ACORDUL SCHENGEN SI CONVENTIA CU PRIVIRE LA

IMPLEMENTAREA ACORDULUI SCHENGEN

Partile semnatare ale Acordului Schengen:
Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Finlanda, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg,
Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania si Suedia.
Istoria si dezvoltarea Acordului Schengen
La 14 iunie 1985, Republica Federala Germania, Franta, Belgia, Luxemburg si Olanda au
semnat Acordul Schengen (Schengen fiind o localitate din Luxemburg) cu privire la abolirea
treptata a controlului vamal comun acestor tari.
La 19 iunie 1990 a fost semnata Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen.
Punctele cheie ale acordului vizeaza masurile de creare, in urma abolirii controlului vamal
comun, a unui spatiu comun de securitate si justitie. Obiectivele principalele ale acordului
rezida in:

armonizarea prevederilor legate de intrarea si sederea de scurta durata in spatiul

Schengen a cetatenilor din afara UE (omogenizarea vizei Schengen);

problema azilului (cu determinarea privind carui dintre Statele Membre se va supune
solicitantul azilului);

probleme de combatere vamala a crimelor legate de droguri;

cooperarea politiei (urmariri periculoase);

cooperarea dintre statele Schengen in probleme de justitie.

Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen a intrat in vigoare la 1 septembrie

1993; prevederile lui nu puteau sa aiba un efect practic totusi, pina cind conditiile tehnice si
legale (asa ca datele bancare si datele relevante privind protectia autoritatilor) nu erau
indeplinite. Astfel, Conventia a inceput sa aiba efect practic la 26 martie 1995 atit pentru
partile originare ale Acordului Schengen, cit si pentru Spania si Portugalia. Din 1995, Italia,
Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda si Suedia au aderat la Conventie, care a intrat in
vigoare pentru cele trei tari nordice abia la 25 martie 2001.
Odata ce controlul vamal este complet abolit, detinatorul vizei comune este indreptatit sa stea
in cele 15 state mai sus mentionate care aplica Conventia cu privire la Implementarea
Acordului Schengen pentru maximum pina la 90 zile intr-o perioada de sase luni, in timpul in
care e valabila viza.
Punctele cheie ale Conventiei cu privire la Implementarea Acordului Schengen:

Cetatenii tarilor ce implementeaza Acordul Schengen (vezi itemul 1) pot trece

frontierele interne ale tarilor semnatare la orice punct fara controlul vamal.

O viza fara restrictii teritoriale (viza turistica sau cea business ce permite detinatorului
sa stea pina la 90 de zile intr-o perioada de sase luni, viza de tranzit sau la aeroport),
acordata unui cetatean dintr-o tara-terta de una din tarile semnatare, indreptateste

detinatorul, in acelasi scop si pe durata validitatii vizei, sa intre fara controlul vamal
pe teritoriul oricarei dintre tarile semnatare.

Orice cetatean dintr-o tara-terta cu permis de resedinta valid in una dintre tarile
semnatare poate calatori cu un pasaport valid, fara a cere o viza, timp de 90 de zile
intr-o perioada de sase luni, in alte tari semnatare.

Armonizarea politicii de vize in tarile Schengen (lista comuna a cetatenilor din tarileterte care solicita vize).

Controlul vamal extern potrivit unui standard comun Schengen.

Accesul tuturor tarilor Schengen la Sistemul Informational Schengen (SIS) furnizind

date despre identitatea personala sau alte informatii din spatiul Schengen.

Cooperare apropiata dintre politie si justitie.

Unificarea eforturilor pentru combaterea crimei legate de droguri.

Reguli ce determina acordarea competentei pentru procedurile de azil (in prezent,

inlocuite de intrevederile similare ale Conventiei de la Dublin, din 15 iunie 1990).

Integrarea Acordului Schengen in Uniunea Europeana

Incepind cu 1 mai 1999 Protocolul Schengen al Tratatului de la Amsterdam din 2 octombrie
1997 a integrat cooperarea Schengen in cadrul Uniunii Europene.
Astfel, Comunitatea Europeana si-a asumat competenta pentru largile spatii ale acqui-urilor
Schengen (Acordul Schengen si variatele prevederi adoptate in acest context), precum si
pentru ulterioara sa dezvoltare. Pentru Marea Britanie, Irlanda si Danemarca s-au facut
aranjamente speciale. Desi Marea Britanie si Irlanda nu sunt parti ale Acordului Schengen,
ele pot, cu aprobarea Consiliului UE, sa aplice acqui-urile Schengen in intregime sau in parte
si sa participe la dezvoltarea ulterioara. Danemarca va decide pe baza de analiza de caz daca
va participa, sub prevederile legislatiei internationale, la dezvoltarea ulterioara a acqui-urilor
si daca va integra in legislatia sa nationala si legislatia Comunitatii, dezvoltata fara
participarea sa.
Acordurile de cooperare dintre tarile semnatare Schengen si Norvegia si Irlanda au fost
inlocuite respectiv cu acordurile asociate cu UE, foarte asemanatoare la continut, incheiate in
baza Tratatului de la Amsterdam.
Pentru cetatenii UE si cetatenii tarilor-terte care locuiesc in UE, Acordul Schengen are drept
rezultat cresterea substantiala a libertatii de calatorie si imbunatatirea sigurantei in interiorul
tarilor Schengen si frontierelor lor externe.
Prevederi legale selective cu privire la Acordul Schengen
1. Acordul din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux,
Republica Federala Germania si Republica Franceza privind abolirea treptata a
controlului vamal la frontierele comune: Joint Ministerial Gazette 1986, p. 79 ff.
2. Conventia din 19 iunie 1990 ce implementeaza Acordul Schengen din 14 iunie 1985
dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republica Federala Germania

si Republica Franceza privind abolirea treptata a controlului vamal la frontierele

comune (Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen): (Monitorul
Oficial Federal) Federal Law Gazette II 1993, p. 1013 ff.
3. Legea de la 15 iunie 1993 cu privire la Acordul Schengen din 19 iunie 1990 privind
abolirea treptata a controlului vamal la frontierele comune: (Monitorul Oficial
Federal) Federal Law Gazette II 1993, p. 1010 ff.
4. Notificarea din 14 iunie 1985 despre Intrarea in vigoare a Conventiei cu privire la
Implementarea Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor
Uniunii Economice Benelux, Republica Federala Germania si Republica Franceza
privind abolirea treptata a controlului vamal la frontierele comune: (Monitorul Oficial
Federal) Federal Law Gazette II 1994, p. 631 ff.
5. Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997: (Monitorul Oficial Federal) Federal
Law Gazette 1998 II, p. 386.
Sursa: http://www.migratie.md/topics/schengen_agreement/