Lucian Blaga

Lauda suferinei
Atia dintre semeni nu prea tiu
ce s nceap-n zori cu suferina.
Ei nu-i dau seama nici spre sear de prilejul
chemat s-nale mersul, cunotina.
Suferina poate fi ntuneric, tciune n inim,
pe fruni albastru ger,
pe coaps ea poate fi pecete ars cu fier,
n bulgre de rn
o lacrim sau smbure de cer.
Nu mai calc pe pmnt
cine calc-n suferin.
Ea schimb la fa argila, o schimb n duh
ce poate fi pipit, duios, cu stiin.
Tat, carele eti i vei fi,
nu ne despoia, nu ne srci,
nu alunga de pe trmuri orice suferin.
Alung pe aceea doar care destram,
dar nu pe-aceea care ntrete
fiina-ntru fiin.
F ca semenii notri,
de la oameni la albine,
de la-nvingtori la biruii,
de la-ncoronai la rstignii, s ia aminte
c exist pretutindeni i aceast suferin,
pn astzi i de-acum nainte
singura legtur ntre noi i tine.