Dezvoltarea bebelusului la 7-9 luni

La 7 luni, copilul este din ce in ce mai puternic si activ si dobandeste o multime de

abilitati noi in dezvoltarea motricitatii. Pana la aceasta varsta, trebuie sa fi reusit
deja sa stea in fundulet singur. Este in perioada in care reuseste sa se aplece dupa
jucarii cand sta in fundulet, se taraste si se rastoarna de pe o parte pe alta sau merge
de-a busilea, facand astfel pasi rapizi in dezvoltarea mersului si primii pasi.
In aceasta perioada, are suficienta forta in picioare pentru a se sprijini in ele, insa
doar sustinut de axile. Totusi, este important sa il incurajezi sa stea in picioare si sa
incerce sa faca cativa pasi sustinut, pentru a-si dezvolta musculatura si a se pregati
pentru mers.
Bebelusul poate sa se intoarca singur de pe o parte de pe alta, iar daca vrea sa se
ridice va intinde mainile si va ridica usor capul.
Din pozitia culcat pe burta se invarte stanga, dreapta si poate intinde manutele
pentru a apuca un obiect. Primele incercari de a merge de-a busilea se traduc in
mersul... inapoi.
Bebelusului ii place sa fie tinut de subtiori pentru a merge in picioare. Initial se va
sprijini si va pasi mai mult pe varfuri.

Din orice pozitie, sugarul incearca sa se miste si sa-si echilibreze trunchiul si

membrele (fara sa reuseasca decat rareori) pentru a apuca obiecte care sunt asezate
in apropierea si la indemana sa. Il tenteaza mai ales obiectele viu colorate. Apuca
obiecte mai mari si mai mici, dar predomina inca apucarea de tip palmar, pe care o
face insa cu miscari din ce in ce mai coordonate.
Intinde mana pentru apucare si in afara razei lui de actiune. Ochii par sa doreasca
mai mult decat poate realiza din punct de vedere motor. Mainile sunt deschise si
degetele pregatite pentru activitatea fina. Prinderea obiectelor este inca de tip
cleste-patent.
Dupa ce le apuca, sugarul le priveste. Mainile se unesc pe linia mediana. Se joaca
cu mainile si picioarele. Pipaie obiectele si invata sa deosebeasca materiale ori
suprafete placute de cele dezagreabile. Reactiile sunt de placere, se insotesc de
bucurie, uneori de chiot

La 8 luni, copilul da dovada de perseverenta in dezvoltarea abilitatilor fizice. Este

dornic sa mearga singur si sa exploreze cat mai mult mediul inconjurator. Aceste
eforturi sunt incurajate si de faptul ca musculatura si oasele lui sunt din ce in ce
mai puternice. Chiar daca mai este ceva vreme pana cand va reusi sa faca primii
pasi singur, luna a opta este momentul in care s-ar putea ridica in picioare singur,
sprijinit de mobila din jurul lui.
Bebelusul se intoarce pe ambele parti si se poate rostogoli. Isi controleaza bine
capul, iar atunci cand vine vorba de mersul de-a busilea, unii bebelusi se invartesc
inca in jurul propriului ax, iar altii se deplaseaza inapoi. De subliniat faptul ca sunt
copii care sar peste aceasta etapa, trecand direct la mersul in picioare sprijinit de
mobilierul din casa.
Sugarul sta bine pe sezut, fara nici un sprijin, dar nu poate inca sa treaca din pozitia
culcat in aceea de asezat; nu va reusi aceasta performanta intre 8 si 10 luni.
Puteti sa-i procurati un scaun inalt, special, sau sa-l instalati intr-un fotoliu mare;
va fi incantat de aceasta favoare si va putea sa asiste la activitatile familiei.
Cand este asezat pe un plan perfect orizontal el tine spatele drept si are un control
bun al trunchiului si capului. Se misca in jurul axului propriu, iar miscarile sunt
bine coordonate.
Bebe se prinde de mainile tale si se ridica in picioare, apoi sta in aceasta pozitie, cu
usoara balansare, tinand degetele de la picioare indoite ca si cand ar vrea sa apuce
asternutul.
In aceasta pozitie nu are un echilibru stabil, dar, apucat de axile, paseste nesigur,
uneori deplasand inainte acelasi picior. Reflexul de apucare al talpilor se mentine.

La aceasta varsta, copilul incepe sa descopere legatura dintre abilitatile motorii si

simturi si invata cum sa le foloseasca impreuna. De exemplu, se foloseste de vaz
pentru a identifica sau tinti diverse obiecte din camera pe care le doreste si depune
toate eforturile fizice necesare sa ajunga in acea zona, tarandu-se sau mergand de-a
busilea, pentru a si le insusi.

Motricitatea fina incepe sa se dezvolte din ce in ce mai mult. Este apt sa prinda in
manute obiecte mici. Le apuca intre degetul mare si aratator, manuta lui devenind
un soi de cleste. Prima tendinta nu este sa le manipuleze si sa descopere rolul lor,
ci sa le duca la gurita. Supravegheaza-l cu atentie daca are in manute obiecte mici,
deoarece riscul de inec este foarte mare la aceasta varsta.
Apuca cu tot mai multa usurinta: se napusteste cu mana cu mai multa precizie
asupra unui obiect dorit si il prinde intre palma si degetul mare. Un nou progres
important: apuca obiectul cu degetele, il trece dintr-o mana in alta si il cuprinde cu
privirea.
Cand apuca un cub, il tine in asa fel incat mai poate apuca unul. Se intinde sa
apuce toate jucariile din jurul lui. Le urmareste cu privirea daca au cazut. Da
drumul intentionat la obiecte. Se joaca la masa cu obiecte de diferite dimensiuni si
incearca sa constate ce se intampla daca le misca sau le arunca.
Arunca un obiect pe podea si mama il ridica; repeta operatiunea de multe ori, fara
sa se plictiseasca. Din orice pozitie stabila intinde mana pentru apucarea obiectelor,
chiar incearca sa ajunga la obiecte aflate in afara sferei lui de actiune. Mainile sunt
deschise si degetele pregatite pentru activitatea motorie mai fina.
Mainile se intalnesc pe linia mediana; se joaca mult cu mainile si picioarele. Pipaie
si atinge obiecte; invata sa cunoasca diferite materiale, sa deosebeasca suprafete
placute si dezagreabile, fata de care reactioneaza prin placere sau disconfort.
Auzul si localizarea sunetelor. Asculta zgomote si se intoarce spre sursa sonora. La
zgomote neplacute reactioneaza cu disconfort.

Spatiul copilului. Pentru copil, spatiul pare sa se elaboreze pornind de la senzatia si

perceperea corpului, care permit sa separe ceea ce este el de ceea ce nu este el; mai
intai mama lui, apoi celelalte fiinte apropiate, obiectele, patutul, camera. Spatiul
copilului se construieste in raport cu mama pe care o vede si o aude cum se
deplaseaza, ii vede fata de aproape si de departe, ii aude vocea indepartata si
apropiata, o pierde si o regaseste mereu, in timp ce este plimbat
cucaruciorul descopera animalele, strazile, automobilele, casele.
Pune-i la indemana jucarii, obiecte mici pe care el le apuca, le pierde, le regaseste
impreuna cu tine si astfel putin cate putin isi da seama de contururile, de

consistenta (tare-moale), de greutatea (greu-usor), apoi de culoarea lor si, in cateva

luni, va putea sa le dea un nume.

La 9 luni. In aceasta luna, sugarul poate umbla in patru labe, sta in sezut, se culca
singur si se ridica fara dificultate. Uneori reuseste sa se ridice in picioare daca se
poate apuca de ceva, de exemplu de gratiile patului. Nu reuseste insa sa stea in
picioare nesprijinit; daca-si da drumul de manute cade. In mod obisnuit, trebuie sa
se tina bine cu ambele maini pentru a-si mentine echilibrul.

Unii copii, dupa ce stau putin in picioare, incep sa planga. Acestia au invatat sa se
ridice, dar nu stiu inca sa se aseze singuri. Daca sunt ajutati sa se aseze, sunt
multumiti, apoi incep jocul de la capat.

Copilul invata miscarea de opozitie a policelui (degetului mare). Reuseste astfel sa

apuce obiectele intre police si celelalte degete. Aceasta achizitie sta la baza multor
actiuni. Toata familia va deveni ordonata in aceasta perioada, indepartand din jurul
copilului toate obiectele mici (nasturi, bile, bomboane), pe care le-ar putea
introduce in gura, riscand sa se inece (sa se sufoce).

Pentru a atinge unele obiecte, poate folosi degetul aratator; curand va invata sa
arate cu el. Capacitatea de a folosi separat degetele si de a armoniza miscarile lor
reprezinta un progres apreciabil fata de perioada in care isi misca pumnii stransi,
fara nici un scop. Din orice pozitie se afla in echilibru, intinde mana pentru a apuca
obiecte, inclusiv in afara sferei lui de actiune. Priveste obiectele pe care le are in
mana. Se joaca cu mainile, picioarele si intregul sau corp