Sunteți pe pagina 1din 8
CIPRIAN PALEOLOGU TRAUMATIC AREA - CUTIA PALEOLOGU A VI-A ETAPĂ A PROIECTULUI UMAN 18.03.2010 -

CIPRIAN PALEOLOGU

TRAUMATIC AREA - CUTIA PALEOLOGU

A VI-A ETAPĂ A PROIECTULUI UMAN

18.03.2010 - 13.05.2010

Scrisoarea pe care nu mi-o voi trimite niciodată Dragă Ciprian, Mă adresez ţie astfel, acum
Scrisoarea pe care nu mi-o voi trimite niciodată Dragă Ciprian, Mă adresez ţie astfel, acum

Scrisoarea pe care nu mi-o voi trimite niciodată

Dragă Ciprian, Mă adresez ţie astfel, acum şi aici, deoarece încă mai întrevăd o urmă de blândeţe şi umanitate acolo, undeva, în ochi. Întrebarea mea esenţială este: de ce te-ai apucat tu de aşa ceva? De ce s-ar apuca cineva, vreodată, de aşa ceva? Să începi un proiect care vrei să dureze aproape cât durata medie a speranţei de viaţă, în care să nu îţi laşi deloc portiţe de fugă, reprezintă un vid. Tu nu îţi dai seama că cele 24 de etape de care tot pomeneşti şi care, mai mult decât atât, le vrei desfăşurate în marş cadenţat, din doi în doi ani, sunt tot atâtea pietre de moară, atent şlefuite, agăţate de gleznele de sticlă ale oricărui om (oricât de puternic ar fi acesta)? Şi, hai să presupunem că vei

reuşi să îţi spui povestea până la capăt câte urechi vor rămâne deschise şi câţi ochi nu vor trece în lumea viselor până să termini tu să spui şi câteva episoade? Faptul că fiecare pas din cei 24 îl ştii nu îţi oferă siguranţă, ci mai degrabă rigiditate şi te vei transforma încet, încet într-un morman de fiare înţepenite, care şuieră o melodie gravă la oră fixă. Iar când aproape imobil vei trece o linie de

final trasată cu creta chiar de către tine la început şi vei întoarce capul (dacă vei mai reuşi) o să vezi, poate, doar praf în urmă. Da, praf, mult praf, camioane de praf, barje de praf, rachete spaţiale de praf!!! Pentru că despre asta vorbeşti tu

– despre praf. El este o mâzgă de oase

umane, de creiere fleşcăite şi amorţite, de

coloane vertebrale îndoite sau rupte, unde

a fost mai greu vreodată. Toată lumea

calcă pe ele, îşi murdăreşte şi infectează ranile din talpă cu acest praf, însă tu te-ai

vreodată. Toată lumea calcă pe ele, îşi murdăreşte şi infectează ranile din talpă cu acest praf,
vreodată. Toată lumea calcă pe ele, îşi murdăreşte şi infectează ranile din talpă cu acest praf,
Treimea - Judecata de Apoi găsit să faci bici din el. Şi să nu spui

Treimea - Judecata de Apoi

găsit să faci bici din el. Şi să nu spui că nu ştii la ce mă refer! Nu din căcat faci bici, pentru că în ăla oricum te afunzi şi te hrăneşti de-a lungul existenţei în momente esenţiale de slăbiciune (din el poţi face cel mult plută). Din pulberea asta infectă tu vrei să pocneşti. De ce? Cine să audă? Cine să vadă scântei? Poate dacă vrei să faci bici găseşte şi un spate sau nişte tălpi pe care să se lipească. Într-o lume de genul ăsta trebuie să te întrebi cui întinzi mâna dacă nu vrei să rămâi cu ea sfârtecată. Trebuie să nu pleci urechea la orice şoaptă sau tânguială ca să nu te trezeşti lipit de pământ cu singura şansă să auzi paşii celor de dincolo. De ce ai vrea să înfinţezi un Institut de Cercetări Corective? Pe cine să corectezi? Pe cei ce îţi vor intra în săli să îţi fure becurile? De ce becurile? Păi lor nu le place la Lumină, ei se desăvârşesc în întunecime şi răcoare. A corecta însemană să descoperi mai întâi unde se greşeşte, unde este fermoarul care lasă loc mândriei, urii, lăcomiei, lenei şi tuturor celorlate nevolnicii care vor să pătrundă.

Nu îţi e de ajuns că faci „sanatoriul” ăsta , mai vrei să proiectezi şi OMODROMUL. Să le dai pe mână făpturilor ăstora un mecanism de corecţie involuntară extrem de

complicat. Planuri peste planuri, proiecţii suprapuse, hărţi detaliate pe care o să

ţi le înşiri pe aceeaşi masă pe care te

hrăneşti, pe care bei, pe care citeşti şi scri, şi pe care vei sta uitându-te în sus, la un moment dat, sperând să întrevezi o uşă în cer. Ce te faci dacă pe uşa asta nu o să pătrundă o rază caldă şi primitoare ci vei vedea cum cad mii şi mii de broaşte

râioase? Iar tu nu vei avea ce face şi o să

mai şi înghiţi din ele

nu vei orăcăi pe acelaşi ton cu ele Odată cu anii, Neputinţa va reuşi să se agaţe şi de grumazul tău şi te va obliga să o cari în spate. Vei mai fi atunci consecvent cu tine însuţi spre a nu te sugruma, ci dimpotrivă de a vorbi şi mai limpede despre omuleţi, decăzut, căzător, traume, fiinţe şi civilizaţii postraumatice ? O să realizezi că acel Oriunde pe care

ţi-l doreai va fi acest Nicăieri pe care îl deschizi în fiecare zi? Uşă cu uşă o să

o faci. Şi o să dai de clanţe slinoase pe

care înaintea ta Delăsarea le-a murdărit.

să speri poate că

Şi o să simţi curentul dintre praguri, rece asemeni morţii. Iar distanţa dintre uşi nu va fi nicodată suficientă încât să le închizi pe amândouă şi să stai la adăpost spre a-ţi trage sufletul şi a cugeta. Să ştii că uşile acestea nu sunt ale unor camere, ele sprijină nişte culoare în care lumea, dacă nu va râde de tine, te va privi cu dispreţ şi ciudăţenie, pentru că aici ai viză doar de flotant perpetuu. Mare minune va fi dacă nu o să te trezeşti într-o dimineaţă a umanităţii săltat şi pus în borcane cu eticheta:

„omu’ cu proiectu’ lu’ peşte”. Totuşi, să nu ai pace până nu o să verifici toate arcurile, şuruburile, pistoanele şi rezervoarele acestei mari instalaţii pe care o pui la cale. Sper a te convinge că e funcţională, iar dacă nu te vei ridica deasupra lumii cu ea ca să presari polen spre a face oamenii să strănute şi să le iasă aerul stătut din cap, măcar să poţi fugi undeva cu dânsa. Undeva unde pista de aterizare să aibe trei metri: unul pentru tine şi ai tăi, unul pentru cugetare şi unul pentru Dumnezeu. Ultimul metru să îl împarţi în milimetri.

EU

pentru tine şi ai tăi, unul pentru cugetare şi unul pentru Dumnezeu. Ultimul metru să îl
pentru tine şi ai tăi, unul pentru cugetare şi unul pentru Dumnezeu. Ultimul metru să îl
pentru tine şi ai tăi, unul pentru cugetare şi unul pentru Dumnezeu. Ultimul metru să îl
Publicăm în premieră un interviu al Directorului Institutului de Cercetări Corective cu artistul Ciprian Paleologu:
Publicăm în premieră un interviu al Directorului Institutului de Cercetări Corective cu artistul Ciprian Paleologu:
Publicăm în premieră un interviu al Directorului Institutului de Cercetări Corective cu artistul Ciprian Paleologu:

Publicăm în premieră un interviu al Directorului Institutului de Cercetări Corective cu artistul Ciprian Paleologu:

Directorul Institutului de Cercetări Corective: Iată-ne ajunşi la sfertul proiectului tău început la 24 de ani, parcă era anul 2000. Cum percepi etapele de până acum în raport cu întregul celor 24 de etape totale? Ciprian Paleologu: Sincer să fiu, simt că am terminat fundaţia consecvent cu ceea ce mi-am propus şi îmi iau toate măsurile necesare pentru a mă putea retrage din propriul meu demers în ideea începerii OMODROMULUI. D.I.C.C: Retragerea este anunţată cumva şi de această expoziţie? C.P: Fără îndoială că “Traumatic Area – Cutia Paleologu” este un termen cheie. Nu degeaba este aşezată între etapa a V a – “PreTraumatic Area” şi a VII a “PostTraumatic Area”. Sunt o serie de lucruri care pot parea coincidenţe dar nu sunt: faza aceasta se află la 33 de ani ai mei, am ajuns la cel de-al şaselea pas al proiectului – şi tu spuneai că este sfertul său şi aşa mai departe. Trebuie să înţelegem că, pe de o parte, în PreTraumatic Area avem de-a face cu privirea sub lupă a mimării / lamentării traumei, sau mai bine zis a complacerii individului în a se revendica atât ca o fiinţă condamnată la suferinţă , dar în acelaşi timp şi ca pseudo – erou pentru sine şi ceilalţi. Pe de cealată parte, în Traumatic Area aşez “omuleţul” în faţa adevăratei şi cruntei traume pentru a se obiectiva

pe cât de mult posibil, raportat la acest aspect, spre a se cutremura şi dacă reuşeşte a se privi în interior, în suflet, aproape chirurgical. D.I.C.C: Să fie acesta un purgatoriu? C.P: Poţi să îi zici şi aşa dacă îţi este mai uşor. Vezi şi tu cazi în aceeaşi capcană – cum că eu aş supune privitorii la un fel de purificare ritualică. Nu este chiar aşa. Să luăm de pildă această etapă. Din construcţia ei, a traseului prin galerie, ofer 6+1 episoade traumatice: “BunaVestire”, “Ridicarea din Mormânt”, “Treimea – Judecata de apoi”, “Crucificarea”, “Cina cea de taină”, “Infernul” plus al şaptelea (+1) “Cutia Paleologu”. Ele sunt cele prin care omul trece individual. D.I.C.C: Cum adică individual? Păi, la vernisaje lumea vine să socializeze, se întâlneşte şi discută în galerie. Ştii mai bine ca mine că o expoziţie nu se vede la deschiderea ei. C.P: Tocmai de aceea la această expunere accesul se face de unul singur, ba, mai mult de atât, artistul nu va fi prezent la galerie pentru a mai tăia din avântul procedeelor obişnuite ale acestor manifestări. D.I.C.C: Poţi să îmi explici mai bine în ce constă deschiderea , căreia văd că îi acorzi o foarte mare importanţă? C.P: Pentru mine, începutul acestei etape este foarte important. Plec de la premisa că pot să “izolez” interiorul galeriei transformându-l astfel într-o catacombă în care intri, sub o formă, ca într-un loc de cult şi refugiu. Însă refugiul este spre asistarea privitorului să

Însă refugiul este spre asistarea privitorului să Cei 12 Apostoli - Cina cea de Taină înţeleagă
Însă refugiul este spre asistarea privitorului să Cei 12 Apostoli - Cina cea de Taină înţeleagă

Cei 12 Apostoli - Cina cea de Taină

înţeleagă stadiul său de factor traumator şi să îşi asume acest rol contemporan pentru fiecare dintre noi (indiferent de generaţii). Eu nu ofer decât un vehicul prin reprezentările de pictură , desen , obiect cu care omul se întâlneşte în calea sa. Nu este deloc întâmplator că Paştele (în acest an suprapus ca dată şi pentru ortodocşi şi pentru catolici – 4 aprilie 2010) este inclus în corpul evenimentului şi că expunerea se termină în 13 mai, ziua Înălţării. Indivizii sunt mai dispuşi în astfel de segmente temporale să mediteze la lucrurile cu adevărat importante şi să se mintă mai puţin pe ei însăşi (chiar dacă asta provine şi dintr-o pseudo înţelegere a credinţei). D.I.C.C: Să înţeleg că încerci să creezi două lumi separate: lumea oamenilor şi lumea galeriei (cealaltă lume / o altă lume)? C.P: Cu toate acestea, las observatorului două elemente mai puţin vizibile care îi oferă întredeschideri de acces: episoadele “BunaVestire” şi “Infernul”. “BunaVestire” este exterioară galeriei însă comunică cu aceasta prin intermediul ferestrei. Există un traseu optic între trei elemente, iar “Infernul” este fie intrarea , fie exit-ul. Mai multe amănunte nu pot da deoarece astfel rolul meu ar fi prea mare ca povestitor iar expunerea are sens când este parcursă şi împărtăşită. D.I.C.C: Spune-mi te rog mai multe ce este cu această Cutia Paleologu şi rolul vinului în “Traumatic Area”. C.P: “Cutia Paleologu” este o ediţie limitată de vinuri formată din 3862

rolul vinului în “Traumatic Area”. C.P: “Cutia Paleologu” este o ediţie limitată de vinuri formată din
de sticle dintre care o parte au fost ansamblate câte 7 piese (şase sticle magnum
de sticle dintre care o parte au fost ansamblate câte 7 piese (şase sticle magnum
de sticle dintre care o parte au fost ansamblate câte 7 piese (şase sticle magnum

de sticle dintre care o parte au fost ansamblate câte 7 piese (şase sticle magnum şi o sticlă dublumagnum) în 33 de Cutii – Ciocan, numerotate şi înseriate, ce poartă pe ele etichete – omuleţi din episoadele anterioare ale Proiectului UMAN. Fiecare din cele 33 de cutii este un obiect unicat conţinând pe lângă sticlele de vin (devenite obiecte de artă) şi alte două elemente – un certificat original pentru fiecare (digigraphie pe o faţă şi desen pe cealaltă) şi un obiect–prismatic-cheie. Restul sticlelor de colecţie sunt ambalate individual în cutii de lemn personalizate. Originalitatea acestei lucrări stă şi în faptul că este pentru prima dată când cele două creaţii – Arta şi Vinul merg împreună de la pasul zero până la sfârşitul proiectului. Vinul nu subjugă arta doar sub forma unei ilustraţii iar arta îşi asumă vinul ca pe propriul ei corp. Creatorul vinului, Liviu Grigorică, a gândit cupajul roşu sec din anul 2008 (Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Shiraz şi Dornfelder) în perfect acord cu “chipul şi asemănarea” omuleţilor pe care îi însufleţeşte. Toată construcţia acestui concept a fost extraordinară şi pot spune că aici am fost alături de doi oameni extraordinari care au participat sută la sută în dezvoltarea sa: Rodica Căpăţînă (directoarea Carl Reh Winery – Crama Oprişor) şi Liviu Grigorică (creatorul vinului). S-ar putea scrie o carte sau face un film cu conceperea, naşterea şi creşterea (până în acest moment) a Cutiei Paleologu. D.I.C.C: Asta e un fel de rezumat, dar, mai aprofundat, la ce serveşte acest

ciocan-vin cutie-omuleţ? C.P: La Traumă, bineînţeles Trebuie să spun că acest obiect va sta în expoziţie jos, în faţa episodului crucificării. Dacă priveşti de sus cutia, vezi practic omul cu ciocanul ce e aşezat pe sticla dublumagnum şi, în faţa sa, pe sticlele magnum, şase omuleţi mici din Pre Traumatic Area. Este o întreagă poveste în care oamenii sunt şi în instrumentul de lovit (de bătut cuiele) dar şi în afara lui. Acest vin a fost creat în aşa fel încât el va evolua ca şi complexitate, în timp, se va ridica împreună cu omuleţii al cărui sânge devine. Iar cele 33 de cutii ciocan au în sine o viaţă a lor despre care o să istorisim altă dată. Totuşi cutiile ciocan ca ambalaj al unei colecţii unicat de vinuri sunt o invenţie, o lucrare de artă în sine. Ele nu au rolul clasic de „a ajuta la cărat” ci sunt o „povară” umană asumată, un obiect de colecţie. Din întregul lot de vinuri „Cutia Paleologu”, cutiile individuale vor face obiectul vânzării, cutiile ciocan – 33 vor avea un alt traseu ce va putea fi urmărit asemeni unei poveşti de către colecţionari, de iubitorii de artă şi vin. Se poate interpreta că cele 33 de cutii ciocan îşi vor alege ele proprietarul şi nu invers (ca orice obiect complex şi cu personalitate) Ce aş mai vrea să spun este importanţa certificatelor de autenticitate din cele 33 cutii ciocan. Fiecare în parte este un unicat. Dacă pe spate este o poveste ce descrie date tehnice, în principal, pe faţă se află desenată în 33 de episoade

o existenţă (dacă nu chiar existenţa). Este o desfăşurare ca într-o bandă

desenată a 33 de elemente existenţial

- umane antagonice: naştere, moarte,

tinereţe, batrâneţe, putere, slabiciune, voinţă, neputinţă şi tot aşa până la 33. În

parcursul lor, cutiile ciocan se vor desparţi, la fel ca şi caracteristicle umane şi se vor căuta în funcţie de viitorii lor proprietari pentru că fiecare va deţine, iniţial, doar un singur element. Si poate la un moment dat

o să se întregească toată povestea, sau

poate nu…, cine ştie… D.I.C.C: Văd că totul devine foarte alambicat, multe amănute, complex….ce te faci dacă oamenii vor pierde din această desfăşurare. C.P: O să mă uit, o să observ şi poate mă voi şi bucura un pic, pentru că de vor pierde cu atât mai mare va fi bucuria de a regăsi, …iar dacă se vor încurca în

încrengătura de amănunte, cu atât mai mare va fi împlinirea deschiderii şi măcar a unui nod. D.I.C.C: Crezi că ar mai trebui ceva adăugat în încheierea acestei scurte

convorbiri?

C.P: Sper ca peste ani de zile să

deschid o sticlă din Cutia Paleologu, să

îi savurez complexitatea şi să îi ascult

poveştile ce va avea să mi le spună atunci. Şi asta să se întâmple în momentele în care voi sta şi voi meşteri la uriaşul Proiect UMAN.

05.03. 2010

Bucureşti

asta să se întâmple în momentele în care voi sta şi voi meşteri la uriaşul Proiect
asta să se întâmple în momentele în care voi sta şi voi meşteri la uriaşul Proiect
asta să se întâmple în momentele în care voi sta şi voi meşteri la uriaşul Proiect

Episoade din proiectele certificatelor de autenticitate ale colecţiei de artă şi vin „Cutia Paleologu”

Cutia Palologu - ediţie limitată de artă şi vin
Cutia Palologu - ediţie limitată de artă şi vin

Este minunat să poţi spune la

întâi Marcus, apoi Sanctuarul lui Marcus…

Cutia Paleologu

încheierea unui proiect că fiecare etapă din

şi

a devenit Cutia Paleologu, într-o după-

desfăşurarea lui a însemnat Bucurie. Bucurie că am lucrat cu doi oameni minunaţi, Liviu şi Ciprian, Bucurie că am asistat la felul în care doi artişti din domenii atât de diferite au reuşit să comunice şi să desâvârşească unul opera celuilalt.

amiază de august, în preajma zilei în care Ciprian a împlinit 33 ani. Nu cred că am vorbit vreodată explicit cu Ciprian despre tema expoziţiei din etapa ce urma, a VI-a, poate pentru că, într-un fel sau altul, era evidentă. Adunând coincidenţele cu ochii

E primul vin de Oprişor în care am obţinut accentuarea sinergică a calităţilor unui soi tipic românesc (Feteasca Neagră) în combinaţie cu două soiuri franceze (Shiraz şi Cabernet Sauvignon) şi unul german (Dornfelder). Vinul te întâmpină cu o culoare la fel de

Îmi sunt foarte dragi omuleţii traumatici

deschişi şi atenţi, cu sensibilitatea întinsă,

închisă precum cutia în care va fi păstrat şi

ai lui Ciprian, şi mai ales Marcus, “hammer-

a

devenit de la sine înţeles că Vinul va fi

învechit, iar nuanţa este de cireşe negre,

man-ul”! Îmi place povestea pe care ei o

o

parte din Expoziţie şi că, de data asta,

uşor sângerie. Apoi, aromele intense de afine,

spun şi felul cum “se mişcă”, cum compun această poveste cu forţă si gingăşie, cu

asumat şi responsabil, Cei Doi Artişti nu vor lucra separat, ci unul cu gândul şi sufletul

condimente, prune uscate uşor caramelizate şi ciocolată neagră te învăluie şi te obligă

cruzime şi blândeţe. Omuleţii au suflet, trăiesc, se mişcă, populează spaţiul creat de artist şi, tot înghesuindu-se acolo, devin

la lucrarea celuilalt. În felul acesta au lucrat împreună, un an, străduindu-se să pună în armonie detaliile, să comunice intenţia de

să te concentrezi înainte de pasul decisiv, degustarea. Primul contact e bulversant pentru că întâlneşti un vin agresiv, învăluitor şi

nărăvaşi, gălăgioşi, nerăbdători. Şi, ca să-i

a

demonstra că Artă şi Vin înseamnă cu

senzual, robust şi misterios, elegant şi greu de

eliberăm, ne-am hotărât să-i “vărsăm” în lume. Ciprian i-a coborât de pe pereţii atelierului, i-a ordonat şi îmblânzit, le-a spus toate învăţăturile de care aveau nevoie înainte de drum, iar Liviu a “curs” sânge în corpul lor, oferindu-le astfel puterea de a

totul altceva decât ceea ce s-a facut până acum. Că de data aceasta nu s-a creat o etichetă pentru un vin existent, nici nu s-a creat un vin pentru un concept artistic ci, în Cutia Paleologu, vinul şi desenul s-au născut deodată.

descifrat, catifelat şi amonios, cu tanini copţi, dulce-acrişor, cu un postgust intens de cacao criollo. E un vin ce se poate învechi mulţi ani de acum încolo, iar cei ce-l vor întâlni după 2015 îi vor descoperi valenţe nebănuite acum.

străbate spaţii.

Liviu Grigorică

Proiectul a început anul trecut în jurul Paştelui, de la ideea de a-l arăta pe Hammer-man lumii! Proiectul s-a numit mai

Rodica Căpăţînă Director General Carl Reh Winery – Crama Oprişor

Creatorul vinului

General Carl Reh Winery – Crama Oprişor Creatorul vinului Cutiile individuale ale colecţiei „Cutia Paleologu”

Cutiile individuale ale colecţiei „Cutia Paleologu”

General Carl Reh Winery – Crama Oprişor Creatorul vinului Cutiile individuale ale colecţiei „Cutia Paleologu”
Buna Vestire MARȚI, JOI, VINERI 17.00-21.00, SÂMBĂTĂ 13.00-21.00, BUCUREŞTI, STRADA ICOANEI 17, WWW.RECYCLENEST.RO
Buna Vestire
Buna Vestire

MARȚI, JOI, VINERI 17.00-21.00, SÂMBĂTĂ 13.00-21.00,

BUCUREŞTI, STRADA ICOANEI 17, WWW.RECYCLENEST.RO BUCURESTI@RECYCLENEST.RO TEL. 0720 226 682

Cutia Palologu - ediţie limitată de artă si vin

PARTENERI MEDIA

BUCURESTI@RECYCLENEST.RO TEL. 0720 226 682 Cutia Palologu - ediţie limitată de artă si vin PARTENERI MEDIA
BUCURESTI@RECYCLENEST.RO TEL. 0720 226 682 Cutia Palologu - ediţie limitată de artă si vin PARTENERI MEDIA
BUCURESTI@RECYCLENEST.RO TEL. 0720 226 682 Cutia Palologu - ediţie limitată de artă si vin PARTENERI MEDIA