Sunteți pe pagina 1din 12

Posibilităţi de utilizare a sistemelor de microblogging în educaţie

Carmen HOLOTESCU
Gabriela GROSSECK

Abstract: Microblogging is considered one of the most important Web2.0 technologies of


this year. With a solid experience in using Web2.0 technologies in education, the authors are
trying to provide arguments for using microblogging systems in education, underlining the
advantages, but also the possible bad points. Twitter is the most popular microblogging
application, with almost one million users called twitterers, who can send and receive
messages via the web, SMS, instant messaging clients, and by third party applications. Posts
are limited to 140 text characters in length. The article presents also an application related
to the Romanian Twitosphere and a Romanian microblogging platform, called Cirip.ro,
already used in education.

Keywords: microblogging, Web2.0, collaborative technologies, Twitter, cirip.ro, education

I. SISTEME DE MICROBLOGGING

Microbloggingul este considerat de mulţi tehnologia Web2.0 a anului şi se bucură de un


interes tot mai ridicat din partea utilizatorilor din diferite domenii, inclusiv din învăţământ.

1.1 Ce inseamna microblogging?

Microbloggingul este o formă de blogging, care permite utilizatorilor să publice online


texte scurte, de maxim 140-200 de caractere, uneori şi imagini. Informaţiile pot fi editate / accesate
online sau trimise ca SMS, e-mail sau prin mesagerie instantanee. De obicei însemnările de pe
microblog pot fi incorporate ca widget pe bloguri sau site-uri. Prin microbloggingul se realizează o
interacţiune în timp-real între utilizatori, prin dispozitive, tehnologii şi aplicaţii diferite.
Avantajul major al aplicaţiilor de microblogging constă în asigurarea unui serviciu de
„prezenţa socială”, putând fi considerate similare cu status sau presence, ultimele de obicei fiind
integrate în sisteme sociale, aşa cum sunt Facebook sau Plaxo Pulse.
Printre cele mai cunoscute aplicaţii de microblogging se număra Twitter, Tumblr, Pownce,
Jaiku. Există şi două aplicaţii româneşti, Logoree.ro şi cirip.ro.
Vom examina mai îndeaproape facilităţile şi utilizările în educaţie ale sistemelor Twitter şi
cirip.ro.

1.2 Prezentare Twitter

Twitter este cea mai cunoscută aplicaţie de microblogging şi a fost lansată oficial în
octombrie 2006, de către firma Obvious din SUA.
Aplicaţia se caracterizează prin robusteţe, claritate, simplitate; multiplele utilizări au fost
descoperite în timp de useri, numiţi twitterers; în mod cert dezvoltatorii nu au previzionat
domeniile în care platforma este utilizată, totul a crescut în timp, prin comunicare, schimb de
experienţă, articole pe aceasta temă. Popularitatea deosebită - peste 1 milion de useri, la sfarsitul lui
aprilie, conform TwittDir – se datorează mai ales numeroaselor mash-up-uri dezvoltate pornind de
la API-ul sistemului, prezentate în wiki-ul Twitter Fun Wiki, dar şi blogurilor ce prezintă utilizări
Twitter şi aplicaţii conexe.

Figura 1. Instrumente de comunicare utilizate în educaţie

Crearea contului se face simplu, în câteva secunde. Informaţiile pot fi editate / accesate
online, prin mobil, e-mail sau prin mesagerie instantanee. Este important faptul că notificarile se
primesc în timp-real ca SMS, IM, e-mail sau RSS. De altfel, Twitter este una dintre puţinele
aplicaţii prin care se poate recepţiona gratuit SMS în afara USA.
Insemnările, numite tweets, sunt limitate la 140 de caractere. Din această cauză, Twitter a
fost numită reţeaua socială de 140 caractere sau mai puţin.
Utilizatorii folosesc Twitter pentru a comunica, pentru a pune întrebări, a cere recomandări,
a valida idei, interpretări. Twitter combină notele personale cu comunicarea, rezultând un nou tip de
publicare în timp-real.
Fiecare utilizator poate monitoriza însemnările altor useri, ce apar apoi listaţi la profilul său,
în secţiunea Following. Userul devine astfel Follower pentru fiecare dintre aceştia.
Sunt realizate topuri după numărul de utilizatori urmăriţi, una dintre aplicaţiile de acest gen
fiind TwittDir. Este un mash-up bazat pe Twitter API, ce permite şi identificarea utilizatorilor din
oraşe sau ţări precizate; se poate observa că utilizatorii cu cei mai mulţi followers sunt autorii unor
bloguri foarte cunoscute, printre care Scobleizer, Jason Calacanis. În prezent Barack Obama
conduce topul, Twitter fiind o aplicaţie utilizată mult în cursa prezidenţială americană.
Nu toţi cei care îşi creează cont pe Twitter îl utilizează frecvent şi într-un mod organizat.
Analizele realizate de Twitter Facts concluzionează că doar jumătate dintre cei care au conturi pe
Twitter sunt activi şi au scris cel puţin o însemnare în ultima lună.
Printre minusurile care se menţionează, sunt imposibilitatea de a crea grupuri de utilizatori
sau de a clasifica însemnările prin taguri.
Wordpress a introdus în ianuarie o nouă temă Prologue, pentru crearea unui microblog cu
însemnări asemănătoare cu cele din Twitter, dar cu taguri, editat în grup.
Figura 2: Un exemplu de cont Twitter cu note referitoare la activitatea curentă si experimente
educaţionale; sursa: http://twitter.com/ggrosseck

Pe lângă utilizarea în educaţie, ce se va examina mai jos, Twitter se dovedeşte un tool util
pentru:
 promovarea blogurilor: majoritatea twitterers sunt bloggeri, utilizând complementar cele
două tehnologii, blogging şi microblogging. Notele de pe Twitter sunt importate ca widget
pe blog, iar însemnările de pe Twitter fac de multe ori referire la cele de pe blog, aducând
noi cititori blogului, lărgind comunităţile create în jurul blogurilor;
 PR / marketing – sunt numeroase firme care comunică pe Twitter cu potenţialii clienţi, cu
colaboratorii;
 politică – în alegerile americane evenimente, noutăţi sunt anunţate pe Twitter; există aplicaţii
specifice aşa cum este Poliweets, un agregator de note despre candidaţi;
 ştiri – CNN sau BBC anunţă noutăţile şi articolele importante prin conturile deschise;
 pentru networking;
 ca listă to-do;
 ca modalitate de a enunţa şi valida idei;
 pentru a anunţa proiecte, spectacole, evenimente;
 pentru realizarea unor sondaje;
 dacă noutăţile unui site apar într-un cont Twitter, widget-ul şi RSS feed-ul corespunzătoare
pot deveni secţiunea de noutăţi, respectiv RSS feed-ul site-ului.

1.3 Twitosfera românească

Termenul de Twitosphere îl găsim la Twitter Fan Wiki Glossary, iar pe Twitter Facts apar
analize ale comunităţilor de utilizatori din diferite ţări.
Putem spune atunci că Twitosfera românească este comunitatea de utilizatori Twitter
români.
Căutand utilizatorii români cu trei soluţii: căutările oferite de Twitter, TwitDir sau cu Google
- mesajele în limbă romană, se ajunge la un număr 400-500. Cum, în general, mai puţin de jumătate
specifică în profil ţara, putem aprecia că numărul de utilizatori români este în jurul valorii de două
mii.
Interesul a crescut în primele luni ale lui 2008, mai ales datorită discuţiilor pe bloguri, a
faptului că bloggeri cunoscuţi utilizează această aplicaţie. Numărul twitterers români s-a dublat cel
puţin în această perioadă.
Parcurgând multe dintre conturile românilor, am ajuns la concluzia că pentru majoritatea,
bloggeri fiind, Twitter este o modalitate de lărgire a reţelei celor cu care interacţionează şi în general
tweets sunt importate şi pe blog.
Se pot identifica o serie de utilizări interesante, particulare, cum ar fi pentru PR / marketing,
lansări de site-uri, proiecte, anunţarea de conferinţe, evenimente culturale, identificarea de noi
colaborări. Posturi de televiziune, redactii de ziare îşi fac conturi. Timid, încep să apară şi oameni
politici. La începutul lui aprilie, a avut loc la Bucureşti o primă întâlnire, informala, a userilor
români.
Un procent destul de mic din Twitosfera românească este format din cei care activează în
mediul educaţional.

Figura 3. Românii pe Twitter şi Cirip.ro


sursa: http://www.cirip.ro/cirip/map
1.4 Aplicaţii legate de twitosfera românească

a. În luna februarie, prima autoare a dezvoltat la Timsoft aplicaţia numită Twitosfera


românească pe Google Maps, un mashup ce utilizează Google Maps API şi Twitter API. Aceasta
afişează mesajele recente ale twitterers din cele mai importante localităţi din România, dar şi din
Chişinău.
In aprilie, aplicaţia a fost integrată cu Cirip.ro, afisându-se în paralel notele de pe cele două
platforme de microblogging.
Se doreşte extinderea prin analizarea termenilor şi a resurselor celor mai discutate.
In Figura 3 apar mesajele trimise pe Twitter de utilizatori din Iaşi.
b. A fost deschisă o nouă categorie la Colecţia de RSS / bloguri româneşti, numită
microbloguri. Cuprinde conturi twitter, cirip.ro şi sunt aşteptate şi cele din alte sisteme de
microblogging: Tumblr, Pownce, Jaiku sau Logoree.ro. Sunt vizate în special utilizările din zona
educaţională.
c. Un mic sondaj, realizat de cele două autoare, de pe conturile Twitter, pentru utilizatorii
români: "Spune-mi ce facilităţi apreciezi la twitter şi pentru ce îl utilizezi. Transmite rugămintea şi
cititorilor.", a condus la răspunsuri interesante. S-au subliniat avantajele pentru networking, pentru
popularizarea proiectelor sau blogurilor proprii, pentru găsirea de parteneri în proiecte. George Hari
Popescu , jurnalist şi profesor de jurnalism, cu contul twitter.com/georgehari, a dat răspunsul: "Pare
că scriu haiku-uri."

1.5 O platformă românească de microblogging

În luna martie s-a lansat aplicaţia de microblogging cirip.ro, implementată la Timsoft, sub
coordonarea primei autoare.
Pe lângă facilităţile asemănătoare lui Twitter, cirip.ro oferă următoarele:
 posibilitatea ca un utilizator să specifice în profilul său domeniul în care se încadrează
însemnările; aceasta face mai simplă căutarea microblogurilor dintr-un anumit domeniu, în
particular cel educaţional;
 catalogarea insemnarilor prin taguri, putându-se localiza simplu însemnări dintr-o anumită
tematică şi feed-ul de căutare corespunzător: cirip.ro/tag/universitate sau
cirip.ro/tag/conferinţa+educaţie, de exemplu;
 crearea de grupuri private sau publice de utilizatori; se pot crea grupuri de colaborare între
membri unei clase sau an universitar sau pentru comunicarea între cadre didactice;
 posibilitatea de monitorizare de RSS feed-uri, similară cu cea a notelor oricărui utilizator;
pot fi feeduri ale unor site-uri, bloguri, ale activatitatii pe alte reţele, de căutare; în felul
acesta cirip.ro devine un punct de pornire în explorarea resurselor personalizate: utilizatori
cu profil asemănător urmăriţi, cu care se comunică, se colaborează, feeduri de bloguri /
reţele / căutare, grupuri publice / private în care se participă.
 posibilitatea postarii unei note atât pe cirip.ro, cât şi pe Twitter, dar şi reciproc, posibilitatea
de import a insemnarilor de pe Twitter. În felul acesta, cei care au deja o reţea pe Twitter, îşi
pot construi una şi pe cirip.ro, în plus putând urmări feeduri, colabora în grupuri.
Unul dintre scopurile implementarii platformei este utilizarea în educaţie, prin: grupuri,
taguri, interfaţă în limba romană şi engleză care să permită colaborări în proiecte europene şi
internaţionale, conectarea la grup din spaţiul virtual al cursului, o serie de statistici utile în evaluări
cantitative şi calitative asupra impactului utilizării acestui tool.
Construirea unui grup pe cirip.ro pe parcursul derulării unui curs în manieră tradiţională,
online sau blended, permite continuarea colaborării în cadrul comunităţii de învăţare create, ce
poate duce la proiecte comune, la constituirea unei comunităţi de practică.
Figura 4. Sistemul de microblogging Cirip.ro - grup
sursa: http://www.cirip.ro

Cirip.ro a ajuns în timp de o lună la peste 250 de utilizatori, un procent semnificativ fiind
studenţi şi cadre didactice.
Printre grupurile cu caracter educaţional deschise, se numără:
1. English is fun – în care elevi de la Liceul William Shakespeare din Timişoara, scriu impresii
legate de lecturi, activitatea la şcoală, proiecte şi excursii.
2. Studenţi Pedagogie an 2 – coordonat de Gabriela Grosseck- http://www.cirip.ro/u/Gabriela,
participă studenţi de la cursul de Pedagogie, cu reflecţii asupra cursului, schimb de resurse
utile; grupul însoţeşte spaţiul virtual al cursului, găzduit de platforma Ning.
3. Curs PC – coordonat de Carmen Holotescu - http://www.cirip.ro/u/cami13, pentru studenţii
de la cursul de C, care pot pune întrebări, da soluţii, resurse; spaţiul virtual al cursului este
un blog, în care este afişat RSS-ul grupului, putându-se urmări dinamica interacţiunii.
4. Proiect TI Mashup – pentru colaborarea unor studenţi care lucrează la un proiect la
disciplina Tehnologii Internet, predată de Carmen Holotescu; brainstorming, schimb de
resurse, coordonare şi colaborare pentru implementarea proiectului comun.
5. Lucrări de diplomă – un grup de 20 de studenţi de la Facultatea de Calculatoare a UPT, din
anul terminal, care îşi elaborează lucrarea de licenţă; fac schimb de resurse utile, se sprijină
în a găsi soluţii la probleme ce apar în implementare, etc; unii editează şi microbloguri
publice, de cercetare, în care comentează fazele lucrării, articole utile, urmaresc feeduri.
6. Grup jurnalism – al profesorilor şi studenţilor de la Facultatea de Jurnalism din Bucureşti,
sub moderarea lui George Hari Popescu - http://www.cirip.ro/u/georgehari.
II. OPORTUNITĂŢI EDUCAŢIONALE OFERITE DE MICROBLOGGING

Aplicat în domeniul educaţiei, microbloggingul, prin aplicaţii ca Twitter (T), Pownce, Jaiku
sau Tumblr, a devenit, în mai puţin de doi ani, unul dintre primele cuvinte asociate cu comunicarea
asincronă Web2.0, dar cam ultimul pe care actorii educaţionali îl iau în considerare.
Astfel, majoritatea cred că este suficient să urmeze recomandările din bloguri şi să-ţi spună
(ca prieten, coleg, cunoştinţă, mentor etc.): „Ce faci acum?” (T). Nimic mai greşit.
De aceea, în această secţiune, vom explora, pe baza literaturii şi a experienţei proprii cu
serviciile de comunicare asincronă Twitter şi Cirip – notate T/C, câteva chestiuni practice
(oportunităţi, beneficii, cadre de referinţă, limite) despre posibilele utilizări pedagogice ale
microblogginului: Acestea se pot aplica atât în cadrul învăţământului formal, preuniversitar sau
universitar, cât şi în cadrul învăţământului continuu. Elevii, studenţii, participanţii la aceste cursuri
îi vom numi generic studenţi.
 Explorarea atât în cadre formale cât şi informale. Utilizate în cadrul unui curs, aplicaţiile de
microblogging oferă studenţilor oportunitatea de a discuta / exersa diferite tipuri de discurs
online (voce, scop, audienţă), de a-şi organiza ideile, reflecţiile, promovează descoperirea
prin serendipitate. Având încorporate în mediul instrucţional o componentă socială şi de
grup, devenim mai umani, mai politicoşi, mai disponibili şi vizibili pentru activităţi sociale.
 Crearea de comunităţi educaţionale bazate pe principiile metodologiei comunicative:
„twittereala”/ „ciripeala” la cursuri sau în afara lor are loc, la urma urmei, într-un mediu
dinamic de învăţare (vorbim de învăţare socială - social learning).
 Mediu virtual colaborativ. T/C promovează scrierea ca o activitate plăcută, întăresc
competenţele de exprimare scrisă ale studenţilor, cele pentru lectură, oferă studenţilor şansa
să parcurgă calea de la scrierea personală spre scrierea publică (evocare, realizare a sensului,
reflecţie).
 Exprimarea reacţiei cititorilor: studenţii pot folosi notele pentru a trimite întrebări şi
observaţii grupului / a primi răspunsuri în timp ce desfăşoară activităţi în clasă.
 Facilitarea creării grupurilor interactive şi multidisciplinare prin colaborarea între şcoli,
ţări (de exemplu studenţii pot posta în timp real - via mobil - exemple despre ceea ce se
întâmplă la curs).
 În managementul de proiecte ca instrumente de cooperare şi colaborare (datorită postării de
însemnări şi prin email şi abonării prin RSS). Deşi sunt folosite ca sinonime, cooperarea se
referă la roluri şi diviziunea sarcinii, semnifică împărţirea responsabilităţilor legate de o
anumită activitate între participanţi, în timp ce colaborarea presupune lucrul în comun a
participanţilor, este o activitate coordonată, sincronă, care constituie rezultatul unui efort
continuu de a construi şi menţine o concepţie partajată asupra unei probleme. Astfel, prin
microbloggging se crează cadrul necesar ca o colaborare efectivă să furnizeze un anumit
grad de învăţare conceptuală.
 Instrument pentru evaluarea opiniilor. Folosite în mediul academic, aplicaţiile de
microblogging dezvoltă, stimulează interacţiunile pe un anumit subiect, permiţând
exprimarea ideilor şi sentimentelor în raport cu o situaţie sau experienţă reală de viaţă.
 O platformă viabilă pentru metacogniţie (practica gândirii şi reflecţiei despre propria
învăţare, cunoaştere): un mod de a gândi despre propriul mod de a gândi / învăţa / înţelege.
 Suport pentru conferinţe sau alte manifestări (sesiuni de informare, ateliere de lucru) T/C
sunt o modalitate foarte simplă pentru participanţii la un eveniment ştiinţific să
împărtăşească gânduri despre o sesiune anume şi activităţile care au loc în timpul acesteia,
fiind astfel util pentru cei care nu pot participa. Ele lucrează foarte bine în conjuncţie cu
dialogurile „subterane” (în sensul de confidenţiale, neîmpărtăşite audienţei etc.). Mai mult se
transformă în platforme aproape ideale de a organiza, a da actualizări rapide şi a indica
resursele citate în timpul desfăşurării manifestărilor care altfel „se pierd”.
 Convergenţa cunoaşterii (aproape întreaga edublogosferă este conectată via T, unii dintre
actorii educaţionali practicându-l extrem de natural). Învăţământul superior în mod special
foloseşte această tehnologie ca pe un fond de cunoştinţe comun (pentru referinţe
bibliografice / în cercetare, pentru a se trimite / a face schimb de informaţii importante în
timp foarte scurt etc.).
 Facilitarea discuţiilor folosind @nume_utilizator. Sintaxa directează însemnarea la
destinatarul indicat dar toată lumea poate să-l vadă.
 Crearea de experienţe de învăţare în grup: actorii educaţionali contribuie şi negociază în
construirea cunoaşterii. Astfel învăţarea nu mai este privită doar ca proces de transfer al
expertizei de la tutore la cursant, ci ca proces de asociere a construcţiilor cunoştinţelor în
timpul interacţiunii cu ceilalţi participanţi ai grupului la o anumită activitate. Mai mult, se
poate exersa şi capacitatea de decizie şi de iniţiativă într-un cadru susţinut de multe elemente
de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă etc.
 Aplicaţiile de microblogging facilitează crearea unei reţele personale de învăţare în
edublogosferă: Pe de o parte, oferă profesorilor oportunităţi şi soluţii pentru îmbunătăţirea
calităţii procesului de instruire, sprijin din partea colegilor, recunoaştere academică,
compatibilitate cu dinamica contextuală existentă [Belshaw, 2007].
 Explorarea limbajului colocvial. Atât Twitter cât şi Cirip permit externalizarea lingvistică a
dispoziţiei de cunoaştere a utilizatorilor în mesaje scurte, clare şi cuprinzătoare. De altfel,
restricţia de 140 de caractere impune dezvoltarea unor deprinderi bune de comunicare.
 Servicii de referinţe (în biblioteci). Oamenii pot să „urmărească” un cont T/C pentru a afla
despre evenimentele bibliotecii, noi apariţii editoriale, pot rezerva cărţi, participa la lansări
de carte etc.
 Păstrarea identităţii de blog. Pentru actorii educaţionali care au un blog, deschiderea unui
cont de T/C, oferă posibilitatea întreţinerii unui jurnal online „curat”, adică lipsit de
însemnări care ar sustrage cititorii de la subiectul principal al blogului.
Dincolo de aceste consideraţii, ca beneficii ale utilizării serviciilor de microblogging în
educaţie enumerăm:
 oferă sugestii şi ajutor
 schimbă dinamica clasei: sunt un mediu corespunzător vârstei tinerei generaţii („nativă
digital”), cu care aceasta se simte comfortabil
 studenţii folosesc T/C ca sprijin în propriile reflecţii, însemnările devenind atât obiect cât şi
subiect de analiză
 conectează actori educaţionali pe care altfel nu am avea ocazia să-i cunoaştem
 ţin evidenţa conversaţiilor studenţilor pe un anumit topic
 sunt amuzante / relaxante şi dau studenţilor o privire de ansamblu asupra a ceea ce se discută
/ dezbate la curs
 fiind limitate la 140-200 de caractere captează atenţia, necesită concentrarea pe ce este cu
adevărat important, dezvoltă o anumită gramatică discursivă
 sunt un mediu în care informaţiile se propagă cel mai rapid (utile pentru trimiterea de alerte
educaţionale precum schimbări de orar / sală etc.), mai târziu apar pe RSS sau în site-uri
[Davis, 2008]
 aspectele virtuale ale mediului şcolarităţii, componenta motivaţională a învăţării, stimularea
încrederii, a spiritului de competiţie şi a curiozităţii cursanţilor, declanşarea imaginaţiei sunt
foarte bine surprinse în însemnări
 sunt folositoare în dezvoltarea personală şi crearea de comunităţi profesionale valoroase
 profesorii devin disponibili (consultaţii, consiliere etc.) şi în afara orelor de activitate
didactică
 pot fi centrate pe curriculum
 permit rezolvarea colectivă a problemelor, motivarea unei soluţii, acumularea de cunoştinţe,
consistenţă în comunicare
 nu există divergenţe între participanţi (înţelegerea greşită a intenţiei celuilalt)
 includerea proceselor participative: mixarea rolurilor, faptul că oricine contribuie cu ceea ce
ştie măreşte interacţiunea profesor-student
 armonizarea clasei online cu cea tradiţională, atmosferă plăcută, prietenoasă
 crearea şi răspândirea de „meme” (atomi de informaţie culturală care se transmit într-un
grup) sau a altor structuri virtuale care pot fi reproduse social
 pot deveni unelte importante în marketingul educaţional
Alte posibile aspecte pedagogice sunt: diseminarea rapidă de publicaţii şi materiale educaţionale
realizate de către profesor prin localizarea surselor originale de informaţii, postarea de citate
(includerea de linkuri în posturi face ca însemnările să funcţioneze ca şi un depozit de locaţii
virtuale precum del.icio.us), obţinerea de feedbackuri concrete, clare şi concise de la studenţi,
facilitarea relaţionărilor sociale.
Cu toate că par simple la prima vedere, pentru că nu pun mari probleme de utilizare, în
funcţie de cum sunt întrebuinţate aplicaţiile de microblogging în procesul didactic, rămân de
clarificat / diminuat / eliminat probleme / aspecte negative / bariere precum:
 absenţa informaţiilor vizuale (expresii faciale, vocea) reduce bogăţia indiciilor sociale
întâlnite în alte tipuri de comunicare asincronă
 twitereala / ciripeala în cadrul unui curs poate deveni un factor perturbator, de distragere a
atenţiei (cel puţin pentru o anume categorie de studenţi diagnosticaţi cu autism, cu deficit de
atenţie, sindrom de oboseală cronică etc.)
 microbloggingul este un mare consumator de timp (în special dacă este însoţit de rezolvare
de sarcini)
 promovează un „cod al manierelor proaste”, îmbâcsite uneori şi de impoliteţuri (spre
exemplu studenţii ar trebui să fie atenţi la ceea ce are profesorul de zis şi nu să „ciripească”
între ei sau cu prietenii)
 microbloggingul nu a demonstrat (încă) dacă ar putea ajuta la îmbunătăţirea notelor sau la
creşterea interesului faţă de anumit subiect din curriculum
 mesajele vor fi recepţionare doar de persoanele din reţeaua proprie, desi sunt vizibile
tuturor; dezavantajul dispare în cazul utilizării grupurilor private de la Cirip
 pot deveni adevăraţi distrugători ai vieţii sociale (înşiruirea de mesaje este obositoare şi poa-
te crea dependenţă)
 uneori nu se întrevede nicio utilitate/ valoare socială /educaţională imediată / de viitor
 o conectare prea intensă poate deveni supărătoare (spre exemplu profesorii care „ciripesc”
sunt disponibili online 24 ore / 7 zile ceea ce se poate conduce la intruziuni în viaţa privată)
 în şcoli ajută la propagarea rapidă a zvonurilor
 sunt sursă de spam (este indicat să se blocheze acele persoane „care urmăresc” şi nu au
nimic cu „urmăritul” sau cu procesul educaţional dar care bombardează cu însemnări) şi /
sau spim („deranjul" produs când volumul de muncă este foarte mare)
 pot avea „virusul kitschului” [Gluck, 2008]: posturi fără conţinut, fără discernământ
(limitele le stabileşte fiecare utilizator în acord cu propria personalitate)
 imitarea altor stiluri de comunicare: fiecare microblogger trebuie să aibă un stil propriu / de
valoare care să îl definească, care să îi aparţine numai lui şi să fie admirat sau remarcat
pentru acesta (există şi stiluri agresive de comunicare - posturi care încearcă să impună
anumite opinii; stiluri mizerabile, dizgraţioase)
 lenea socială (comoditatea, lipsa de interes, piederea motivaţiei): există utilizatori pasivi,
care se ascund „după alţii” sau care postează din când în când
 manipularea utilizatorilor, propagarea unor informaţii „convingătoare”, necinstite, a unor
idei parazite, idei narcotic, idei toxice [Gluck, 2008]
 vanitate fără sens: dacă nu ai nimic de spus (chiar interesează pe cineva că mi-e foame?) este
mai bine să nu postezi decât să plictiseşti (mai ales în timpul orelor); de altfel nu de puţine
ori utilizatorii de T au fost acuzaţi de snobism intelectual
 frazele preţioase, logoreea devin obositoare (să nu uităm că microbloggingul înseamnă
comunicare în mai puţin de 200 de caractere) sau generatoare de greşeli grobiane de gramat-
ică
 iritare: prea multă comunicare pentru unii internauţi
 mărimea neacdevată a grupului: unii utilizatori pot deveni „prea conectaţi”, rezultând astfel
o grămadă de mesaje redundante (în plus, în cadrul cursurilor cu cât grupul este mai mare cu
atât mai mic este numărul celor care participă activ)
 comunicare artificială: prin „ideile brute” aruncate on-line microbloggingul crează o nevoie
superficială de comunicare
 incosistenţă ca mediu educogen: aplicaţiile de microblogging nu răspund nevoilor reale ale
procesului educaţional
 lipsesc responsabilitatea grupului pentru ceea ce învaţă ceilalţi, neglijarea gândirii profunde
 nedreptatea: nu toate persoanele vor învăţa egal
 funcţionalitate defectuoasă: în orele cu trafic intens Twitter se întrerupe sau funcţionează
foarte încet (entuziasmul utilizatorilor fiind adesea contrabalansat de un puternic sentiment
de dezamăgire dacă aplicaţia nu funcţionează bine din punct de vedere tehnic).
Cu toate acestea, există argumente, suficient de convingătoare pentru utilizarea aplicaţiilor
de microblogging în procesul de predare/învăţare. Însă, pentru a-şi demonstra cu adevărat eficienţa
trebuie respectate anumite măsuri /proceduri, de cele mai multe ori, deosebit de simple şi la
îndemâna oricui:
 Înainte de a utiliza o aplicaţie de microblogging profesorul are datoria să se asigure că
studenţii înţeleg aplicaţia şi ştiu cum să o folosească.
 Este bine să ne gândim de două ori înainte de a posta.
 Teama de a rescrie însemnări trebuie eliminată astfel încât posturile să poată fi accesibile şi
celor care de-abia s-au logat.
 Microbloggingul presupune o auto-disciplină, flexibilitate (profesorii trebuie să fie pregătiţi
oricând pentru orice direcţie în care s-ar îndrepta actul conversaţional) şi crearea unui sens
(se referă la un nivel mai profund de angajament care trebuie să fie adoptat de întreaga
comunitate de „ciripitori”; în plus trebuie să fim convinşi de beneficiile şi importanţa noului
instrument).
 Profesorii care militează pentru introducerea unor asemenea instrumente de comunicare în
procesele educaţionale trebuie să fie foarte deschişi şi întreprinzători asupra a ceea ce se
poate aplica sau nu.
 Ca orice nouă tehnologie, şi aplicaţiile de microblogging trebuie testate (în practicile
didactice deja existente), încercate de obicei pe un grup mic, pilot de studenţi astfel încât
profesorul, împreună cu mai tinerii săi colegi să poată experimenta într-o manieră unică,
individuală - dacă se poate.
 Studenţii trebuie să fie parte activă a evaluării, dacă profesorul optează pentru includerea
unui instrument de microblogging în predare.
 Este foarte important ca profesorul să-şi aloce timp pentru răspunsuri dacă se decide pentru
o aplicaţie de microblogging., să fie motivat şi să aibă o atitudine activă.
 Aplicaţiile de microblogging sunt inutile în absenţa unei reţele, astfel că profesorul trebuie
să găsească parteneri valoroşi, provocatori, oneşti şi sinceri pentru un act educaţional de
calitate.
III. ÎN LOC DE CONCLUZII

Microbloggingul este un izvor de optimism intelectual care a prins la mulţi dintre internauţi,
pe un diapazon larg de grade de vârstă, sex, educaţie, inteligenţă şi cultură. Utilizat corect, la fel ca
orice altă aplicaţie Web 2.0, poate aduce beneficii educaţiei şi să contribuie la dezvoltarea
edublogosferei.
Pentru autoarele acestei lucrări, Twitter şi Cirip s-au dovedit a fi două instrumente eficiente
de microblogging pentru dezvoltarea profesională şi colaborarea cu comunitatea educaţională. Cu
toate că (deocamdată) majoritatea profesorilor folosesc microbloggingul pe baza propriei experienţe
didactice şi nu a unui model de instruire consacrat, doar timpul va decide dacă microbloggingul va
avea acelaşi succes ca bloggingul - se ştie că timpul mediu de implementare a unei inovaţii este de
cel puţin doi ani şi de cel puţin patru pentru a se putea constata efecte reale şi stabile.

BIBLIOGRAFIE

1. 7 Things You Should Know About Twitter,


http://www.educause.edu/ir/library/pdf/ELI7027.pdf, iulie 2007.
2. Alan A. Lew, Twitter Tweets for Higher Education, 19/8/2007,
http://web20teach.blogspot.com/2007/08/twitter-tweets-for-higher-education.html.
3. Carmen Holotescu: Note despre microblogging in eLearningBlog -
http://www.timsoft.ro/weblog/index.php?blog=1&cat=61.
4. Darren Kuropatwa, Twitter: Ephemeral Learning Tool, 4/72007,
http://adifference.blogspot.com/2007/07/twitter-ephemeral-learning-tool.html.
5. David Parry, Twitter for Academia, 23/1/2008,
http://academhack.outsidethetext.com/home/2008/twitter-for-academia/.
6. Doug Belshaw, 3 scenarios for using Twitter with your students, octombrie 2007,
http://tinyurl.com/2lvtvf.
7. Elena Danciu, Învăţarea prin colaborare. Aspecte metodologice, Editura Orizonturi
Universitare, Timişoara, 2004.
8. Gabriela Grosseck: Note despre microblogging - http://grosseck.blogspot.com/.
9. Gabriela Grosseck, Carmen Holotescu: Can we use Twitter for education?, ELSE
Conference, April 2008 – http://adl.unap.ro/else.
10. Java et al. Why We Twitter: Understanding Microblogging Usage and Communities,
http://ebiquity.umbc.edu/paper/html/id/367/Why-We-Twitter-Understanding-Microblogging-
Usage-and-Communities, 12/8/ 2007.
11. Karen Russell, 48 Hours of Twitter class assignment, 17/1/2008,
http://teachingpr.blogspot.com/2008/01/48-hours-of-twitter-class-assignment.html.
12. Linda L Briggs, Micro Blogging with Twitter, Campus Technology, 3/5/2008,
http://www.campustechnology.com/article.aspx?aid=59315.
13. Peter Gluck, editoriale Info.kappa.ro
14. Steve Dembo, What I learned from Twitter Today, 19/8/2007,
http://www.teach42.com/2007/09/28/what-i-learned-from-twitter-today/.
15. Terry Friedman, Twittering in the classroom: some issues, 23/7/2007, http://terry-
freedman.org.uk/artman/publish/printer_1122.php.
16. Tom Barrett, Plan, Tweet, Teach, Tweet, Learn, Smile,
http://tbarrett.edublogs.org/2008/03/07/plan-tweet-teach-tweet-learn-smile, 3/3/2008.
17. Vicki Davis, Twitter tips from the #1 Tweeterboarder (Uh, that's me), 18/1/2008,
http://coolcatteacher.blogspot.com/2008/01/twitter-tips-from-1-tweeterboarder-uh.html.
Carmen Holotescu este cadru didactic la Facultatea de Calculatoare şi Automatică din
cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara. Coordonează firma de eLearning Timsoft şi este
facilitator online la University of Marlyland, USA. Preocupările sale sunt legate de medii virtuale
de învăţare si colaborare, noi tehnologii educaţionale, aspecte legate de facilitarea cursurilor online.
Experienţa sa cuprinde proiectarea si dezvoltarea de medii virtuale, multiple cursuri online de IT,
pentru pregătirea eTrainerilor, participări în proiecte europene de eLearning. Este autoarea a doua
Ghiduri eLearning, a peste 20 de articole legate de învăţămantului online şi utilizarea noilor
tehnologii în educaţie.

Universitatea Politehnica din Timişoara


Facultatea de Calculatoare şi Automatică
Bv. V. Pârvan nr. 4
Timsoft SRL, Str.Severin 8A Timişoara
email:cami@timsoft.ro
blog: http://www.timsoft.ro/weblog
microbloguri: http://twitter.com/cami13, http://www.cirip.ro/u/cami13

Gabriela Grosseck este lector dr. în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Psihologie, pe


specializările Informatică şi Ştiinţele Educaţiei. Preocupările sale se îndreaptă spre aspectele sociale
ale computerizării şi comunicarea educaţională în mediile electronice. Este redactor şef (fondator) a
Revistei de Informatică Socială, autoare a patru cărţi şi a peste 20 de articole şi studii în domeniul
informaticii sociale şi pedagogiei on-line.

Universitatea de Vest din Timişoara


Facultatea de Sociologie şi Psihologie
Departamentul de Limbi Moderne şi Informatică Socială
Bv. V. Pârvan nr. 4, cab. 029, 300223 Timişoara
email: ggrosseck@socio.uvt.ro
blog:http://grosseck.blogspot.com/
microbloguri: http://twitter.com/ggrosseck, http://www.cirip.ro/u/Gabriela