Traumatisme

sportive si notiuni
de prim ajutor
Prof. Dr. Paul Botez

Afectiunile si traumatismele in
activitatea sportiva de performanta
sunt produse de o serie de factori:
Dupa rolul lor in producerea traumatismelor:
- factori predispozanti
- factori favorizanti
- factori declansatori
Dupa originea lor:
- cauzate de adversar
- cauzate de conditiile de mediu
- cauzate de deficientele organizatorice

1. Factorii predispozanti:
Deficient
e

Fizice

Organic
e
Particularitati constitutionale

Congenita
le
Dobandite

Particularitati ereditare (genetice)

Intalnite foarte rar la sportivii de
performanta datorita selectiei si
controalelor medicale periodice riguroase

2. Factori favorizanti:
Dpdv al
sportivul
ui:

Dpdv al
desfasurarii
sportive

Patologie asociata
Carente alimentare sau
vitaminice

Conditii
meteorologice
dificile
Echipament/apara

Exemple factori favorizanti:

- Efortul brusc fara o incalzire prealabila
- Antrenarea inegala a grupelor musculare
antagonisti / agonisti
- Deprinderi biomecanice gresite prin
invatarea defectuoasa a unui procedeu
- Lipsa sau insuficienta refacerii dupa
efortul fizic
- Materiale sportive inadecvate
(incaltaminte, aparatori, teren, aparatura)
- Factori igieno-dietetici (somn, alimentatie,
hidratare, substante anabolizante)

3. Factori declansatori:
Apar ca urmare a unui dissincronism
neuro-muscular in urmatoarele
circumstante:
- contractie brutala, exagerata
- intindere violenta care solicita muschiul
dincolo de limitele sale de elasticitate
- contractie in contratimp
- trecere rapida de la alungire la scurtare
Ex: demaraj, saritura, acceleratie,
deceleratie, schimbarea directiei,
dezechilibrarea, pivotarea, aruncarea.

Doua mecanisme lezionale identificabile:

1. contractie activa
2. alungirea pasiva

Cel mai des afectati sunt muschii

ischiogambieri (95%) in special
semimembranosul, tricepsul sural,
dreptul anterior si adductorii coapsei,
urmati apoi de deltoid, biceps si triceps
cu 3% si muschii toracelui si trunchiului
cu 2%

In functie de sediul
leziunilor si traumatismelor
1.

Traumatisme ale partilor moi

2.

Traumatisme ale articulatiilor

3.

Traumatisme ale oaselor

1. Traumatisme ale partilor moi

Principalele afectiuni si traumatisme ale partilor
moi sunt:
- contuziile
- plagile
- leziunile musculare
- rupturi musculare
- miozitele
- mioentezitele
- entezitele
- tendinitele
- tenosinovitele
- aponevrozitele
- epicondilitele
- lombalgiile prin suprasolicitare

2. Traumatisme ale articulatiilor

Principalele afectiuni si traumatisme ale
articulatiilor sunt:
- luxatiile
- entorsele
- bursitele
- leziunile si rupturile de menisc
- leziunile si rupturile ligamentare
- leziunile si rupturile tendinoase
- artrozele
- hidartroza
- osteoporoza epifizara
- chisturile
- discopatiile

3. Traumatisme ale oaselor

- fisurile
- fracturile (pseudartroza,
periostitele, apofizitele)

Primul ajutor in cazul

leziunilor tesuturilor moi si
articulare

In urma unor traumatisme ale tesuturilor moi se

produc leziuni ce variaza in functie de
intensitatea agentului vulnerant si de
particularitatile tesutului interesat.
In raport cu integritatea tegumentului ele pot fi:
- traumatisme inchise (contuzii)
- traumatisme deschise (plagi)
Ambele tipuri de traumatisme pot duce la
complicatii prin aparitia entorselor, luxatiilor,
fracturilor sau leziuni ale organelor interne.

Contuziile - modificari produse in tesuturi in urma

actiunii unui agent traumatizant
Nu creeaza o solutie de discontinuitate
tegumentara sau mucoasa.
Se produc in urma actiunii unor corpuri
contondente cu o suprafata mare, neteda,
regulata.
Mecanismul de producere implica actiunea directa
a agentului vulnerant sau indirect prin lovirea
corpului uman in miscare de un obstacol.

Clasificarea contuziilor in functie de

intensitatea si amploarea leziunii:
- Contuziile superficiale sau escoriatiile
(afecteaza pielea si tes subcutanat)
- Contuziile medii (afecteaza tesuturile
superficiale si vasele subiacente)
- Contuziile grave (leziuni importante cu
mortificari ale tesuturilor prin
compresiune de la interior spre exterior)
- Contuziile foarte grave (intereseaza
tesuturile in profunzime extinzandu-se
pana la muschi sau os)

Semne clinice: (rubor, calor, dolor,

tumor, functio laesa)
a. Durerea care poate varia in functie de:
- intensitatea agentului traumatic
- interesarea unei zone bogata in terminatii
nervoase
- marimea suprafetei de piele interesate
- gradul de suportabilitate dureroasa a
individului
b. Eritemul tegumentar (vasodilatatie locala)

c. Hemoragiile subcutanate (infiltrarea

sangelui extravazat din capilare in tesuturi)
d. Echimozele (etapa tardiva de degradare a
hemoragiei subcutanate)
e. Tumefactia (modificarea volumului si a
formei zonei contuzionate. Este direct
proportionala cu intensitatea
traumatismului)
f. Flictenele (extravazarea plasmatica a
sangelui vezicule pline de lichid seros
si/sau sangvinolent)

Contuziile articulare:
Apar ca urmare a unor traumatisme asupra
articulatiei, insotita sau nu de leziuni osoase
asociate
Semne clinice:
- durere
- impotenta functionala manifesta reversibila sau
nu
- tumefactia regiunii
- congestie tegumentara cu caldura locala
- echimoza secundara traumatismului
- revarsat articular.

Primul ajutor in cazul contuziilor:

Durerea antalgice, sedative, gheata,
imobilizarea articulatiei
Extravazarea sangvina gheata
Hematomul bandaj compresiv, gheata
Edemul gheata
Se impune repausul articular si
imobilizarea articulatiei sau
segmentului osos in atele sau orteze
rigide (fixe) daca se suspicioneaza o
fractura.

Primul ajutor in cazul escoriatiilor:

- toaleta mecanica riguroasa
- indepartarea corpilor straini si a
impuritatilor (cresc riscul de infectie)
- aplicarea unui pansament steril,
neaderent.
Primul ajutor in cazul hematomului:
- comprese reci, gheata
- pozitionarea membrului afectat in pozitie
procliva
- bandaj compresiv (trat. controversat)

Entorsele:
Simptome in functie de gravitatea
entorsei:
- gr I sensibilitate locala, edem,
rigiditate, mers posibil dar usor dureros
- gr II edem, echimoza locala, durere
la mers.
- gr III edem ++, echimoza severa,
mers imposibil

Primul ajutor in cazul entorselor:

Masurile luate in cazul unei entorse au
fost reunite sub acronimul R.I.C.E. din
engleza: rest (repaus), ice (gheata),
compression (compresiune),
elevation (ridicarea membrului)

Gr I

- protectie -> banda de protectie

(bandaj elastic), alte dispozitive de
suport articular (orteze), fasa
compresiva 24-48 ore
- imobilizare 3-5 zile, vindecare 8-10
zile.

Gr II
- gheata -> 24 72 ore sau pana la
disparitia edemului (pachete de
gheata 10-20 min la 1-2 ore interval)
- antalgice -> factori de control al
evolutiei unei entorse
- AINS -> local si/sau general
- imobilizare 10-14-21 zile, urmat de
tratament de recuperare.

Gr III
- imobilizare provizorie, antalgice, AINS, mers
fara sprijin, consult si tratament ortopedic /
chirurgical de urgenta.
- imobilizare 6-12 sapt / chirurgie urmata de o
lunga perioada de recuperare.
Contraindicatii:
- infiltratii cu novocaina
- masajul local
- caldura locala
- continuarea efortului fizic

Luxatiile:
- combaterea durerii cu antalgice
puternice
- imobilizarea membrului in pozitie
functionala sau antalgica
- transport urgent la spital
Contraindicata orice manevra de
reducere a luxatiei la locul accidentului
de catre persoane neautorizate