Colegiul National "Emanuil Gojdu" Oradea

Sinuciderea

Sarca Andreea
Georgiana
XII G

Profesor Sonea Ciprian

Sinuciderea sau suicidul (n latin suicidium, de la sui

caedere, a se omor) reprezint aciunea unei persoane de a-i
cauza propria moarte.
Suicidul este de cele mai multe ori comis din disperare,
a crei cauz este adesea atribuit unei boli mentale cum ar
f depresia,tulburarea bipolar, schizofrenia, alcoolismul
sau dependena de droguri.
Adesea joac un rol i factorii de stres caproblemele
fnanciare sau problemele ivite n relaiile interpersonale. Printre
eforturile de prevenire a sinuciderii se numr i restricionarea
accesului la arme de foc, tratarea afeciunilor mentale i abuzului
de droguri i mbuntirea dezvoltrii economice.
Metodele cele mai comune
includ: spnzurarea, otrvirea cu pesticide i mpucarea. Anual
se sinucid ntre 800,000 i un milion de oameni, aceasta find a
zecea cauz a mortalitii la nivel mondial. n fecare an au loc
ntre 10 i 20 de milioane de tentative de suicid nonfatale.Tentativele sunt mai des ntlnite la tineri i femei.

Suicidul in antichitate
Suicidul a existat din timpuri imemoriale, de cand omul nu sia mai putut suporta viata, din diferite pricini mai mult sau mai
putin intemeiate. Popoarele antice civilizate, precum grecii si
romani, au avut atitudini contradictorii fata de suicid. Era o
vreme cand l-au condamnat, considerandu-l greseala groaznica
impotriva cetatii, neadmitand nici inmormantarea legala a
sinucigasului. A urmat, apoi, o alta vreme cu alta mentalitate,
potrivit careia suicidul era socotit act de eroism si demnitate.
Si atunci foarte multi oameni din toate categoriile sociale, fe
din lasitate, fe din curaj, spre a-si "salva" onoarea atunci cand
viata le era in pericol, au ales suicidul.
Pe plan flosofc, sinuciderea a fost combatuta cu hotarare de
catre Platon si Aristotel, dar sustinuta cu multa darzenie de

catre stoici, care i-au facut "nume bun" prin insasi exemplul
personal.

Platon
Platon, de pilda, spunea despre suicid ca "nu este un lucru
ingaduit" (Phaidon 61c), avand in vedere faptul ca in Atena acelor
vremi, sinucigasii se situau in categoria criminalilor si, nu numai
ca nu aveau dreptul la funeralii, ci cadavrul era izolat, iar incinta
funerara era lipsita de orice fel de podoabe.
"Si nu-i asa ca si tu, daca vreuna din fapturile care iti
apartin ar incerca sa se omoare fara incuviintarea ta, te-ai mania
pe ea si, daca ti-ar sta in putinta, ai pedepsi-o?
Dintre pedepsele aplicate sinucigasilor era si aceea a taierii
mainii drepte.

Aristotel
"Cine se omoara pe sine din manie, faptuieste aceasta
impotriva ratiunii drepte, ca atare el faptuieste o nedreptate. Dar
pe cine nedreptateste, daca nu cetatea..
Pentru inteleptul din Stagira, sinuciderea nu este un act de curaj,
ci de lasitate:
"A muri pentru a evita saracia sau dragostea sau ceva
dureros, nu este dovada de curaj, ci mai mult de lasitate; ca este
o slabiciune a spiritului sa eviti greutatile. Numai muritorii
superficiali, neputand sa suporte chinul, isi ridica viata"

Pitagora
Pitagora (570 .Hr.), se opunea suicidului, socotindu-l ca find
o manifestare mpotriva legilor divine. Sufletul trece dintr-un corp

n altul pentru a se purifca i a se putea rentoarce la originea sa

divin. n consecin numai divinitatea poate decide cnd se
elibereaz sufletul de trup i a i se opune, reprezint un
sacrilegiu .

Epicur
Epicur (341-270 .Hr.) urmnd nvturile lui Democrit, Epicur
propune explicaia atomist a naturii. El susine c nu avem de ce
s ne temem de moarte, care este descompunerea compusului
material din care suntem alctuii, corp i suflet, i care nu este
deci, dect privare de senzaii.
Moartea nu nseamn nimic pentru noi,
cci atunci cnd suntem noi, ea nu este, iar cnd survine, noi
nu mai suntem.
Senzaia, care este criteriul cunoaterii, este i ghidul care ne
face s cutm plcerea i s fugim de durere. De aceea cu toate
c i el se poziioneaz mpotriva suicidului, este mai tolerant
acceptndu-l ca o soluie alternativ pentru situaiile de nefericire
Pe de alta parte, la polul opus, erau stoicii. Acestia, pornind
de la idealul libertatii de afrmare a omului ca finta rationala,
spun ca atunci cand nu-si poate implini acest ideal, va f salvat de
curajul sinuciderii.
Cicero preciza apoi ca sinuciderea se face cu interventia
zeului, care va oferi "causam justam" (motivul valid) pentru
savarsirea faptei. Atunci, "cu siguranta inteleptul va trece bucuros
de la intunericul de aici, spre lumina de dincolo". Aceasta
conceptie si-a gasit o vasta acceptie in lumea antica, findca
oferea speranta nemuririi si nu putini au fost cei care au devenit
victimele suicidului.

Aspecte ale suicidului in filosofia si literatura moderna

David Hume, in "Essay on suicide", arata ca moartea
voluntara nu este o violare a datoriilor fata de Dumnezeu, nici
fata de aproapele si nici fata de sine insusi, findca sinuciderea
reprezinta puterea omului exercitata asupra sa insusi, ca un act
liber, este motivata de faptul ca prin suicid nu sunt lezate intru
nimic drepturile stapanirii divine, deoarece omul poseda trupul ca
pe o proprietate a sa, de care are dreptul sa dispuna dupa cum
voieste. Hume, in afrmatia sa, nu face deosebirea intre dreptul de
stapanire si dreptul de folosinta. Omul are dreptul asupra trupului
sau, dar nu spre a-l distruge, ci spre a-l pastra, a-l ingriji, a-l
perfectiona, asa cum, de altfel, natura insasi ii impune.
La randul sau, Albert Camus, in cap. "Absurdul si
sinuciderea" din "Mitul lui Sisif", spune:
"Nu exista decat o singura problema filosofica cu adevarat
importanta: sinuciderea.
Emil Cioran
Ct laitate n concepia celor care susin c sinuciderea este
o afirmaie a vieii!Pentru a-i scuza lipsa de ndrzneal,
inventeaz diverse motive sau elemente care s lescuze
neputina. n realitate, nu exist voin sau hotrre raional de a
te sinucide, ci numai determinante organice, intime, care
predestineaz la sinucidere.Sinucigaii simt o pornire patologic
nspre moarte, pe care, dei i rezist contient, ei n-o pot totui
suprima. Viaa din ei a ajuns la un astfel de dezechilibru, nct nici
un motiv de ordin raional n-o mai poate consolida. Nu exist
sinucideri din hotrri raionale,
rezultate din reflexii asupra inutilitii lumii sau asupra neantului
acestei viei. Iar cnd ni se opune cazul acelor nelepi antici ce se
sinucideau n singurtate, eu voi rspunde c sinuciderea lor era
posibil numai prin faptul c au lichidat viaa din ei, c au distrus
orice plpire de via, orice bucurie a existenei i orice fel de
tentaie. A gndi mult asupra morii sau asupra altor probleme
periculoase este desigur a da o lovitur mai mult sau mai puin

mortal vieii, dar nu este mai puin adevrat c acea via, acel
corp n care se frmnt astfel de probleme trebuie s fi fost
anterior afectat pentru a permite astfel de gnduri. Nimeni nu se
sinucide din cauza unor ntmplri exterioare, ci din cauza
dezechilibrului su
interior i organic. Aceleai condiii exterioare defavorabile pe unii
i las indifereni, pe alii i afecteaz, pentru ca pe alii s-i aduc
la sinucidere. Pentru a ajunge la ideea obsedant a sinuciderii
trebuie atta frmntare luntric, att chin i o spargere att de
puternic a barierelor interioare, nct din via s nu mai rmn
dect o ameeal catastrofal, un vrtej dramatic i o agitaie
stranie. Cum o s fie sinuciderea o afirmaie a vieii? Se spune: te
sinucizi, fiindc viaa i-a provocat decepii. Ca atare ai dorit-o, ai
ateptat ceva de la ea, dar ea nu i-a putut da. Ce dialectic fals!
Ca i cum acel ce se sinucide n-ar fi trit nainte de a muri, n-ar fi
avut ambiii, sperane, dureri sau dezndejdi.
n sinucidere, faptul important este c nu mai poi tri, care nu
rezult dintr-un capriciu, ci din cea mai groaznic tragedie
interioar. i a nu mai putea tri este a afirma viaa? Orice
sinucidere, din moment ce e sinucidere, e impresionant. M mir
cum oamenii mai caut motive i cauze pentru a ierarhiza
sinuciderea sau pentru a-i cuta diverse feluri de justificri, cnd
n-o depreciaz. Nu pot concepe o problem mai imbecil dect
aceea care s-ar ocupa cu ierarhia sinuciderilor, care s-ar referi la
sinuciderile din cauz nalt sau la cele din cauz vulgar etc.
Oare faptul de a-i lua viaa nu este el att de impresionant nct
orice cutare de motive pare meschin? Am cel mai mare dispre
pentru acei care rd de
sinuciderile din iubire, deoarece acetia nu neleg c o iubire ce
nu se poate realiza este pentru cel ce iubete o anulare a fiinei
lui, o pierdere total de sens, o imposibilitate de fiinare. Cnd
iubeti cu ntreg coninutul fiinei tale, cu totalitatea existenei
tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce
dect prbuirea ntregii tale fiine. Marile pasiuni, cnd nu se pot
realiza, duc mai repede la moarte dect marile deficiene. Cci n
marile deficiene te consumi ntr-o agonie treptat, pe cnd n
marile pasiuni contrariate te
stingi ca un fulger. N-am admiraie dect pentru dou categorii de

oameni: pentru acei care pot oricnd nnebuni i pentru acei care
n fiecare clip se pot sinucide.

Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sinucidere
http://www.goodreads.com/quotes/504699-c-tla-itate-n-concep-ia-celor-care-sus-in-csinuciderea-este
Platon: Opere, vol. II, Ediie ngrijit de P.
Creia, Interpretrile dialogurilor C. Noica, N.S.
Tanaoca, Edit. tiinific
http://www.cabinetpsihoterapieiasi.ro/articolepsihologie/atitudinea-fata-de-sinucidere-inlumea-elenista/ciclopedic, Bucureti, 1976.

 http://www.crestinortodox.ro/morala/suicidul70898.html