentare care ne oblig’ la unele retusuri, Astfel, s-a demonstrat ca, atat schizofrenia, cat si comportamentul agresiv au importante premise ereditare\ Concret, cAnd intr-o pereche gemelara, unul din frati sufera de schizofrenie, sansele ca si celalalt sa dezvolte aceasta maladie este de 50% pentru monovitelini si doar de 15% pentru cei bivitelini(Gottesman si Shield, 1982). In plus, asa cum mentioneazé Ch. G. Morris, (1988)(copiii parintilor schizofreni, vor fi afectati de zece ori mai frecvent de boala respectiva, comparativ cu restul populatiei infantile, care nu prezinté asemenea tare familialey @ Alti cercetatori au argumentat rolul major al ereditatii si it alte directii. Cateva exemple vor fi edificatoal entru inteligenta generala (Wilson, 1983); pentru abilitatea verbala si spatiala, precum si pentru memorie, temperament, preferinté fat de anumite alimente, stransul mainii la salut, deprinderea de a fuma sia consuma alcool {Farber, 1981); pentru abilitatea de a povesti, cat si pentru atractia faté de anumite hobby-uri, nume, tigari, tatuaje, spray-uri etc, (apud. Morris, 1988). In fine, a fost relevati si conditionarea genetic evident din cazul alcoolismului cronic gi al actului suicidar. A Temele ereditare ale psihismului se refera la o serie de dispozitii sau predispozitii. $i anume: * particularitatile sistemului arhitectonice pe starea legaturilor); * particularitatile analizatorilor vizual, auditiv, chinestezic, verbomotor; ului’ nervos (repartitia _ariilor creier, structura celularé a zonelor, 26 © raportul dintre primul gi al doilea sistem de semnalizare (aptitudini. senzorio-motorii simple, .memorie brut, dispozitii afective fundamentale). O parte dintre aceste predispozitii se vor activa imediat dup& nastere, altele mai tarziu in ontogeneza, dupa cum exista unele ce nu se vor activa niciodata. Cert este ca patrimoniul nostru ereditar este constelat multiplu gi difuz, ceea ce inseamna ca in functie de solicitarile mediului sau ale educatiei (ca factor de mediu constient si sistematic organizat), o directie sau alta va prinde contur. Dar zestrea noastra genetica nu actioneaza ca o fatalitate, deoarece aceiagi factori exteri pot realiza unele ajustari si retusuri, chiar dacd nu sunt spectaculoase, asupra unei eventuale ereditati tarate. @ Conform studillor de creatologie, la nastere orice fiint& umané, ce poseda un Q.I. normal (de cel putin 90), tezaurizeazd o potentialitate creatoare, macar minima, pentru un oarecare do-meniu, potentialitate ce va deveni manifesta numai daca individul respectiv va beneficia in familie si in gcoala de un climat educativ creativogen. A Aportul ereditatii in dezvoltarea personalitatii umane uziteaza de mai multe metod e ancheta familiala, prin care se realizeazé comparatii intre nivelul intelectual al parintilor si cel al copiilor proprii, dar gi intre frati si surori. Extinzand studiul si la alte rude de sAnge din cadrul aceleiasi familii putem ca prin aceasta ,fehnicé a pedigriului’, s& stabilim in ce masura gradul de rudenie influenteaza asemanarea dintre persoanele respective; « fenomenul adoptiunii, cand se confrunta cotientul de inteligenta al parintilor cu al propriilor copii si, respectiv, cu al copiilor adoptati; « studiul copiilor institutionalizati (in case de copii, orfelinate), ce presupune compararea inteligentei unor arindivizi care, desi partajeaza acelagi mediu de viata, au 0 Zestre nativa extrem de diversa; * metoda gemenilor, cea mai pretioasd dintre ele si care a fost utilizaté de numerosi autori: Galton, Gesell, Thompson, Woodworth, Freeman, Burt, Wilson, Farber, Oancea-Ursu §.a. Concret este vorba, atat de Studiul_gemenilor monovitelini (monozigoti), cat sia celor bivitelini (dizigoti, fraternali). Alternativa cea mai fericité este desigur cercetarea monovitelinilor, deoarece prin intermediul lor natura ne ofera sansa de a ne afla in fata celor mai asemanatoare (nu si identice) fiinte umane din punct de vedere ereditar, cea ce ne justifica s& atribuim mediului diferentele dintre ele. Spre edificare, preciz&m ca, in timp ce gemenii monovitelini apar datorit& sciziunii aceluiasi zigot (ovul fecundat) si, prin urmare, posed un genom comun, gemenii bivitelini se nasc prin fecundarea a doua ovule distincte, aga incat patrimoniul lor ereditar nu este mai asemanator decat al fratilor_obignuiti. Singurul element’ specific pentru ei este faptul ca intrauterin Partajeaza acelasi mediu de viata. Configuratia sarcinii gemelare monoviteline este depen-denta de data la care se produce diviziunea zigotului (A. Piontelli, 1992): ' ¢ daca aceasta are loc in prima zi dupa fertilizare, gemenii respectivi poseda fiecare placenta, corion si sac amniotic propriu; daca diviziunea survine tn urmatoarele gapte zile de la conceptie, monovitelinii in cauza sunt dotati cu placenta si corion comun, dar cu sac amniotic. separat; daca diviziunea se produce in intervalul din a gaptea gi a treisprezecea zi de la fecundare, gemenii monovitelini PartajeazA deopotriva. placenta, corionul gi sacul amniotic; * In fine, daca diviziunea se realizeazi intre a treisprezecea si a paisprezecea zi, apare un fenomen nedorit, cel al gemenilor siamezi. A Oricat de multe haruri ar acumula metoda gemelara ea nu este infailibila. In spriinul acestei afirmatii se pot invoca urmatoarele (J.Larmat, 1977): * este dificil si destul de laborios de a decide dacd o Nagtere. gemelara este mono sau bivitelina. in alternativa c4 sexul gemenilor respectivi difera, putem sa fim siguri cd este vorba de o situatie bivitelina. Apartenenta la acelasi sex sau o placenta comund nu evocd intotdeauna o° gemelaritate monovitelina. Din pacate, nici studiul ultrasonografic, realizat in timpul gestatiei, nu este pe deplin edificator, abia analiza atenté a placentei gi a membranei despartitoare dupa nastere, la care se adaugi analiza unor trasaturi fizice (aspectul urechilor, circumferinta capului) sau analiza sangelui, poate conduce la un diagnostic ferm (Piontelli, 1992); * avand in vedere frecventa relativ redusa de nasteri gemelare (dupa cum mentioneazi_ Gh.Oancea-Ursu in 1985, 0 nastere bivitelina apare cam la 80-100 de nasteri, iar una monovitelina aproximativ la/340 de nasteri) este dificil de a constitui egantioane reprezentative pentru cercetare; * deoarece partajeazé acelasi spatiu uterin, unul dintre gemeni este intotdeauna dezavantajat, ceea ce ji va determina o Constitutie fizic& mai fragila. Spunem aceasta deoarece, asa cum a demonstrat-o experimental Piontelli (1992), adeseori cel mai mic dintre gemeni este mai precoce si mai dinamic dupa nastere; 29« datorité unor caracteristici specifice ale mediulyj post natal, la gemeni se poate vorbi initial de o dezvoltare ceva mai lenta (inclusiv in plan intelectual). Aceasta particularitate se datoreaz’, pe de o parte, supraprotectiei cu care familia inconjoars perechea gemelara, pe de alta parte, unui fenomen numit ,vraja cercului inchis”, ce consta in aceea ca gemenii isi ajung unul altuia si, ca urmare, angajeaza o gama mai restransa de relatii cu anturajul. A Conjugand datele furnizate de eminentele domeniului, (in urma cercetérilor realizate prin intermediul acestor metode), cu’ observatiile empirice, ce s-au stocat de-a lungul vremii, putem acredita aportul ereditatii in dezvoltarea personalitatii umane, invocand cateva argumente majore: @ Aparitia ,copiilor minune’, care de la o varsta. frageda, cand educatia nu avea inca timp sa-si spuna cuvantul, probeazi aptitudini exceptionale pentru un domeniu. in muzica s-au inregistrat cele mai frecvente precocitati, ce aliniazé nume de rezonanté precum Mozart, Haydn, Rimski| Korsakov, Mendelhson-Bartoldy, Enescu $.a. Nici celelalte domeni nu sunt vitregite de asemenea aparitii eclatante: in literaturi (Goethe, Goldoni); in pictura (Rafael Sanzio, Repin, Grigorescu); in) gtiinté si tehnica (Gauss, Pascal, Newton, Leibniz, Stephenson] Edison, T.Vuia gs.a.). $i domeniul matematic cunoaste apariti spectaculoase. Este vorba de acei copii, care probeaza virtuti atat de strdlucite in ceea ce priveste calculul mental, incat pot intra in concurenta cu performantele unor calculatoare mai putin sofisticate Printre acestia se numara unele persoane ce au raémas in anonimat| altele care si-au adus contributia la propasirea stiintei (Gauss, Euler] Ampére). Copii de geniu au fost gi lulia Hagdeu (care la varsta de 2 ani stia s& scrie, iar la 3 ani s& citeasca), dar si Nicolae lorga (care lectura in original clasicii francezi, incd de la varsta pregcolara); 30 @ Existenta ,marilor familii” (H.Salvat, 1972), adicd posibilitatea transmiterii din tat& in fiu, timp de mai multe tii, a unui talent remarcabil pentru un anumit domeniu. De notorietate este familia Bach, in muzica, unde din cei 57 de. membrii nascuti pe parcursul a cinci generatii, un numar de 15 persoane au fost compozitori remarcabili. Cel-mai stralucit dintre ei ramane desigur J.Sebastian Bach, in-preajma muzicii c&ruia ,vezi cum se infiripé Dumnezeu’ (E.Cioran, 1991, p.79). Fiind cdsatorit de doua ori, el a avut 20 de copii, dintre care 10 au manifestat evidente aptitudini muzicale. $i familia Strauss a furnizat cdteva talente remarcabile in domeniul muzical..Cazuri similare s-au semnalat si in literatura (familia: Dumas); in pictura (familia Tizian, Holbein); in matematica (familia Bernoulli); in fizicd (familia Bequerel): in stiinfele naturii (familia Darwin) etc. Fara indoiala, in toate aceste cazuri prezénta“Unor teme de sorginte ereditaré este incontestabilé. Dar nu este totul, caci persoanele respective vor partaja cu rudele lor (mai mult sau mai putin directe), nu numai o constelatie fericita de gene, ci si un climat de viata stimulativ pentru inflorirea aptitudinii respective (P. Golu, 1985). Comparatie intre diverse categorii de persoane sub aspect intelectual. Un studiu atent si nuantat al problemei identificd doua ipos-taze distincte: Indivizi care traiesc in acelasi mediu de viata. Aceastd alternativa comporta urmatoarele precizari: ¢ cel mai aseman&tor coeficient intelectual (Q.I.) se inregistreaza la gemenii monovitelini (diferenta este de 3,1 puncte), apoi la bivitelini (diferenta este de aproximativ 8,5 puncte) gi, in fine, la fratii si surorile obignuite (diferenta este de 13,2 puncte); 31* coeficientul intelectual al parintilor este mai apropiat de al propriilor copii decat de al copiilor adoptati (cu toata comunitatea de mediu existential); ‘calitatea cotientului de inteligenté pentru copii neinrudifi, ce cresc Impreuna (in orfelinate, aceeasi familie), este extrem de variabila datorité diferentelor evidente dintre capitalul lor ereditar; ¢ Indivizi ce traiesc in medii diferite: * gemenii univitelini raman asemanatori in ceea ce priveste nivelul intelectual, chiar dacd sunt despértiti (diferenta fiind pana la 6 puncte). Mai mult chiar, date fiind similitudinile zestrei lor ereditare, monozigotii vor semana mai mult intre ei dac& vor creste separat deoarece, incepand cu pubertatea, nu vor mai face eforturi disperate de a se individualiza (S.Farber, 1982); cotientul de inteligent& este mai apropiat in cazul fratilor si surorilor care traiesc desparfif, decat la copii neinruditi ce cresc impreuna. Unele experiente pe maimute. In deceniul al treilea al secolului nostru sofii Kellog din SUA (de profesie psihologi) au realizat un experiment inedit, crescand impreuna, in conditi’ educative identice, propriul lor fiu pe nume Donald, impreuna cu Goa, un pui de cimpanzeu. Cu toate progresele notabile gi rafinamentul comportamental pe care le-a dobandit maimuta, in acest climat uman, odata cu aparitia limbajului la copil, acesta isi va surclasa ,fratele” curand, eliminandu-| definitiv din cursa pentru umanizare. Desi Goa devenise o autenticd vedetd printre antropoide, ea nu-si va putea depaisi niciodata conditia animalier’, datorita barierelor impuse de propria sa ereditate. La concluzii similare ajunge gi familia de psihologi sovietici Kots, care a realizat o cercetare cu obiective apropiate de cea americana, avand drept protagonist pe cimpanzeul leni. 32 in a doua jumatate a veacului nostru, cupluri de psihologi (sotii Hayes, Gardner, Premack ¢.a), sau cercetatori solitari (H.Terrace, F. Patterson s.a) au studiat in ce masura antropoidele sunt capabile sa invete limbajul uman. Rezultatele au fost in general modeste, cu exceptia celor obfinute de dr. F.Patterson (1985),0 ‘cercetatoare americana, specialist in psihologie animala, care a reusit printr-un travaliu asiduu, dar pasionant (ce a inceput in anul 1972) s&-si invete eleva, pe gorila Koko, ca la varsta de 14 ani s& posede un limbaj surprinzator pentru o maimuta. Concret, vocabularul ei avea in dotare 500 de cuvinte, la care se adduga si 500 de semne din limbajul Ameslam (al surdo-mutilor). Alaturi de aceste achizitii lingvistice remarcabile, prin coabitarea ei in mediul uman, ea a dobandit cu repeziciune gi unele ,metehne” specifice acestei lumi: admiratie de sine (,Frumos animal gorila"), nervézitate, minciund, mici pasiuni (pentru guete, pentru pisici) etc. Performantele obtinute de Koko sunt singulare, restul experimentelor de aceeasi factura s-au soldat cu efecte minore, ceea ce ar sugera ca si in lumea animalelor ca gsi in cea umana, natura nu este la fel de generoasa cu fiecare individ. Chiar dac& nu putem bagateliza nici modul defectuos gi neunitar de proiectare a experimentelor respective (si care a constituit 0 alté surs& de controverse), putem aprecia, in final, cA nici macar primatele (adic cea mai evoluata specie animala) nu pot fi umanizate cu adevarat datorita unor ziduri postulate de o ereditate limitativa; © Expresiile faciale la om, pentru o serie de trairi afective ca: gestul de aprobare, rAsul, plansul, flirtul au un caracter universal, indiferent de timpul sau locul caruia fi apartine, sau de nivelul sau cultural. Rezult& c& mimica oricarei fiinte umane poate fi corect decodificaté de o persoana, ce apartine altei culturi. Acest lucru este posibil deoarece avem de a face cu un set de reactii, care apar{in unui fond ereditar comun intregii noastre spe: 33Ideza a fost vehiculaté pentru prima oara de Ch.Darwin, la finele secolului trecut, dar a cApatat consistenté prin studiile etologice realizate de |. Eibl-Eibestfeldt, dar si prin cele interculturale: H.C.Triandis, W.W.Lamber, M.Cuceloglu, P.Ekman, E.R.Sorensen, W.V. Friesen $.a. ‘A In incheiere, vom prezenta cateva asertiuni generale cu privire la aportul ereditatii in formarea gi dezvoltarea personalitatii copilului. Cu toate ca problema a fost atat de mult framantata, ea nu este inca pe deplin elucidata, ceea ce |-a determinat pe R.B.Cattell (apud. J.Larmat, 1977, p.74) s& observe, cu o umbr& de umor, c& in aceasta chestiune s-a produs ,mai multé cdlduré decat luming’. O asemenea stare de lucruri igi subordoneaza mai multe conotatii fildsofico-politice, ce au alimentat doctrine gi practici aberante (eugehig, rasism) si care au culminat cu monstruozitafile inimaginabile comise sub flamura nazismului. Problema efetiitatii ramane in suspensie si datorita manierei jnc& lacunare de investigare a ei. BazAndu-se prioritar pe masurarea inteligentei prin teste, se pleaca din start de la o viziune artificiala, atomizanta asupra psihismului uman. Caci, in realitate, personalitatea umana functioneazd permanet ca un tot unitar gi indivizibil, ceea ce aruncd o lumina nu tocmai favorabilé asupra pretentiei exagerate si false a oricdrui test de a izola in stare pura un proces psihic sau altul. 30% Dincolo de toate aceste discutii, putem afirma -ca ereditatea reprezinta o premisa indispensabilé a dezvoltarii, chiar daca nu constituie singurul ei zeu, cum credea renumitul scriitor O.Wilde. Rostul zestrei ereditare este de a postula granifele pana la care educafia poate inainta, fara a furniza ins& gi garantia cA miezul dintre aceste granite va fi valorificat integral. C, ROLUL MEDIULUI IN DEZVOLTAREA PERSONALITATI COPILULUI $1 A ADOLESCENTULUI Geneza gi devenirea. personalitatii copilului se aflé sub incidenta factorilor de mediu A Spre nuantarea problemei, mai nou se vorbeste si de ,situatie’. Astfel, A.Neculau (1996), solidar cu o perspectiva constructivisté asupra personalitati, atrage atentia asupra - necesitatii de a aborda fiinta umana intr-un context situational. Dupa opinia profesorului finlandez M.Takala (1984), situatia tsi subsumeaza ,istoria invari’, in care a fost antieriaf individul, cat si »tranzactiile” \ui cu mediul din trecut sau prezent. Pentru ca mediul s& devina situatie, el trebuie s4 imbrace o serie de ipostaze concrete. In categoria de situatie se aliniaz4 mediul geografic, fizic, cultural, modul si stilul de viata (Neculau, 1994). , ‘A Dintr-o perspectivé extrem de generala, mediul poate fi definit ca ansamblul influentelor postnatale care se exercita asupra individului. Ca si ereditatea, mediul poate oferi o sansa sau, dimpotriva, o negansa pentru dezvoltarea fiintei umane, {inand cont de modul favorabil sau nefavorabil in care este constelat., & Procedand, in continuare, la abordarea frontal a problemei, putem identifica o multitudine de elemente, ce populeazi aceasta categorie, elemente care se pot grupa in urmatoarele componente si subcomponente: @ factori interni ¢ factori externi: ¢factori fizici ¢ factori soci - neorganizati - organizati. ae. plind constructie a copilul C1. Factori interni A Conform lui I.Nicola (1992, p.57) acest tip de factori se refera la patrimoniul nativ, la efectele maturizarii biologice, precum si la ansamblul tuturor achizitilor psihologice pe care individul le dobandeste pe parcursul existentei sale. A Dupa opinia noastra, in consonanta cu datele cele mai recente oferite de stiinta actual, un loc particular printre factorii de mediu intern il detine ambianta intrauterina. Influenta universului prenatal asupra person aflat in spatiul uterin, a fost acceptata din cele mai vechi timpuri la multe popoare orientale sau amerindiene, ceea ce s-a materializat nu numai in diverse productii narative, dar si in practici ce acorda protectie speciala femeilor gravide i viitorilor copii. @ Civilizatia occidentala, exersataé s& accepte doar productiile ratiunii si fenomenele testabile, s-a dovedit mult mai rezervata in aceasta problema. Desigur, unele exceptii au existat si aici: la Hypocrate, in Biblie sau la Leonardo da Vinci, ceea ce nu anuleaza insa atitudinea profund refractaré existenta, pe ansamblu, in spatiul occidental, la adresa acestei chestiuni (cotaté acum patru decenii, dacd nu o fantasmagorie deplasat4, atunci macar o extravaganté mult prea pitoreasca pentru a fi compatibila cu spiritul sobru, auster si riguros al stiintei). ‘@ Dar iat cé dupa anii '60, concomitent cu dezvoltarea si rafinarea mijloacelor de investigatie medicala, vom asista la o demolare treptaté a acestei mentalitati. O serie de cercetatori entuziasti $i nonconformisti se vor inrola cu perseverenta la aceastd cauzé (Ch.Spezzano, L.Schwartz, D.H.Scott, _U.Huttenen, P.Niskanen, L.Sontag etc). Ca o sintez’ a acestor generoase strédanii, cartea semnata de Th.Verny gi J.Kelly, in 1981 si aparuta tn editie franceza cu titlul: La vie sécrete de l'enfant avant sa 36 | | | 1 naissance (Viafa secret a copilului nenascut, 1982) revolutioneaza realmente, prin argumente impecabil instrumentate _stiintfic, imaginea clasica despre existenta intrauterina a copilului, spulberand principii, atitudini si prejudecat ® Copilul in uter este o fiinté activa, aflata in plin proces de intemeiere a propriei Personalitati, nu numai sub aspect fizic, ci gi psihologic. Incepand cu a sasea séptamana din momentul concepftiei, fetusul, in paralel. cu spectaculoasele transformari fiziologice, igi pune gsi bazele propriului sau alfabet psihologic. Achizi-tiile sunt initial nesemnificative, dar statornice, iar din al treilea trimestru de viaté prenatala, copilul poseda deja un aparat psil in plina ascensiune (poate reactiona senzorial, a dobandit un sistem rudimentar de invatare, memorie, de intelegere si afectivitate). ¢@ Asa cum alimentele, alcoolul, - tutunul sau medica-mentele ingerate de mama influenteaza fetusul, tot asa si tonusul ei psihologic, pe care copilul il percepe cu acuratetea $i precizia unui mini-radar, vor marca in mod definitoriu Ppersonalitatea in devenire a acestuia. Deoarece, in viata intrauterina, mama constituie singura fereastré spre lume a copilului, trebuie ca intre cei doi protagonisti ai maternitatii sa se infiripe, inca de timpuriu, o relatie afectivé bogat gi securizanta, lubirea mamei si acceptarea cu bucurie gi serenitate a sarcinii (pe care fetusul o decodificd) au o importanta capitala pentru copil, deoarece afectiunea matemna inalfa in jurul copilului un scut protector, ce poate stopa si neutraliza unele agresiuni externe. Gravidele care se ocupa de orice altceva in afara copilului pe care jl poarta, deci mamele ce practic un autentic ,abandon uterin’, vor exercita asupra psihicului acestuia o trauma profunda, cu efecte putin controlabile. »lmaginati-va, afirma Th.Verny si J.Kelly (1982, p.25) ce afi simti daca ati fi inchis singur intr-o incdpere timp de sase, sapte, opt luni, 37coset far nici o stimulare intelectuala gi afectiva. Aceasta este, in mare, situatia fetusului ignorat.”. @ Dar reevaluarea rolului jucat de mama in ecuati parentalé presupune gi reconsiderarea aportului patern gi aceasta deoarece tatal, indeplinind un rol major in asigurarea g- conservarea armoniei -psihice a partenerei, devine _indireci responsabil si de starea viitorului sau copil = oh C2. Factori externi @ Factori fizici A Personalitatea umana, pe intreaga ej claviaturi: somato-psihicd, se aflé sub influenta factorilor fizici. Fenomeny: este pe deplin explicabil, deoarece omul nu este numai un: emitator, ci si un receptor ultrasensibil de vibrafii, atat la cele? care provin din spatiile siderale indepartate, cat si din imediata sa apropiere. In consecinta, totul ne influenteaza: evolutia Soarelui, @ Lunii gi a celorlalte planete, conditiile geografice, clima, factori meteorologici (temperatura, vant, presiune), flora, fauna etc. Ca urmare, nu este gresit s& afirmam ca orice persoani. este intr-un fel, mai mult sau mai putin, meteorosensibila, cece ce inseamna ca tonusul ei psihic este conditionat si de aspectu, insorit sau cenusiu al vremii. Desigur, formula temperamentala @ individului are si ea un cuvant greu de spus la acest capitol. e In aité ordine de idei, s-a constatat cé randamentu, intelectual cel mai bun se inregistreaza la temperatura de 15-17, grade Celsius, iar elevii sunt mai disciplinafi toamna siiarna. Se vorbeste si de unele accente stoice prezente jin comportamentu locuitorilor zonelor montane, fata de cele epicureice, depistate tn cazul locuitorilor de la ges. al 38 @ Flora si fauna au gi ele o importanta cardinala, deoarece influenteaza calitatile hranei si ale aerului. Datorité srargei interdependente dintre dimensiunea somatic si cea psihica, este normal ca tot ce contribuie la fortificarea uneia, sa reverbereze favorabil si asupra celeilalte. Virtutiileincontestabile ale unei alimentatii lacto- vegetariene (care racoleazA-pe zi ce trece adepti din randul celor mai diferite categorii sociale), au demonstrat cat de importanta este pentru bunastarea fiintei umane educatia in alimentatie. Renunfarea si in acest domeniu la amatorism, improvizatie si prejudecdti (unele generate de insagi medicina clasica), ar putea contribui la noi deprinderi alimentare, mai putin sofisticate, mai naturale si incomparabil mai sanatoase pentru omul contemporan. Istoria umanitatii furnizeaza suficiente exemple despre efectele profund devitalizante asupra unor-popoare, pe care le-au provocat diverse erori sau excese alimentare. Dupa unii istorici, nefastul obicei al populatiei de a-si conserva alimentele in vase de plumb a fost una din cauzele care au dus la imbolnavirea ei de proportii si, in final, la prdbusirea Imperiului Roman. Daca malinut este profund daunatoare, mai ales, in ultimele luni de gestatie gi in primii ani de viata (datorité efectelor nefaste exercitate asupra maturizarii sistemului nervos), supra- alimentafia nu este nici ea mai putin nociva. 20% In concluzie, o alimentatie rafionald (cu deplasarea prioritatilor catre produsele lacto-vegetariene), ar putea contribui nu numai la sporirea imunitafii naturale a organismului si, prin aceasta, ar spori sansele in lupta cu o serie de maladii cotate inéurabile, dar, in acelasi timp, ar provoca si o armonizare a intregii personalitati. Afirmatia ,spune-mi ce manénci, ca sa-fi spun cine est? devine astfel, dintr-o simpla gluma, un adevar de necontestat. 39@ Factori sociali ~ & Odat& cu factorilor fizici asupra fiintei umane este tot mai filtrata, corectata sau chiar denaturata uneori de prezenta factorilor sociali. Acestia se subdepartajeazé, la randul lor, in urmatoarele componente: ¢ conditii socio-economice, adicd resursele materiale pe care le poseda familia copilului respectiv, conditii ce trebuie s4 fie de valoare medie pentru a asigura o dezvoltare armonioasa a personalit&tii acestuia; * conditii socio-profesionale, care se refera la profesiunile persoanelor ce populeaz’ ambianta imediat& a copilului (mai ales, ale parintilor): e conditii socio-igienice, ce desemneaza toate strategiile uzuale prin care se asigura copilului o stare de s&natate optima, atat fizica, ct si psihologica; e conditii socio-culturale, care evoca nivelul de instruire al celor aflati in anturajul cel mai apropiat al copilului, precum gi ansamblul consumurilor culturale in care este implicat acesta. Un nivel cultural, cel putin mediu al familiei, constituie un factor stimulativ; * conditii socio-comunicative gsi socio-afective, ce cuprind atat climatul afectiv in care traiegte copilul, cat si diversitatea relatiilor pe care le angajeaz& cu cei din jur. A Intrucat in momentul nasterii, omul nu este decat o potentialitate umand, transfomarea lui in realitate reclama imperios, ca inca din momentul nasterii, sa fie angrenat intr-un proces de socializare. Fenomenul implicd mai multe fatete : * socializarea primar (a c&rei paternitate apartine lui A.Kardiner, 1939) se referé la ansamblul caracteristicilor psihologice pe care le dobandesc membrii unei colectivitati umane, datorité partajarii, de i | | progresele inregistrate de omenire, influenta - timpuriu, a aceluiasi spatiu existential. Acest tip de socializare alimenteaza aparitia. specificului national Catre varsta de 6/7 ani, procesul socializarii primare inceteaza (apud. S.Mentzos, 1977); * socializarea secundara implica totalitatea trasdturilor pe care un individ le dobandeste in urma impactului exercitat asupra lui de institutii precum: scoala (cu diversele ei grade), institutiile culturale, organizatiile politice etc.; * socializarea anticipativa (R.K.Merton, 1945) evoca acele statusuri si roluri spre care persoana respectiva aspira in viitor. 4 Pentru a nuanfa si aprofunda rolul factorilor de mediu, in ultimul timp, s-a impus un nou termen: niga de dezvoltare (Super si Harkness, 1982). Aceasta cuprinde ansamblul tuturor elementelor cu care un copil intra in telatie, la o anumita-varsta. Coneret, continutul nigei de dezvoltare urmareste urmatoarele aspecte: . * obiectele gi locurile la care are acces copilul intr-o anumita etapa ontogenetica; * reactile celor din jur fata de copil; © registrul de competente pe care adultul le stimuleaza la fiecare varsta; * activitatile pe care adultul le impune copilului, fara cere consimtamantul si cele pe care i le propune, iar copilul le accepta de bunavoie. Fara indoialé, niga de dezvoltare are o structura flexibila, care oscileaza de la o cultura Ja alta, in functie de imperativele educative ale fiecarei natiuni (traditia avand o pondere particulara, in acest sens). Spre exemplificare, vom mentiona ca in intervalul cuprins intre 4-9 ani, prioritatile difera: in SUA, pe primul loc se plaseaza studiul, in Japonia - jocul, in Kenia - munca, iar in India - interactiunile de natura socialé (B.Brill gi H.Lehalle, 1988). mnA Mediul social se prezinté ca 0 configuratie labirintica si dinamica de elemente, greu de inventariat si controlat, oe influenteaza personalitatea umana de-a lungul intregii sale existente Rolul sau major in formarea si dezvoltarea personalitafii umane poate fi atestat prin cdteva argumente sugestive: : Factorul social reprezint’ o conditie peremtorie pentru insagi procesul de umanizare. In acest sens, L.Malson (apud. H.Salvet, 1972, p.165) afirma, cu deosebita inspiratie: »lnainte de intalnirea cu semenii si cu grupul sau, omul nu este altceva decat o suma de virtualitati, tot atét de imponderabile ca un abur transparent. Orice condensare presupune un mediu, adicé lumea celorlalti”. Cazul celor §2 de copii salbatici, crescuti de animale, mai ales de lupi, demonstreaz4 ca, in absenta anturajului uman, nu numai_ca asistém la o deturnare gi la o retardare dezolanta a procesului de umanizare, ci chiar la 0 compromitere definitiva a acestui fenomen. Sansele de recuperare sunt ou atat mai modeste, cu cat interventia factorului uman survine mai tarziu (decisivi fiind, aga cum a demonstrat-o opera freudiana, primii doi-trei ani de viata). a Procedand cronologic, primul caz de acest gen ll constituie celebra pereche de gemeni, Romulus si Remus care, desi au fost crescuti de o lupoaicd, ar fi intemeiat oragul Roma. O asemenea ipotezd este absolut fantezisté, ea avand mai mult conotati sentimentale si, mai ales simbolice. eae: Pardsind insa spatiul insolit al legendelor, exist si o serie de cazuri reale, unele dintre ele polarizand chiar eforturi educative dintre cele mai autorizate gi mai temerare din partea specialistilor: ¢ bdiatul despre care vorbeste Condillac in 1694, originar din Tarile Baltice si care fusese adoptat de ursi; ¢ copilul descris de Fronius la Brasov (1781); 42 © Victor din Aveyron, prezentat de Itard (1799); ¢ Amalia $i Kamala din India (1924), doua fetite crescute printre lupi si apoi recuperate in mediul uman. Cea mai mica dintre ele, pe nume Amala, a murit curand, dupa cateva tentative de fuga,.in schimb, Kamala a fost supusa unui program intens de umanizare. La capatul unor eforturi pertinente si concertate, care au durat peste 10 ani, setul de achizitii dobandite se prezenta extrem de modest: ea arbora mersul biped doar cand era supravegheatd, pentru c& de obicei se deplasa ,in patru labe’, vocabularul ei reunea doar 40 de cuvinte, la masa folosea cu dificultate tacamurile, profitand de orice gest de neatentie din partea educatorilor pentru a ménca cu gura, direct din farfurie, sau a rupe carnea cu unghiile etc.; fetita descrisé de Davis (1940); * Ramu, descoperit in jungla indiana (1968); ° Genie, o fetita din Los Angeles (SUA), sechestraté de ctre parinti intr-o camera a casei parintesti, inc& de pe la doi ani gi finuta intr-o perfect izolare pana la varsta de 13 ani, cnd a fost salvaté (1970). Beneficiind, in continuare, de un climat educativ normal, ea a facut progrese evidente mai mult sub aspect cognitiv decat lingvistic (domeniu unde a ramas cu multiple carente sintactice). ¢ in fine, mai recent, copilul salbatic din Asia Mica, crescut de o gazela. 20% Toate aceste cazuri au demonstrat ca ereditatea singura (chiar in ipoteza ca ea ar fi generos constelata) nu poate compensa efectele dezastruoase ale unui mediu neadecvat si deficitar. Specializarea functionala a emisferelor cerebrale este provocatd cu prioritate de mediul socio-cultural.Se apreciazé c& in zorii civilizatiei umano, numarul stangacilor era predominant. Astazi ins4, sub influenta factorilor socio-culturali, situatia s-a modificat, dreptacii fiind cei mai numerosi. Dr. T.Tsunoda (1980), profesor la Universitatea din Tokio, a | demonstrat cd la poporul japonez (si la cel polinezian), lateralizarea emisferei stangi a creierului este-si mai pronuntats, comparativ cu celelalte popoare ale lumii. Aceasta particularitate — se datoreaza unui fenomen social _ specific, respectiv | caracteristicilor limbii vorbite in aceasta zona a globului, ce » abunda de vocale si elemente afectogene. Rezulté c& emisfera stnga, care in mod uzual regizeaz& functiile limbajului, le-a preluat si pe cele ale gandirii si afectivitatii, de a cdror gestiune se ocup’, preponderent, emisfera dreapta. Structura gi modul de funcfionare a proceselor psihice, . in general, oscileaza in strans& dependenta cu tipul de ci din care face parte individul. izatie Din perspectiva studilor interculturale, mai vechi sau mai noi, | rezulté c& modelele culturale igi pun amprenta asupra perceptiei, | memoriei, gandirii, imbajului, imaginatiei etc. Margaret Mead (1928), o celebritate in domeniu, a demonstrat ca in Insula Samoa, tinerii nu traverseaza clasica crizi a adolescentei, iar in Insula Noua Guinee, unde rolurile sociale sunt inversate (barbatul se ocup& de servitutile c&minului, iar femeia de procurarea hranei), asistim la o iperdezvoltare a agresivitatii feminine (comparabilé cu cea a barbatilor din mediul occidental), ceea ce prejudiciazd insdgi invulnerabilitatea ideii conform cdreia agresivitatea este apanajul masculinitati @ In fine, argumentul cel mai consistent si probabil cel mai invocat, se refera la influenta pe care o exercité mediul, prin | multiplele sale canale, asupra nivelului intelectual: ¢ Mult disputatul decalaj intelectual dintre rase, care a generat atatea complexe si nefericiri, se datoreazA nu unei ereditati 44 | gapricioase, ce favorizeazi pe unii gi fi persecuté pe alti, ci inegalitatii adeseori socante dintre conditiile ambientale in care traiesc populatiile diverselor zone geografice ale lumii. Faptul ca inca gi astazi milioane de oameni nu beneficiaza, nu numai de’ instructie si educatie, dar nici de cele mai-elementare conditii de hrana si igiena, constituie-un dureros.flagel pentru omenire in acest final de mileniu. Kagan si Klein (1973), intr-o cercetare realizati in Guatemala, au “determinat prezéenta unui retard _ intelectual remarcabil printre copili care proveneau dintr-o regiune izolaté. Studiind conditiile de mediu in care traiau indivizii respectivi, explicatia devine transparent. Pe parcursul primului an de viata, acestia erau izolati in colibe, lipsiti de jucdri si avand parte de ingrijir minime, precum gsi de un numér foarte restrans de contacte cu adulfi. Pe masura cresterii copiilor mentionati= lucrurile se vor schimba, intrucét ei vor fi solicitati sé-si asume tot felul de sarcini si responsabilitati, cea ce va contribui la depdisirea handicapului initial laté prin urmare cum, dupa opinia autorilor citati, ravagiile intelectuale provocate la debutul vietii de un mediu privativ sunt reversibile, in sensul ca individul le poate invinge daca se schimba calitatea influentelor ce se exercita asupra lui. O idee similara a fost vehiculata anterior si de Skeels, in urma unei investigatii de teren care a cuprins trei secvente, intre anii 1930-1966 (apud. Hetherington si Parke, 1986). © serie de studii pe teme rasiale au demonstrsat c& scolarizarea copiilor negri, chiar in statele civilizate (ca de pild’, in SUA) nu se realizeaza optim, datorita atitudinilor si expectantelor deficitare de care ei au parte faté de activitatea lor scolara, atat din partea propriilor parinti, cAt si a dascalilor. Laosa (1982) si Seginer (1983) au atras atentia asupra rolului major pe care il exercita asupra randamentului scolar al copilului, aspirafille si sfaturile parentale. Ori in cazul copiilor negri, de cele mai multe ori, parintii nu numai c& nu sunt capabili sa-i ajute la lectii, dar nici nu-i incurajeaz’, Tecomandandu-le un comportament conformist in scoala. Ca 45urmare, nu trebuie s4 ne surprinda daca numérul elevilor negri, care parasesc scoala inainte de absolvirea liceului este de doua ori mai numeros decat al elevilor albi (Hetherington si Parke, 1986). Din pacate, sirul anacronismelor nu se opreste aici, deoarece profesorii ingigi manifesta atitudini diferentiate fat&é de elevi, in functie de apartenenta lor rasiala. Cadmeas (1974) a stabilit cd la nivelul clasei ‘intai, 75% din observatiile negative facute in clasa se adresau copiilor negri sAraci, ceea ce le erodeaza din start imaginea de sine si le dilueaz& aspiratiile. RezultA ca aclimatizarea in SUA, din 1954, a scolii de formula desegregata reprezinta o conditie necesara, dar nu si suficient’ pentru instaurarea unei educatii cu adevarat democratice; + Nivelul intelectual este influentat socio-economice gi culturale ale comunitatii persoana respecti Concret, studiind ,geografia intelectuala” a Frantei, realizata de M. de Montmollin (1959), prin testarea a mii de recruti, putem constata ca cei mai bine clasati din punct de vedere intelectual, sunt locuitorii zonelor puternic industrializate, in timp ce indivizii originari din regiunile agricole de tip patriarhal furnizeaza rezultate mediocre. In prelungirea acestor cercet&ri si cu valoare adiacent’, se constituie si prestatia dr. J.Cordier (1963), care a demonstrat cA majoritatea debililor mintali provin din mediile franceze paupere, ce trdiesc intr-o deplina promiscuitate. Fructificand metoda statisticd a geniilor, B.Cattell (apud. L.Bontag si colab., 1983) a aratat c& din cele o mie de personalitati ale SUA, pe care le-a studiat, majoritatea covarsitoare era originard din cele mai bogate state americane, atat din punct de vedere economic, ct si cultural; + Categoria socio-profesionala igi pune, si ea, amprenta asupra nivelului intelectual al unui individ. © Multi specialist apreciaza ca prezinté un-evident avantaj persoanele cu. studii medii si superioare. in acest sens, C.Burt (1961) a constatat, printr-un travali: experimental, c& intre intelectualii plasati In prima categorie de conditiile in care traieste 46 si cea a muncitorilor necalificati, respectiv a muncitorilor agricoli (ocupantii ultimei categorii - a gasea), se inregistreazé o diferenta important, de 50 de. puncte, in favoarea intelectualitatii; ¢ In fine, nivelul intelectual depinde gi de configuratia mediului educativ de care beneficiazd individul, deopotriva in familie si in gcoala. Aceasti problema comporta mai multe nuanfe: relativa inferioritate intelectuala a gemenilor nu este congenitala, ci dobandita datorité unor caracteristici ale mediului, atat a celui intrauterin (deoarece unul dintre ei este plasat in cuibul uterin intr-o pozitie mai : dezavantajoasé), cat si a mediului postnatal, cand datorit supraprotectiei proverbiale a familiei, dar si a fenomenului supranumit ,vraja cercului inchis” (in care gemenii igi ajung unul altuia, de unde gsi un deficit de comunicare cu exteriorul) rezulta, pe ansamblu, 0 diluare a interventiilor formative din partea mediului; © coeficientul intelectual al celor mai erse categorii de copii (gemeni monovitelini, bivitelini, frati gsi surori, copii adoptafi, copii institutionalizati etc.), educati in medii diferite, creste direct proportional cu valoarea mediului in care traiesc; © un spafiu intergenezic relativ mare, intre copiii aceleiagi familii, (optim este de cinci ani), are efecte favorabile asupra dezvoltarii lor intelectuale, prin aportul suplimentar de experienta; * fenomenul Pygmalion, detectat dup& opinia lui R.Rosenthal (1974) in aproximativ 200 de cercetari, probeaza efectele miraculoase pe care le genereaz4 asupra_ proceselor intelectuale ale elevului, atitudinea stimulativa a dascalului. in esenta. procedura experimentala se desfagoara conform aceluiagi ritual: dupa testarea unei colectivitati scolare ATsub raport intelectual, cercetatorul selecteaz&, complet aleator, un numar de elevi pe care fi recomanda corpului profesoral ca find cei mai inteligenti din intregul lot testat (desi in realitate, valoarea lor intelectual era extrem de variabila). Datorita atmosferei emulatorii si a creditului afectiv suplimentar pe care dascalii au realizat in jurul acestor elevi, dar si datorita stimularii propriei lor motivatii pentru studiu se constaté, cu ocazia retestarii lor (dupa aproximativ 12 luni), un avans substantial al cotientului lor de inteligenta, fat de cel inregistrat la plecare. Studiile mai recente au demonstrat ca fenomenul Pygmalion nu este activ doar in mediul uman, ci el functioneaza si in lumea animala. A Din dorinta de a controla atat capriciile ereditafii, cat si ale unui mediu organizat, societatea a pus bazele unui mecanism special, fara de care nu poate fi conceput progresul omenirii. Este vorba de educatie, respectiv de acea ,activitate sistematicé pe care adulfii 0 desfésoaré asupra copillor si adolescentilor, din dorinta de a-i pregati pentru viata, intr-un mediu determinat’ (E.Planchard, 1976, +9). @ Fiind un factor de mediu organizat, educatia se individualizeaza prin cateva note specifice. Si anume: caracterul ei constient, sistematic, institutionalizat si stiintifc. Ea define rolul conducator, atat in raport cu ereditatea, cat si cu. mediul. Deoarece influentele ei nu inceteaza_la varsta adult, chiar dacd se mai estompeaza, rezulta cat de legitim este conceptul de educatie permanent, concept atat de plastic sintetizat in dictonul latin »Tota vita schola est’. Comparativ cu ereditatea si mediul, in general, care pot oferi 0 gansi sau o negansa, educatia, ca. activitate. umanad specializatd, oferd in principiu o alternativa favorabil’. Desigur, nici un sistem educativ, in pofida celor mai bune intentii, nu poate 48 . fi_considerat perfect. B.Bettelheim (1969), reflectand asupra diverselor alternative educationale, conchide c& orice variantd reuneste deopotriva virtuti si carente, indiferent dacd parghia educativa majora revine parintilor, unei institutii sau comunitatii de tip Kibut . A. La capatul acestei analize, pe care am consacrat-o factorilor dezvoltarii personalitati, vom observa, impreund cu J.Larmat (1977) c&, atat ereditatea, cat si mediul aliniazi un arsenal de argumente comparabil de bogat si de elocvent. Ceea ce poate prea cel putin suspect, este c& deseori aceleasi date, developate din ‘unghiuri de vedere diferite, pot la fel de bine s& pledeze pentru oricare dintre cele doud cauze. Fenomenul este explicabil daca ne gandim ca in fiinta umané, ereditatea si mediul (atat cel organizat sub forma educatiei, ct cel neorganizat) fiinteaza intr-o asemenea simbiozd, incat incercarea de a le decupa si extrage ca entitafi pure este anacronica si profund artificiala. "F Sintetizand, putem spune ca ereditatea constituie premisa, mediul este conditia, iar educatia reprezinta factorul determinant al dezvoltarii personalitatii umane. Desigur, rolul major pe care Ml indeplineste educatia reclama instituirea unei forme de calitate superioara, care s& poatd controla loteria genetica si si 0 fructifice constructiv. De aceea, aga cum afirma M. Debesse (1970, P.23), ,fericit este copilul care gaseste astfel, in fiecare etapa a drumului, pe educatorul capabil sa-i insufle treptat forfa si elanul necesare implinirii destinului sau de om’. * Asezare mic’, preponderent de tip agricol, unde toate proprietatile apartin comunitati, iar educatia revine, nu atat périntilor, ci unui educator special pregatit in acest scop si care se numeste metapelet (din Ib. ebraicd, metapel — a avea ari). Concret, inca din a patra zi de la nastere, copilul este luat din familia sa si plasat spre educare alaituri de alti cinci copii de aceasi varsta, sub directa coordonare a unui metapelet. De la trei ani si jumalate, el este transferat intr-un grup mai numeros (de 18 persoane), avand un alt educator, care Ii continua modelarea personalitatii. 49 aPROBLEMA STADIALITATII * & Evolutia ontogenetica a fiintei umane se realizeaza stadial, respectiv in succesiunea unor etape, care dupa expresia inspirata a lui M.Debesse (1981, p.12) sunt asemenea unor ,capitole distincte ale aceleiasi povestir’’. Dat fiind complexitatea ei, problema stadialitatii ramane o tema controversata, susceptibild de retuguri gi dezvoltari ulterioare. ¢ 4 Actualmente ea poate fi abordata, ataét in maniera longitudinalé (generand .stadiile genetice), cat si in maniera transversala (dand nastere la stadiile de varsta). Incd de la Inceput trebuie s precizim ca stadiul de varsté nu se suprapune peste cel genetic, deoarece poate cuprinde stadii genetice diferite, ceea ce inseamna ca, la o anumiti varst&, pot apare mai multe etape genetice, cauzate de gradul diferit de maturizare al proceselor psihice (exemplu:’ decalajul existent, in adolescent&,- intre maturizarea proceselor intelectuale, afective si morale). sAbordarea geneticd a stadillor presupune acceptarea urmatoarelor premise: * fiecare stadiu are o structura proprie, care inglobeaza si dimensiunile ce se conservi e in oricare etapa se realizeaz& un echilibru dinamic, adic se atinge, chiar dac& numai provizoriu, un anumit grad de perfectiune; * ordinea achizitiilor este imuabilé (de pildd, formarea nofiunii de. volum are loc'dupa cea de greutate)., Daca vom incerca sa stabilim 0 ordine valorica intre cele doud tipuri de stadializare amintite anterior si dacé vom avea in vedere intreaga existenta a individului este mai recomandabila utilizarea stadialitatii pe varste (psihodinamice), decat a celei genetice (psihogenetice). De altfel, intre diferiti autori existé mai mare consens cu privire la stadiile psihodinamice, in schimb, apar divergente referitor la criteriile etapizarii si la reperele cronologice de stadializare si substadializare (mai ales, dupa varsta adolescentei). Se considera c& ordinea stadiilor, atat a celor psihodinamice, cat si a celor psihogenetice este imuabila, chiar ; daca difera limitele cronologice gi intensitatea lor. in plus, vom ° adauga cé orice stadiu genetic sau dinamic are subetape. A Dupa opinia lui A.Gessel (1953), ascensiunea psihica umana este alimentata gi intretinuté de o fort mai puternicd decat energia atomica, forfa innascut&, dar care este potentata si augumentata de mediu. Ritmul schimbarilor la cele doua capete opuse ale ontogenezei este deosebit de alert. 4 Fiecare stadiu ontogenetic mixeaz4_ structuri psihologice perimate (pe cale de disparitie sau de restructurare) si structuri noi, in plina ascensiune, ce coloreaza, in mod specific, etapa respectiva. Ei bine, tocmai aceste structuri noi, crude sunt? cele mai modelabile ermeabile la influentele educative, motiv - pentru care ele trebuie identificate si cunoscute in acesté faz4 optima de interventie. Desigur, nu inseamna ca personalitatea umana adaposteste, sub acelasi invelis, mai multe personalitati, asa cum credea T.Ribot (1917). Schimbul de stafet& dintre structuri, ajustarile gi interacomodarile inevitabile acestui traseu, nu altereaza de regula armonia si coeziunea personalitatii, pe ansamblu. Nu este mai putin adevarat cd, in: fiecare secventa a dezvoltarii, asistam la o evolutie inegala a proceselor psihice (2 Subsistemelor). Este vorba de acel decalaj vertical sau transversal, despre care vorbea J.Piaget (1998). 51Exista irtotdeauna, pentru fiecare stadiu ontogenetic, anumite dominante care il singularizeaza si care influenteaz& si celelalte procese psihice (de exemplu, in copilirie intreaga personalitate este marcat& de dezvoltarea inteligentei si asimilarea cunostintelor). - - . 2, Structurile psihice pot traversa desigur si ,perioada de fragilizare’ (U.Schiopu gi E.Verza, 1995), de crize, datorité unui complex cauzal (de pilda: adolescenta, menopauza, andropauza). . &% & Orice studiu temeinic de psihologia varstelor necesita indeplinirea urmatoarelor doua obiective: © stabilirea criteriilor (a reperelor psihodinamice) de clasificare a stadiilor ontogenezei (U.Schiopu, E.Verza, 1995), © degajarea trasaturilor sugestive pentru fiecare stadiu, a acelor particularitati de varsté (anatomo-fiziologice si \ psihologice), comune tuturor indivizilor aflati in aceeasi etapa. Aceste caracteristici de varsta evoca. nivelul mediu la care persoanele respective au ajuns pe plan fizic si psihic. In afaré de acestea, exist si trasaturi individuale, ce sugereaza abaterile de la medie gi confera unicitate fiecarei fiinte umane. A Rasfoind literatura de ‘specialitate pot fi identificate numeroase variante de etapizare ontogenetica. Aceasta diversitate rezulta nu numai din multitudinea criteriilor $i a punctelor de vedere adoptate, cat si din ratiuni de esantionare. ; Spre localizarea ideii, s& contabilizam cateva exemple, dintre cele mai cunoscute: . )e M@ Conform lui J.J.Rousseau (asa cum apare in celebrul roman pedagogic Emil sau Despre educafie, ed. romaneasca din 1973) pana la maturitate, sunt traversate patru varste importante: ¢ de la nastere la 2 ani, cand dezvoltarea se focalizeaza in directia fizic& si motric’; 52 °- deja 2 la 12 ani, cand specific’ este dezvoltarea senzoriala; ¢ de la 12 la 15 ani, cand evolutia intelectualé intra in avanscena; * de la 45 la 18 ani, cand in miezul personalitati se plaseaz& dezvoltarea afectiva gi morala. ll Viziunea lui S.Freud in problema stadializarii s-a conturat, “ dup& mai multe revizuiri succesive, care incep cu renumita lucrare infitulaté Trei eseuri asupra sexualitatii (1905) si continua un mare numéar de ani. ® Pentru mentorul psihanalizei forta care propulseaza si intretine dezvoltarea psihica pe traseul ontogenezei este, in esenf4, de natura instinetiva. Mai precis, dintr-un meritoriu simt al dialecticii, Freud aagezat la temelia dinamismului psihologic ‘un »palemos” (un conflict intre doi termeni), dintre care primul este in mod obstinant ,Libido-ul’ (fie in acceptiunea de sexualitate, fie de dorinta, in general, de ,Eros”), iar cel de-al doilea termen este un alt instinct, care in evolutia conceptiei freudiene se identifica, rand pe rand, cu instinctul Eului, apoi cu cel agresiv si, in fine, cu instinctul mortii (,Thanatos”). Dar niciodata »partile beligerante” nu se vor infrunta cu sanse egale, deoarece Libido-ul va avea ‘intotdeauna Supremafia, atat pe orizontalé (ca termen constant), cat si pe vertical (ca termen prim si mereu invingator In disputa cu oricare alt instinct). Formuland aceste nuantari, trebuie sd acceptém, in consecinta, cA pansexualismul de care se face vinovat Freud nu este 0 acuzafie gratuita. Utilizand Libido-ul drept criteriu de departajare a stadiilor Personalitatii in ontogeneza, el identifica urmatoarele secvente: * stadiul oral (caracterizeaza, mai ales, primul an de ata). In aceasta etapa, gura devine principala ,zond erogena”, iar descrcarea Libido-ului se realizeaza prin activitatea de supt, a cdrei extensiune depaseste ratiunile strict alimentare; Z 53stadiul anal (se extinde, cu aproximatie, intre 1-3/4 ani), cand ,zona erogend" este reprezentata de mucoasa anala, iar satisfacerea Libido-ului se realizeaza prin expulzarea gi retentia materiilor fecale. Acum se structureaza si sado-masochismul: stadiul falic (indeosebi in intervalul 3/4 - 5/6 ani), cand organele genitale devin ,zona erogena" specifica, iar masturbatia_constituie calea de manifestare a Libido-ului, Acum intra in scena faimosul complex Oedip (la fete — complexul Electra, dupa Jung), care se concretizeaz4 prin afectiunea preferentiala pentru parintele de sex opus gi reticenta sau chiar ostilitatea fata de parintele de acelasi sex. Indiferent de apartenenta lui sexual, copilul crede in universalitatea organului masculin (a falusului), ceea ce la fetite va alimenta aparitia ,invidiei de penis’ si a ,complexului de castrare”, : perioada de latent’ (de la 6 ani pana | cand are loc o relaxare in planul sexualit odaté cu progresele survenite pe linia socializarii. iptensifica refularea (mai ales, pentru practici onaniste), ceea ce va declansa aparitia amnezi infantile, mecanism care desfagoaré un val de uitare asupra primilor ani ai copilariei; stadiul genital (ce debuteaz& odat& cu pubertatea si adolescenta), se dezvolt& sub primatul . organelor genitale, ajunse acum la maturitate. Satisfacerea Libodo-ului (ce cunoaste o recrudescenta deosebita) se realizeaz& prin: actul sexual. Astfel, functia de reproducere igi va subordona, treptat, instinctul sexual, care devine mult-. mai. altruist decat in etapele precedente, ‘ ¢ Le Multe dintre erorile gi extremismele vehiculate de psihanaliza ortodoxa au fost corijate partial, de curentul neofreudian. Aga, de exemplu, in antiteza cu Freud, care sanctifica importanta copilariei (indeosebi a primilor trei ani), C.G.Jung reevalueaz gi reageazA in drepturile ei firesti aportul varstei adulte in destinul uman, cand dezvoltarea se angajeazi pe un palier superior, sub influenta bogatei constelatii socio-culturale. @ Pe linia amendamentelor aduse freudismului se plaseaza si E.H.Erikson (1959), care dezvolté etapizarea lui Freud, completand-o, atat prin relevarea pentru fiecare perioada a unor trasaturi polare definitorii, ct gi prin addugarea altor stadii (ce acopera intreaga ontogeneza). Aprofundand toate aceste probleme, el este preocupat de relevarea importantei factorilor socio-culturali in edificarea personalitati. Progresele din ontogenez& sunt mult conditionate de maniera in care individul solutioneazd diversele crize ce survin implacabil. Desi aceste conflicte existé in latenté incd de la inceputurile vietii, ele se activeazd si domind in anumite atape. Solutionarea fiecarui conflict este conditionata de modul cum a fost rezolvat cel anterior. Dac& strategia este eficienté, aceasta evocd robustete psihicd, in caz contrar este vorba de prezenta unor carente de adaptare. @ Cele opt etape reperate de Erikson sunt urmatoarele: * primul an (incredere - neincredere). Definitorie pentru instalarea la copil a starii de incredere sau dimpotriva a celei de neincredere este calitatea relatiei pe care acesta o stabileste cu propria sa mama, in primul an de viata. Numai o prezenté materna calda, tonicd si receptiva la trebuintele sugarului poate inocula acestuia sentimentul confortabil gi at&t de vital al optimismului si sigurantei de sine; e prima copilarie (autonomie -° rugine, . indoiala). Aceast& etapa ontogenetica. caracterizeaza intervalul 5556 dintre 2-3 ani, cand are loc o dezvoltare apreciabilé a capacitatilor copilului. Dac& parintii ti stimuleazd exersarea acestor abilitati naturale se schiteaz@ un sentiment de autonomie. Dimpotriva, un cuplu parental prea protector si inhibant, sau unul prea exigent in fata inerentelor stangacii ale copilului, vor eroda nu numai ‘increderea in fortele proprii, ci vor determina aparitia Iindoielii si a rusinii; varsta pregcolara (initiativa - vind). Stadiul respectiv se extinde intre 3-5 ani, cand activismul si spiritul interogativ al copilului devin debordante. In alternativa ca familia sprijina dezvoltarea _ particularitatilor Tespective, se cristalizeaza spiritul de. initiativa. In schimb, daca parintii sunt prea punitivi sau. reticenti tn fala acestor manifestari, se dezvolté un sentiment de culpabilitate extrem de nociv; copilaria mijlocie (activitate - inferioritate). Este vorba de varsta care acopera ontogeneza intre 6-11 ani, fiind marcat& de inceputul scolaritatii, respectiv de un eveniment crucial pentru destinul individului. Acum roadele activitatii scolare devin determinante, in sensul c& un sirag de esecuri 1! complexeaza, iar succesele fi vor dezvolta nu numai apetitul pentru aceasta activitate, ci si un spirit competitiv emulatoriu; adolescent (identitate - confuzie de rol). Etapa tespectiva coincide cu adolescenta, adicd cu acea varsta frenetica dar destul de tulbure cand, la capatul tuturor furtunilor bio-psihologice pe care le traverseaz’, tanarul vrea sa stie cine a devenit. Aga se explicd de ce in acest stadiu, criza de identitate si confuziile de rol il frisoneaza atat de frecvent; adultul t4nar (intimitate - izolare). Aceasta secventa ontogenetica este dominaté de nevoia imperioasd a individului de a pune baz& unor relatii sociale | statornice, dar in acelasi timp de a gasi un partener autentic de sex opus, care sa-i populeze intimitatea. In caz contrar, el se refugiaza intr-o solitudine apasatoare, far a gsi o rezolvare optima pentru conflictul care il devoreaza; © adultul lociu (carieré - retragere in sine). Se refera la varsta cand individul penduleaza intre doud alternative, cea de a trudi in contul viitorului, (faté de noua generatie) printr-o multitudine de activitati, sau cea a centrarii pe sine. Aceasta ipostaza din urma stopeaza evolutia; ¢ b&tranetea (integritate - disperare). in fine, ultimul stadiu ontogenetic este insotit de un inevitabil bilant existential. Cand la capatul inventarului restrospectiv, realizarile. sunt mai numeroase decat egecurile, individul incearc& un binecuvantat sentiment de multumire si seninatate. Dimpotriva, in caz contrar, aripa regretelor tarzii si scadenta apropiaté a mortii implacabile, il cufunda in cea mai dezolanté deznadejde. J. Piaget, este autorul unei stadializari cognitive, care a fost elaborata, in urma unor decantari succesive, pe parcursul mai multorlucrari, incepand cu anul 1930, Dupa opinia sa, dezvoltarea psihicd este corolarul procesului de adaptare, al relatiei dialectice care se stabileste intre cele doua verigi ale sale: asimilarea gi acomodarea. Astfel, asimilarea semnificd prelucrarea si ajustarea noilor cunostinte prin utilizarea structurilor sau a schemelor existente, iar acomodarea reprezinté modificarea schemelor pe care individul le poseda pentru a dobandi cunostinte noi. ® Cat priveste edificarea cunoasterii la copil, ea este Preponderent corolarul activitatii lui, ceea ce inseamna ca desi zestrea culturala gi ghidarea adultului este importanté, ea nu se 57dobandeste din exterior si in mod pasiv, ci presupune efortul personal, al fiecdrui individ. lata pentru ce, expresia ,reinventare Indrumata", propusé de Fischer gi Bullock (1984) pentru a defini aceasta.stare de lucruri, ni se pare deosebit de inspirata. @ in urma cercetarilor interdisciplinare, din cadrul scolii de la Geneva, el ofera o panorama asupra evolutiei intelectului uman, ce apare la nastere si se incheie la varsta adolescentei Etapizarea propusa de marele psiholog elvetian, se distinge prin cateva particularitati: ¢ fiecare stadiu semnificd un salt calitativ, atat pentru gandire, cat i pentru comportament, in general: * ordinea conform c&reia se succed etapele respective este obligatorie pentru orice persoand, chiar daca dezvoltarea se individualizeaza in cadrul fiecdrui stadiu, iar ritmurile diferé de la un individ la altul si de aceea varstele atagate fiecarei perioade sunt pur orientative; * orice secventaé ontogenetica implica multiple aspecte; ein fiecare stadiu, copilul isi elaboreazté o imagine proprie (dar provizorie) despre lume, adicA 0 schema, care se va retusa mereu, devenind tot mai profunda si mai realista; * fice etapa ontogenéticd se intemeiaza pe aceea care a precedat-o gi oferé fundamentele pentru secventa viitoare, de aceea vechile competente nu sunt niciodat& __ total abandonate @ In versiunea definitiva a lui Piaget, expusa sintetic in cadrul unui congres de la Geneva (1955), stadiile. sunt urmatoarele: ° stadiul senzorio-motor (inteligenta preverbala), ce vizeazé intervalul de la 0 -- 18/24 luni isi subordoneaz mai multe substadii, care se pot grupa dupa cum urmeaza: * substadii care asigura trecerea de Ia reflexe la intentionalitate: - exercitiul reflexelor (0-1 luna); - reactii circulare primare (1-4 luni); - reactii circulare secundare (4-8/9 luni); * substadii care fac trecerea de la intentionalitate la reprezentare: - coordonarea schemelor secundare (8/9-12 luni); - reactii circulare tertiare (12-18 luni); - combinatia mintala (18-24 luni). Specific perioadei senzorio-motorii este ca \ explorarea si recunoasterea realit&tii se face doar prin simturi, iar structurile cognitive sunt modele de actiune tot mai complexe. Interiorizarea acestora anunt& debutul urmatoarei perioade. © stadiul preoperational (18/24 luni - 11/12 ani), care pregateste, in final, terenul propice pentru aparitia operatiunilor concrete si care se subdepartajeaza astfel: - substadiul gandiri simbolice (2-4 ani); - substadiul gandirii preoperatorii (4-7/8 ani); - substadiul operatilor concrete (7/8-41/12 ani). Etapa preoperationalaé debuteaz& odata cu aparitia capacitatii simbolice, respectiv imediat ce copilul reprezinta actiunile prin simboluri. Progresele notabile realizate in plan lingvistic, evocd cel mai sugestiv prezenta acestei functii. Cat privegte gandirea, aceasta ‘este ilogica si nesistematica. stadiul operatiilor formale (11/12 - 16/17 ani) care cuprinde: - substadiul operatiilor formale (11/12 - 14 ani); 5O~ Substadiul structurilor operatorii formale (14- | 16/17 ani), Definitoriu pentru aceasta secventd a dezvoltarii este aparitia gandirii sistematice in plan abstract si ipotetic. Comparativ cu aceasta formula de stadializare piagetiana, variantele intermediare se deosebesc, in principal, prin aceea ca operatiile concrete sunt, fie considerate ca un stadiu de sine statator, fie ca un substadiu al celui operational. Indiferent de alternativa utilizata, perioada concret-operationala se caracterizeaza prin capacitatea copilului de a rezolva, cu mai mult abilitate, o problema legaté de fenomene concrete. Acum se schiteaza Ins si. gandirea logic, precum gi posibilitatea utiizarii unor notiuni abstracte, precum aceea de conservare a lichidelor si a substantei. Interesant de mentionat este c& acelasi copil nu stie sa-si rezolve toate sarcinile in consens cu stadiul aferent varstei sale. inseamna ca o problema o abordeaza in maniera stadiului respectiv, dupa cum o alté problema o va solutiona in maniera altui stadiu. Este vorba de prezenta acelui ,decalaj’, despre care vorbea Piaget. Conform marelui psiholog elvetian, paralel cu evolutia cognitiva are loc si cea moral. Mai precis, daca initial, judecata morala este heteronomé, adica preia neselectiv norme si reguli din anturaj, cu timpul, ea devine autonoma datorit& interiorizari acestora. @ In pofida.lipsei de obiectivitate a metodicii utilizate sia inerentei sale limite, Piaget a oferit o teorie monumentala, ingenios si consistent articulaté, care a provocat noi interogatti si dezvoltari. @ Numerosi autori au formulat o serie de critici, ce demonstreaza ca prestatia piagetiana reclama unele retuguri gi completari. Existé cercetitori, ca de pilda, K.Fischer (1980) si W.Damon (1983), care contesta insusi conceptul de ,stadiu’, vehiculat de Piaget, substituindu-! cu cel de nivel’. Astfel, Fischer (1980) vorbeste de zece nivele a indemAnarilor (aptitudinilor cognitive) organizate in trei grupari: 60 * grupul senzori-motor (specific noului nascut) cuprinde perceptii si actiuni motrice ce vizeazd obiecte, persoane si evenimente din anturaj; * grupul reprezentational (specific copilariei timpurii si mijlocii) este format din reprezentari; * grupul abstract (specific adolescentei si varstei adulte) aliniaz4 un ansamblu de concepte abstracte, cu care se opereaza deja la varstele respective. Dupa opinia conceptiei lui Fischer, dezvoltarea in ontogeneza are un ritm inegal, ceea ce inseamna ca un copil, intr-o secventa a ~ evolutiei sale, nu poate atinge acelasi nivel pentru toate cele zece indemanari ale sale. Ascensiunea de la un nivel la altul, pentru fiecare indemanare, se produce discret, cu pasi marunti si nu in coregrafii largi, ample, cum opinia Piaget. Intrucat_magistrul elvetian isi intemeiazd multe dintre inferentele sale asupra planului cognitiv, urmarind doar comportamentul. motric al subiectilor, unii specialigti pun la indoiala modul in care abilitatea motrica a copilului poate evoca nivelul sau cognitiv. Mai mult, s-a demonstrat ca unele capacitati apar la varste anterioare comparativ cu acelea postulate de Piaget. De exemplu, conservarea greutatii are, conform opiniei lui Bower (1976), un traseu accidentat deoarece apare la 7/8 ani, dispare la 11/12 ani, pentru a deveni stabil la 13/14 ani. In fine, unele concepte fundamentalre pentru gestionarea conceptiei celebrului elvetian, precum asimilarea, acomodarea si echilibrarea, sunt carential definite si operationalizate, dupa cum mentioneaza Hetherington si Parke (1986). @ Cu toate aceste amendamente, momentul Piaget semnificd o rascruce in destinul psihologiei contemporane. "lH. Wallon oferd si el o versiune de etapizare ontogenetica, dupa mai multe tentative care debuteaz& cu lucrarea Originile caracterului la copil (1934) 61@ Ca reper pentru o asemenea departajare, el ia constructia afectiva a eului si a personalitatii. @ Din aceasta perspectiva, rezulta urmatoarele perioade: * etapa diferentierii dintre impulsivitatea motorie primar gi cea emotional (1-3 ani); * etapa consolidarii puterii de obiectivare (3-5 ani); * etapa deturnarii interesului de la eu la lucruri (5-7 ani); * etapa sincretismului personalitati, prin asimilarea afectivitatii in structurile intelectuale gi sociale (7-14 ani). ¢ @ L.Kohlberg (1964) furnizeaza un tip de stadializare, care are drept criteriu rationamentul moral. @ Prestatia sa se bazeaza pe o investigatie de teren, realizata asupra unui egantion format din 72 de subiecti americani, cu varsta cuprinsa intre 10-16 ani, Ulterior, cercetarea a cépatat si o amprenta interculturala, extinzandu-se in tari precum: Canada, Anglia, Turcia, Mexic, Taiwan. Subiectii vizati trebuiau s& rezolve zece dileme morale, de tipul: ,Este mai bine sa salvezi viata unei persoane importante sau sa salvezi mai multe persoane obignuite?” @ in urma travaliului sau experimental, el a identificat trei niveluri de structurare a moralitatii, fiecare implicand cate doua stadii distinct. ~~ ‘ Cele trei niveluri sunt: *premoral (preconventional), ce. caracterizeaza intervalul dintre 4-10 ani, cand standardele aprecierii morale sunt dictate, din exterior, de catre etichetele culturale ale anturajului, iar valorizarea faptelor se face dupa efectele lor; eal morali conventionale, aferent perioadei dintre 10-13 ani. Acum moralitatea este regizata, tot din exterior, dup& normele. stipulate de. familie sau alte grupuri de apartenenta.. In plus, individul. cauté s& gaseasca strategii prin care ceilalfi sa-| considere bun; «al autonomiei morale, care se instaleaza treptat, dupa varsta de 13 ani, cand individul nu numai ca face eforturi de a defini valorile morale in termeni proprii, ci si de a le interioriza. Fiecdrui nivel, din cele expuse anterior, ii corespund cate doua stadii, si anume. * Pentru nivelul premoral: - stadiul moralitatii ascultarii, cdnd pedeapsa si recompensa constituie parghiile majore ale comportamentului moral; stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv, in care individul se conformeaza la norma intrucat aceasta strategie se acompaniazé de consecinte pozitive. + Pentru nivelul moralitatii conventionale: - Stadiul moralitatii bunelor relatii, cand incepe sa conteze si intentia nu numai consecintele faptelor. Persoana respecta norma cu scopul de a dobandi eticheta de ,copil bun”; stadiul moralitatii legii si ordinii, in care respectul fata de orice gen de autoritate se impune ca fiind indispensabil pentru buna functionare a organismului social. * Pentru nivelul auto! iei morale: - stadiul morali contractuale gsi acceptai democratice a legii, presupune tratarea criteriilor morale ca rezultat al unei decizii mutuale, de unde si posibilitatea ameliorarii lor din ratiuni utilitare; - stadiul moralititii principiilor individuale de conduita, se manifesta prin elaborarea, de catre individul in cauz&, a unui sistem propriu de valori morale. Ca urmare, judecata de sine este mai pretioasa decat cea care parvine din exterior. 63@ Cu toate deficientele modelului elaborat de Kohlberg (se referé mai ales la judecata morala si maiputin la conduita; se verificd cu prioritate la subiectii de sex masculin etc.), el constituie versiunea de etapizare cea mai uzitata pentru descifrarea evolutiei morale in ontogeneza. Audienta lui se datoreaza si faptului ca a fost validat si in alte spatii culturale. CH. Biichler, este autoarea unei variante de etapizare la care a trudit mai mult timp. Conform opiniei sale, intentionalitatea, dorinta de autorealizare este funciara naturii umane. @ in consecinta, criteriul major pentru departajarea genetica este aspiratia individului spre un tel personal. Rezulté cinci stadii, care se prezinté dupa cum urmeaza: © copilaria (intre 0-15 ani), proiectie confuza in viitor gi telutri fragile, necoagulate ‘inca; caracterizata printr-o | » adolescenta si perioada adultului tanar (intre 15-25 | ani), c&nd_individul realizeaz& cA poseda un anume potential si tsi schiteaz primele aspiratii; e varsta adulta tanara si mijlocie (Intre 25-45/50 ani), card idealurile capata consistentd si specificitate; © varsta adulta matura (intre 45-65 ani), cand oamenii Igi arhiveaz’ trecutul si igi reconsidera viitorul; : ¢ varsta batranetii (intre 65-70 ani), cand individul, aflat la capatul drumului, trdieste nutrindu-se din acele teluri pe care le-a implinit. @ Exista desigur gi alte repere de clasificare a varstelor, ca de pilda evolutia intereselor (E.Claparéde, 1926; M.Debesse, 1952 §.a.); raportul individului cu munca (D.C.Miller si W.H.Form, 1951); D.E.Super, 1970 etc.). @ In tara noastré au existat mai multe preocupari de etapizare a evolutiei ontogenetice, preocupari care au apelat la diferite criterii: Popescu-Teiugan, G.Georgiade, Al.Rogca, 64 A.Chircev, U.$chiopu, U.Schiopu si E.Verza s.a. @ Din aceasta tesaturd arborescenta de solutii, vom adopta varianta pe care U.$chiopu gi E.Verza (in 1981) au formulat-o, cu ocazia primei edifi a lucrarii Psihologiei varstelor si pe care au reluat-o, cu unele mici retuguri, in editiile ulterioare (1995, 1997). @ Conform celor doi autori romani (1995), pentru identificarea si decuparea corecti a stadiilor de evolutie ontogenetica a fiintei umane, trebuie avute in vedere trei criterii majore: A.Tucicov-Bogdan, _S.Teodorescu, * tipul fundamental de activitate (autoservire, joc, invatatura, munca); © tipul de relatii dintre individ si mediul sau; * raportul dialectic dintre cerintele exterioare (socio-cultural) si cele interioare, subiective (dorinfe, idealuri etc.) FR in consecinta, existd trei mari cicluri in ontogeneza: * Ciclul de crestere $i dezvoltare, care reuneste urmatoarele etape: - perioada prenatal (din momentul conceptiei si pané la nastere); - primul an de viata; - prima copilarie (perioada anteprescolara, de la 1-3 ani); -a co copilarie (perioada prescolara, de la 3-6 ani); -a rn copilarie (perioada scolara mica, de la 6-10 ani); - pubertatea (10-14 ani); - adolescenta (14-20 ani); ~adolescenta prelungita (20-24 ani) 65& Ciclul adult, care cuprinde: - tineretea (25-35 ani); “ - varsta adulta precoce (35-45 ani); - varsta adult mijlocie (45-55 ani); - varsta adult& tardiva (55-65 ani). F & Ciclul de regresie (al batranetii), se subdepartajeaza in: - perioada de trecere (66-70 ani); - prima bitranete (70-80 ani); - a doua batranete (80-90 ani); - marea batranete (peste 90 ani). a i i larea_principalelor $& proceddm, in continuare, la derul it varste dintre acelea caré populeaza ontogeneza pana la varsta de 24/25 ani, respectiv s4 analizam secventele aferente ciclului de tere gi dezvoltare. ; | oe Vom lua ca deviza si indreptar pentru acest periplu, cuvintele lui A.Gesell, citate de R.Zazzo in Evolutia copilului de la doi la sase ani (apruta intr-un volum redactat de M.Debesse, 1970, p.39): ,Culorile unui spectru al dezvoltarii se topésc pe nesimfite unele in altele, dar pentru ca si portretul fiecdrei varste sa fie folositor si viu, trebuie sé ne muiem pensula in culori foarte nete.” en PERIOADA PRENATALA® A in urma cu aproximativ patru decenii lumea occidentala avea s& descopere un univers mirific, dar atat de mult timp ignorat, cel al vieti intrauterine. Curajul apropierii de acest teritoriu, cotat ca insondabil, a fost alimentat de perfectionarea tehnologiei de investigatie medicala, care permite studiul fetusului in conditii de maxima securitate...Printre metodele uzitate, alaturi de strategiile mai vechi, precum investigarea trdirilor la femeile gravide si analiza fetusilor avortati, cercetarea cu ultrasunete s-a dovedit una dintre cele mai fertile tehnici. @ Astfel, a fost validata, la distanté de milenii, pilduitoarea intuitie orientalé, ce a manifestat dintotdeauna un adevarat cult Pentru copilul in uter. Cercetarile intreprinse si la care au cooperat deopotriva psihiatri, obstreticieni, pediatri si psihologi, de cele mai diverse nationalitati, au impus o imagine, nu doar novatoare, ci de-a dreptul bulversanta despre viata intrauterina, care nu numai * Contrar uzantelor, practicate in tratatele autohtone de psihologia varstelor (si chiar In majoritatea celor straine), ne vom incepe periplul nostru ontogenetic cu un spatiu Special rezervat etapei prenatale, etapa la care, conform unor descoperiri mai recente, se schiteaz& bazele psihismului uman. 67c& demoleaz& prejudecdti si stereotipuri ruginite, dar impun si grabnice restructurairi de atitudini si responsabilitat S-a demonstrat c& noul nascut vine pe lume cu o carte de vizita mult mai bogata, care nu.se rezuma doar la achizitiile de natura anatomo-fiziologica. Rezulté c& din punct de vedere psihologic, la nagtere, copilul nu este o suma de reflexe si cu atat mai putin o ,fabula rasa’, intrucat fundamentele psihismului séu se construiesc inca intrauterin. A Inainte de a ne focaliza atentia supra acestei incitante probleme, s& aruncdm o privire fugaré asupra principalelor repere somatice ale vietii prenatale. Noul organism se edifica treptat, parcurgand trei etape (apud. Hetherington si Parke, 1986): © cea germinala (cuprinde primele doua saptamani, de la fecundare” si pana cAnd zigotul coboara prin trompele uterine, pentru a se fixa, cu ajutorul unor tentacule, in peretele uterin); e cea de embrion (dureazd sase sAptamani, de la finele pericadei precedente si pana la sfarsitul saptamanii a opta). Ritmul dezvoltarii este deosebit de alert, ceea ce conduce la schitarea organelor gi sistemelor fiziologice fundamentale, asa incat embrionul va avea, la capatul perioadei, alura unei fiinte umane in miniatura. Etapa respectiva este de maxima vulnerabilitate in fata oricérui factor de mediu nociv (alimentatia carentiala a gravidei, consumul de medicamente, alcool, tutun, ” Fecundatia ests procesul prin care ovulul (celula feminina) se uneste cu spermatozoidul (celula masculind), generand aparitia zigotului. Inca de la nastere, femeia posed& aproximativ 500.000 de ovule. Dupa pubertate, lunar, un ovul coboard in trompa uterina, apt pentru a jonctiona cu spermatozoidul. Pe parcursul vietii sale, barbatu:produce miliarde de spermatozoizi. Majoritatea lor mor in vagin, ceea ce a determinat pe Guttmacher (apud. G.G.Fein, 1978) sa afirme ca, din perspectiva. probabilisté, exist mai multe sanse ca un copil gata conceput sa ajunga pregedinte decat un spermatozoid sa fecundeze un ovul droguri, bolile mateme etc.), ceea ce reclama o vigilenta sporité din partea viitoarei mame. Waddington (apud. G.GFein, 1978) foloseste termenul de crize epigenetice pentru a desemna aceste perioade periculoase. Se apreciaza ca cel mai vulnerabil interval pentru creier este intre 15 si 25 de zile, pentru inima intre 20 si 40 de zile, pentru ochi intre 24 si 40 de zile, pentru picioare intre 24 si 36 de zile. Specialistii opiniaz c& 80% dintre anomaliile noului nascut sunt provocate de un mediu prenatal neadecvat si nu de carente ereditare. Cert este ca tarele cromozomiale sunt mai frecvente dac& varsta mamelor a depasit 40 de ani, sau daca prima sarcina a survenit dupé 32 ani (G.G.Fein, 1978). In Perioada embrionara se dezvolt& sacul amniotic (ce confine lichidul in care va pluti produsul de conceptie) placenta gi cordonul ombilical. Zigotul se diferentiaza in trei membrane: ectoderm, mezoderm gi endoderm. Ectodermul va da nastere celulelor senzoriale si ale sistemului nervos, invelisului exterior al pielii si glandelor sudoripare, parului, unghiilor si unei parfi a dintilor, Din mezoderm se formeaza inveligul interior al pieli, aera scheletul, sistemul excretor $i circulator. In fine, endodermul va genera: tractul gastrointestinal, traheea, bronhile, trompele lui Eustache, plaménii, pancreasul, splina. Circuitul sanguin al mamei si al viitorului copil nu comunica direct, ci mediat. Concret, cordonul ombilical este format din vase care conduc sAngele de la embrion la placenta si invers. Membranele semipermeabile cu caré este utilata placenta separa debitul sanguin al mamei de cel al copilului, dar permit tranzitarea ‘substantelor chimice, cu structura moleculara find, aga incat placenta livreaza micutei fiinte hrana si oxigenul, indepartand 6970 produsele ei de excretie. In plus, membrana placentar& protejeaza viitorul copil de eventualele infectii materne, datorita ei, sistemul imunologic al mamei nu respinge produsul de conceptie ca pé o escrescenta straina. Degi capul este disproportionat in raport cu restul trupului, fiind comparabil ca marime cu acesta din urma, la sfargitul etapei, sunt constituite fata, degetele si organele genitale externe, asa incat embrionul seamana deja cu o fiints umana in miniatura, avand greutatea de 2,2 grame si inaltimea de 2,5 cm. Incidenta avorturilor spontane in perioada embrionara este crescuté, mai ales, pentru acele produse de conceptie care prezint& tare cromozomiale sau genetice. Cercetarile de ultima or& au demonstrat ca posibilitatea de a stabili, inc& din faza embrionara, sexul copilului, ar avea 0 valoare inestimabila in prevenirea celor aproximativ 300 de boli genetice, ce se datoresc preponderent unor anomalii la nivelul cromozomului X feminin gi care afecteaz& doar populatia masculina (R. Winston, 1996). cea de fetus (fat), se extinde pe un interval de sapte luni, de la,inceputul lunii a treia si pana in momentul nasterii. Este’ o etapa de diferentiere a celorlalte organe si de maturizare a celor deja existente. Pe parcursul lunii a treia se poate determina deja sexul viitorului copil. in plus, apar o serie de reflexe (deglutitie, sughit, reflex Babinski). De la 28 saptamni, fetusul este suficient de bine echipat fiziologic pentru a supravietui in cazul unei nasteri premature. Comparativ cu perioada precedentd, cea fetala este mult mai putin expusa agentilor teratogeni. La capatul celor noua luni de gestatie, organismul copii ‘insumeaz& 26 miliarde de celule (Kagan si Segal, A O problema mult controversata, in elucidarea careia se intersecteaz& si astazi opiniile vehiculate de reprezentantil diverselor religii, cu cele promovate de slujitorii stiintei, se refera la stabilirea momentului cand incepe viata. Conform comisiel Warnock, aceasta data o constituie a 14-a zi de la fecundare, adicd din clipa in care se poate repera prezente unui sistem nerves primitiv sau, altfel spus, cAnd incepe o rudimentara activitate cerebral (apud. R Winston, 1996). ; ‘A Dezvoltand, in cele ce urmeaza, problema psihismului prenatal, menfionam cé initial, evolufia este nespectaculara, dar constanté, fiind cantonatd, mai ales, pe achizitii de factura motrica gi senzorialé, pentru ca, in ultimul trimestru de Sarcina sa se inregistreze un autentic salt calitativ, ce va antrena si alte dimensiun! psihologice, mai complexe. ' E.Goldwyn (1992) afirma, pe drept cuvant, c& ,uterul este unul dintre cele mai timpurii centre ale invatarii", de aceea la nastere copiii poseda céteva preprograme, ceea ce ji transforma in ,mici procesoare hamicute”. . " A Spre edificare vom proceda, in continuare, la o inventariere a principalelor directii de dezvoltare a psihicului in iata intrauterin: _ ue ™ Cele dintai achizitii sunt de natura reflexa, dupa unii specialisti ai domeniului, ele pot fi reperate inca de la 5 saptamani, din momentul conceptiei. . . @ Sub raport motric, primele miscari vi ibile se pot detecta, conform opiniei lui Precht! (1989), pe la7 saptamani gi jumatate. Este vorba de o flexiune usoara si 0 extensie a colores vertebrale, cu migcarea celor patru membre. Rezult& ca viitorul cop! se misc cu mult inainte ca mama s& poata percepe aceste migoAt Dacé initial, ele au un carcater haotic, treptat, ele se perfectioneaza, constituindu-se intr-un autentic limbaj primitiv, care intra in functiun' ori de cate ori un stimul nociv il agresioneaza. mnVan Dongen $i Goudie (1980) s-au ocupat de evolutia motrics ‘intre 7-12 saptaméni, iar alti autori au urmarit, in continuare, progresele pe care fetusul le inregistreazd sub raportul motricitatii pana la nastere. Astfel, el stie nu numai sa-gi indoaie corpul, si loveasca cu membrele, sa se intoarca dintr-o pozitie in alta, dar sis inghitd, s8-si suga degetul si s& sughita (D. E. Papalia si S. Wendkos Olds, 1986). _ Din a zecea saptamana de viata uterina sunt decelabile si migcari respiratorii, cu un caracter sporadic (Piontelli, 1992). La varsta de 17 saptaméni, mimica se coloreaza, intrucat gtie sa faca diverse grimase, sa-si strangd ochii gi sa-si incrunte sprancenele. Urmérindu-se, prin intermediul sonografiei, orarul unei zile de viata intrauterina, s-a stabilit c& in perioada cuprinsa intre 25-28 saptaméni, copilul este activ 14% din timpul aferent celor 24 de ore (Natale, 1986). Mf Aparatul senzorial se utileazd treptat, asa incat, la nastere, copilul prezinté un arsenal destul de bogat si rafinat de asemenea abilititi * Simtul tactil intré repede th functiune datorita contactului persistent (si implicit stimulativ) dintre peretii cavitdtii uterine si trupul copilului. Acesta nu numai c& nu agreaz& un uter matern tensionat, dar-reactioneazé, cu maxima Promptitudine si vehementa, prin lovituri ale membrelor gi chiar strigate, la orice manevra de pipaire sau pigcare care se exercit asupra lui ( Verny gi Kelly, 1982), Incercand sa valorizeze, pe un palier superior, virtutile tactile ale copilului nenscut, F. Veldman (1976) a conceput o metoda ,sui generis” de dialog tactil intre parinti si fetus, metoda care se numeste haptonomie (de la verbul grecesc hapsis - a atinge). Este vorba de o tehnica special prin care, pe filier’a tactilé, se poate lua legatura cu viitorul-copil. S-a constatat c& daca acest tip de experiente se succed cu o ritmicitate constant, fetusul este in. asteptare gi raspunde la ,apel” cu o remarcabild promptitudine. 72 Aecasta abilitate evocd nu numai capacitatea copilului de a-si insusi reflexe conditionate, inca la varsta prenatala ci, in opinia creatorului acestei metode, semnificd gi activitatea unei »constiinfe afective prerationale si prelogice”. lata pentru ce, obiectivul cardinal al haptonomiei este de a ucenici atagamentul prenatal biunivoc dintre fetus si parintii sai Mai apoi, metoda tezaurizeaza gi valente pragmatice deloc neglijabile, intrucat poate contribui la optimizarea nasterii prin exersarea -capacitatii de sincronizare motricd intre cei doi protagonisti. # Referitor la vz, am fi tentati s& credem, pe linia unor prejudecati indelung consolidate, ca dat find ambianta obscura in care traieste copilul, pe timpul celor 9 luni de gestatie, el nu poseda senzatii de natura vizualé. O asemenea impresie este absolut falsa deoareve acesta prezinta, inca de timpuriu, o anume sensibilitate da lumina puternica. Cercetatorul englez M.Smythe (apud. Verny si Kelly, 1982) a demonstrat experimental ca fetusul reactioneaza, prin modificari de ritm cardiac gi schimbarea Pozifiei sale in cuibul mater, daca pe abdomenul viitoarei mame se proiecteaza un Jef’ intens de lumina. Cert este ca el vede inca din luna a gaptea, chiar daca acuitatea sa vizuala lasa inca de dorit. * Sub raport gustativ, copilul reactioneaza cam de pe la 5 luni, aga cum arat& Bredley gi Stern (1967). Abilitatile sale, in acest plan, sunt destul de discriminative din moment ce el este capabil sa sesizeze, nu numai deosebirea dintre dulce si amar, ci gi sa-si manifeste, fara nici un dubiu, marea.sa deschidere fata de dulciuri si aversiunea fata de substantele amare. Ingestia suplimentara de hran&, ori de cate ori este injectata zaharina in lichidul. amniotic, sau dimpotriva, suspendarea temporara a ei in prezenta Lipidolului (un preparat cu gust amérui) oferé o proba edificatoare in acest sens (Liley, 1972). Dat find faptul c& senzatille olfactive acompaniaza, in mod inexorabil, pe cele gustative, putem 73identifica, in paralel, si o serie de virtuti odorifice la fetus, care se concretizeaza prin tot felul de grimase in fata mirosului pe care il emana hrana ce ii este livrata. * Climatul sonor al vietii prenatale nu seamana deloc cu un popas al linistilor monocrome. Dimpotriva, fetusul este bombardat, in flux continuu, de o gama sonora bogat, unele de etiologie interna, altele externa, care activeaza precoce auzul fetal. Intrucat copilul pluteste permanent in lichidul amniotic, pentru ca un sunet sa poata penetra, prin aceasta barieré naturala si s4 ajungi la destinatie, trebuie sa intruneasca anumite exigente de intensitate si frecvent3. Sub raport anatomic, aparatul auditiv este aproximativ utilat pentru functionare inca din luna a patra, dar se maturizeaz, cu adevarat, abia in luna a saptea. Data la care copilul este capabil de senzatii auditive constituie inc& subiect de. controverse: dacé ne ghidam dupa opinia lui Ogawa (1955) si Wedenberg (1965), ea coboara pana la 5 luni si jumatate, dimpotriva, atunci cand ne orientém dupa copili nascuti prematur, aceasta se plaseaza in jurul varstei de. 6 luni si jumatate. Majoritatea specialistilor opteaza insa pentru luna gaptea, cAnd reactiile auditive ale fetusului sunt de netagaduit. ¢ in coftinuare; ne propunem sa analizim comportamentul auditiv al copilului nenascut, mai intai fata de sunetele externe, apoi fata de cele interne. ¢Legat de prima problema, cea a~ sunetelor de provenienta externa, intrebarea care se articuleaza, cu prioritate, este ce tip de sunete sunt mai accesibile auzului fetal. in literatura de resort s-au structurat doua opinii polare: cea vehiculata de J.Feijoo (1978, 1987), care opteaza pentru sunetele grave (de sub 2000 Hz) si cea promovaté de A.A.Tomatis(1977), care apreciaz cA sunetele inalte (ascutite), de peste 8000 Hz sunt mai accesibile fetusului. 14 In argumentarea pozitiei sale, Feijoo nu se dovedeste atat de inflexibil incat s4 conteste posibilitatea ca si sunetele inalte sa fie receptate intrauterin. Preferinta sa pentru sunetele joase (cuprinse in registrul 300 - 2000 Hz), rezulté din aceea cd, numai in acest caz, el a obtinut reflexe conditionate evidente. Pentru montarea ingeniosului sdu experiment, Feijoo (apud. Herbinet si Busnel, 1987) a folosit o binecunoscuta piesa muzicala, semnata de Prokofiev si intitulata ,Petricd gi lupul”. Optiunea sa pentru aceasta partitura, din multimea celor posibile, se explica prin aceea c& ea se incadreaza in conditiile de frecventa postulate initial (de sub 2000 Hz). Subiectii experimentului erau fetusi, cu varsta cuprinsa in intervalul dintre 14-36 s&ptmani. Auditia s-a realizat de-a lungul unui numar de 8 sedinte, repartizate cate doua pe saptamana. Se lucra cu doud magnetofoane, primul, care prin intermediul unei casti ,infuza” mama cu muzica de relaxare, al doilea, care printr-un difuzor ,administra” fetusului muzica lui Prokofiev (la 2 cm faté de abdomenul matern gi cu 0 intensitate de 60 decibeli). Stimularea auditiva a copilului se realiza de cate trei ori la fiecare gedint& (mai intai 1'30”, apoi 3’, iar dupa conectarea mamei la sursa muzicalaé destinata ei, durata auditiei fetale se extindea la 6’). Imediat dupa nastere, mai precis dupa 6’, aceeasi subiecti au mai ascultat bucata respectiva de 3 ori, la.intervale de cate 7’ sau 8’. ,Lecturénd” reactiile noilor nascuti (prezenta sau absenta strigatului, migcri clonice, inchiderea si deschiderea pleoapelor), Feijoo a detectat un comportament cert de recunoastere a partiturii respective, precum gi o binecuvantata stare de calm si serenitate. Rezultate similare s-au obtinut si daca in locul muzicii lui Prokofiev a fost utilizaté vocea paterna. In schimb, nou nascufi! n-au manifestat nici un’ dram-de interes dac& in locul partituril cunoscute s-a apelat la o alté bucaté muzicala, sau la aceea$! melodie, dar derulata invers. Toti bebelusii care n-au beneficiat de auditie prenatal au ramas total insensibili la orice gen de muzica. 75+ Reluand opiniile lui A.A.Tomatis (1978), sunetele de inalta frecvent ar fi cele mai propice pentru urechea fetusului. Din dorinta de a sluji actul psihoterapeutic, el a elaborat o metoda inedité, cea audio-psiho-fonologica (APP). . In esent&, aceasta autenticd ,acupunctura sonora”, cum a fost calificaté de B.Auriol (1979), incearcd sa valorifice virtutile tamaduitoare ale muzicii pe plan psihologic. Pentru aceasta el apeleaz4 (cu ajutorul unui dispozitiv special numit ,ureche electronica’), la un anumit tip de muzica si anume cea filtrata; singura capabila s& reconstituie pentru pacient, contururile diafane ale paradisului intrauterin. Psihoterapia imaginati de Tomatis comporté doud secvente distincte: in prima, c&nd se apeleaza la muzicaé de Mozart si vocea mamei (ambele filtrate) gi in a doua, cand se recurge la insagi vocea fittrata a individului respectiv. Cura APP, in pofida cotei sale ridicate de nonconformism gi chiar de excentricitate, nu poate fi calificaté ca un simplu rebut psihoterapeutic, chiar dacé reclama eforturi suplimentare pentru perfectionarea ei. Printre sunetele care populeazd destul de frecvent universul prenatal, vocile parintilor ocupa un loc aparte. Dupa opinia lui B. Auriol (1979), un rol crucial in propagarea glasului matern, de la sursa (laringe) c&tre uterul, care 1I adaposteste’ pe Copil, il joaca propria ei coloana vertebrala, ce sé comporta ca un autentic stetoscop. Multi cercetatori ai problemei atest capacitatea noului nascut de a recunoaste, imediat dupa nastere, vocile parintilor, ceea ce se acompaniazé cu certe consecinte securizante gi sedative. . Exist gi autori, ca de pildd M.Clements.(apud. Verny si Kelly, 1982) ce argumenteaza, pe temeiuri experimentale, deschiderea fetusului fata de muzica, deschidere care este suficient de nuantaté din moment ce copilul manifesté nu numai_preferinte 76 (Vivaldi gi Mozart sunt primii in top), ci si antipalii (mai ales, muzica rock, dar i parfile dramatice din Beethoven, Bramhs etc.). Focalizandu-ne, in continuare, atentia catre sunetele de sorginte interna, trebuie sa precizam, din start, cd universul sonor intrauterin este dominat suveran de bataile inimii materne, care induc bunastare gi calm cand ritmul lor este normal. in plus, fetusul aude si pulsatia arterei principale a uterului. Exploaténd practic aceste constatari, Pr. Murooka (1976) a avut inspirata idee de a inregistra pe disc sunetele caracteristice ambiantei intrauterine. Prestatia lui s-a bucurat de un succes comercial eclatant nu numai in Japonia (tara lui de origine), ci si in SUA, datoritd efectelor sedative pe care le cauzeaza asupra noilor nascuti, administrarea unui asemenea gen de muzica. Consecintele benefice ale acestor practici au fost probate gi de Lee Solk (1977), care a demonstrat cd noii nascuti, ce beneficiazd de auditia unor b&tai cardiace, sunt incomparabil mai cuminti, inregistrand sporuri suplimentare in greutate. Exista gi autori care-si manifesta frontal dezacordul fata~ de asemenea procedee ce ar perpetua, in mod periculos, capacitatea regresiva a copilului c&tre o lume, poate inegalabil de serena gi luminoasa, dar care trebuie depasita in beneficiul viitorului (M.C. Busnel si E.Herbinet, 1987). 26 Rezumand, putem adauga, pe linia postulaté- de eminentele domeniului, c& universul sonor in care traieste fetusul are o importanta capitala pentru dezvoltarea sa armonioasa, atat psihic, cat si fizic. Pentru aceasta trebuie evitate excesele, atat in sensul unei poluari fonice cumulative care, dupa Ando gi Hattori (1973), provoaca inclusiv 0 sc&dere ponderala a copilului (de sub 2500 g), cat si in sensul privarii de sunete, ce ar retarda maturizarea acestuia pe toate planurile. @ Abordand un alt set de achizitii prenatale, vom semnala prezenta acelor vagitus uterinus (strigate fetale), care nu numai c& au pigmentat, inca din cele mai vechi timpuri, 0 serie de producti’ 7literare, ci au primit si girul stiintific prin contributia unor cercetdtori de renume (Mac Farlone, Field, Cotty si Kuchnle, King si Bourgeois, Parvianen, Illingworth §.a.). Acest gen de reactii apar spontan, in semn de protest vehement fafa de o situatie traumatizanta, dar pot fi provocate si experimental, injectand aer in ,punga apelor’, asa cum a procedat A.Liley si B.Day (1965). @ In viata intrauterina are loc si debutul memoriei (cu certitudine din luna a sasea). S-a demonstrat cA datorité productiei de ocitocina, un hormon pe care mama il secret pentru a sustine nasterea, toate achizitiile mnezice recoltate de copil intrauterin sunt uitate, mai precis, ele sunt transferate ,in casefa" atotcuprinzdtoare din inconstient, de unde ele pot fi aduse la suprafaté prin unele procedee speciale (regresie hipnotica, utilizarea unor substante psihedelice, stimularea electricd a lobului temporal din creier, iar conform opiniei vehiculate de F. Dolto (1989) si prin cura psihanalitica. Unul dintre corifeii psihologiei transpersonale, psihiatrul american de origine ceha, S.Grof (1976) a reusit marea performant’ c4 a cartografiat inconstientul. Experimentele sale au demonstrat virtutile drogurilor (mai ales, ale LSD-ului) in a explora spatiile profuride din zona noastra abisala. Cazuistica sa generoasa (formata din mii de persoane), oferé un surplus de credibilitate. Analizand harta propus& de Grof, putem constata oa din cele trei straturi ce formeaza inconstientul uman, al doilea este populat tocmai cu amintirile achizitionate de copil in existenta sa prenatala. Dupa cum aratam mai sus, accesul la aceste informatii este posibil prin intermediul unor strategii deja mentionate. Astfel, unul dintre subiectii renumitului psihiatru, a descris, cu lux dé amanunte, sub hipnoza, pasaje din existenta sa prenatala, insistand asupra gsocului traumatizant al nasterii sale premature. Mama individului in cauzé a confirmat intamplarea, recunoscand jenaté cum participarea ei la.un carnaval tumultos s-a dovedit funesta, 78 declang4ndu-i nasterea inainte de termen. $i dr. P. Bick (apud. Very si Kelly, 1982) raporteaza un caz interesant, al unui tanar care acuza crize terifiante de angoasa. Pentru a le descifra cauza, pacientul respectiv a fost plasat in regresie hipnotic’, ceea ce i-a permis rememorarea, alaturi de nemeroasele trairi intrauterine inofensive si a episodului care, peste ani, va declanga aparitia maladiei. Este vorba de manevrele avortive pe care mama le-a practicat, cand era gravida in luna a saptea, pentru a scdpa de un copil nedorit. 1 Functionarea intrauterina a memoriei este acompaniata si sustinuté de aparitia capacitatii de invatare (M. Lukesch, G. Rottmann, apud. Verny si Kelly, 1982). Conform parerii lui A.Tomatis, in viata intrauterind, se pot schita chiar rudimentele unei limbi. Spre a confirma aceast’ ipotez&, cercetatorul respectiv felateaza cazul unei micute frantuzoaice, pe nume Odile, care acuza certe simptome de autism. Pentru a.strépunge zidul persistent al tacerii in care se autoclaustrase pacienta sa, Tomatis a apelat la tot felul de trucuri, care s-au dovedit total ineficiente. Obosit gi descurajat, el i s-a adresat ,in extremis” prin intermediul englezei (0 limba pe care fetita, in varst de 4 ani, n-o stia) si la care totusi ea s-a dovedit receptiva. Dar de unde acest interes pentru o limba necunoscuté? Cheia enigmei a fost oferita, cu totul intamplator, de mama Odilei, care a relatat cA pe vremea cand era gravida, find angajaté la o firma de import-export, conversa uzual in limba engleza. Un alt caz, cu semnificatie adiacenta, este cel al unei tinere mame, de origine americana care, intr-o zi, spre marea ei stupefactie sia surprins fiica, de 2 ani, declamand, in limba francezd, ca pe 0 Poezie temeinic insusité, comenzile verbale aferente metodei Lamaze (de pregatire a nasterii), metod& pe care doamna respectiva © frecventase in Canada, unde locuise 0 vreme, cand fusese gravida. 79In fine, o alta intamplare, nu mai putin exotica faté de cele telatate anterior, il are ca protagonist pe renumitul compozitor si dirijor al Filarmonicii din Ontario, B.Brott (apud. Verny si Kelly, 1982) care, la intrebarea pe care i-a pus-o un reporter despre semnificatia muzicii in existenta sa, a raspuns, nu fara o usoaré umbra de patetism, c& muzica face parte integranta din propria lui fiint&, inc& dinaintea nasterii sale. $i pentru a alunga amestecul de uimire si ironie ce se oglindea pe chipul reporterului, Brott a furnizat argumente suplimentare povestind cum, intr-o zi, in timp ce descifra pentru prima oara o partiturd care ii era total necunoscut&, nu mica i-a fost mirarea cand a constatat c& stie pe dinafard toat& partea scrisa pentru violoncel. Unica explicatie plauzibila i-a oferit-o propria sa mama (de profesie violoncelisté) care, pe timpul sarcinii interpretase, adeseori, piesa respectiva in orchestra unde activa. 2% Mulfi autori recomanda, cu fervoare, viitoarelor mame, ca pe tot parcursul sarcinii s4 se supuna unor auditii frecvente cu muzica de calitate, ceea ce ar induce viitorului copil o stare de pace si armonie, contribuind gi la inocularea trainicd a apetitului sau pentru un anumit gen muzical. Experienta de viaté a unora dintre mari muzicieni_ ai veacului nostru (Arthur Rubinstein si Yehudi Menuhin) vine s& pledeze pentru aceeagi cauza. 1 Universul prenatal oferé si climatul propice pentru debutul afectivitatii. Premisele comportamentului afectiv germineazi de timpuriu, pe fondul multiplelor relatii ce le stabileste cu mama sa. Oricum, din luna a gasea, fetusul este capabil de emofii_ (Verny si Kelly, 1982). . Pe parcursul celor 9 luni de convietuire, intre mama si copil functioneaza, neintrerupt, trei canale de comunicare: * cel fiziologic, ce se refera la un schimb biunivoc, in care mama asiguré hrana si oxigenul necesar dezvoltarii copilului, iar aceasta, prin placent&, livreaz& hormonii necesari pentru bunul mers al sarcinii 80 Avand in vedere efectele nocive (adeseori teratogene) cauzate de alcool, tutun (chiar gsi fumatul tatalui fi dauneaza fetusului), medicamente, se recoman- da, la acest capitol, abstinenta deliberat asumata de gravid’, pe tot parcursul sarcinii, Malnutritia mamei cat timp este gravida (mai ales, carenta de proteine) reduce cu 20% numarul neuronilor la copil, provocand gi o diminuare a coeficientului sau intelectual. Dac& subalimentatia sugarului continua si in primele sase luni postnatale, consecintele evocate mai sus se accentueaza, atingand cote alarmante (apud. G.G.Fein, 1978). Desigur, malnutritia gravidei cauzeaz gi o greutate scazuta a copilului la nagtere, fenomen ce se asociaza si cu o crestere a ratei mortalitatii prenatale si infantile. Aportul caloric al femeii in timpul sarcinii trebuie sa fie de aproximativ 2.200 calorii. O mentiune specialé datoram consumului de droguti, dat fiind efectele dezastruoase pe care acesta il cauzeaza, nu numai asupra gravidei, ci si asupra copilului insugi. Problema este cu atat mai acuta, cu cat in multe tari ale lumii, acest tip de toxicomanie este tot mai raspandit, inclusiv printre femeile insarcinate (“Archives de pediatrie”, nr. 7/1997). ~ Radiatiile (inclusiv razele X folosite in scopuri diagnostice) pot genera anomalii congenitale la fetus. Daca femeia, inainte de a-si constientiza sarcina, se expune iradierii, avortul terapeutic este necesar. In cazuri de forté majoré, se poate accepta radiografierea altei suprafete a corpului decat cea pelvina, cu menfiunea c& aceasta trebuie bine protejata. Bolile viitoarei mame constituie si ele un pericol Major pentru fetus, deoarece placenta reugeste doar partial s& stavileasca posibila agresiune din partea unor 8182 virugi si bacterii. Aga cum mentioneaza G.G.Fein (1978), sunt daunatoare in timpul sarcinii maladii precum: rujeola, varicela, variola, oreion, scarlatina, gripa, rubeola. Contractarea sifilisului de cdtre gravida produce deseori pierderea sarcinii, nasterea prematura sau moartea copilului, imediat dupa nastere. Daca totusi el ‘supravietuieste, deficientele sunt multiple. Diabetul matern, chiar daca este controlat,. genereaz& o serie de complicatii. Una dintre acestea este moartea copilului in ultimile sapamani de sarcina. Pentru a preintampina acest risc, este indicat& provocarea nasterii cu 2-6 sdptimani, inainte de termen. @ ~& Ca un principiu c&lauzitor, indiferent de gravitatea maladiei pe care femeia o contracteaza, in timpul sarcinii, ea trebuie s apeleze obligatoriu la un consult medical si, mai ales, s4 evite automedicatia. @ O alta problema care poate afecta viitorul copil este cea a compatibilitatii de RH intre parinti. Cand mama este RH pozitiva, iar tatal RH negativ, totul este in ordine, intruc&t RH-ul pozitiv fiind dominant, copilul va avea;-ca si mama, acelasi tip de RH. In alternativa ca, formula sanguinaé materna contine un RH negativ, iar cea a fetusului unul pozitiv (la fel ca al tatalui), gravida produce anticorpi, ce ataca factorul RH pozitiv din sangele copilulu. La prima nastere, acest fenomen (numit eritoblastoz) poate absenta sau poate fi putin virulent, in schimb, la sarcinile urmatoare, el cauzeaz& copilului o anermie severa si chiar retard mental. ‘ Starea psihologicd a viitoarei_ mame, prin tonalitatile ei persistente, convertite in, stress, anxietate sau suferinfé de durat8, marcheaz’ si ea copilul. Mecanismul. este relativ. simplu: toate aceste trdiri traumatizante. provoacd, ‘mai intai, la mama o -hipersecretie neurohormonala, care trecand in circuitul sangvin al fetusului fi declangeaz& aceleasi modific&ri de chimism. Datorita insuficientei maturizari a sistemului nervos: pana in luna a gasea, repercus sunt stri¢ fiziologice, dupa care, ele reverbereazd si in pla" psihic, ceea ce inseamna cd din acest moment se P® transfera si numai pe filierd strict chimica, stari psihologio® similare de la mama la copil. Un studiu finlandez, realiz@ de M-Huttunen gi P.Niskanen (apud. Verny si Kelly, 1982) a demonstrat cA decesul tatalui inainte de nastere? copilului, ii provoacd acestuia mult mai frecveM tulburari psihotice decét daca un asemene@ eveniment survine dupa nastere. Explicatia ee transparent, deoarece suferinta terifianta a feme! gravide, in fata mortii partenerului sau de viata, alterea?/ profund nu numai tonusul ei psihologic ci, medias genereaza adevarate ravagii si in psihicul copilului 1 nenascut. ont cel comportamental, de configuratie predomina™ gestuala, prin care cei doi, mai mult sau mai pu ‘ constient, isi transmit diverse mesaje (mama isi manga! q cu delicatefe abdomenul, ori de cate ori isi simte copill! tensionat, . fetusul loveste energic cu membrel@ protestdnd astfel fata de o situatie disconfortanté etc.). Chiar dac& pentru mentalitatea noastra, atat de PUY flexibilé, pare 0 practica cel putin bizara, se recomant ca mama si fi vorbeasca gi chiar sa fi cante viitoru! copil, ori de cate ori acest lucru este posil of cel empatic (extrasenzorial), a crui natura mai este Vor © enigma fascinanta, se activeaz4 pe fondul schimbU™™, afective tot mai diversificate, care se instituie intre M97 si copil- pe parcursul sarcinii. intrucat atitudi” e indiferenta, ambivalenté sau rejectiva a gravidei fat@fiinfa care se plimadeste in uterul ei, poate compromite definitiv dezvoltarea armonioasa a copilului, este datoria sacra si primordiala a oricdrei femei, care gi-a asumat responsabil maternitatea, de a veghea ca toate caile de acces citre copil si functioneze permanent, in pofida tuturor barierelor si a intemperiilor existentei. Nu mai exista nici o indoiala astzi, c& pe tot parcursul gestatiei, iubirea maternd, precum si dorinta constient si inconstienté de a deveni mama (trairi pe care copilul stie a le lectureze gi decodifice, cu o surprinzatoare abilitate, din luna a gasea) constituie premisa fundamentald de intemeiere optima a personalitatii sale. Argumentele cele mai elocvente in sprijinul acestui imperativ il constituie cazurile acelor nou nascuti, care in absenta oricdrei explicatii clasice (imaturitate, stare precara de sanatate etc:) refuzé sistematic sAnul propriei mame, dar nu si biberonul sau sanul altei femei. Un exemplu sugestiv este cel al Kristinei, un sugar robust gi perfect santos, care a adoptat o asemenea atitudine, imediat dupa nastere. Afland c& mama fetei-respective nu gi-a dorit copilul, dr. Fedor-Freibergh (apud. Verny si Kelly, 1982) interpreteazé comportamentul Kristinei in sensul unei atitudini revangarde fata de frustarile persistente pe care le-a provocat glaciara absenta afectiva materna. 1 Un asemenea fenomen este simptomatic si pentru debutul intrauterin al unui germene de constienta, decelabil, mai ales, catre sfarsitul sarcinii, cand arhitectura cerebral a fetusului este deja comparabila cu a noului nascut. D.Stott (1970) apreciaza o din luna a gasea copilul decodific& cu asemenea dexteritate mesajele mateme, incat realizeazi dac& este sau nu iubit si dorit de cdtre aceasta. I Studiul encefalografic al copilului nendscut a evidentiat, intre luna a gaptea si'a opta, aparitia somnului paradoxal (REM), 84 insofit gi in acest caz de migcari oculare rapide, care demonstreazé ca fetusul viseaza. Dupé unii autori americani, activitatea onirica constituie un mijloc prefios de antrenare a creierului aflat in plin proces de perfectionare. 4 Toate aceste argumente pitoresti, dar contrariante, pe care le-am furnizat in sprijinul existentei unui psihism intrauterin, confirma contrar unor mentalitatii osificate, cat de bogate gsi grele de semnificatii sunt metamorfozele lumii prenatale. $i pentru c& acum are loc ,résaritul tuturor sensurilor’ (E.Herbinet si M.C.Busnel, 1987), restructurarile si refocalizarile atitudinale devin acut necesare, deopotriva pentru. medici, psihologi si vitorii parinti. ® Imperativul fierbinte, care rezulta de aici, este cel al umanizarii asistentei ce i-o datoram, atat mamei, cat gi viitorului copil, pe toata durata sarcinii, a nasterii propriu-zise, dar si a perioadei postnatale. In acest scop, trebuie declangat uh intens proces de psihologizare a tuturor secventelor respective, fiindcad trebuie s4 acceptam, cu franchete si nepartinire, ca. dimensiunile strict medicale, oric&t de elaborate ar fi ele, nu o epuizeaza. © Atributii suplimentare revin viitorilor parinti care, in primul rand, trebuie s4 infeleagd cA rolul parental implica responsabilitafi multiple si de durata nelimitata, ce incep incd din momentul conceptiei gi chiar dinaintea ei. $i pentru c& vocatia de mama nu este corolarul automat al functionarii organelor de reproducere, orice femeie trebuie si-i asume maternitatea doar in urma unui examen lucid si matur de constiinta. lar daca, in urma acestui colocviu interior, constat cd nu poate sau, pur gi simplu, nu doreste sa devind mama, anturajul sa fi tespecte decizia fara ao culpabiliza, in numele unei datorii sacre pe care a tradat-o. Nu-i mai putin adevarat ca si alternativa polara, aceea cand © femeie doreste neaparat s4 aducd pe lume un copil, in pofida 85)unor bariere aparent insurmontabile, poate alimenta comentai acide, acuze implacabile sau controverse aprinse din partea opiniei publice. Este vorba de femeile necasatorite, de cele cu disfunctii genitale sau carente grave de s&natate, de lesbiene etc. Mult disputata fecundare “in vitro” este astazi o alternativa promitatoare, ce poate rezolva multe situatii disperate. Deosebit de emotionant si sugestiv pentru forta, tenacitatea i curajul pe care il poate proba o femeie, atunci cand doreste cu ardoare sa devina mama, este cazul prezentat de L.Winston (1996). Este vorba de o tanara portugheza, pe nume Joanna care, desi a descoperit, la inceputul sarcinii, c& are leucemie, nu a acceptat avortul si, asumAndu-si toate riscurile, a dat nastere, prin cezariand, unei fetite pe nume Veronica. Ulterior, dupa ce starea ei de sdnatate s-a ameliorat, in urma tratamenului oncologic aferent, ea a dorit sa aibe si un al doilea copil. Din pacate, leucemia recidivase si pentru c& hotararea ei era inflexibilé, o echipé de medici englezi au apelat 1a prelevare de ovule, fecundare “in vitro” (cu ajutorul spermei. de la sotul ei) si, respectiv, la conservarea embrionilor astfel rezultati, pana cAnd acestia s&-i fie implantati in uter, imediat dupa efectuarea terapiei prescrise. A urmat, timp de cativa ani, uh.intreg cortegiu de suferinfe, provocat de cura antileucemicd- (inclusiv transplant de m&duva), pe care Joanna le-a traversat, cu un pilduitor stoicism. Intrucat tratamentul cu radiatii i-a distrus uterul, pentru reactivarea lui, ea a traversat si o intens& terapie hormonala. In final, ‘i-au fost implantati trei embrioni, dintre care a supravietuit doar unul singur. Deoarece in luna a opta au aparut certe semne de toxicitate a sarcinii, pentru a preintampina decesul copilului, s-a provocat o nastere prematura, prin cezariana Astfel, la 18 ianuarie 1994, s-a nascut Matilda, in greutate de 1,75 kg. A fost o premiera mondiald, deoarece era primul copil nascut dupa un tratament de cancer.al mamei si cu embrioni fecundati “in vitro” si conservati o perioada indelungata. Dupa& cum s-a mai amintit, pe traseul acestei analize, climatul afectiv in care traieste cuplul marcheaza profund i ireversibil destinul psihologic al viitorului copil. lata pentru ce, este nevoie de o atmosfera calda, tonic&, securizanta, care nu poate vietui decat in reciprocitate de iubire si respect. Avand in vedere fragilul echilibru interior al femeii gravide, viitorul tata trebuie s& vegheze la intretinerea unui tonus psihologic pozitiv al partenerei sale, stiind cA numai in acest fel poate influenta favorabil constructia personalitafii copilului_ sau. Daca, in schimb, cAminul conjugal seaman cu pictura lui S.Dali »Devorare reciproca” sau, altfel spus, dacd este un ,cémp de batélie", unde se intersecteaza in permanenta animozitati si ostilitati de tot felul, nu exista nici un dubiu ca fiinta care se plamadeste in abdomenul matern, va fi definitiv taraté psihic gi fizic. lubirea unui cuplu este un sentiment inefabil, dar fragil. Trecerea timpului, cu intregul sau cortegiu de automatisme, erori si deziluzii reciproce ,,mugca” din ea neincetat, erodand-o. lata pentru ce nagterea unui copil poate corija, adeseori, surparile dragostei conjugale, redandu-i conturul si culoarea, in pofida implacabilelor sale dilutii si rat&ciri. Femeia si barbatul, coautori biologici echidistanti ai copilului, trebuie s&-gi partajeze, inca din prima zi, cu seriozitate gi lips de prejudecati, toate servitutile educatiei propriului lor copil. Din aceast& comuniune sacra de gesturi si intentii, rezulta forta dragostei parentale dar, mai ales eficacitatea ei pe drumul aspru al vietii. ®F in rezumat, chiar daca psihologia prenatala este o disciplina in plin proces de intemeiere, datele acumulate pana acum sunt indeajuns de elocvente pentru a demonstra ca fiinta care se plamadeste in uterul matern, nu este o aglomerare amorfa de celule, ci un sambure de viata si mister, cdruia ii datoram protectie si respect. 87CONSIDERATII GENERALE DESPRE NASTERE A Fara indoialé, momentul nasterii se invaluie intotdeauna intr-o aura de maretie, ceea ce a inspirat, de secole, reflexii dintre cele mai felurite, deopotriva din partea filosofilor, a literatilor si a oamenilor de stinté. 4 in unele colfuri ale lumii, nagterea unui copil devine o sarbatoare a intregii comunitati. Conform datelor prezentate de G.G.Fein (1978) adeseori se apeleaza la ceremonii, pline de fast si culoare. De pilda, un trib din Bolivia celebreaz nasterea ca pe un autentic festin, care dureaza trei zile. in plus, fericifii parinti trebuie s-si schimbe numele cu fiecare nou nascut, iar mama are datoria s8-si alapteze copilasul pana la varsta de trei ani si sa jl tind mereu in preajma ei. Pentru cultura occidentala, nasterea se consuma in conditii nu numai prozaice ci, mai ales artificiale, ceea ce sporeste gradul de insecuritate si disconfort pentru cei doi actori principal ai ei. A De regula, actul ca atare se declangeaza la specia umana dupa 267-280 de zile (din momentul conceptiei), fiind mai prelungit si mai dificil la primipare fat& de multipare. [In medie, durata nasterii este de aproximativ 13 ore, dar poate dura si mai putin de 4 ore sau peste 30 de ore. Inc& in anul 1954, N.l.Eastman (apud A.Popescu, 1993) fansa, printr-un titlu extrem de incitant, Muntele Everest in uter, ideea similitudinii existente intre conditiile climaterice de pe varful Everest cu cele din mediul intrauterin, cauzaté de concentratia 88 rarefiat de oxigen si care ar obliga noul nascut la cforturi deosebite de adaptare in momentul nasterii. A Primul tipat cu care copilul isi anunta debutul sau in aceast lume ‘a cpatat interpretari dintre cele mai pitoresti. Astfel, pentru Lucretius el semnificd intuirea de cdtre copil a intregului cortegiu de suferinte pe care i le rezerva viata, iar pentru Freud, un autentic protest in fata unei existente misterioase si amenintatoare. _ Decodarea semnificatiei medicale. a primului tipat este mult mai simpl& si mai prozaic&. El nu constituie o manifestare singular deoarece a fost prefatat in viata intrauterina de acele wagitus uterinus” (strigate fetale). La natere ins, aparitia lui igi revendica mai multe cauze: invadarea brusca a plaménilor cu aer, suprasolicitarea plenaré a tutror senzorilor copilului, precum si teactia- spasmodica provocaté de extensia brutali a musculaturii, odata cu trecerea la o noua temperatura ambientala. ‘A Chiar dacd nu impartisim toate accentele pesimiste sugerate de O.Rank prin lucrarea, devenita de notorietate, Socul traumatizant al nasterii (1919), in lumina datelor de psihologie prenatala care s-au acumulat deja, suntem datori s4 o revalorizam. Dupa opinia acestui autor, traversarea de catre copil a ‘filierei genitale fi provoaca un veritabil soc, care genereazi o puternica angoasé, pe fondul c&reia vor germina toate angoasele de mai tarziu si chiar eventuale nevroze. Desi evolutia ulterioara nu duce fatalmente catre un deznodamént atat de dramatic, ideea forta care se impune este de a trata cu mai multa atentie scenariul de desfagurare a nasterii. Aceasta este cauza pe care a slujit-o, cu pasiune si devotament neintrerupt si marele pedagog italian, M.Montessori, (1991, p.12) cea care si-a facut o veritabilé profesiune de credint& din afirmatia c& ,de calitatea primirii noului nascut depinde, in parte, calitatea viefii lui viitoare”. 4 Patrunzand mai mult in intimitatea nasterii vom remarca, Impreuna cu’ Th.Verny gi J.Kelly (1982), cd pe toatd durata a9travaliului si a expulziei, copilul traverseaza un amestec de stari paroxistice, de suferint& atroce gi placere inegalabila, ce vor marca, dupa opinia specialistilor, insusi comportamentul su sexual de mai tarziu. Astfel, predominanta placerii va favoriza instalarea unei conduite sexuale normale, dimpotriv, excesul de durere poate stimula aparitia unor tendinte de coloratura sadico-masochista. ‘Asa cum apreciaz4 Freud, trairile de la nagtere fac parte dintre emotiile noastre primare. Existé voci care apreciaza ca aceasté ambivalenta afectivé caracterizeazé si celalalt moment crucial al existentei umane care este moartea. Dar nasterea poate constitui si o excelenté metafora, cu irizatii biblice, deoarece ea reediteaza, pentru fiecare individ, alungarea lui Adam si Eva din Paradis. & Procedand la o ierarhizare a principalelor tipuri de nastere, D.B.Cheek gsi colab. (apud Verny si Kelly, 1982) mentioneaza urmatoarea configuratie: « prima in top se plaseaz& detasat nagterea naturala, fara riscuri; * intr-o pozitie secundara, apare nagterea prin operatie cezariana care, in pofida unei mode mult raspAndite la un.moment dat, s-a dovedit doar o alternativa de ultima instanta, -deoarece priveaz& copilul de acele inegalabile trairi senzuale cu care se acompaniaza nasgterea normala, trairi pe care nimic nu le va mai putea compensa ulterior. Indivizii nascuti pe aceasta cale vor prezenta unele carente in perceptia spatiului si a propriei scheme corporale, in plus, se vor caracteriza printr-o exacerbare a nevoii de tandrete si de calduré umana (inclusiv de contact fizic prin imbratigare); * urmeaza nasterea in prezentatie pelvina, care poate cauza aparitia unor dificultati de invatare a cititului in ciclul primar; 90 e in continuare, figureaza nagterea cu circulara de cordon pericervicala sat laterocidenté de cordon, care provoaca pentru scurt timp jugulari terifiante. ale fiuxului respirator, ce pot marca individul printr-o serie de tulburari psihice sau prin aparitia unei_ sensibilitati exagerate la nivelul gatului, concretizata prin deglutitie anevoioasa, faringite, laringite etc. pe ultimul loc, apare nagterea prematura, care comporta un grad de risc cu atat mai accentuat cu cat imaturitatea produsului de conceptie este mai mare. In principiu, se accept c& un copil nascut inainte de a 32-a sAptémana de sarcina este prematur. Desigur, acest lucru se acompaniaza de carente fizice si psihice. intr-o cercetare recenta, realizataé in Germania, de’ catre D.Walke si R.Mayer (pe un lot de 264 copii nascuti prematur), cercetare ale carei rezultate au fost publicate in revista “Psihologie heute” (ianuarie, 1998), se pun in evidenté cateva aspecte interesante. Mai intai, s-a constatat cA handicapul prematuritatii nu poate fi total eliminat, chiar dac& dupa nastere copilul respectiv beneficiaz& de conditii socio-umane optime. Mai apoi, s-a demonstrat o& fata de copiii nascuti la terman, cei prematuri inregistreaz4 rezultate mai slabe in privinta coeficientului de inteligenta, al limbajului (capacitate de intelegere, articulare gi vorbire), al prelucrarii informati simultane etc. In schimb, raman neafectate capacitatea de dezvoltare si invatare la copilul nascut prematur. Autorii respectivi atrag atentia si asupra efectelor lamentabile pe care terapia intensiva o exercité asupra prematurilor (prin excesul de lumina, zgomot $i manevre medicale versus absenta suportului_ uman), ceea ce o transforma intr-o veritabila ,terapie invaziva". 91\ In concluzie, se opteazé pentru un tratament mal bland, mai indelungat, adicd mai putin stresant, cg potenteaz4 sansele de recuperare a copilulyj prematur. Specialis manifesta rezerve in legatura cu nasterea Provocata deoarece, atat mama, cat si copilul reactioneaza in contratimp, iar aceasta lips de sincronizare a conduitelor aferente nasterii ingreuneaza desfasurarea dar, in acelasi timp, prejudiciazs| calitatea atasamentului ce trebuie sd se instituie intre mama si copil. Existé autori care vehiculeazi ideea c4 tendintele sado-masochiste ale individului la varsta adulta pot fi cauzate de o nagtere provocata (apud. Verny si Kelly, 1982). Conform unor studii americane, dificultatea nasterii este conditionata gi de tonusul psihologic al viitoarei mame. Altemativa cea mai. fericité este consideraté aceea in care gravida isi doregte matemitatea, este in relatii pozitive cu propria sa mama ginu are stari de angoasa A Inca din momentul nasterii orice Copil este un unicat bio-psihologic. S.Chess si A.Thomas (1977) au stabilit noua dimensiuni comportamentale, care diferentiaza copiii intre ei, inca din momentul nasteri © nivelul activitatii; * itmicitatea unor functii (foamea, ciclul somn- veghe etc,): ss * natura réspunsului la un stimul nou (de apropiere sau de retragere); gradul de adaptabilitate la schimbarile mediului; intensitatea reactilor (expresia lor afectiva); Pragul de reactie la diversi stimuli: calitatea afectelor (comportament vesel, prietenos versus unul trist, distant); capacitatea de concentrare; + cAmpul atentiei si persistenta ei cece 92 » _ @ Greutatea lui medie oscileaza in jurul valorii de 3.250 g (pentru bajeti) si 3.000 g (pentru fete). Cat priveste inaltimea medie, aceasta este de 50-54 cm (pentru baieti) si 48-52 om (pentru fete). @ Principalii indicatori fiziologici ai copilului (ritm cardiac, espiratie, tonus muscular, calitatea _reflexelor, _coloratia tegumentelor) igi gasesc o elocventd expresie in indicele Apgar, indice care functioneaza ca o autenticd not ce se atribuie copilului imediat dupa nastere tn functie de acesti parametrii. El este considerat bun daca inregistreaza 0 valoare de peste 7; intre 4 si6 este cotat ca suficient, iar cand scorurile indica o cifra sub 3, noul nascut trebuie s& beneficieze de reanimare. ‘ Oricat de importanta ar fi contabilizarea acestor parametri nu trebuie minimalizate nici implicatiile psihologice ale nasterii asupra noului nascut, care este capabil de amintiri inca din ultimul trimestri de gestatie. ~- »R&nit de lumina gi de sunete, obosit pana in cele mai adanci fibre ale fiintei sale” cum observa M.Montessori (1991, p.10), copilul va inregistra, cu fidelitate de seismograf, intreaga experienta a nasterli, toate manevrele gi condifile ce se exercit asupra lui, Aga cum mentionam si cu un alt prilej, toate aceste amintiri se sterg de pe cliseul memoriei noastre constiente (datorita secretiei de ocitocina), dar pot fi revitalizate in conditii speciale. Dr.Cheek (apud Verny si Kelly, 1982) a confirmat interesant studiu capacitatea mnezica a noului nascut. Asistand o serie de nasteri el a consemnat, cu judiciozitate, filmul lor de desfagurare. Ulterior, peste ani, cand copii respectivi au devenit adulti, ia solicitat s& descrie, sub hipnoza, toate amintirile achizitionate cu ocazia nasterii lor. Confruntand datele furnizate de subiectii respectivi cu propriile sale consemnari, ela constatat o coincidenta frapanta si tulburatoare. ‘ Din perspectiva exigentelor de natura psihologica pe care le incumba nasterea, in ultimul timp, se acrediteaza tot mai frecvent si mai convingator ideea ca noul nascut, imediat dupa nastere, s& 93réména un timp alaturi de mama sa’ pe o durata care oscileaza de la cAteva minute, o ora, 4-5 ore sau chiar 12 ore (in functie de autor). Strategia se insoteste de consecinte bilaterale: pentri| copil, deoarece ji ofera avantajul unei tranzitii mai ,b/énde” intr-o lume necunoscut& si mult mai dur& decat cea intrauterina, pentril mami, intrucat prezenta sugarului ji alerteaza activarea instinctulti matem, iar pe filiera hormonal, se stimuleaza lactatia si se opreso eventualele sangerari rebele. Comportamentul puilor de maimuta, izolati din ratiuni experimentale de c&tre H. si M. Harlow (apud Verny gsi Kelly, 1982) si plasati in preajma unor mame antificiale| (imediat dupa nastere), atesté suplimentar importanta capitala aj contactului tactil timpuriu dintre nou-nascut si mama sa. Concret, desi puii respectivi aveau doua ,mame”, una metalica (dotata cu un| biberon din care curgea lapte) si alta dintr-un material plusat, ei 0 preferau pe cea de a doua datoritd confortului tactil pe care le-0 provoca atingerea acesteia. Dac o asemenea reactie este prezenti gi in lumea animala, ne putem imagina usor starea dezolanta pe care o traverseaz& un nou-nascut, depus ca un balot postal, intr-o| incpere necunoscuta, impersonala si zgomotoasa. ‘Asa cum preciza F.Dolto (1994, p.175) copilul trebuie primi jn mod uman .:. ca 0 adevaraté persoana” si nu mai rau decat un pi de mamifér, care este macar lins gi tinut permanent langa mama lui: @ in acelagi context gi, dat fiind complementaritates| rolurilor parentale (D.Coon, 1982), este de dorit si un contact} precoce al tatalui cu sugarul. S-a demonstrat ca cu cat un tata js! vede mai repede copilul, cu atét se activeazd mai de timputit atasamentul dintre ei, iar implicarea sa in educatie este mai prompt si mai consistent. Prezenta masculina influenteaza favorabil §! tonusul mamei. Conform echipei conduse de D.R.Parke (1986), ! preajma partenerului si zimbetul mamei-Infloreste mult mai frecvent pe obrazul ei, iar sugarul este tratat cu mai mult atentie. * Cu satisfactie trebuie s& consemnam ca recent asemenea practici au fost initiate’ cu fitlul experimental, in unele maternitati din Romania (inclusiv la Timisoara). 94 4 Fiind in esenta ei un act de perfecté si autenticd reciprocitate, umanizarea nasterii vizeazé deopotriva conditia mamei sia copilului. @ Asistenta datorat4 viitoarei mame pe tot parcursul gestatiei, ca si a nastet ropriu-zise, necesita asumarea unor importante obiective de natura psihologic’, lamentabil neglijate inca de lumea medicala. lata de ce, se recomanda, nu numai contabilizarea parametrilor sai fiziologici, dar si testarea sa psihica (Verny gi Kelly, 1982). Mai apoi, pe toat& durata spitalizarii, mama trebuie -solicitaté s& se implice alaturi de personalul medical, la ingrijirea sugarului ei, altfel spus, aga cum preciza F.Dolto (1989), nou nascutul s& nu rémana doar un ,copil al stiinfei’. Este recomandabil ca inca de la inceputul sarcinii, gravida s4 cunoasca unele date esentiale despre nastere: cine este medicul si, mai ales, moaga care o va asista, in ce unitate spitaliceascd se va desfasura evenimentul, prin ce metoda va naste, daca soul are acces in sali, daca i se permite copilului s4 ramana lang ea dupa nastere etc. @ Atentia acordata tonusului psihologic al viitoarei mame sa materializat intr-o serie de tentative, mai mult sau mai putin Viabile. Ins&si propunerea american, formulata in cadrul congresului de pediatrie de la newyorkez din 1977, de a readuce nasterea la domiciliu, evocd o asemenea incercare. Si dr. AAtles este un fervent ,avocat” al nasterii acasa, Mai inspiraté se dovedeste insd, inflintarea in SUA a unor camere de nastere-individuale sau Semiindividuale, unde cuplul respectiv igi poate créa o atmosfera Comparabila ca aspect cu cea din c&minul conjugal, cu mentiunea ca Poate beneficia totodata si de ingrijire medical specializata. ® Optimizarea asistentei. femeii gravide presupune. si generalizarea cursurilor de pregatire, atat in vederea nasterii Propriu-zise, cat si pentru insusirea unor cunostinte indispensabile indepli rolului sau matern. Absenta oricarei preparatii seamana axcu gestul unui sportiv, care participa la maraton, fara un antrenament prealabil. Exist, din fericire, astazi in lume o multitudine de metode prin care gravida igi exerseaza capacitatea de a-si disciplina trupul gi psihicul pentru ca nasterea si se desfagoare in conditii cat mai suportabile. Spre exemplificare, vom menfiona doar cateva: # Metoda Dick-Read, dateaza inca din anul 1940. Nota sa distinctiva se refera la importanta pe care o acorda educatiei femeii gestante, care este initiaté in deslusirea mecanismului nasterii, pentru a gsti.cum s& reactioneze cat mai eficient in timpul travaliului, ca totul s4 decurga cat mai putin traumatizant, at&t pentru copil, ct si pentru ea insdsi. Se insisté, de asemenea, ca gravida si dobandeasca cunostinfele indispensabile pentru exercitarea, in conditii optime, a rolului sau matern. Metoda postuleaz& si o serie de respiratorii, ce trebuie valorificate in timpul nasterii. & Metoda Lamaze, ajuté femeia si nu se comporte ca o simpla marioneta a capriciilor fiziologiei umane, investind-o cu un rol activ si responsabil, pe tot traseul travaliului si al expulziei. In consecinta, printr-un antrenament liber asumat si urmarit cu sArguinta si stoicism, ea isi insuseste unele tehnici de relaxare musculara gi de respiratie, care fi vor permite sa igi estompeze chinurile provocate de contractii dar, in acelagi timp, s& isi domine sentimentele de teama gi insecuritate. 2% Aceast4 metoda reclama in timpul nasterii si prezenta partenerului care, frecventand el insusi cursurile de inifiere prenatala, poate ajuta efectiv la derularea programului invatat. % Metoda Bradley, deplaseazi accentele dinspre antrenamentul fizic catre cel psihologic, urmarind realizarea unui anumit climat afectiv, absolut necesar. Ca urmare, nagterea nu mai este pri ca un episod sumbru, dramatic, ci ca o veritabild sarbatoare in care triumfa 96 coeziunea gi spiritul de echipa, ce se instituie cu aceasta ocazie, nu fumai intre membrii familie, ci i intre acestia gi personalul medical. letoda insista pe necesitatea asanarii vietii afective a cuplului de toate asperitatile si dizarmoniile acumulate. “In plus, femeia este invitat’ ca in timpul travaliului s& nu tsi reprime gi cu atat mai pufin s4 nu isi intelectualizeze trairile, ci sA le exprime cat mai liber. Chiar daca este subsidiara, pregatirea fizica a gravidei nu ramane total neglijata, dovada este setul de migcari abdominale gi pelvine pe care viitoarea mama trebuie sa le deprinda in vederea pasterii. Concomitent, ea este instruita si in privinfa unor norme alimentare majore, ce trebuie respectate. Ca si metoda Lamaze si cea de fafa nu se recomanda femeilor care nasc pentru prima oar deoarece, in lipsa unei experiente de acest gen, ele nu stiu ce fel de fesponsabilitati pot s& igi asume cu adevarat. - + Metoda Leboyer, a fost lansata de autorul ei intr-o carte celebré: Pour une naissance sans violance (Pentru o nastere fara violenfa), din anul 1974 gi care s-a bucurat de o larga audienta. Aceasté metoda se individualizeaza prin cateva amanunte semnifi- cative. Concret, este vorba de uzanta unor mici strategii, cu efecte pozitive neasteptate. Mai inti, c& intregul ritual al nasterii se consumé intr-o lumina difuza, discreta si fara stridente sonore. Imediat dupa expulzie si inainte de pensarea ombilicului, noul nascut este plasat ,piele la piele” pe abdomenul mater si masat cu blandete. Dupa 4-5 minute se procedeaza la sectionarea cordonului ombilical, dupa care i se face prima baie si nou nascutul este ‘infasat. 4 Metoda Ceakovski, a nasterii sub apa, ce a fost initiata de autorul ei in urma cu peste un sfert de veac gi care incearca sa galveze nagterea de excesele tehnologizarii, redandu-i o parte din Contururile ei naturale. Filosofia in jurul c&reia se brodeaz4 aceasta practicd este simpla $i tot atat de veche ca aspiratia omului de a-gi regasi pacea si armonia fiinfei in comuniune cu Marele Cosmos. 97Pentru a beneficia de aceasta formula, gravida trebuie sa dobandeasca, in prealabil, o serie de abilitati (inclusiv sa igi inga © eventuala teama faté de apa). Nagterea se desfasoara, de preferinta, intr-un cadru natural (mare, lac etc.) fiind asistata de cateva persoane apropiate. Plasarea femeii in mediul acvatic fi ate- nueaza virulenta durerilor provocate de contractii gi ii confera o mare dezinvoltura si libertate in miscare, ceea ce fi usureazd expulzia copilului. La randul su, bebelugul, nascut in asemenea conditii, are parte de un mediu postnatal comparabil cu cel uterin. Inca inainte de taierea ombilicului, unii dintre nou nascutii respectivi au fost angrenati, impreuna cu mamele lor, la cea dintai lectie de inot subacvatic. Naturaletea gi abilitatea migcarilor probate de ei in acest dans insolit, certificd idea c& apa este leaganul vietii. Exigen- tele metodei nu se intrerup odata cu incheierea nasterii propriu-zise, deoarece copiii i cauza vor fi supusi unui program de gimnas- tic speciala, menita sa le dezvolte nu numai vigoarea, supletea si elasticitatea trupului, ci si robustetea si armonia spiritului #* Umanizarea nasterii poate fi realizataé nu numai prin utilizarea acestor metode cu destinatie expres, ci si a unora care, desi au fost concepute din cu totul alte motive, pot deservi si acest nobil deziderat (diversele tehnici de respiratie yogina, con- trolul mental Silva, sofrologia etc.). Si poate cd nu e gresit s afirmam c&, in fond, orice metoda de relaxare poate fi util in optimizarea nasterii. # S& rezervam, acum, cAteva cuvinte sofrologiei. In esenté ea urmareste obfinerea unei armonii depline intre. trei instante majore ale umanului: trup, psihic, spirit. : Ca urmare, trebuie indus&.o stare special - cea sofronicd (sofroliminala), plasaté in registru tetha, mai precis, cand encefalo- graful inregistreaza 6 cicli pe secunda (R.Abrezol, 1988). Indiferent daca sofronizarea individului se realizeaza prin strategii propt acestei discipline sau de ,import’, ceea ce conteaza este, 1 numai rularea unor exercifii de relaxare si respiratie corecta ci, mai ales, accesul intr-un teritoriu al fiinfei interioare de unde putem initia cooperarea cu energiile noastre abisale, pentru fructificarea lor in cele mai diverse ipostaze. L Nu trebuie sA ne surprinda ca sofrologia igi propune sa intervina in situatii existentiale dintre cele mai variate:’ stres, — obezitate, team, trac, insomnie, disfunctii sexuale, boala, moarte $i desigur nastere. Coneret, in leg&turé cu sarcina gi actul nasterii sofrologia reitereaza cateva exigente (R.Abrezol, 1988): ca atare, *4,/pregatirea gravidei pentru acest eveniment sa inceapa, ~ prin modalitati adecvate, inc din primele saptamani de gestatie. Astfel, se pune problema ca viitoarea mama s&-si InsugggSca unele tehnici de relaxare si respiratie corecta, di arta de a privi nastegea din perspectiva unei gandiri pozitive. Concret, in timBi unor exercitii de relaxare profunda, femeia trebuie sd isi programeze desfasurarea momentului respectiv, apeland la cele mai optimiste culori; © pe toata durata gestatiei, mama s4 probeze permanent fata de copilul pe care il poart& un comportament tandru si atent, concretizat in mesaje pline de afectiune, securitate si optimism, la care sé se adauge obiceiul de a audia frecvent partituri muzicale suave si de a vorbi cat mai mult fetusului; * cat priveste pozitionarea femeii in timpul nasterii propriu- Zise, sofrologia recomanda_,statul pe vine” ca find varianta cea mai optima deoarece presiunea suplimentara, de care se insoteste aceasta postura, sporeste eficacitatea contractillor, iar copilul sufera mai putin, fiind plonjat mai repede afara;© avand in vedere c& primele minute de existenta postnatal sunt capitale pentru destinul general al copilului respectiv, nagterea trebuie s4 se desfagoare intr-un climat securizant si cat mai ospitalier, cu luming dulce, odihnitoare gi pe un fond muzical discret, dar invaluitor. Noul nascut este agezat imediat dupa nastere in contact direct cu trupul mater, fara a-i intrerupe inca leg&tura prin cordonul ombilical. Deoarece proaspatul nascut este capabil sA recunoasca, cu promptitudine, vecile parinfilor sai se recomanda ca pe timpul nasterij sa vorbeasca numai acestia, restul asistentei ramanand tn t&cere. Daca si tatal a frecventat cursurile pregatitoare ale nasterii, alaturi de partenera sa, el este cel care va intrerupe legtura ombilical cu mama, facndu-i prima baie si apoi imbracandu-l. Trecand jin revist& tehnicile mentionate, constatém ca ele prezinta si un alt avantaj, deloc neglijabil si anume acela ca, pe parcursul travaliului si a nasterii propriu-zise nu trebuie sa se apeleze pentru a estompa durerile, la tot felul de medicamente (a c&ror nocivitate asupra copilului a fost dovedita cu prisosinta) deoa- rece uziteaza de mijloace prin excelenta netraumatizante. (F Ideea fundamentala, care se impune in urma folosirii acestor metode, este cea a activizarii rolului jucat de cuplul paren-tal, atat in timpul gestatiel, cat si a nasterii propriu-zise. Acest proces nu dilueaz& cu nimic responsabilitatile ce revin, pe aceasta tema, societatii si institutiilor chemate s4 protejeze nasterea si viata. A Traim intr-un univers populat de procese si evolutii mereu mai previzibile. Totul a devenit planificabil: situatii, alternative, optiuni. $i totusi ceva din farmecul acestei lumi ar muri definitiv, dacd am avea permisiunea sa planificdm pana si inefabilul. lat& pentru ce, oricat de extinsa si binevenita ar fi actiunea de planing familial, ar 100 trebui 64 optam intotdeauna pentru copill neprogramati, adica pentru acei ,copii surpriza’, despre care vorbea F.D. care sunt rodul dragostei pur si simplu, fara rafiune suplimentara gi poate in pofida ei. Caci nasterea trebuie sa ramana ceea ce a fost intotdeauna — o celebrare a misterului si sperantei. 101