Dreptul european al afacerilor Note de curs (1) CONSIDERATI INTRODUCTIVE 1. Repere istorice ale construct i europene Crearea Uniunii Europene a fost un proces institutional progresiv, fiind rezultatul eforturilor conjugate ale democratiilor occidentale in dorinfa unei integriti social- economice si politice autentice. Ideea unci Europe unite nu era un deziderat nou; promovat de Liga Natiunilor', un inceput in realizarea acestuia a fost mareat de aparitia in 1949 a Consiliului Europei prin voinja comund a zece state (Belgia, Danemarca, Franfa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia gi Suedia), rolul acestuia manifestindu-se in special in domeniul social si cultural, si mu economic’. in plan militar, un moment important a fost marcat de infiintarea Uniunii Europei Occidentale ~ U-E.O. prin semnarea la 17 martie 1948 a Tratatului de 1a Bruxelles (modificat prin Acordul de la Paris din 23 octombrie 1954), confindnd clauza angajamentului militar reciproc in caz de agresiune a unui stat membru’ Nu lipsite de consistent au fost si demersurile americane — prin lansarea Plamului Marshall de ajutorare a statelor europene aflate in dificultate dup rizboi (context in care se impune si facem referire la infiinfarea Organizatiei Europene de Cooperare Economics - 0.E.C.E. la 16 aprilie 1948, conceputé ca o structuri care si continue obiectivele propuse de Planul Marshall) sau > in plan politico-militar, prin constituirea Organizafiei Tratatului Atlanticului de Nord —N.A.T.O. in urma semnétii la 4 aprilie 1949 a Tratatului de la Washington. in replica, statele socialiste din Europa Central si de Est, sub influenta politico- economica a U.R.S.S., infiinfeaza structuri institujionale similare de cooperare economic ~ Consiliul de Ajutor Economie Reeiproc ~ C.A.E.R. in ianuarie 1949, respectiv de cooperare militard prin semnarea la 14 mai 1955 a Tratatului de la Varsovia. Urmare inkiturarii regimurilor comuniste din statele membre si a cAderii zidului Berlinului in anul 1989 amintitele organizatii internationale au devenit istorie, fiind desfiingate in anul 1991 Un episod tranzitoriu important in procesul de formare a Uniunii Europene |-a reprezentat constituirea celor tret Comunititi europene in cadrul cArora cooperarea dintre statele membre s-a urmairit a fi una mai eficient’ decat cea permis internationale anterior amintite. "in sensul arata ase vedea O, Manolache, Drept comunitar, ed. aIV-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, p. 1 si notele bibliogratice indicat. "Un succes politie semniticativ al amintitei structuri |-a reprezentat adoptarea Conventiei europene repturilor 5 lbertailar fundamental ale omului, somata la Roma, la 4 noiembrie 1980 gi intra tn vigoare la 3 septembrie 1953, Franga, Maret Britanie, Belgia, Olonds, Luxemburg, Germania, Italia, ar ulterior Spanis, Porugalia i Grecia * Ulerior (si anume, in anu! 1961) devenits Organizajia pentru Cooperare Economic& si Dezvoltare ~ O.CE.D. prin intrarea S.U.A., Canadei, Australie’ si JaponielAstfel, cunoscut fiind rolul pe care industria carbunelui si ofelului I-au avut in declangarea conflagrafiilor mondiale si urmarindu-se pacificarea intereselor franco- germane in acest sector economic, Jean Monnet (comisar general pentru planul de modernizare si echipament al Franjei) propune ca administrarea pietei sectoriale a cArbunelui gi ofelului sa fie realizati prin intermediul unei structuri supranationale. in consecinja, la 18 aprile 1951 este semnat Tratatul de la Paris privind infiinfarea Comunitatii Europene a Carbunelui i Ofelului de catre Franja, R.F.Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg si Italia, fiind incheiat pe o perioad’ de 50 de ani si intrand in vigoare la 10 august 1952°. Ulterior, la Roma, la 25 martie 1957 se semneazé Tratatele privind constituirea Comuniti{ii Europene a Energiei Atomice - C.E.E.AJEUROATOM avand ca scop createa unei piele comune nucleare, respectiv cel privind Comunitatea Economica European care isi propunea un obiectiv si mai larg, depisind granifele unei solidarita economice pur sectoriale si aspirand Ia o integrare europeand si la formarea unei pie} unice. Extinderea Comunititilor Europene prin aderarea si a altor state europene a marcat ultimele decenii ale secolului trecut si continua si astizi, confirmand, nu fir unele esecuri, viabilitatea proiectului european. Procesul negocierilor a cunoscut si anumite reticenfe fafa de unele state candidate, iar exemplul Marii Britanii despre care se afirma c& ar fi un adevarat .cal troian' al S.U.A. in Europa® (cu care negocierile au fost suspendate in 1963, pentru a fi reluate in 1967, incheiate in 1970) este elocvent. Incepand cu | ianuarie 1973, alaturi de Marea Britanie devin state membre si Danemarca si Jrlanda’, peisajul european devenind astfel, cu referie la ultima tari, ,mai putin omogen, prin aderarea unui stat cu nivel de trai mai sedzut decdt al celorlalte“*. Aw urmat apoi Grecia, incepand cu 1 ianuarie 1981, Spania si Portugalia din 1 ianuarie 1986, admiterea celor din urmi determinand (datorita supraproductiei de legume gi fructe) un dezechilibru economic temporar. Caderea zidului Berlinului si unificarea Germaniei a fost unanim acceptat ca un factor de progres politic side stabilitate a Europei, pentru ca incepénd cu 1 iamuarie 1995 s& devini state membre si Austria, Finlanda si Suedia’. Largirea Comunititilor europene prin admiterea de noi membri este si azi un subiect actual al politicii externe a statelor europene"”; epuizind cronologia ,,largirilor europene*, aratim c&, dupa semnarea in 15 aprilie 2003 la Atena a Tratatelor de aderare, incepdnd din 1 mai 2004 au devenit state-membre inc’ 10 state (gi anume Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cipru, Malta, Litwania, Letonia, Estonia), pentru ca, in fine, la 25 aprilie 2005 la Luxemburg si fie semnat Tratatul de aderare al Romédniei si Bulgariei, data intricii in vigoare a acestuia find 1 ianuarie 2007. 2 Tratatul pivind infintarea C.E.C.O. a iegit din vigoare la data de 23 ile 2002 © & se vedea O. Bibete, Uniunea european — Iire virtal si real, Ed, All, Bucuresti, 1999, p 7, lta dup ‘0. Manolache, op. cit. p6. Tratatul de aderare al Marit Brtani, Irlandei, Norvegici $i Danemarcei a fost semnat Ia data de 22 devembrie 1972 la Bruxelles; Norvegia nu a aderat ttusi la Comunitifi fniredt urmare rezultatlui negativ al referendumului organizat la nivel national in 24 septembrie 1972 nua ratfieat total A se vedea A. Fuerea, Drept comunitar al afaceritor, Ed. Universul Juric, Bucuresti, 2003, p15. ° Preeizam ca nici acum Norvegia nu devine stat membru, ca urmare a volului negativ (al doilea dupa el in 1972) a reerendurului din noiembrie 1994, "pentru detalii cu pivie la staal negocerilor si ev alte state, a se vedea A. Fuerea, op. cit, p. 16,0. Manolache, op. cit, p17Evolujia constructici comunitare a inregistrat un pas inainte prin semnarea la 17 si 28 februarie 1986 la Luxemburg si Haga a Actului unie european intrat in vigoare la 1 julie 1987" prin care statele membre, propunandu-si drept obiectiv principal realizarea ~Piefei interne“, se exprimau in sensul integririi economice prin inlaturarea obstacolelor la libera circulajie a mérfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor. Actul unic european nu a fost decdt o etapa intermediar’ si necesard spre constituirea Uniunii Europene intr-un context politic favorabil (destramarea U.R.S.S., inliturarea regimurilor comuniste din blocul estic european, unificarea germand). ‘Tratatul privind instituirea Uniunii Europene, semnat Ia 7 februarie 1992 ln Maastricht (intrat apoi in vigoare la 1 noiembrie 1993) a reprezentat un episod reformator fn procesul integririi europene, Uniunea Europeand beneficiazi de un aparat institutional unic, alcatuit din institugiile comunitare (Consiliul Comunitijilor Europene devine prin Tratatul de la Maastricht Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul european, Comisia european’ si Curtea de Justitie) si Consiliul european cu rol in stabil directiilor politicii generale ale U.E. Uniunea Europeani - desi nu beneficiazéi (inca) de personalitate juridica, neputandu-se angaja in relatiile externe decat in plan politic - este construité pe trei piloni: Commitdzile (Comunitatea Economica Europeand devenind Comunitatea European’); a doua structura priveste Politica externd si de securitate comund — P.E.S.C., iar a treia Cooperarea in domeniile justifie’ si al afacerilor interne ~ Fad, Modificarea denumirii Tratatatului Comunitijii Economice Europene'? in Tratatul de Instituire a Comunitéjii Europene ilustreazi conceptia potrivit c&reia Comunitatea nu mai are o dimensiune exclusiv economicd, Astfel, prin Tratatul de Ja Maastricht a fost introdusa notiunea de .cetdjenie a Uniunii Europene, sens in care dispozitiile art. 17 din T.C.E. arati cf, (..). Este cetijean al Uniunii orice persoana care are cetitenia unui stat membru*'*, Nu mai pujin, realizarea Uniunii Economice si Monetare constituie obiectivul esensial introdus in cadrul Tratatului C.B. prin Tratatul de la Maastricht; dacit Uniunea Economic’ presupune coordonarea politicilor economice ale statelor membre, Uniunea Monetari implied instituirea unor rate de schimb ireversibile intre monedele nafionale si trecerea la moneda unic& euro. Preambulul nostru retrospectiv continua cu Tratatul de la Amsterdam (incheiat la 2 octombrie 1997 i intrat in vigoare la 1 mai 1999) care, dup’ A.U.E. gi Tratatul de la Maastricht, reprezinta, practic, a treia revizuire semnificativé a tratatelor comunitare. Fara a ne propune o descriere detaliata a conginutului acestuia, se impune sa refinem c& prin Tratatul de la Amsterdam o parte din cel de-al treilea pilon al Uniunii Europene a fost introdusi in cadrul Tratatului C.E. sub Titlul IV ,, Vizele, azilul, imigrarea gi alte politici privitoare la libera circulafie a persoanelor”. Prin semnarea la 26 februaric 2001 a ‘Tratatul de la Nisa (intrat in vigoare la 1 februarie 2003) statele membre ‘nfeleg si " Denumitea de Act unic (Subl. ns.) European a fost inspira de faptul cd acesta presupune eombinarea & ‘dou categorii de dispoziti: unele prin care se modified cele tret tratste constitutive, respectiv altele privind promovarea unei politictexterne comune ” prin art. 14 alin, (2) din Tratatul C.E, pita inter era defini dept un spatia fara frontier interne in care este asigurat ibera circulatie a mirfurilor, prsoanelor, servcilor si capitalurilor” Bin acelagt timp, prin Tratatl de la Maastricht, pile a dova si a treia din Tratatul C.E.E, aw fost ‘egrupate sub ttl ,Politicile Comunitii contindind dispozitie refertoare la cele patru ibertti fundamental. '« Cu privite la prerogativele specifice cesijenieieuropene ase vedea infra psusfina si pe viitor reforma instituyionala necesara in vederea extinderii Uniunii Europene spre firile din Europa Central gi de Est’. in fine, un moment de referinta in evolutia procesului comunitar il constituie Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007 si intrat in vigoare la 1 decembrie 2009 prin care sefii de stat $i de guvern ai statelor membre U.E., din dorinfa de a depisi starea de aparent blocaj creat in anul 2005 prin respingerea de catre francezi si olandezi a referendumului privind Constitufia europeand in anul 2005, si-au propus sa adapteze institujiile europene si metodele lor de lucru, s& consolideze legitimitatea democratica a Uniunii si a valorilor sale funadamentale. Sub aspectul continutului stu, Tratatul de la Lisabona a procedat la amendarea tratatelor existente — Tratatul asupra Uniunii Buropene, care isi va mentine denumirea (fiind numit in continuare potrivit prevederilor Tratatului de la Lisabona T-U.E.-nou) $i Tratatul asupra Comunit&tii Europene (T.C.E.) care a fost redenumit Tratatul privind funcfionarea U.E. (T.F.UE). Cum evocarea tuturor modificirilor aduse prin Tratatul de la Lisabona se circumscrie, in mod traditional, obiectului de studiu al unei alte discipline didactice (drept comunitar), ne limitim a face referire doar la ceea ce se situeaza in aria de interes a materiei noastre. In consecinti, din ansamblul prevederilor modificatoare ale Tratatului de la Lisabona refinem ca fiind relevante pentru domeniul analizat dispozifiile referitoare la: i) dobéndirea de catre Uniunea Europeand a personalitiii juridice (art. 48 din T.U.E-nou); prin recunoaslerea calitijii de subiect de drept pe scena relatiilor internationale, actiunea extern’ a Uniunii Europene nu mai este limitat& doar ta angajamente politice, aceasta putdind negocia si incheia acorduri internationale in nume propriu, respectiv dobandi capacitatea de a deveni membru in organizatii internationale!®; ii) reglementarea unor competente exclusive ale Uniunii in urmatoarele domenii: uniunea vamalé, stabilirea regulilor de concurenta necesare functiondirii piefei interne, politica monetard pentru statele membre din zona euro, conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune a pescuitului si politica comercialéi comund. 2. Dreptul european al afacerilor — concept gi trisaturi specifice Dreptul european al afacerilor se caracterizeazi printr-un pronunfat caracter pluridisciplinar fiind alcatuit din totalitatea normelor juridice apartinand unor ramuri de drept diferite (drept fiscal, vamal, comercial) si circumscrise domeniului afacerilor, aplicabile lueritorilor independent, intreprinderilor preeum si statelor membre La nivel doctrinar'’, se apreciazi ca dreptul european al afacerilor prezinta urmatoarele trasituri specifice: 'S pentru detalii a se vedea 1. N. Militaru, Dreptul Uniunit Europene, p. 24 si urm, respectiv S. Deleanu, Dreptul eomunitar al afacertor p. 3,38 vedea hp:aculateegieive.. '*Inttuirea, prin ar. 9 din T.UE-nou,aTuncie de inalt Reprezentan al Uniunit Europene pentru afacert extere 5 politic de securitate (deservitl de peraoana cae define si functia de vieepresdinte al Comisii Europene) este expres preocupitpenru efiientizarea prerogative! de reprezenare a Uniuni tn eelaile cu stale tere si cu organiza intemaionale, prerogativ ce decurge din personalitata jure a Uniuni "T's se vedea L.. i J. Vogel, Le droit européen des affaires, Dalloz, Paris, 1994, p. 3-6, citat dupa S, Deleanu, Dept comunitar al afaerilor Ed. Dacia Europa Nova, Lugo, p- 23.= este un drept suprapus sistemelor de drept nationale, nesubstituindu-se acestora; conflictul intre normele de drept intern si normele comunitare se solutioneazi in favoarea aplicarii celor din urma; - are dimensiunea unui drept ,, integrator", tratatele europene fiind tratate-cadru care presupun existenta unui drept derivat (regulamente, directive, decizii); = in fine, merit a fi subliniat caracterul descentralizat al normelor care il alcituiesc, in sensul ci acestea, in masura in care au efect direct, pot fi invocate de particulari in fafa autoritatilor jurisdictionale ale statelor-membre (este cazul regulamentelor, directivelor, deciziilor, nu si al avizelor, respectiv recomandirilor, ultimele doua avand caracter facultativ).