Rscoala lui Horea, un experiment francmasonic?

Autor: Mihai CHIREA

Rascoala sau revolutie, marea revolta a motilor din 1784, sub conducerea lui Horea, a avut
un urias ecou att n presa si cancelariile vremii, dar si, ulterior, de-a lungul secolelor, pna
astazi, n multitudinea de abordari si interpretari ale istoricilor.
Fiind un moment culminant al unui sir de miscari sociale ale secolului al-XVIII-lea, supranumit si
secolul luminilor si ratiunii, revolta romnilor din Transilvania, prin obiectivele sale, maniera de
desfasurare, profilul conducatorilor si suita de elemente comune cu alte doua mari cutremure
politice si revolutionare ale epocii, Razboiul de Independenta al SUA si Revolutia Franceza, are
evidente trasaturi ce o nscriu n marele scenariu al cluburilor revolutionare si lojelor masonice de
ridicare a popoarelor-natiuni mpotriva anacronicelor rnduieli feudale.
Cteva ntrebari
Trecerea n revista si ncercarea de elucidare a unor mistere ce mai planeaza si astazi n privinta
acestei miscari, facute de unii istorici, conduc la concluzii mai putin operate de catre istoriografia
noastra traditionala. n principiu, ele converg spre raspunsul la unele ntrebari, ntrebari care fie
au fost ocolite, fie au fost catalogate drept mai mult sau mai putin fortate sau chiar exagerate de
unii istorici. Acestea ar fi: A fost Revolutia lui Horea un experiment al lojelor masonice
pentru pregatirea Revolutiei Franceze? Cine sunt cu adevarat corifeii acestei miscari? Cei
trei martiri, Horea, Closca si Crisan, au fost simpli iobagi ridicati la lupta pentru drepturi
sociale, sau dimpotriva, lideri charismatici, bine alesi si instruiti, nu pentru o rascola, ci
pentru o miscare national-revolutionara n spiritul marilor curente ale vremii? Sunt
ntrebari al caror continut si raspunsuri se regasesc, prin analogie, n cele ce urmeaza.
Mitul "Bunul mparat"
La sfrsitul secolului al XVII-lea, prin Pacea de la Karlowitz (26 ianuarie 1699) Transilvania si
va schimba "jugul de lemn" otoman cu "jugul de fier" al Habsburgilor. O data cu uzurparea
titlului de Principe, noua ocupatie prin politica de expansiune si ofensiva a bisericii catolice,
numeroasele taxe si dari impuse de cancelaria imperiala, toate adaugate la vechile obligatii cerute
de feudalii unguri, au facut ca situatia romnilor ardeleni sa se nrautateasca treptat, culminnd
mai ales n deceniile sapte si opt ale sec. al XVIII-lea.
1

Marile miscari sociale, izbucnite n multe din provinciile imperiale, l-au obligat pe mparatul Iosif
al II-lea sa aboleasca iobagia. n Transilvania, nsa, ca urmare a rezistentei si ostilitatii nobilimii
maghiare, vechile si nrobitoarele reguli feudale s-au mentinut. Referindu-se la situatia populatiei
romnesti n preajma revolutiei, un corespondent al ziarului din Hamburg, Politische Journal,
preciza: "Ei (romnii) sunt cu adevarat sclavi, fara nici un avut si fara drepturi, legati de mosie
si de pamnt, iar cei mai multi dintre ei sunt tratati fara crutare de catre administratorii mosiilor,
nct niciodata nu le ramne timpul necesar pentru a se ocupa de ogorul lor, pe care trebuie sa-l
lucreze femeile, pentru a-si hrani, cu chiu cu vai, familia".
Constienti de drepturile cutumiare ncalcate, sufocati de cresterea ndatoririlor iobagesti n munca
si bani, de sporirea obligatiilor motilor ca iobagi ai statului n minele imperiale, si creznd n
mitul "bunului mparat" romnii au trimis mai multe plngeri mparatului prin delegatiile conduse
de Urs Nicola, zis Horea. Fiind primit chiar de mparat n mai multe rnduri, Horea a obtinut de la
acesta asigurarea ca romnii vor fi ajutati. n asteptarea raspunsului promis, pentru a-si usura
situatia, romnii se vor folosi de un subterfugiu oferit indirect chiar de mparat. mpreuna cu
Ecaterina a II-a a Rusiei, mparatul Iosif al II-lea planuia declansarea unei ofensive armate
mpotriva Imperiului Otoman.
Taranii dau buzna la recrutare
Avnd nevoie de soldati, el a emis un decret (31 ianuarie 1784) pentru recrutarea si nfiintarea
unor noi regimente de granita. Cu speranta ca nrolarea n aceste regimente le va reda libertatea,
ca si n celelalte localitati graniceresti mai vechi, n special cele secuiesti, scapndu-i de iobagie,
taranii romni au luat cu asalt centrele de recrutare. Referindu-se la acest aspect, acelasi
corespondent al ziarului hamburghez, Politische Journal, consemneaza: "Nemultumirea romnilor
era vizibila de mai mult timp, iar acum cteva luni ea s-a manifestat limpede; o mare parte din ei
au refuzat sa mai ndeplineasca corvezile si au cerut sa fie nrolati ca graniceri, la fel ca secuii...
Aflnd despre recrutare au crezut, desigur, ca le-a venit rndul. Au alergat n numar mare, nainte
de termen, la ofiterii de recrutare si i-au rugat din suflet sa-i ia. Acestia nu s-au sfiit sa-i recruteze,
fara sa prevada urmarile; caci abia ncepea recrutarea n sat, ca imediat veneau 20 sau 30 deodata
si, de cum erau recrutati, socoteau ca sunt liberi si ca nu mai trebuie sa se supuna tiranilor lor".
Tiranii, n fapt administratia si nobilimea, speriati ca-si vor pierde mna de lucru au reusit sa-l
determine pe mparat sa renunte la recrutarile graniceresti din rndul romnilor transilvaneni.
Promisiunile mparatului i dau curaj lui Horea
Nemultumit de situatie, Horea, abia ntors de la Viena, la 25 octombrie a vorbit multimii la Brad
si mai apoi la 1 noiembrie, unde s-a referit si la ntlnirea sa cu mparatul, si mai ales la misiunea
sa de salvare a libertatii tuturor. "El s-a adresat multimii, i-a aratat chipul mparatului, crucea si
hrisovul si i-a spus ca din aceasta se poate vedea ca el este trimis de mparat pentru a-i izbavi pe
oameni de tiranie si pentru a-i face tarani liberi prin supunerea stapnilor." - scrie n
corespondenta sa despre acest episod, ca martor ocular, reporterul ziarului hamburghez mai sus
citat. Pentru a potoli lucrurile si a-i aresta pe rebeli subprefectul comitatului Stefan Hollaky a
trimis trei pretori nsotiti de panduri. Acestia s-au ntlnit cu taranii revoltati n satul Curechiu si
unde, n incident, pe fondul mpotrivirii arestarii "agitatorului" Crisan, cei trei functionari sunt
ucisi. Scnteia a fost aprinsa. A doua zi, pe 2 noiembrie, este convocata o mare adunare populara
unde Horea si cei doi tribuni ai sai, Closca si Crisan au dat semnalul ridicarii la revolta armata.
Closca obtine un armistitiu
A fost constituita si organizata o adevarata armata n jurul unor nuclee de profesionisti. Flacara
2

revoltei va cuprinde fulgerator ntreg tinutul Zarandului, risipindu-se apoi n Hunedoara, Muntii
Abrudului si, mai departe, pna n partile Aradului si Banatului nspre sud-vest, spre nord pna n
Maramures si spre sud-est pna la Sibiu si Fagaras. Ajutati de mineri, de unii trgoveti si de multi
preoti, romnii rasculati ocupa pe rnd majoritatea localitatilor din Apuseni, iar cnd miscarea
ajunge n teritoriile locuite de maghiari, se ataseaza si iobagimea maghiara (n zona Turdei), iar n
teritoriile locuite de sasi, taranimea saseasca (Trnave).
n situatia extinderii si radicalizarii revoltei, dupa numai 10 zile autoritatile, prin vicecolonelul
Schultz, vor ncheia, pe 12 noiembrie, cu Closca, la Tibru, un prim armistitiu sub conditiile
impuse de rasculati n care principalele obiective se refereau la desfiintarea iobagiei, libertatii si
drepturilor nationale, eliminarea tuturor obligatiilor ce derivau din vechile si anacronicile cutume
feudale. n aceleasi conditii, se ncheie al doilea armistitiu, n 16 noiembrie, la Valea Bradului. De
data aceasta, negocierile fiind conduse de catre celalalt locotenent al lui Horea, Crisan. n aceeasi
zi, un al treilea armistitiu este ncheiat ntre rasculati si reprezentantii armatei imperiale n partile
Clujului si Turdei si un altul n apropiere de Alba-Iulia. Buna credinta a revoltatilor este nselata
de represaliile sngeroase ale nobilimii maghiare. Se destrama si mitul "bunului mparat" cnd, pe
fondul anarhic al "insurectiei nobiliare", Iosif al II-lea decide interventia armata la 21 noiembrie.
Tradati pentru 600 de ducati
ncepnd cu aceasta data, revolta capata un caracter antihabsburgic si degenereaza ntr-un
adevarat razboi. n pofida unor numeroase victorii locale, care au probat superioritate tactica si
strategica, revolutionarii sunt coplesiti de superioritatea numerica si gradul de nzestrare tehnica a
trupelor imperiale. n aceste conditii, si mai ales din cauza venirii iernii, Horea decide ncetarea
luptelor pe 14 decembrie. nsotit de Closca si de ctiva oameni credinciosi, se retrage n munti,
hotart sa ridice din nou steagul revoltei n primavara. Nobilimea, ncurajata de prezenta trupelor
imperiale, trece la represalii. Sute de tarani sunt maltratati si ucisi fara mare judecata.
Tradati pentru 600 de ducati, cei trei conducatori ai revolutiei au cazut n minile dusmanilor. La
27 decembrie, Horea si Closca, si la 31 ianuarie 1785, Crisan. nchisi n Cetatea Alba-Iulia, cei
trei sunt supusi unor anchete conduse de comisarul imperial Anton Jankovovich. Crisan se
sinucide, iar Horea si Closca sunt trasi pe roata ntr-o executie publica la 28 februarie 1785, pe
platoul "la Furci" n vechea cetate romneasca - Alba-Iulia. Pentru a prentmpina reizbucnirea
tulburarilor, Iosif al II-lea va mpiedica suita de razbunari ale nobililor, va cere ca majoritatea
rasculatilor sa fie iertati si la presiunea opiniei internationale si a consolidarii propriilor interese
n folosirea fortei de munca romnesti, ce reprezenta doua treimi din principat, n final va da
patenta de lichidare a iobagiei.
Horea a avut multe ntrevederi cu Iosif al II-lea
Firul derularii evenimentelor din toamna si iarna anului 1785 n Transilvania, prezentat mai sus, a
urmarit succint clasica prezentare facuta n mai toate descrierile. Rasunetul european si
international al acestei revolutii indica faptul ca ea s-a derulat dupa alte "canoane" dect o simpla
revolta populara. Vom ncerca, cu ajutorul unor date si considerente evidentiate de mai multi
observatori si cercetatori ai acestor evenimente, sa furnizam cteva indicii care sa sugereze ca
acestea au avut o semnificatie mai larga, europeana, ca o componenta cu un rol special n
contextul unui plan general de pregatire a revolutiilor care aveau sa schimbe ordinea feudala pe
continent, prefatnd n calitate de experiment Revolutia Franceza.

Relevant n acest sens este un studiu prezentat de istoricul Mircea Dogaru ntr-o editie a Revistei
de istorie militara din care spicuim: Asa cum debarcarea din Normandia a fost precedata de
debarcare-test, logica ar fi impus si angajarea, n preliminariile revolutiei franceze, a unor actiuni
n provinciile cele mai conservatoare ale principalului adversar al noilor idei europene - Imperiul
romno-german.
Si sunt suficiente date care ar conduce la ideea ca revolutia romna din anii 1784-1785 a fost un
astfel de experiment. n primul rnd, Iosif al II-lea a fost o figura singulara la Curtea vieneza, un
lider al cercurilor reformatoare care a ncercat, n interesul Coroanei, sa detensioneze, prin masuri
<de sus>, societatea... Horea a avut mai multe ntrevederi particulare cu Iosif al II-lea la Viena n
anii 1779, 1780, 1782, 1784, si totodata, ca membru al societatii secrete Fratia de cruce.
Semnificativ, el si-a numit principalii colaboratori "fratii ale sale", "fratii de cruce"...
Tobele i astupa dezvaluirile
Atacat prin surprindere la 27 decembrie 1784, conducatorul revolutiei nu ncearca sa se apere ci,
cu ultimele puteri, arunca n focul de tabara un pachet de scrisori, rezistnd pna cnd acesta se
transforma n scrum. Arestat, el va marturisi paznicului Alexandru Bota ca nu va fi condamnat
deoarece are documente pe care daca le dezvaluie "multi vor capata nasuri rosii", n sensul ca vor
fi demascati mincinosi, dar la proces si el si Closca vor adopta o atitudine de "negare
perseverenta". Dimpotriva, Crisan va vorbi, dnd amanunte organizatorice si depre actiunile
militare, inclusiv cele atipice ca atacarea, pe fondul evenimentelor, din ordin al sau, de catre
cetele dezavuatului haiduc, (n realitate capitan al sau), Lup Draia a cladirilor Tezauriatului si
disparitia ntr-o directie necunoscuta a aurului extras din Apuseni.
Probabil ca rezultat al acestor declaratii, Crisan este gasit mort n celula la 13 februarie 1785,
ancheta stabilind ca s-a sinucis. Din motive numai de el stiute, Horea si va nega participarea la
evenimente pna la sfrsit, iar anchetatorii vor cauta pna n clipa torturarii pe esafod sa afle "cine
l-a ndemnat". Horea urca pe esafod plin de curaj sau poate de... speranta si, n momentul n care
este tras pe roata vorbeste, dar imediat tobele i acopera glasul. Ziarele germane se grabesc de a
doua zi sa raspndeasca stirea ca nu a dat nici un nume, ultimele lui cuvinte fiind "Ich Sterbe fur
Nation" (mor pentru natiune).
Aurul motilor - sursa de finantare a revolutiei franceze
Anumite date si documente istorice care prin analogie probeaza substanta si chiar raspunsul
ntrebarilor din preambul sunt legate chiar de principalii "actori" ai acestor evenimente. n primul
rnd, despre mparatul Iosif al II-lea se stie ca a cochetat si chiar a sprijinit miscarile reformiste
"luminate" ale vremii, el nefiind strain de intensificarea activitatii lojelor masonice pentru
deschiderea popoarelor spre o noua era, cea a natiunilor si a relatiilor de productie capitaliste.
Secolul al XVIII-lea n care a trait si a condus unul dintre cele mai mari imperii, supranumit si
"nchisoarea popoarelor", a fost secolul ideilor incendiare ale lui Voltaire, Jacques Rosseau,
Diderot si d`Alambert, dar si al despotilor luminati, Frederic al II-lea si Ecaterina a II-a. Este
secolul n care ideile de emancipare a omului si a natiunilor vor trimfa n Razboiul de
Independenta a SUA si, spre sfrsit, n marea cotitura istorica a omenirii, Revolutia Fanceza.
Se presupune ca n mod intentionat, pe parcursul mai multor ani, Iosif al II-lea nu a mai adus la
Viena aurul extras din Apuseni. Disparut n conditiile tulburarilor din toamna lui 1784, acest aur a
ramas fara urma. Prin intermediul unui misterios "conte Salis", un apropiat al mparatului, dar si o
"umbra" a lui Horea, cu numele adevarat Joseph Balsamo, cunoscut n mai multe cercuri
4

revolutionare europene, aurul ar fi ajuns la confreriile ce pregateau marele eveniment francez, el

fiind principala sursa de finantare a acestuia. Jean Pierre Brissot de Warville (1754-1793),
publicist si un nfocat sustinator al ideilor revolutionare, mare lider mason, ntr-o scrisoare
"frateasca" adresata lui Iosif al II-lea, l dojeneste de faptul ca prea usor l-a abandonat pe "fratele"
Horea si ideile revolutionare de emancipare a romnilor din Transilvania. Spicuim cteva
fragmente: "Nu semeni cu despotii obisnuiti.
Cum poti mprumuta limbajul insidios al tiranilor, tu, prietenul supusilor tai si aratatorul
dreptatii?... Toti cei care au scris despre revolta romnilor par a fi conspirat mpotriva acestui
nefericit popor, ca sa te ncurajeze, printe, sa pedepsesti sefii cu groaznice torturi, sa subjugi si
mai adnc poporul... Daca l-as condamna pe Horea ca asasin, as face sa urce pe esafod nti
dusmanii care, ca si el, si-au muiat minile n snge, si nu mi-ar fi greu sa dovedesc ca acestia din
urma erau cu mult mai criminali. Si, fiindca nici unul n-a platit cu capul sau atrocitatile savrsite,
sunt n drept sa conchid, fara sa intru n amanunte, ca ai fost nedrept pedepsind cu moartea pe
Horia, ca asasin, ct timp cruti viata nobililor asasini... Daca romnilor nu li se reda libertatea,
nseamna ca toti monarhii Europei trebuie sa se ridice mpotriva Statelor Unite ale Americii, sa
proscrie constitutia acestui nou stat si sa condamne ca infama orice alianta cu el."
mparatul urmarea slabirea nobilimii maghiare
Prin atitudinea sa echivoca si sovaitoare n a reprima miscarea condusa de Horea, gestul de
bunavointa pe care l arata ordonnd ncetarea actiunilor de razbunare a nobililor si iertarea
rasculatilor dovedeste o anumita ngaduinta, izvorta probabil dintr-o anumita complicitate.
Evident ca el s-a folosit de romni nu numai pentru a demonstra solidaritatea sa cu ideile
cercurilor revolutionare europene, dar si pentru a slabi puterea nobilimi maghiare. Al doilea
personaj enigmatic este nsasi capul miscarii, Horea.
Referindu-se la acesta, corespondentul ziarului hamburghez Politische Journal scrie: "Adevaratul
conducator al rasculatilor este nsa romnul Horia, al carui nume este de fapt Horea. Acest om
pare nascut pentru a domni, si n timpul n care si-a jucat rolul a dovedit cu adevarat ca era la
naltime".
Pe numele sau adevarat Urs Nicola si la o etate de 54 de ani pe timpul revolutiei, el se tragea din
familia Niculestilor din Albac. Stia sa citeasca si sa scrie cu caractere latine. nsa, pentru a pastra
caracterul secret al corespondentei si a-i descoperi pe spioni a impus folosirea alfabetului chirilic,
asa zisa "limba batrna" n toate corespondentele si documentele revolutiei, inclusiv pasapoartele
de libera trecere. Intentiile sale declarate de a reface vechea Dacie i aduce titlul de Rex Dacie.
Despre acest aspect, ziarul de limba maghiara Magyar Hirmondo din Bratislava consemneaza:
"Noul mparat al romnilor, Horea, ncepe razboi mpotriva mparatului romn. Horea are peceti
cu simboluri masonice, iar taranii, urmndu-l, declara ca nu mai recunosc alt mparat dect pe
el, fiind capabili sa reproduca deviza latina <Nos Hora Flora rex Dacie>".
Potrivit istoricului Mircea Dogaru: "n desfasurarea evenimentelor, el nu apare nicaieri
direct, fiind peste tot reprezentat de Crisan, care actioneaza n numele lui si care l declara
un fel de loctiitor al mparatului n Transilvania, acreditat prin scrisori doveditoare. Ca
ntr-un scenariu care gradeaza emotia, Horea apare abia la sfrsit, n momentul licentierii
oastei revolutionare cnd tine o cuvntare mai mult dect elocventa".
Programul sau, prezentat multimii si naintat consiliului comitatului Hunedoarei, nu este unul
care sa revendice doar nemultumirile imediate legate de dari si starea taranimii, el este unul
5

radical care prevede desfiintarea din temelii a sistemului feudal, emancipare nationala, drepturi
fundamentale pentru toti locuitorii. A ncercat sa vorbeasca multimii adunate cu forta, dar a fost
prea trziu. Closca, pe numele sau adevarat Ioan Oarga, era de origine din localitatea Carpinis din
Muntii Abrudului. Un fel de prim aghiotant al lui Horea, el a fost considerat al doilea mare
conducator al miscarii. La vrsta de 37 de ani, el a dovedit abilitatea unui limbaj mult prea elevat
pentru un taran, mai ales n conditiile ncheierii de armistitii. Va prezentam o mostra din
cuvntarile lui: "Noi stim ca pasul nostru va fi puternic dezaprobat, dar noi ne mngiem ca va fi
un ndemn sa fie examinata purtarea acelora care ne-au nselat att de crud. Oricum, noi
preferam moartea unei vieti pe care o nduram; noi vom muri fericiti ca exemplul nostru va
garanta urmasilor drepturile umanitatii".
Enigmatic a fost si cel de-al treilea conducator, Crisan. Numele sau adevarat era Giurgiu Marcu si
se tragea dintr-o comuna din Comitatul Zarandului. El era un bun cunoscator al artei militare,
fiind principalul organizator si strateg al actiunilor armate. A impus miscarii o stricta disciplina,
prin pedepsirea crunta a tradatorilor si pacifistilor. El organizeaza asediile, ntreruperea liniilor de
comunicatii, ambuscadele, retragerile aparente si atacurile prin surprindere. Executa mobilizarea
generala, organizeaza unitati, acorda brevete de ofiter si subofiter, de la caprar la colonel.
Stabileste uniforma, semnele si semnalele, drapelele de lupta si da nume revolutionarilor n
"horeni" sau "horiani".
Indiferent de elementele care fac sa planeze asupra revolutiei si conducatorilor ei, ideea ca rolul
lor a fost minutios pregatit de cercurile progresist revolutionare si marile loji masonice ale
Europei ca un ideal experiment n prologul Revolutiei Franceze, rol ncadrat ntr-un larg curent
European si universal, pentru romni aceasta ridicare la revolta a nsemnat si alte idealuri, acelea
de a nlatura cruntele oprimari la care erau supusi de veacuri pe meleagurile stramosesti de catre
ocupantii straini.
Historia, Nr. 43, iulie 2005