Romantismul este un curent literar care se manifesta la sfarsitul secolului al 18-lea in Anglia si Germania

si in prima jumatate a secolului al 19-lea in Franta.Una dintre trasaturile poeziei romantice,care se

regaseste in opera eminesciana este folosirea simbolurilor.In poezia Floarea albastra simbolul central
se refera la mitul romanitic al florii albastre care reprezinta dorinta de cunoastere,de atingere a unui
ideal .Eminescu preia mitul de la poetul german Novalis dezvoltand mitul fericiri prin iubire si aspiratie
spre ideal. Publicata in 1873 in revista Convorbiri Literare,este una dintre cele mai reprezentative poezii
care trateaza tema iubirii si a naturii intr-o viziune romantica despre lume.Poezia se remarca prin
imbinarea mai multor specii:idila,pastel,elegie,meditatie,tema iubirii fiind asociata cu cea a naturii dar si
cu tema geniului si a trecerii ireversibile a timpului.Motiv de factura romantica Floarea
albastrasimbolizeaza iubirea ideala vazuta ca modalitate de cunoastere si implinire spirituala.Tema iubirii
este redata din 2 perspective,care corespund,in structura poieziei celor 2 planuri lirice:cel feminin si cel al
barbatului-2 modalitati de a intelege lumea si iubirea.Planul iubitei are forma unui monolog alcatuit dintrun repros,o provcare inocenta si o incercare de seductie planul barbatului confera poieziei caracter de
meditatie,subliniind conditia geniului.Monologul femeii prezinta viziunea asupra iubirii omului comun
vocea lirica feminina reproseaza omului de geniu instrainarea,preocuparea,preocuparea
absolutului,avertizandu-l ca fericirea nu sta in campiile asire si intunecata zare, ce in iubirea,specifica
lumii terestre:Nu cata n departare / Fericirea ta, iubite ! .Iubita incearca sa-l atraga in mijlocul naturii
reprezentata de codru :Hai in codru cu verdeata.Poezia respecta scenariul idilei eminescenie:chemarea
in mijlocu naturii,jocul iubirii,despartirea.Elementele decorului:bolta senina,trestia cea lina,izvoarele
alcatuiesc un peisaj paradisiac,in antiteza cu cel descris in planul barbatului unde stelele,norii,intunecata
mare simbolizeaza infinitului.Imaginea iubitei apare,de asemenea,in opozitie cu cea masculinarosie ca
marul,cu par de aur ,o prezenta vie,telurica.Vocea lirica masculina reprezinta atitudinea geniului asupra
lumii,vietii si iubirii.Se observa la inceput in cuvintele barbatului o duiosie ironica,convertita in final in
meditatie asupra ireversibilitati timpului care rapeste totul:viata,tineretea,iubirea: Si te-ai dus, dulce
minune/S-a murit iubirea noastra/Floare-albastra ! floare-albastra !/Totusi este trist n lume !.Atitudinea
sa sceptica din meditatia finala exprima concluziv ideea ca fericirea prin iubire este posibila in
contingent,dar este efemera.In aceste sens se motiveaza aspiratia geniului spre cunoasterea
absoluta,spre iubirea ideala,singura posibilitate de a invinge timpul.Eminescu isi prezinta viziunea asupra
temei iubirii si a naturii cu ajutorul simbolului romantic al florii albastre.Iubirea apare in Floare albastraca
simgura modalitate de a cunoaste in totalitate sensurile lumii.Floare albastra nu reprezinta numai femeia
iubita,ci,mai ales,iubirea ca valoare ideala.