Anabel Lee

De demult s-a-ntmplat, de demult...

Era lng-o mare cu ape-argintii,
O fecioar tria, i poate c-o tii,
O fecioar, Annabel Lee;
i tria doar c-un gnd - s-o iubesc mereu,
i tria - s m poat iubi.

Eu - un copil - i ea un copil,
Lng-o mare cu ape-argintii,
Ne iubeam ca un cntec mai presus de iubire
Ca un cntec - Annabel Lee;
i priveau, pizmuind preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din trii.

i aa s-a-ntmplat c-ntr-o zi, demult,

Lng marea cu ape-argintii
Un vnt de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
nghend-o pe Annabel Lee;
Mritele-i neamuri au dus-o departe.
Departe de mine, spre miazzi,
i-au nchis-o n mormntul de piatr,
Lng-o mare cu ape-argintii.

Chiar serafii, nicicnd fericii ca noi,

Pizmuindu-ne priveau din trii Da, aa s-a-ntmplat (i cu toii o tiu
Lng marea cu ape-argintii)
C-ntr-o noapte un vnt se-abtu, geros,
nghend, ucignd pe Annabel Lee.
1

Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea

Celor mai btrni dect noi, doi copii Celor mai nelepi dect noi, doi copii i nici ngerii de sus, din trii,
Nici demonii din funduri de-ocean
N-au s poat vreodat visul meu despri
De-al frumoasei Annabel Lee.

i, prin noapte, urcnd, luna-mi pare un gnd

Al fecioarei Annabel Lee;
i din ochii stelari eu vd ochii ei mari,
Ai frumoasei Annabel Lee;
i n fluxu-nnoptat lng ea stau culcat,
Lng draga, iubita, logodnica mea,
n mormntul din rmuri pustii,
Lng rmuri cu valuri pustii.

Charles-Pierre Baudelaire - Muza venal

O, Muza mea iubita, indragostind palate,
O sa ai tu, cand vantul Ghenarul si-o purta,
Cand negre griji si-omaturi la tine-or innopta,
Camin sa-ti incalzeasca picioarele-nghetate?

O sa-ti invie umeri de marmure patate

La razele patrunse prin oblonirea grea?
In punga mai uscata ca insati gura ta,
O sa aduni, tu, aur din boltile-nstelate?

Ca sa castigi o paine, iti trebuie sa-apari

Ca un diac ce-nalta cadelniti la altar,
Psalmodiind litanii in care n-ai crezut,

Sau sa-ti arati, paiata lihnind de nemancare,

Hazlia strambatura cu plans necunoscut.
De ras sa-si salte burta multimile murdare.

Muza bolnav
de Charles-Pierre Baudelaire
In zori, de-abia trezita, tu suferi, sora draga,
Infricosata inca de ce vazusi in vis,
De piept cu nebunia si spaima, noaptea-ntreaga,
Muncita pe-ntuneric, ca-ntr-un mormant inchis.

Cu ce fel de vedenii si aratari colinda

Faptura ta usoara taramul adormit?
A fost un gol de neguri cu aburi de oglinda,
Si parca visul noptii in el te-a pravalit.

As vrea ca sanatatea mirosului taranii

Sa-ti umple de dogoare si-nsufletire sanii,
Si crestinescu sange sa-ti galgaie-n calcai.

Cu sunetele multe din graiul vechi, as zice,

Imparechiate-n ghiersul lui Febus, cel dintai,
Si-ntr-al lui Pan, stapanul belsugului de spice.

Corespondene
de Charles-Pierre Baudelaire

Natura e un templu cu colonade vii!

Lsnd cnd vor s scape mici zgomote confuze,
Prin codru-acesta ce-are simbol n loc de frunze,
Pete omul singur, privit de frunze mii.

Ca lungi ecouri care departe se topesc

n neguroas, adnc rotunzime,
Ce-i vast ca i noaptea, ori ca o limpezime,
Parfum, culoare, sunet se cheam i-i vorbesc.

Snt palide parfumuri ca pielea de copil,

Dulci ca o not-nalt i de rcoare pline,
Iar altele corupte, trufae i haine,

Purtnd cu ele duhul splendorii fr ir!

Ca ambra, moscul, smirna, tmia care cnt
Cutreierarea minii i-a simurilor nunt.

Arthur Rimbaud - Vocale

A negru, E alb, I rosu, U verde, O de-azur,

Latentele obrsii vi le voi spune-odata;
A - golf de umbra, chinga paroasa-ntunecata
A mustelor lipite de-un hoit, jur mprejur;

E - corturi, aburi candizi, umbela-nfiorata,

Regi albi, ghetari ca lancii trufase, de-otel pur;
I - purpuri, snge, rsul unei frumoase guri
Cuprinsa de mnie, sau de cainta beata;

U - cicluri, framntare a verzilor talazuri,

Adnca, pace-a turmei ce paste pe izlazuri
Si-a urmelor sapate pe frunti de alchimie;

O - trmbita suprema cu tipatul ciudat,

Taceri pe care ngeri si Astri le strabat
- Omega, raza-n Ochii sai, pururi viorie!

Arthur Rimbaud - Velierul beat

Cum lunecam la vale pe-a apelor oglinda

N-am mai simtit odgonul ntins de edecari:
Cu chiote, Piei Rosii-i luasera drept tinta
Legndu-i, goi, pe maluri, de coloratii pari.

De echipaje nu-mi mai pasa cum - ca poarta

Bumbac din Englitera ori gru din Flandra. - Cnd,
Cu edecarii-odata, se stinse orice cearta,
Am fost lasat de Fluvii oriunde sa ma-avnt.

Eu, ce fusesem, iarna, mai surd dect un creier

De tnc, am dat navala prin al mareei val!
Si nici un promontoriu atins de-al meu cutreier
N-a mai vazut vreun iures att de triumfal.

Furtunile-mi sfintira treziile marine.

Mai slobod dect dopul pe ape-am dantuit
- Si zice-se ca ele doar lesuri duc, haine Vreo zece nopti, iar farul neghiob nu mi-a lipsit!

Curata, verde unda, mai dulce dect pare

Copiilor chiar marul cel acru, m-a spalat
De varsaturi si pete de vin; zvrlind n mare
Si ancora si crma, n voie m-a lasat.

De-atunci ma scald ntruna n Marea lactescenta,

Ca-ntr-un Poem de astri patruns si devornd
Azurul verde-n care vreun necat - absenta
Si palida stafie - coboara cnd si cnd;

Si-n care, dnd culoare salciilor seninuri Deliruri si cadente ascunse-n straluciri, Mai largi dect ni-e lira, mai tari ca orice vinuri,
Fac sa dospeasca fierea rosieticei iubiri!

Stiu boltile ce crapa sub fulgerele dese,

Stiu trombele, si Seara, si Zorii plini de-avnt Popor de porumbite, - si am vazut, adese,
Tot ce crezuse Omul ca vede pe pamnt!

Vazut-am cum un soare patat de-un mistic snge

Ilumineaza cheaguri prelungi si viorii, Cum draperia marii, fosnind, sub zari si strnge
Talazurile - parca eroi de tragedii!

Visat-am noaptea verde cu-omaturi uluite Saruturi care urca n ochii marii, lent, Miscarea unor seve n veci neauzite,
Fosforuri cntatoare arznd incandescent!

Urmat-am, luni de-a rndul, a valurilor turma Ca niste vaci zalude izbind n stnci, avan Fara-a visa ca talpa Madonelor, din urma
E-n stare a mpinge puhavul Ocean!

Am dat peste Floride fantastice, n care

Erau ochi de pantere si piei de om si flori!
Treceam prin curcubeie ntinse pe sub mare
Ca niste haturi pentru verzuiele vltori!

Vazut-am bolti dospinde, cu stufarisuri, unde

Cu-ncetul putrezeste cte-un Leviatan!
De-asemeni, cataracte care se pot ascunde
Sub calmul plat, cnd fierbe al apelor noian!

Ghetari, bolti de jaratec, sori de argint si aur

Si sidefii talazuri, - epave-n vreun golf brun,
Unde, caznd din arbori scalmbi, cte-un balaur
Mncat de pureci, lasa un negricios parfum!

As fi dorit sa vada copiii-aceasta lume

A apei, - pestii-aceia de aur, cntatori.
- Ieseam n larg pe-un leagan de nflorite spume,
Ma-nnaripa o boare de taina, uneori.

Martir satul de Zone si Poli, purtam pe buze

Suspinul marii - balsam pentru-ostenitu-mi trunchi;
Ea mi zvrlea flori negre cu galbene ventuze Si-ncremeneam precum o femeie, n genunchi...

Eram aproape-un ostrov podit cu gainaturi

De paseri crcotase, cu ochi balai, - plutind
Pna simteam ca-n plasa de-odgoane si de laturi
Coboara necati, d-a-ndoaselea, dormind!

Velier pierdut sub parul attor mari pletoase,

Zvrlit de uragane-n eterul pustiit, Eu, caruia nici Hansa cu navele-i faloase
Nu mi-ar fi scos din apa scheletul cherchelit;

Eu, sloboda odrasla a fumului si-a cetii,

Ce sfredeleam chiar cerul, roscat precum un zid
Ce poarta - hrana dulce, visata de poetii
Blajini - licheni de soare si muci de-azur limpid;

Eu, scndura nauca, smaltata cu planete

Electrice, si trasa de hipocampi, pe cnd
Se pravaleau, izbite de Iulie cu sete,
Ultramarine ceruri cu plniile-arznd;

Eu, ce simteam la cincizeci de leghe departare

Maelstroamele si chitii gemnd n rut, perechi Eu, torcatorul vesnic de-albastra nemiscare,
Duc dorul Europei cu parapete vechi!

Vazut-am siderale arhipelaguri, plauri

Al caror cer bezmetic spre nave sta deschis:
- O, Vlaga viitoare, milion de pasari de-aur.
T;i-s noptile acestea, loc de surghiun si vis?

Dar prea am plns! Ajunge! Sfsietori sunt zorii.

Cumplita-i orice luna, iar soarele-i amar:
M-a toropit iubirea, caci lncezi i-s fiorii.
O, sparge-mi-s-ar trunchiul! n mare sa dispar!

De mai doresc vreo apa din Europa, iata

E balta neagra, rece, pe care-n asfintit
Un trist copil mpinge, stnd n genunchi, o biata
Barcuta, ca un flutur de Mai, abia itit.

O, nu mai pot sa lunec prin vraja voastra, valuri

Menite carabusii bumbacului sa fiti!
Nici sa nfrunt trufia drapelelor, pe maluri,
Nici sa plutesc sub ochii pontoanelor, cumpliti!

Charles-Pierre Baudelaire - Pe ceac, n nchisoare, lui Eugene Delacroix

ntemniat poetul, bolnav i chinuit,

Clcand pe manuscrise cu pas mpleticit,
Msoar c-o privire aprins de teroare
A ameelii scar i sufletul il doare.
mbttoare rasuri, vuind in pucrie,
Prea-stranii i absurde l'-invit la trezire;
In preajma-i Indoiala i Frica strlucesc
9

Ridicol, prea hidoase, cu mersul nefiresc.

Un geniu sub tcerea cu ziduri ticloase,
i ipete-n adancuri, i spectre fioroase
Involburate-n roiuri, auzu-i ameindu-l,
Biet vistor, oroarea i locuiete gandul;
Iat-i emblema, Suflet, cu visurile-n ceti:
Realul te-nbu cu groaznicii perei!

Spleen
de Paul Verlaine [Paul_Verlaine ]
Erau prea rosii trandafirii,
Prea neagra iedera pe ram.

Cad jertfa deznadajduirii,

De cum te misti, ca nu te am.

Prea bland si prea albastru cerul

Si valurile-n larg pre verzi...

O frica m-a patruns ca gerul,

Ca fugi, te pierd si ca te pierzi.

Ma oboseste merisorul,
Luciosul ilexului strai

Si campul infinit ca dorul,

Dar nu si tu, iubire, vai!

Charles-Pierre Baudelaire - Mormntul

10

Pe-o noapte de catran si zgura

Daca vreun bun crestin smerit
Pe-ascuns lng-o darmatura
ngroapa trupul tau slavit,

Aici, cnd stele sfioase

Vor clipoci, de somn buimace,
Paianjenii vor tese plasa
Si viperele pui vor face;

Vei auzi ntr-una peste

Osnda bietei tale teste
Haulituri de lupi hoinari

Si vrajitoare costelive
Hrjoana babelor lascive
Si sfatul sumbrilor cotcari.

Charles-Pierre Baudelaire - Moartea srmanilor

Doar moartea consoleaz i-ndeamn a tri;

E idealul vieii i e ndejdea toat,
E elixirul care ne-anim i ne-mbat
i care d puterea s mai trim o zi;

Prin brum i zpad, n zarea-ntunecat,

E unica lumin de raze argintii;
E crciuma vestit n care vom gsi
i somnul i ospul i linitea visat;
11

E ngerul ce ine n mn strns nchis

Eternul somn i darul extaticului vis
i care d culcuul de veci srmanilor;

E-a zeilor mnie, e-un adpost tcut,

E avuia celor sraci, e ara lor,
E poarta-ntredeschis spre-un cer necunoscut!

Groaz plcut
de Charles-Pierre Baudelaire [Charles-Pierre_Baudelaire ]

"Din acest vnt cer ciudat,

Plin, ca i soarta-i, de blesteme,
Ce gnduri, om destrblat,
Coboar-n tine s te cheme?"

- Iubind tot ce-i ntunecat,

Greu de-aezat n loc i vreme,
Eu ca Ovidiu alungat
Din raiul Romei, nu voi geme.

Cer sfiat, plin de ruine,

Mndria-mi se-oglindete-n tine!
i-s norii dricuri care-n ele

Duc toate visurile mele

i n lumina-i prind s joace
Luciri din Iad, i Iadu-mi place.
12